Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Notiuni desprea familie si alegerea partenerilor

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PERSONALITATE
DEZASTRELE ADUSE UMANITATII DE CATRE DARWINISM
Teorii socio-economice extrem de provocatoare - Societatea perfecta
INFLUENTA SOCIALA
STRATIFICAREA SOCIALA - Originea inegalitatii sociale. Sisteme de stratificare
Regulile metodei sociologice
SONDAJ DE OPINIE
BORCANUL
FORME SOCIALE
CONSILIEREA FAMILIEI: Parintele indulgent / autoritar

2. Metamorfozele structurii de tip familial – istoric

Casatoria in grup (poligiandria) forma cea mai veche si reprezinta o asociere familiala intre cativa barbati si cateva femei.




Poligamia – reprezinta un principiu acceptat la unele popoare in care casatoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri de sex opus. Are 2 forme: poliandria (familia alcatuita dintr-o femeie, copii si mai multi barbati) si poliginia (familia alcatuita dintr-un barbat si mai multe sotii). Monogamia – familia alcatuita dintre un barbat si o femeie. Familiile monogame sunt: familia extinsa (familia care cuprinde si alte rude, generatii, este tipica pentru societatile nonindustriale. Subordoneaza familia nucreara si dispune de un set de norme de convietuire care se duc de la o generatie la alta. Patrnurile educationale sunt rigide, membrii traiesc dupa regula circularitatii, storia se repeta, defavorizeaza adesea evolutia sicalitatea relatiilor intime, este o structura de tip autoritar condusa de sef-pater incluzand mai multe generatii ce traiesc impreuna, alegerea partenerului este facuta de parinti pe baza statutului economic si social) si familia nucleara (familia alcatuita din tata, mama si copii, este tipica pentru societatile industriale, o structura democratica bazata pe consens, alegerea partenerului se bazeaza pe optiune scopul este fericirea, divortul emotional este mai frecvent decat cel legal, are independenta proprie, fiecare membru isi dezvolta capacitatile de autoconducere si autodezvoltare). Familia extinsa modificata – compusa din parinti, frati, surori si eventual alte rude. Functiile acestei familii sunt asigurarea protectiei materiale si afective, socializarea si integrarea sociala. Pentru individ aceasta forma de familie este unica. Familia conjugala – are scopul explicit al procreerii. Familia de rezidenta – grupul de persoane care locuiesc in acceasi casa, fiind soti sau rude. Familia de interactiune – grupul de persoane intre care exista relatii de rudenie si de intrajutorare. Familia normala – isi indeplineste functiile pe care si le-a asumat.

3. Alternative fata de familia clasica

Familia cu probleme – familiile cu deficit de structura sau cu probleme functionale (cuplurile conjugale fara descendenti – nu pot sau nu-si permit sa aiba copii; Multe femei prefera sa fie mame fara casatorie – celibatara; familia monoparentala – un parinte si copiii acestuia; Gospodarii cu o singura persoana – multi tineri se casatoresc cu persoane mai in varsta de aceea numarul vaduvelor si vaduvilor este ridicat; Celibatul definitiv – multi prefera o cariera profesionala in locul casatoriei; Uniuni consensuale-concubinaje – nu sunt intemeiate legal, au o structura fragila.

4. Motivatii in alegerea partenerului (analiza traditional-moderna; teorii: spiralei, filtrului, similaritatii, atractiei:teoria stimul-valoare-rol)

