Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Functionarea familiei

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
COMPONENTELE SISTEMULUI SOCIAL ORGANIZATIONAL - Setul de roluri
METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICA
CUPLU – CASATORIE – FAMILIE
PSIHOLOGIE ORGANIZATIONALA - Scurt istoric al studiilor organizarii
CONFLICTUL CONJUGAL
FACTORII SI CONDITIILE VIETII SOCIALE
CONTROLUL SOCIAL SI DEVIANTA - forme si stiluri de manifestare
CHESTIONARUL DE MATURIZARE EMOTIONALA EMPATICA - M.E.E.
STATUT SI ROL - ELEMENTE ALE STRUCTURII SOCIALE. TIPURI DE SOCIETATI
VEGETARIANISMUL SI NONVIOLENTA

Functionarea familiei



Te astepti probabil ca acest capitol sa iti raspunda la intrebarea „ce este o familie normala, sanatoasa?'. Nu stiu daca vei gasi ras­punsurile potrivite pentru tine, dar te-as ruga sa incerci sa iti eliberezi mintea de prejudecati si stereotipii referitoare la cum ar trebui sa arate o familie normala. De aceea, voi vorbi mai degraba despre familii functionale, deoarece fiecare familie isi gaseste propriile mecanisme prin care sa isi mentina echilibrul. Iar normalitatea arata in multe feluri. In cele ce urmeaza, am incercat sa iti ofer cateva repere ale unor autori care au stabilit cateva criterii de functionare ale familiei.

Dupa ce parcurgi acest capitol, as dori sa cunosti:

-  ce inseamna familie functionala din punct de vedere al orientarii structurale si al orientarii transgenerationale;

- care sunt elementele pe care le vei urmari atunci cand vei face o evaluare familiala.

1. Familii functionale si familii disfunctionale

A stabili gradul de functionare al unei familii este o sarcina destul de dificila. Cat de mult iti poti mentine obiectivitatea? Cat de usor este sa pastrezi opiniile si valorile personale pentru tine si sa nu le impui sau sa le transferi, voluntar sau involuntar, familiei pe care o evaluezi?

Cele mai clare repere de analiza ale functionalitatii familiei le furnizeaza orientarea structuralista. Salvador Minuchin este recunoscut pentru punctul sau de vedere vehement referitor la sanatatea familiei.

Claritatea granitelor din familie reprezinta un parametru util pentru evaluarea functionalitatii familiei. Nu trebuie exagerat in ceea ce priveste granitele rigide sau difuze, deoarece ele se refera la stilul tran­zactional sau la un tip preferat, caracteristic familiei, pentru interactiune, si nu la o diferenta calitativa intre functional si disfunctional. Deci, nu se poate concluziona, daca intalnim intr-o familie granite difuze sau rigide, ca acea familie este disfunctionala. Majoritatea familiilor au subsisteme separate si subsisteme suprapuse. De asemenea, depinde de etapa de evolutie a familiei. In familiile cu copii mici, subsistemul mama-copii tinde spre suprapunere, iar tatal tinde spre separare in relatia cu copiii mici, dar mai tarziu el poate ajunge la suprapunere cu copiii mai mari. Cand copiii au crescut si mai mult si incep sa se separe de nucleul familial, subsistemul parinti-copii tinde spre separare.



Totusi, extremele sugereaza un anumit grad de patologie familala. Un subsistem cu un grad ridicat de suprapunere intre mama si copii, cu un tata foarte separat are ca efect subminarea independentei copiilor, ceea ce poate duce la aparitia anumitor simptome la copii, de exemplu, anorexie, lipsa initiativelor, atacuri de panica, simptome psihosomatice etc. La fel, un grad crescut de separare intre membrii familiei poate duce la un sentiment puternic de independenta, dar nu stimuleaza manifestarea sentimentelor de loialitate si apartenenta, a celor de ajutor interpersonal si suport emotional atunci, cand acesta este necesar. De aici, pot aparea comportamente simptomatice precum violenta, depresii, dar si multe tipuri de simptome psihosomatice.

