Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


MODELUL CERCURILOR CONCENTRICE IN RELATIILE INTERNATIONALE. STUDIU DE CAZ: POLITICA EUROPEANA DE VECINATATE

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Perspectiva dependentei de resurse - PDR
OPTIUNEA PENTRU DEZVOLTARE
PARADIGME NOI IN RELATIILE INTERNATIONALE
TEORII ALE RELATIILOR INTERNATIONALE
POLITICI SOCIALE COMPARATE - POLITICI DE SANATATE IN CADRUL UNIUNII EUROPENE
ORDINEA INTERNATIONALA
DESPRE NOI INSINE: TEORII SI CONVERGENTE IN DEZVOLTAREA ROMANIEI
GLOBALIZAREA SI RELATIILE INTERNATIONALE
Conceptul de „boundary spanner”/”gatekeeper”
Sursele structurale intraorganizationale generatoare de putere

MODELUL CERCURILOR CONCENTRICE IN RELATIILE INTERNATIONALE. STUDIU DE CAZ: POLITICA EUROPEANA DE VECINATATE

Ultimul val de extindere a Uniunii Europene, numit the «big bang» enlargement, a modificat esential contextul geopolitic in Europa si a creat conditiile pentru afirmarea vocatiei externe a Uniunii. Inclusa in proiectele fondatoare, dar marginalizata prin adoptarea metodei neo-functionaliste de integrare, dimensiunea externa a procesului de integrare s-a conturat cu dificultate si a ramas in domeniul cooperarii inter-guvernamentale. Uniunea este, insa, astazi, suficient de organizata si poate deveni puternica prin intarirea dimensiunii sale politice, pentru a contribui activ la pacea si prosperitatea globala. Prin urmare, constienta si interesata de cresterea rolului sau pe plan extern, Uniunea Europeana a initiat in deceniul trecut un proces din ce in ce mai coerent de cooperare regionala si de deschidere in proximitatea sa geografica, definita prin trei arii de interes: Europa Centrala si de Est, Balcanii de Vest si Mediterana. Elementele comune diverselor abordari regionale au fost: pacea, stabilitatea, promovarea valorilor comune (in special democratia si libertatile fundamentale), dezvoltarea si integrarea comerciala.




Cea mai de succes componenta a politicii externe a fost indiscutabil procesul de extindere. Dar, extinderea Uniunii nu poate continua la nesfarsit; cel putin, nu raportat la optiunea pentru mentinerea actualelor structuri de integrare si perspectiva unificarii politice. In consecinta, presata, din exterior, pentru a primi noi membri si, din interior, pentru a-si stabiliza structurile si eficientiza parghiile de actiune, Uniunea a dezvoltat o noua abordare in relatiile externe cu tarile vecine, aflata la limita intre cooperare si integrare.

Consiliul European de la Copenhaga din decembrie 2002, afirmand ca “actuala extindere creeaza conditiile pentru o Uniune cu perspective puternice de crestere durabila si de asumare a unui rol important in consolidarea stabilitatii, pacii si democratiei in Europa si in lume”, preciza ca Uniunea Europeana este interesata sa intareasca relatiile de cooperare regionala si transfrontaliera cu tarile vecine, “ in scopul dezvoltarii depline a potentialului regiunilor” […] si pentru “a evita riscul unor noi linii de divizare in Europa”. Consiliul European a intarit astfel intentia Uniunii, prezentata de Consiliul pentru Afaceri Generale si Relatii Externe din noiembrie 2002, de a dezvolta noi relatii cu tarile vecine din est, in functie de nivelul dezvoltarii lor economice si politice, in perspectiva conturarii unei “Europe extinse”.