Alegerea partenerului de casatorie este rezultatul unui proces complex bazat pe constientizarea sentimentelor si influentat de parinti, societate, prieteni si de constrangeri de natura geografica. Este un fenomen psihosocial cu implicatii in evolutia ulterioara a cuplului. Din punct de vedere istoric familia a parcurs un drum cu nenumarate transformari. Si criteriile maritale au suferit transformari. In societatile traditionale, normele institutionale prescriu cine se poate casatori si cu cine, parintii gasesc partenerii de casatorie. In societatea moderna aceste norme nu mai au putere. Familia aseaza pe primul plan valorile intinitatii, afectiunii ,educarea copiilor si participarea la viata economica familiara. Pilonii constituirii familiei moderne: dragoste, companie, autorealizare prin egalitate. Coleman raspunde la intrebarea, de ce se casatoresc oamenii, din: compatibilitate sexuala, nevoia de prieteni, siguranta finaciara, fuga de singuratate, fuga de constrangerile parentale, dorinta de a fi important pentru cineva. Dragostea constituie unul dintre cei mai importanti factori pentru casatorie dar si reprezentarea pe care un tanar si-o formeaza despre partenerul ideal si nu in ultimul rand dorinta de a gasi un partener cu trasaturi psihice si sociale asemanatoare. Exista si casatorii in care nu regosim dragostea si altele in care dragostea este platonica. Tipuri de dragoste: oarba sau nebuna – idealizarea iubirii, este traita cu intensa participare si bulversare emotionala. Dragostea romantica – o intensa atractie la inceput, aprofundarea relatiei si modelarea ei. Aceasta se poate transforma progresiv in iubire matura. Dragostea matura – se carcaterizeaza prin stabilitate, inseamna pierderea dependentei emotionale fata de partener si autoafirmarea. Din punct de vedere psihologic, dragostea este o legatura profunda, reciproca deci presupune relationarea umana. Cand la baza relatiei sta emotia de indragostire, imaginea partenerului este modificata din cauza componentei preferential-simpatetce, cand sta dragostea evaluarea partenerului va fi mai profunda si mai reala. Sentimentul de dragoste reprezinta legatura dintre cei doi parteneri care mai inseamna: apreciere, respect, atractie. Pasi in relationare: preferinta pentru aspectul fizic al partenerului, reciprocitatea atractiei fizice, dorinta relationarii afective. O imagine globala a partenerului trebuie sa cuprinda toti acesti pasi, iar cand ei se realizeaza se numeste cuplu etotic si mai departe cuplu conjugal. Multe cupluri sa-u constituit pe baza atractiei fizice care nu tine seama de structura valorica a partenerului iar in urma interactiunilor au aparut disfunctii (neintelegeri, certuri, frustrari) care pot duce la destramarea cuplului. Teoria spiralei dragostei (teoria ritii) – Reiss si Borland – are 4 stadii: partenerii comunica liber, se simt bine, isi inteleg trairile, valorile; comunicarea devine mai intima si mai intensa, este stadiul propriei prezentari; comportamentul devine interdependent, fiecare simte nevoie de comunicare; se combina cele 3 stadii pentru a se satisface nevoile de intimitate, respect si recunoastere ale celuilalt. Teoriile filtrului – Davies si Kearckoff – filtrul proximitatii (este utilizat in alegerile traditionale ale partenerului. Apropierea teritoriala era principala modalitate); filtrul similaritate-complementaritate ( valorifica alte 2 teorii: teoria asemanarii (varsta, clasa sociala, religie, rasa, interese comune, valori comune, factorii geografici, sociali si culturali, nivelul de instructie, apartenenta la acelasi mediu) si cea a nevoilor complementare (statisfacerea reciproca a nevoilor complementare, aspectul fizic este completat de cel psihologic); filtrul atractiei personale si al compatibilitatii (sunt implicate dragostea romantica, dorinta sexuala); Teoria stimul-valoare-rol – Mustein – cuprinde 3 stadii: stadiul stimulilor (atractia partenerilor in special cea fizica); stadiul valorilor (exploatarea reciproca a valorilor: credinte religioase, dorinte sexuale, pareri politice. Daca acestea sunt compatibile relatia trece mai departe); stadiul rolurilor (perioada de testare a compatibilitatii rolurilor, evaluarea personalitatii)

5. Determinanti socio-demorafici in alegerea partenerilor

Libera alegere a partenerului desi bazata pe sentimente nu opereaza independent de criterii ca: varsta (de obicei barbatii se casatoresc cu femei de aceeasi varsta sau mai mici, iar femeile cu barbati de aceeasi varsta sau mai mari), profesie (asemenarile intre profesii, gradul de pregatire scolara si chiar statutul profesional al parintilor), etnie (exista state unde casatoria interrasiala este interzisa), religie (este asociata cu cea rasiala si etnica, liderii religiosi spun ca aceste casatorii mixte nu dureaza), clasa sociala.

6. Abordarea psihologica la Jung

7. functiile familiei (factori interni si externi, functia economica, educativa, suportiva si emotional terapeutica, reproductiva si sexuala)

Exista 2 factori care pot modifica functionalitatea unei familii:

- factori externi - caracterul totalitar su demicratic al societatii cu implicatii asupra descendentilor; legislatia si politicile sociale cu impact asupra functiei reproductive; nivelul de dezvoltare economica al societatii cu repercursiuni asupra functie economice si reproductive; nivelul de instruire si educatie cu impact asupra socializarii.

- factori interni – dimensiunea familiei cu implicatii asupra socializarii; diviziunea rolurilor si autoritatii cu repercursiuni asupra functie de solidaritate; structura familiei cu impact asupra functie economice si reproductive.

Functii: economica (asigurarea conditiilor de ordin material. Aspectele acestei functii sunt: productiva – trebuie sa fie o unitate productiva in miniatura fara ajutor din afara; contabila – veniturile realizate de familie; financiara – circulatia banilor din familie; administrativa – actiunile de conducere a gospodariei; de pregatire – prin munca si pentru munca a copiilor), educativa (responsabilitatea educativa a partenerilor in raportul dintre ei, dintre ei si copii, dintre ei si parinti; membrii familiei sunt pentru copii subiecti ai educatiei, subfunctii: de sprijin – mutual: sot-sotie, parinti-copii, parinti-parinti, este bine sa stim ca avem parinti, respectiv copii; educational-formativa – cu precadere in primele stadii de formare ale copilului; etica – urmareste formarea deprinderilor, sentimentelor si convingerilor de comportare in raport cu anumite norme si percepte de conduita,; cultural-formativa – formarea si cultivarea dorintei culturale; social-integrativa – nivelul de adaptare si integrare in functie de cerintele vietii si activitatii sociale), de solidaritate, sexuala si reproductiva (familia traditionala se bazeaza pe principiul „parintii nu traiesc atat pentru ei cat pentru realizarea copiilor lor”, viata moderna a impus abandonarea acestui principiu si inplicit scaderea natalitatii, sexualitatea a devenit unul din factorii ce conditioneaza existenta-dezvoltarea sau destramarea unei familii, fertilitatea poate fi influentata de: varsta sotiei, durata casniciei, dorinta cuplului de a avea copii, starea de sanatate a cuplului, nivelul de instruire al partenerilor, utilizarea mijloacelor contraceptive, factori economici, demografici, legislativi), suportiva (consta in sprijinul tuturor membrilor familiei si a fiecaruia in scopul devenirii lor, suport material si psihic),, terapeutica (vizeaza mediul familial de acasa –favorabil convietuirii, vindecarii traumelor fizice sau psihice, increderea reciproca).