Acest lucru este posibil pentru ca o familie cu o slaba dife­rentiere intre subsistemele sale descurajeaza explorarea autonoma si rezolvarea problemelor. De exemplu, cele dinspre polul rigiditatii tolereaza o mare varietate de comportamente ale membrilor sai, iar stresul unui membru al familiei nu trece de granita rigida, deoarece numai un nivel foarte crescut de stres va ajunge si la ceilalti membri ai familiei. La capatul opus, la polul granitelor difuze, al subsistemelor suprapuse, dimpotriva, comportamentul unui membru ii afecteaza puternic si imediat pe ceilalti membri, iar tensiunea psihologica, stresul care actioneaza asupra unui individ, va reverbera puternic prin granitele difuze si va afecta celelalte subsisteme.

Una dintre functiile familiei este de a-si sustine membri. Atunci cand unul dintre ei este tensionat, ceilalti membri simt nevoia sa se adapteze acestei schimbari, deoarece ei urmaresc pastrarea integritatii structurii sale, adica mentinerea homeostaziei.

Familia disfunctionala va fi familia care in urma stresului se va rigidiza. Fiecare membru va face acelasi lucru ca in etapa anterioara, adica se va petrece un fenomen de regresie.

Walsh&McGrow (1996) vorbesc de patru elemente de patologie care pot afecta functionalitatea unei familii:

1. Patologia granitelor;

2.          Patologia aliantelor - relatii intrafamiliale care pot sa nu aiba
un interes comun; doua tipuri de patologie a aliantelor:

a) Deturnarea conflictului sau gasirea „tapului ispasitor';

b)Coalitiile transgenerationale neadaptative.

3.Patologia triadelor - aranjamentele intrafamiliale instabile ce se pot forma intre un membru ce se coalizeaza cu un altul impotriva unui al treilea membru.

4.Patologia ierarhiei - copiii au mai multa putere decizionala decat parintele.

Aceste tipuri le putem integra in sase arii:

1.          Structura familiei ca ansamblu - toate pattern-urile tranzactio-
nale alternative;

2.         Flexibilitatea sistemului familial;

3. Rezonanta sistemului familial care reflecta sensibilitatea lui la nevoile fiecarui membru;

4. Contextul vietii familiei respective - factorii de stres care ac­tioneaza asupra familiei, suportul familial;

5. Stadiul de dezvoltare in care se afla familia respectiva si cum face fata provocarilor si stadiilor specifice fiecarei etape de dezvoltare;

6. Aparitia simptomului in familia respectiva si modul in care este mentinut.

Din punctul de vedere strategic al lui J. Haley, simptomul are o functie care este aceea de a mentine echilibrul familiei. Simptomul este o reactie la ceva. In cazul familiei disfunctionale, simptomul apartine intregii familii.

Astfel, familia functionala ar fi familia caracterizata prin deschi­dere, cea care are granitele bine conturate, dar flexibile.

Familia disfunctionala ar fi familia care neaga prezenta vreunei probleme sau creeaza probleme acolo unde nu exista. Acest tip de familie dispune de o structura ierarhica necorespunzatoare.

Orice organizare umana va intampina dificultati si va fi dis-functionala daca vor exista coalitii intre nivelurile ierarhiei. Daca se cristalizeaza, ele genereaza disfunctionalitati.

Pe de alta parte, orice familie are nevoie de reguli si in orice familie exista un sistem de reguli care o guverneaza.

Orientarea sistemica, reprezentata de psihiatrii italieni Mara Selvini-Palazzoli, Luigi Boscolo, Gianfranco Cecchin si Guiliana Prata, considera ca orice sistem are nevoie de o stare de echilibru.

Cand o familie nu mai este in echilibru, mecanismele de feed-back vor tinde mereu sa readuca familia la echilibrul initial. Metodele prin care se incearca sa se restabileasca echilibrul pot deveni ele insele probleme. Din dorinta de a pastra echilibrul, membrii familiei ignora faptul ca trebuie sa se schimbe.

Daca avem in vedere jocurile dintre membrii familiei, adica „un set de tranzactii complementare ulterioare care inainteaza spre un deznodamant previzibil si bine definit' (E. Berne, 2002, p. 38), o familie disfunctionala este cea care nu constientizeaza si nu modifica regulile jocurilor lor, adica atunci cand in interiorul sistemului, al familiei, exista pattern-uri tranzactionale blocate, rigide, care apartin fie generatiilor anterioare, fie familiei actuale.