8. Gelozia – tipuri, consecinte

Dragostea genereaza gelozia, de obicei cea exagerata, posesiva. Gelozia = stare afectiva caracterizata prin teama de a pierde fiinta iubita in favoarea altei persoane, de a fi deposedat de ea, de dragostea si iubirea ei. Poate aparea nu numai intre parteneri ci si intre frati cu dusmanirea parintelui, fratelui, agresarea lor pana la omorare. Gelozia este un sentiment cultural si are un statut social. Gelosii sunt in general pasionati, anxiosi, sadomasochisti, cauta cu orice pret dovezi care sa le justifice banuielile oricat de absurde ar fi. Dragostea este in stransa legatura cu gelozia, prima este o stare emotionala de durata si este pozitiva, a doua este negativa si se concretizeaza in stari de durere, angoasa, disperare, chiar violenta. Gelozia se mai poate isca si din invidie si ura si poate avea si cauze patologice. Gelozia este posesiune, invidie si suspiciune.Gelozia a fost privita ca un set de emotii ce apar cand o persoana priveste relatia erotica cu persoana iubita drept o amenintare. Amenintarea poate fi reala sau virtuala.Gelozia are mai multe aspecte: invidia – poate fi si o stare si pozitiva care ne poate stimula sa atingem scopuri mai inalte. Reprezinta o traire afectiva puternica deoarece implica ura in timp ce invidia este o stare de discomfort cauzata de un sentiment de inferioritate. Invidia este in strasa legatura cu nivelul autoestimarii; excludere – cand partenerul acorda o atentie mai mare unei activitati; posesiva – faptul ca partenerul are si el identitatea sa; egocentrica – interzicerea afirmarii personalitatii celuilalt; competitie – realizarile unuia reprezinta o amenintare pentru sinele celuilalt; teama – perceperea relatiei ca o amenintare, celalalt nu-l ajuta. Gelozia ramane perceptia denaturata, distorsionata a partenerului de viata. Gelozia ca aspect patologic apare: la personalitati accentuate, anxioase, susceptibile, care cred ca sunt inselate; ca o reactie disproportionata care poate conduce la agresivitate si chiar la crima pasionala. Forma grava este delirul de gelozie. Particularitati ale persoanelor geloase: sentimentul de inferioritate, mentalitatea de stapan, comportament de autodistrugere, iresponsabilitatea, egoismul, anxietatea, o imagine de sine slaba, subaprecierea dorintelor si aspiratiilor personale. Kilman spune ca sentimentele de gelozie sunt normale pentru persoanele care iubesc in schimb sentimentele puternice de gelozie pot fi distructive pentru relatie si in cazuri extreme ele pot conduce chiar la violenta. Gelozia poate genera: incitarea la agresiune si agresiune, violenta, tortura, reprosuri, acuzatii, incriminari, tacere nejustificata, mocnire continua.



10. Identitate si autoritate familiala

Identitate inseamna: a fi asemanator cu ceva, a ramane dupa cum a fost - cineva, ceva - a fi el insusi ori ea insasi; doua obiecte ori mai multe distincte in timp si/sau spatiu, dar care au aceleasi particularitati. Identitatea calitativa = proiectie idealizata a 2 sau mai multe obiecte considerate identice. Identitatea cantitativa – 2 obiecte au aceeasi greutate si sunt create din acelasi material. Legea identitatii in logica – a=a, ceea ce este este, ceea ce nu este, nu este. Identitate fenomenala – un obiect in miscare este perceput ca acelasi, desi diferitele sale faze se traduc prin unitati diferite. Identitatea individuala – personala a subiectului uman apare, de regula drept: corolar al experientei proprii de asimti ca exista; constructie dinamica a unitatii constiintei de sine si a experientei psihice si sociale; corolar activ, afectiv si cognitiv de reprezentare de sine asociat cu sentimentul subiectiv al permanentei sale; posibilitate de a satisface nevoia interpersonala de coerenta, de stabilitate si de sinteza; identitate personala ce are in vedere trecutul, prezentul si viitorul; identitatea individuala este sexuala.

Identitatea familiei. Familia inseamna, cel putin la inceput el si ea, doua personalitati, doua structuri functionale ce constituie un sistem. Amandoi actioneaza ca un compex de elemente intr-o interactiune reciproca. Personalitatea, familiei, apare ca un sistem deschis sau inchis, dar, sistemele inchise apartin fizicii, toate sistemele vii apartin categoriei de sisteme deschise, asadar si familia, precum si personalitatile celor doi care alcatuiesc diada. Criteriile ce atesta existenta sistemului deschis:

a) schimbul reciproc de materie si energie (un stimul intra si un raspuns este emis);

b) homeostazia (se urmareste satisfacerea trebuintelor pentru diminuarea tensiunilor);

c) cresterea ordinii odata cum timpul (familia nu este o realitate decat in timp si cu timpul, fapt pentru care actioneaza cand exista intelegere);