Teoria boweniana - Murray Bowen - afirma faptul ca nivelul de diferentiere a sinelui va determina gradul de functionalitate si de disfunctionalitate al familiei; in sistemele fuzionale, diferentierea este mica si, ca urmare, familia are sanse mai mari sa fie disfunctionala, iar in sistemele diferentiate (separate), diferentierea va fi mare, ceea ce va duce la functionarea normala a familiei.

Un alt element de apreciere a sanatatii familiei este modalitatea ei de a face fata stresului. Eforturile familiei de a se adapta situatiei provocate de evenimentele stresante sau traumatizante presupun doua etape distincte, dar interrelationate: reactia la cerintele imediate si practice ale situatiei si stapanirea si gestionarea emotiilor generate de evenimentul stresant. Psihiatrul Gerald Caplan (1964) a identificat 7 caracteristici ale comportamentului de adaptare (apud McCubbin,

Duhl, 1985, p. 385):

1.     Explorarea activa a problemei;

2.     Exprimarea deschisa si libera a sentimentelor pozitive si negative;




3.     Cautarea activa (propriu-zisa) a ajutorului de la ceilalti, inclusiv prieteni, rude si cei de la serviciile sociale;

4.     Impartirea problemei in mai multe aspecte si analizarea si rezolva­rea lor pe rand, una cate una; de exemplu, in cazul unui adolescent rebel, parintii trebuie sa aleaga sa se concentreze pe problemele majore ale varstei, cum sunt drogurile, activitatea scolara, decat sa se centreze pe probleme minore, cum ar fi camera dezordonata.

5.     Constientizarea starii de oboseala, a disconfortului emotional si a nevoii de a face pauze intre eforturile cuiva. Astfel, o familie cu un copil cu multiple retarduri trebuie sa accepte faptul ca este nevoie de o „pauza', departe de cerintele copilului.

6.     Manifestarea flexibilitatii si a dispozitiei de a schimba compor­tamentul sau de a inversa rolurile in familie.

7.     Pastrarea unei increderi de sine, dar si fata de membrii familiei si mentinerea unei atmosfere de optimism vizavi de eventualele obstacole si crize.

Eforturile de adaptare pot constitui ele insele surse de stres. „Violenta familiala, cum ar fi abuzul asupra copilului sau sotului/sotiei, poate fi perceputa atat ca sursa de stres, cat si ca modalitate de depasire a problemelor. Cercetatorii sugereaza ca asemenea violenta este de obicei un raspuns invatat (automatizat) la stres. Un om care se simte „impins/calcat in picioare' la serviciu poate fi invatat, imitand com­portamentul asemanator al propriului tata, ca poate folosi violenta impotriva sotiei sau copilului, pentru a demonstra ca el inca este „seful' acasa. Aceasta repetare a comportamentului violent de la o generatie la alta este cunoscuta sub denumirea de „ciclul abuzului' (McCubbin, Dahl, 1985, p. 385-386).

Oricum, unele strategii de adaptare sunt mai functionale decat altele. Cele functionale sunt acele seturi de actiuni si atitudini care produc imbunatatiri in situatia familiei. Iata cateva dintre cele mai bune/pozitive strategii de adaptare (McCubbin, 1979, apud Mc Cubbin,

Dahl, 1985):

1.     Mentinerea unitatii familiei - alocarea unei perioade de timp pentru a face lucruri impreuna cu copiii si pentru a planui activitati extrafamiliale.

2.     Dezvoltarea increderii de sine si respectului de sine - invatarea unor aptitudini care sa ajute la adaptarea si rezolvarea unei probleme.

3.     Dezvoltarea suportului social - petrecerea timpului cu prietenii si familia, acceptarea ajutorului acestora, participarea in cluburi si organizatii comunitare.

4.     Dezvoltarea unei gandiri pozitive - ramanerea intr-o sfera opti­mista, chiar si atunci cand ne gasim in fata unor probleme serioase.