d) schimbul cu mediul (familia este si devine gratie mediului, schimbului sau schimburilor sale). Cunoasterea si stapanirea unor asemenea criterii concura la realizarea familiei, impunerea, consolidarea si prosperitatea ei. Identitatea se dobandeste prin credinta, familia devine in timp, pe masura ce apar copiii a caror educatie le revine integral. Prin interactiune, intercunoastere, el si ea vor impune familiei identitatea. Comportamentul = rezultat al interactiunii membrilor cuplului, al familiei cu mediul inconjurator a fost pus in evidenta de catre Pieron si Watson cu precadere in contextul paradigmei behaviorism. La nivelul diadei avem in vedere comportamentul rezultat al coabitarii celor doi, interactionarii. Eu-tu devine noi tocmai datorita intercomunicarii, interactiunii pana la fuziune. Rolurile asumate, in raport cu ceea ce reprezinta fiecare, asigura identitatea membrilor familiei, fiindca identitatea si egalitatea nu sunt posibile prin anularea diferentelor dintre el si ea. Stilul creat la nivelul oricarei familii este dependent de partenerii diadei si consta in raportul dintre ceea ce stiu si spun, simt si actioneaza in vederea asigurarii linistei, el si ea. Normele se reduc in final la ceea ce denumim pondere si gust. Stilul presupune: democratizarea relatiilor dintre el si ea; impunerea unor relatii de parteneriat care sa le implice pe cele afective si sexuale; receptivitatea constructiva a partenerilor; traditie si inovatie. Stil=unicitatea si individualitatea unei persoane, modul in care omul devine in cadrul procesului de formare a personalitatii. Acceptiile conceptului au fost si sunt diverse: stilul cognitiv este strans legat de perceptie si gandire si vizeaza receptarea si prelucrarea informatiilor din mediu; stilul de conducere este intrinsec felului de a conduce, de a infaptui managementul unei institutii (familia), de a-si asuma responsabilitatile ce le incumba. Aceasta include conducerea, atitudinea pozitiva fata de oameni, capacitatea de a formula obiectii, de a respecta legile. Stiluri: autoritar, democrat, permisiv. Stilul de viata familial este rezultatul modului de a percepe, pricepe si simti realitatea, felului de a reprezenta, imagina, encoda, stoca si actualiza viata in toata complexitatea ei. Identificarea=un proces psihic prin care un subiect simileaza un aspect, un atribut, o proprietate a altuia se se transforma total sau partial, momentan sau de durata, dupa modelul acestuia. Tipuri de identificare: centripeta (subiectul identifica persoana cu o alta); centrifuga (subiectul identifica persoana cu el); reciproca (el si ea se identifica unul cu celalalt). Orice perturbare are sau poate avea urmari asupra cuplului si identitatii partenerilor. Principiile care justifica alegerea unui model pentru identificare: intarirea secundara; intarirea indirecta; pastrarea stimei; evitarea pedepsei; invidia de stres; puterea sociala; similitudinea cu cel ce invata; Subidentitati: maritala; parentala; subculturala.

11. Stiluri de comunicare in familie.

Virginia Satir prezinta 5 cai de care oamenii se folosesc pentru a comunica: concilierea (acordul cu o alta persoana chiar si atunci cand sentimentele si convingerile sunt contradictorii, poate determina unele insatisfactii dar este o strategie de comunicare accesibila in relatiile intrafamiliare); dezaprobarea (metoda utilizata de persoanele cu o nevoie de afirmare si demonstrarea aputerii); rezonabilitatea (o modalitate comunicationala proprie a celor ce manifesta incapacitatea de a-si exprima sentimentele); irelevanta mesajului (un mod de comunicare indiferent sau evitant care poate abate atentia de la obiectivul discutat); concordanta sau congruenta ( modalitatea de comunicare in care sentimentele se potrivesc cu convingerile si comportarea individului). Perez prezinta si el 5 modalitati de comunicare intrafamiliala: intelegerea (presupune un consens intre mesajul emis si comportamentul si emotiile pe care le manifesta si le resimte individul emitator); dezaprobarea (un mod de comunicare cu efecte contrare, manifestata sub forma cicalirii, severitatii, criticismului, sanctionarii, descurajarii. Persoanele care dezaproba sufera de o scazuta stima de sine corelata cu o nevoie de prestigiu); supunerea (persoana supusa este concilianta, evita conflictul deschis, concesivitatea tradeaza dependinta psiho-afectiva); intelectualizarea (o modalitate de comunicare putin simulativa pentru apropierea intre membrii familiei. Exista situatii limita intr-o familie cand un membru care comunica in aceasta maniera poate mentine sau chiar reface echilibrul perturbat al familiei); indiferenta (o cale de comunicare nesanatoasa, este rezultatul fricii, supararii sau nevoii de a manipula. Una dintre cele mai frecvente manifestari este tacerea ostila, de rezuz, de iritare, punitiva). Jackson descrie 4 tipuri de comunicare familiala: stabila-satisfacatoare; instabila-satisfacatoare; instabila-nesatisfacatoare; stabila-nesatisfacatoare