5.     Studierea profunda a problemei - citirea de carti, inscrierea la cursuri de specialitate, cautarea sfatului medical sau de alta profesie.

6.     Reducerea tensiunii - fie prin exercitii fizice, privind la televizor, intretinand interesul pentru hobby-uri, vorbind deschis despre lucruri sau plangand.

7.     Dozarea eforturilor de adaptare - folosind mai multe strategii de adaptare intr-o maniera echilibrata si constituind, prin sinteza lor, una singura, in incercarea de a avea grija de propria persoana si de ceilalti membri ai familiei.

2. Evaluarea familiala

Inteleg prin evaluare a familiei acel proces de analiza si intelegere a functionarii familiei, incluzand rezultatele obiective ale tehnicilor de studiu al familiei, cat si impresiile subiective ale cercetatorului (eva­luatorului). Uneori, evaluarea este considerata diagnoza familiala, desi termenii nu sunt chiar sinonimi; Luciano L'Abate (1994) face o astfel de precizare, considerand diagnoza un proces de etichetare a familiei, cum ar fi „familie dezorganizata', „familie rigida' sau, ca urmare a existentei unui simptom bine definit, „familie schizofrenica' sau „familie a unui psihopat'.

Atunci cand realizam o evaluare, consider ca va trebui sa luam in seama urmatoarele elemente:

        Cum este structurata familia, care este componenta subsistemelor familiei si cum sunt granitele dintre ele;

        Cum sunt indeplinite functiile familiei si rolurile familiale; cine aduce bani in casa si cine decide cum sunt cheltuiti; cine deter­mina alegerea profesiei copiilor si cum; cata afectiune exista intre membri si cum este ea manifestata in familie; parintii mai au raporturi sexuale sau acestea sunt realizate in afara cuplului conjugal; cine se ocupa de cresterea si educarea copiilor si cum;

        Care este structura de autoritate si putere, cine si cum conduce familia; de exemplu, deciziile sunt luate de tata, de mama sau de copii? Sau exista o impartire a domeniilor de decizie intre cei doi parinti? Sau intre parinti si bunici?

        Care sunt regulile „oficiale' si care cele „nespuse', dar asteptate; regulile oficiale se pot referi la: cine se ocupa de treburile casnice, cine duce copiii la scoala, cine face lectiile cu ei, cine are grija de un parinte bolnav, cum si cat de mult se dezvolta relatiile cu vecinii, rudele, prietenii copiilor, cum se petrec sarbatorile etc. Regulile „nespuse' se pot referi la cum se manifesta emotiile in familie (respectul, iubirea, frustrarea, furia etc.) sau se initiaza un act sexual, cine este preferatul si cine „tapul ispasitor', cine salveaza aparentele in fata celor din afara familiei, cine este victima, cine este agresorul si cine salvatorul familiei etc.;

        Care este climatul afectiv al familiei: cald, afectuos sau rece, distant, sau conflictual;

        Care este nivelul de diferentiere a sinelui membrilor familiei, in special al membrilor adulti (deoarece ei vor servi ca model si il vor transmite mai departe copiilor); de regula, nivelul de dife­rentiere al partenerilor (parintilor) va fi similar, iar mijloacele si continutul mesajelor educative vor stimula dezvoltarea la copii a aceluiasi tip de diferentiere;

        Cum, cand, cine cu cine comunica, interactioneaza si care este continutul comunicarii; de exemplu, intr-o familie tatal poate co­munica in special ceea ce este legat de gestionarea banilor, in timp ce mama vorbeste cu copiii tot ce este legat de cresterea si educarea lor; sau tatal poate interveni in educarea copiilor doar prin mijloace punitive, in timp ce mama are rol de oferire a afectiunii (sau viceversa). Intr-o alta familie, de exemplu, unul dintre copii are rolul de a face legatura dintre frati si parinti; sau, de exemplu, doar mama discuta probleme legate de sexualitate cu copiii, in timp ce tatal se centreaza doar pe subiecte legate de scoala s.a.m.d.;