12. Comunicarea non-verbala (caracteristici, rol).

Mesajele verbale sunt insotite in comunicarea nonverbala (in special intrafamiliala) de mesaje nonverbale, expresiv senzitive: corporale (pantomimice, tensional-energetice), fizionomice (mimice). Comunicarea este un fenomen propriu intregului organism. Exista comunicare nonverbala sonora (timbrul, intonatia, ritmul, pauzele, intensitatea vocii). Clasificarea functiilor comunicarii tactile: atingeri care transmit emotii (adultul care mangaie un copil inlacrimat, mama care alapteaza, sarutul indragostitilor); atingeri in joaca (dezmierdarea sau palmuiea in gluma); atingeri de control (atragerea atentiei interlocutorului sa riveasca intr-o anumita directie, atingerea sa se dea la o parte, sa se grabeasca. Aceste atingeri implica o relatie de dominare); atingerea rituala (atingerea mainii in semn de salut, sarutul pe obraz intre persoane apropiate); atingerea in alt scop decat comunicarea propriu-zisa (sustinerea unei persoane care urca sau coboara dintr-un vehicul, atingerea fruntii pentru a vedea daca are temperatura, verificarea incheieturii pentru a vedea pulsul). Zone de distanta reglementara: zona intima (de la suprafata epidermei noastre pana la 45 cm de aceasta, este distanta dansului, a imbratisarii, a luptei corp la corp. Comunicarea olfactiva si tactila ocupa un rol privilegiat. Contactul ocular este slab, ochiul adaptandu-se cu dificultate apropierii excesive); zona personala (zona apropiata 45-75 cm – presupune un grad inalt de familiaritate si zona indepartata 75-125 cm – doi oameni ce converseaza pe strada); zona sociala (1,25-3,60 m – spatiul negocierilor interpersonale, al relatiilor de serviciu); zona publica (comunicarea isi pierde caracterul interpersonal, se adreseaza unei comunitati iar discursul este formalizat). Un loc aparte in comunicarea nonverbala il ocupa mimica si gesturile. Gesturile pot fi: emblemele (miscari substitutive, surdo-mutii dar si in cazul in care distanta este prea mare); ilustratorii (au functia de insotire si de completare a comunicarii verbale); gesturile de reglaj (dirijeaza, controleaza si intretin comunicarea); miscarile afective (comunica starile sufletesti prin care trece emitatorul. Omul abatut merge cu capul plecat si umerii cazuti); adaptorii (este cea mai putin legata de comunicare. Aranjarea cravatei la intalnirea cu o femeie, punerea in ordine a prului sau a rochiei la o femeie care doreste sa placa). Privirea are statutul cel mai important in transmiterea mesajelor nonverbale. Este limitat dreptul de a folosi privirea oricum si oricand. Durata medie a privirii aruncate unui necunoscut nu trebuie sa fie mai mare de 1,18 secunde pentru a nu fi intrerpretat ca un act de agresiune. Intr-o relatie este foarte important sa intelegem limbajul trupului, putem stii cum stau lucrurile in realitate inainte de a fi rostite.

13. Influenta comunicarii in cuplu asupra identitatii psihosexuale

Comunicarea in cuplu presupune cunoastrea mutuala a partenerilor, ajustarea unor trasaturi, nevoi, dorinte, atitudini, convingeri ale fiecaruia in parte. Sex-rolurile se formeaza si se ajusteaza continuu in procesul comunicarii iar inceputuil unei relatii su intrarea in viata de familie insemna redefinirea rolurilor. Schimbarile de sex-rol implica modificari la nivelul statutului si la nivelul imaginilor. Comunicarea joaca un rol deciziv pentru ca fiecare dintre parteneri sa se adapteze schimbarilor. Fiecare membru l cuplului are drepturi si datorii iar o comunicare eficienta presupune o buna departajare si delimitare a acestora. Primul pas in depasirea obstacolelor este identificarea partenerilor. Multe conflicte izvorasc din conflictul sau confuzia de se-roluri. Femeile sunt impresionate de gingasie, de intelegere, de apreciere din partea barbatilor, simt nevoia sa aiba pe cineva care sa le ofere protectie, au nevoie de tandrete si iin viata sexuala. Barbatii si femeile se deosebesc in manifestarea dorintelor sexuale. Barbatul este impresionat vizual (corpul femeii, miscarile). Femeile sunt practic programate de atingere, de mangaiere, Satisfactia sexuala a femeii este legata indispensabil de tandretea pe care i-o arata partenerul. Aceste diferente sunt o exprimare a diferentelor de sex-rol in planul sexualitatii. Numai comunicarea poate construi o punte intre acesti poli in vederea trairii unei vieti intime implinite si satisfacatoare, prin comunicare se pot depasi o serie de prejudecati, de stereotipuri privind diferentele de sex-rol in sfera sexualitatii. Societatea actuala impune o noua definire a rolurilor in familie, o complementaritate bazata pe o mai mare egalitate in toate sarcinile grupului domestic. Coeziunea cuplului nu poate fi mentinuta decat printr-o comunicare deschisa, autentica, matura. Prin intermediul analizei comunicarii se pot constata unele incoerente in modul in care rolurile familiale sunt asumate si exercitate. Se pot strecura configuratii defectuoase ale rolurilor conjugale: hipertrofia sau hipotrofia rolurilor de sex, inversarea rolurilor de sex, desincronizarea rolurilor conjugale, incompletitudinea rolurilor maritale sau parentale. Comunicarea este deci indispensabila functionarii armonioase a oricarui cuplu.