        Cum face fata familia stresului si simptomelor aparute in familie, adica mecanismele de coping ale familiei. De exemplu, in cazul unor evenimente stresante sau traumatizante, membrii familiei pot alege sa nu vorbeasca despre eveniment, sa isi consume tristetea, furia sau durerea separati unii de altii sau, dimpotriva, sa isi faca timp sa discute, sa planga impreuna sau sa faca diverse ritualuri impreuna; pot fi pro-activi atunci cand apare un simptom sau pot fi pasivi, asteptand sa treaca de la sine, odata cu trecerea timpului sau cu cresterea copilului, daca simptomul apare la copil (cum se intampla in cazul enurezisului); pot apela la alcool sau droguri, pot avea relatii extraconjugale, pot pasa responsabilitatea altor persoane (rude, medici, profesori, bone etc.).

Toate elementele de mai sus vor putea fi observate si cu ajutorul aplicarii unor instrumente de studiu si evaluare ale familiei, cum ar fi:

        Interviurile luate membrilor familiei referitoare la diferite aspecte ale vietii familiale;

        Scalele si chestionarele;

        Tehnicile proiective: desenul familiei si alte variate forme: desenul cuplului marital, al fratriei, modelajul si sculptura familiala etc.;

        Tehnicile dramatice: jocul de rol, dramaterapia, psihodrama;

        Genograma;

        Harta cronologica a evenimentelor familiale.

Exista si alte modalitati de evaluare familiala. Dintre toate, voi aborda intr-un capitol separat genograma si desenul familiei, pe care le consider printre cele mai utile si rapide modalitati psihologice de diagnoza familiala. Acestea ne vor ajuta sa plasam familia pe un continuum de la functional la disfunctional si sa putem, daca este cazul, sa recomandam interventii de consiliere sau terapie familiala.

Rezumatul capitolului

Am centrat acest capitol pe ceea ce inseamna din punct de vedere psihologic functionarea unei familii. De regula, o familie functionala poate fi numita si normala sau sanatoasa, desi, intr-un fel sau altul, toate familiile functioneaza. De aceea, nu exista criterii standard de evaluare a gradului de sanatate sau normalitate ale unei familii. Nici tu nu as vrea sa fii rigid intr-o astfel de atitudine fata de vreo familie. Familiile se intind pe un continuum de la functional la disfunctional. Principalele repere de stabilire a functionalitatii familiei atunci cand faci o evaluare familiala sunt (pe scurt):

1.          Structura familiei ca ansamblu - toate pattern-urile tranzac-
tionale alternative;

2.         Flexibilitatea sistemului familial;

3. Rezonanta sistemului familial care reflecta sensibilitatea lui la nevoile fiecarui membru;

4. Contextul vietii familiei respective - factorii de stres care ac­tioneaza asupra familiei, suportul familial;

5. Stadiul de dezvoltare in care se afla familia respectiva si cum face fata provocarilor si stadiilor specifice fiecarei etape de dezvoltare;

6. Aparitia simptomului in familia respectiva si modul in care este mentinuta.


Pentru mai multe detalii despre jocurile psihologice dintre membrii familiei studiaza analiza tranzactionala.


Exercitii si teme pentru seminar

1.     Fa-ti o grila de evaluare folosind elementele pe care ti le-am sugerat mai sus, care sa te ajute sa realizezi rapid o evaluare familiala.

2.     Realizeaza o evaluare familiala a familiei tale si a colegului (colegei) tau (tale). Apoi, faceti schimb de proiecte si observati si comentati diferentele aparute.

Bibliografie suplimentara

BERNE, E., Jocuri pentru adulti, Ed. Amalteea, Bucuresti, 2002. MITROFAN, IOLANDA, VASILE, DIANA, Terapii de familie, Ed. SPER,

Bucuresti, 2000, 2004.

NICHOLS, M., SCHARTZ, R., Terapia de familie - concepte si metode, tra­ducere si publicare autorizata de Asociatia de terapie familiala, 2005, original publicata de Allyn & Bacon, 2004.

NUTA, A., Secrete si jocuri psihologice, Analiza tranzactionala, Ed. SPER,

Bucuresti, 2000.

SELVINI-PALAZZOLI, M., BOSCOLO, L., CECCHIN, G., PRATA, G.,

Paradox and Counterparadox, New York, Janson Aronson, 1978.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 508
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site