14. Sex-rolurile sociale (tendinte, conflicte)

Sex-rolurile sociale se refera la rolurile si trasaturile de personalitate prescrise social ca fiind feminine sau masculine. Diferentele de sex-rol deriva in parte din cele biologice dar sunt modelate de evolutia psiho-social particulara a fiecarei persoane. Identitatea psiho-sexuala se dezvolta discret influentata de modelele parentale (baietii care au un model parental cu masculinitate redusa au dificultati de identificare, cei cu model parental conturat ca masculinitate sunt mai siguri pe ei, mai increzatori, mai relaxati, calmi si chiar fericiti). Fetele au o situatie mai complicata deoarece rolul feminin este el insusi in schimbare pe plan social. Trasaturile feminine: vorbarete sau tacute, triste, manifesta tact, au nevoie de protectie, plang cu usurinta, prefera arta, literatura. Trasaturi masculine: agresivitate, independenta. Lipsa de pudoare, logica, obiectivitate, sunt propriul lor confident, isi ascund bine emotiile. In relatia maritala traditionala, sotul detine autoritate si are forta de a impune sotiei si copiilor respectul fata de deciziile lui. Responsabilitatile sotiei sunt: ingrijirea casei si a copiilor, satisfacerea nevoilor sexuale ale sotului. Tendinte actuale. Asistam astazi la metamorfozele comportamentului de sex-rol de la traditional la egalitar. Noul ideal marital este egalitarismul sex-rolurilor. Femeia accede la egalitatea comportamentului sexual, luarea deciziilor familiale, egalitate in ceea ce priveste suportul financiar. Unele persoane inca mai tin de rolurile traditionale. Unul din rezultatele majore ale noii schimbari este faptul ca ambii soti au libertatea de a-si urma propriile interese. Aceste schimbari modifica relatiile maritale cat si cele premaritale. Sentimentul de libertate fata de presiunea expectatiilor sociale este unul din efectele egalizarii sex-rolurilor, un altul este negativ: confuzia in asumarea sex-rolurilor. Conflictele de sex-rol. Termenul de atitudine de sex-rol descrie gradul in care o persoana este de acord sau accepta expectantele curente ale societatiipotrivit carora anumite caracteristici si comportamente sunt specifice femeilor sau barbatilor. Cand valorile interne si credintele individuale ale unei persoane nu sunt congruente cu expectatiile sociale, se ajunge la asa numitul conflict de sex-rol. Conflictul consta in mersul impotriva consideratiilor sociale curente si a resimtirii presiunii sociale exercitate impotriva non-conformitatii. Indiferent de modul in care individul incearca sa faca fata sau sa rezolve conflicele de sex-rol, persoana va resimti in general un anumit grad de stres si anxietate.

15. Agentii socializarii

Parintii – acasa copiilor li se transmit mesaje diferite in functie de sex „Nu-ti trebuie jucaria asta, este pentru fete”. „Nu sta asa, o fetita nu trebuie niciodata sa stea asa”. Mai sunt si mesaje indirecte, tatal conduce intotdeuna masina deci este preferat in calitate de sofer.

Profesorii si scoala – profesorii in general se asteapta ca fetele sa se comporte mai frumos, sa fie mai tacute, mai cooperante. Baietii sunt clar dominanti in toate interactiunile din calsa.

Egalii – sunt un agent de socializare extrem de important. Un studiu a aratat ca stima de sine a femeii este semnificativ mai scazuta fata de cea a barbatului.

Media – programele de televiziune in continuare intaresc rolul traditional al femeii. Barbatii se identifica mai frecvent cu roluri ocupationale iar femeile cu roluri familiare. Barbatii comit acte de violenta iar femeile sunt victime.

Clasa sociala – clasa de sus isi creste copii cu mai multe reguli si autoritate. Clasa mijlocie se raporteaza la copii cu mai multa flexibilitate.

16. Schimbari in modelele familiale

I. Mihaiescu (2000) scrie despre urmatoarea lista, incomplete de altfel, a transformarilor importante din institutia familiala; aparute in ultimele decenii:

a) relatia familie-societate – scaderea importantei functiei economice; accentuarea mobilitatii sociale a membrilor familiei; intensificarea participarii femeii la activitatile extrafamiliale (accentuarea profesionalizarii, prelungirea carierei scolare, promovarea sociala, independenta economica a femeii, emanciparea femeii); laicizarea si dezinstitutionalizarea partiala a familiei; preluarea unor functii familiale de catre societate; cresterea bunastarii materiale a familiilor; diminuarea controlului comunitar asupra comportamentelor demografice; cresterea preocuparilor familiei fata de problemele sociale (crize economice, calitatea vietii).

b) comportamentele tinerilor necasatoriti – extinderea experientei sexuale premaritale;

controlul fecunditatii; extinderea coabitarii premaritale; extinderea celibatului definitiv si a menajelor de o singura persoana; cresterea permisivitatii sociale si a tolerantei parintilor fata de comportamentele premaritale ale tinerilor.

c) comportamentele nuptiale – desacralizarea casatoriei; cresterea heterogamiei casatoriilor; scaderea ratei nuptiale; afectarea natalitatii de scaderea nuptialitatii; reducerea importantei motivatiilor economice ale casatoriei; tendinta de egalizare a pozitiilor la casatorie ale barbatilor si femeilor; diminuarea sau disparitia rolului parintilor si rudelor in casatoria tinerilor.

d) comportamentele familiale – intensificarea preocuparilor sotilor pentru calitatea vietii familiale; modificarea diviziunii rolurilor in cadrul familiei; diversificarea formelor de convietuire; cresterea importantei relatiilor emotional-afective dintre parteneri; modificarea relatiilor dintre parteneri; modificarea fertilitatii si rolului copiiilor; cresterea relative a instabilitatii familiei nucleare.

Desi familia nucleara s-a impus in ultimele decenii, exista o diversitate de forme ale acesteia:

- menaje de o singura persoana (femeie singura sau barbat singur, care au optat pentru celibatul definitive);

- menaje de o singura persoana formate din personae divortate sau vaduve care nu s-au recasatorit;

- menaje formate dintr-un barbat si o femeie (neuniti prin casatorie si fara copii);

- menaje nefamiliale (persoane intre care nu exista relatii sexuale – barbati, femei, barbate cu femei; putand exista si relatii de rudenie intre acestia);

- menaje formate dintr-un singur parinte (frecvent mama) si unul dintre copii.

Mai exista si familii cu trei sau patru generatii. Ponderea familiei nucleare a scazut si a crescut ponderea familiilor de coabitare sau consensuale (in general la persoanele sub 30 de ani). Coabitarea ar fi o faza dremergatoare casatoriei in tarile europene.

Factorii intalniti in tarile europene, care au determinat schimbari in comportamentele nuptiale si in modele familiale sunt: diminuarea functiilor familiei prin preluarea unora de catre societate; schimbari in moravuri si cresterea permisivitatii sociale la noile forme de comportament; cresterea gradului de ocupare a femeilor si dorintei lor de a promova social; cresterea independentei economice a tinerilor; cresterea diversitatii politice, culturale si spirituale; efecte de contagiune, de imprumut ale unr modele comportamentale de la un grup la altul si chiar de la o societate la alta.

Studiile au aratat ca in cuplu conteaza mai mult satisfacerea propriilor interese si mai putin realizarea functiilor pe care societatea le atribuia familiei. S-a produs o disociere sexualitate versus casatorie si casatorie versus copii.

17. Disfunctionalitatile familiei

Disfunctia familiala = un incident critic interactional, generat de o configuratie specifica a factorilor individuali, interpersonali, de grup si situationali, care dezechilibreaza balanta intra si intermotivationala in diada, periclitand stabilitatea si finalitatile biopsihosociale ale intregului grup familial.

Conflictul la nivelul unei “familii atimice” prezinta urmatoarea simptomatologie:

- rigiditate comportamentala (comportament de “robot”);

- suspiciunea si lipsa de comunicare;

- comunicarea interpersonala descreste si devine inutilizabila;

- explozivitate neasteptata;



- tendinta de transferare a unor vicii individuale in vicii de grup;

- creste tendinta de legitimare a propriilor interese si de negare a intereselor celuilalt.

Se utilizeaza termeni ca: familie disfunctionala, familie descompletata; familia dezorganizata; familie aparent organizata – pentru a denumi fenomenul dysfunctional al familiei.

Familia disfunctionala poate fi privita sub doua aspecte: disfunctionalitati ale structurii numerice, disfunctionalitati privind modul de exercitare a unor functii.

Disfunctionalitatile structurii numerice apar in urma: vaduviei, abandonului familial, divortului, despartirii “legale”.

Vaduvia – familia trece printr-o perioada critica accentuate, pentru ca apoi sa se adapteze situatiei noi.

Abandonul familial – “divortul omului sarac” (SUA). Davis arata in 1950 ca 3.1 mlioane de americani casatoriti nu traiau cu partenerii lor. Se creeaza o culpabilitate bilaterala.

Despartirea “legala” – “absenta temporara a unui sot”; nu este un divort. Este cauzata de: internarea unui partener in spital, participarea la razboi.

Divortul – desfacerea casatoriei in timpul vietii sotilor, prin hotarare judecatoreasca.

Despartirea poate imbraca trei forme: despartirea de fapt dar cu locuinta comuna; separarea totala si in ceea ce priveste locuinta, dar fara divort; divortul prin despartire juridica.

Divortul apare deoarece au disparut elementele ce au dus la inchegarea cuplului: sentimente reciproce de natura afectiva; sprijinul moral si material; relatii de apropiere si prietenie.

Caracteristic pentru situatiile de divort sunt motivele de ordin psihologic si psihosocial: nepotrivire de character, incompatibilitatea modului de raportare la diferite valori, infidelitatea partenerului, imposibilitatea de a stabili un punct de vedere comun in raport cu un criteriu de referinta.

P. Ilut considera si emanciparea femeii ca o cauza a divortialitatii.

Cu cat divortul a devenit mai raspandit, cu atat devenea mai vizibil si mai acceptat; el nemaifiind apreciat ca un esec, ci ca o solutie, un raspuns pozitiv la o situatie critica.

Violenta poate fi considerata o variabila intermediara , ea cumuland efectele unor factori sociali si psihologici (este invocata intre primele locuri ca si cauza a divortului). Violenta nu rezolva tensiunile in familie, ci le amplifica.

Sotiile cu studii superioare divorteaza in mai mare masura decat celelalte.

Cu cat varsta la casatorie e mai mica, cu atat posibilitatea de divort e mai mare.

Conteaza si etnia ca distanta culturala – exista tendinta ca mariajele interetnice sa fie mai putin stabile.

Existenta copiilor in familie, in casnicie, influenteaza puternic hotararea de a divorta sau nu.

Nasterile premaritale maresc riscul divortului.

Capitalul marital specific, de proprietate este relevant in divortiabilitate.

Familia unde sotia este angajata in munca, este mai predispusa la divort.

P. Ilut spune ca se poate vorbi de un „sindrom al incapacitatii de convietuire”: lipsa sentimentelor de dragoste; consumul excesiv de alcool, asociat cu cheltuiala banilor; violent verbala si fizica; distributia inechitabila a sarcinilor gospodaresti; gelozia; infidelitatea; preferintele petrecerii timpului liber.

Actiunea judecatoreasca poate avea urmatoarele consecinte:

a) psihotraumatizarea partenerilor in urma sirului de neintelegeri intre ei, precum si-n urma divulgarii publice a unor aspecte ale vietii lor conjugale;

b) psihotraumatizarea copiilor in perioada premergatoare divortului (copilul care a implinit 10 ani mai trebuie sa si aleaga cu cine vrea sa ramana);

c) indepartarea afectiva de unul de parinti si chiar de amandoi;

d) separarea de unele bunuri comune cu rezonanta emotional-afectiva;

Cele mai grave consecinte ar fi: comportamentul deviant al copiilor; aversiunea fata de sexul opus si fata de viata de familie; aparitia „disonantei afective” (la copiii crescuti de mai multi tati, mai multe mame); instalarea tendintei spre divort a copiiilor cand devin maturi si se casatoresc dupa modelul parintilor.

Bohanon in 1979 distinge 7 etape in procesul de disolutie a cuplurilor conjugale: divortul emotional; divortul legal; divortul economic; divortul parental; divortul social; divortul psihic.

I. Albu vorbeste despre divort sanctiune si divort remediu ca si cauze subiective sau obiective a motivelor de divort, adaugand si conceptia mixta (divortul sanctiune-remediu sau remediu-sanctiune) si divortul prin consimtamant reciproc.

La nivel psihologic efectele depind foarte mult de faptul daca exista sau nu copii din casatorie, de investitiile afective facute in casnicie, de cine a initiat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prieteni a fiecaruia.

Divortiabilitatea afecteaza diferentiat femeia si barbatul. Daca exista copii in casnicie – iar acestia, cu rare exceptii, raman la mama – si daca nu are loc recasatoria, atunci costurile psihologice sunt mai mari pentru barbati, iar cele materiale pentru femei.

Consecintele asupra copilului sunt multiple. In societatile traditionale exista tendinta de stigmatizare a copilului ai carui parinti sunt despartiti. Exista si-n societatea moderna o serie de efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex, cu formarea unor atitudini fata de familie.

Daca copilul ramas fara mama este baiat, poate apare fenomenul de supraprotectie materna, cu consecinte negative asupra acestuia.

Barbatii se recasatoresc mai frecvent decat femeile.Dupa divort, de cele mai multe ori are loc recasatorirea. Recasatorirea reprezinta casatorira din nou, dupa ce casatoria anterioara a incetat, a fost anulata sau a fost desfacuta prin divort.

18. Consultanta familiala

Din cele mai vechi timpuri oricine a avut nevoie de un sfat pentru rezolvarea problemelor familiale. Consultanta = consilierea a fost asigurata de rude, vecini, preot, invatatori.

In zilele noastre au aparut servicii specializate de consultanta cu metode specifice.

Termenul de consultant se utilizeaza pentru probleme familiale, pentru acele persoane care, temporar sau permanent, ofera, la cerere, sfatul unui membru al grupului familial sau intregului grup familial.

Termenul de client desemneaza orice membru al unei familii nucleare sau extinse care solicita anumite sfaturi in probleme familiale.

Dupa Gh. Cordos – “organizatie de consultanta” = orice unitate organizationala a carui scop este sa ofere servicii de consultanta;

- “misiunea de consultanta” = activitatea efectuata de catre un consultant pentru un client.

Conform Gh. Cordos si Irina Holdevici, consideram ca termenul de consultanta nu trebuie identificat cu psihoterapia sau socioterapia.

Dupa Irina Holdevici – consilierea ar fi un process intesiv de acordare a asistentei pentru persoanele normale care doresc sa-si atinga obiectivele si sa functioneze mai eficient ca grup, in timp ce psihoterapia ar fi un demes mai complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfunctionale.

Persoana care detine firma poate avea si un numar variabil de asociati.

Asocierea se face pe baza de contract intre niste persoane care isi propun sa infiinteze o firma. Ei isi vor combina competentele si resursele, impartind profiturile, pierderile si raspunderile.

Caracteristicile fundamentale ale firmei ar fi:

a)      este o entitate juridical cu o existenta separate de aceea a proprietarilor (nu inceteaza sa existe dupa moartea proprietarilor);

b)      proprietarii nu au o raspundere personala fata de obligatiile si datoriile firmei; actionarii sunt protejati de raspunderea fata de datoriile firmei, cu exceptia cazurilor in care se constata ca s-a abuzat de firma pentru a se evita raspunderea personala.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 899
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site