Solutia propusa de Comisia Europeana a venit in martie 2003, prin Comunicarea „Wider Europe – Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southtern Neighbours” – pe scurt, proiectul “Europa extinsa – Noua vecinatate”. In esenta, Comunicarea oferea noi perspective de integrare politica si economica tarilor ce nu pot fi acceptate, deocamdata, ca membre ale UE, cu scopul de a crea un spatiu de securitate, prosperitate, dezvoltare durabila si buna vecinatate, ”un «cerc de prieteni» la frontierele externe ale Uniunii, caracterizat de relatii stranse si pacifiste fondate pe cooperare”. Noul ansamblu de masuri de politica externa a fost ulterior grupat sub denumirea de „Politica Europeana de Vecinatate” (PEV), in Comunicarea Comisiei din iunie 2004, care constituie document-cadru al PEV, alaturi de Comunicarea privind crearea Noului Instrument pentru Vecinatate din iulie 2003. Anul 2004 a insemnat si debutul aplicarii PEV (adoptarea Rapoartelor de tara si a Planurilor de actiune), intr-un context de clarificare si structurare a angajamentului UE prin contributia Consiliului pentru Afaceri Generale si Relatii Externe, a Parlamentului European si a Consiliului European.

Prin noua politica, Uniunea se angajeaza, conditionat de indeplinirea anumitor criterii, sa sustina efortul partenerilor vecini pentru „reducerea saraciei si crearea unui spatiu de prosperitate si valori comune, bazat pe integrare economica ridicata, relatii politice si culturale mai intense, o cooperare transfrontaliera intarita si prevenirea in comun a conflictelor”. Pentru cele mai avansate tari, Uniunea „promite” chiar perspectiva participarii la piata interna, precum si posibilitatea de aderare progresiva la anumite programe comunitare in domeniile cultural, educativ, mediu, tehnic, stiintific. „Generozitatea” europeana se explica prin faptul ca, in lipsa motivatiei aderarii (ca in cazul strategiei de extindere), oferta trebuia sa fie suficient de atractiva, pe de o parte, pentru a limita presiunile de aderare la UE a tarilor vecine si, pe de alta parte, pentru a le determina sa adopte masurile necesare pentru a dezvolta un spatiu de securitate si stabilitate pe continentul european. Romano Prodi, la Conferinta ECSA-World din 5-6 decembrie 2002, in sedinta de inchidere, a sintetizat, poate, in cel mai reusit mod esenta strategiei UE fata de noii vecini: ”sharing everything with the Union but institutions”.

Intr-o astfel de abordare a relatiilor de vecinatate, PEV poate fi considerata un compromis intre dorinta noilor tari vecine de a deveni membre ale Uniunii si limitele UE de a accepta noi extinderi. Aplicarea ei va duce la conturarea unei regiuni pan-europene si mediteraneene, organizata dupa modelul cercurilor concentrice: un nucleu dur format din Uniunea Europeana (aflata in stadiu ridicat de integrare), actionand ca pol de difuzare a unor procese transformative in vecinatatea sa estica si sudica pentru a dezvolta un spatiu larg de stabilitate, securitate si prosperitate; un numar de tari terte, cele mai avansate, participand la piata interna; si, ultimul grup, participand doar la zona de liber schimb. Ideea, lansata de Jacques Delors in cadrul propunerii pentru crearea unei federatii de state natiuni, a fost privita in anii ’90 ca solutie la dilema aprofundare – extindere in strategia de integrare a UE, iar mai tarziu ca solutie la esecul Tratatului Constitutional.

Metoda cercurilor concentrice corespunzatoare gradelor diferite de integrare ar permite diminuarea contradictiei extindere – aprofundare si poate fi luata in considerare in organizarea relatiilor de vecinatate. Ea introduce insa o discriminare prin excluderea participarii statelor apartinand cercului exterior, la politici si actiuni permise statelor din cercul de mijloc. O solutie de compromis ar putea fi cea a “nucleului dur cu geometrie variabila respectiv participarea tuturor statelor la un numar de politici si actiuni comune corespunzatoare celui mai ridicat nivel de integrare si diferentierea, acolo unde nu se poate gasi un numitor comun. Domeniile majore de aplicare a geometriei variabile ar putea fi: piata interna, educatia, cercetarea – dezvoltarea, politicile industriale, politica de mediu, politica sociala, justitia si afacerile interne si relatiile externe.

Strategia si metodologia Politicii Europene de Vecinatate

PEV a fost conceputa ca un cadru de referinta pentru relatiile intre Uniunea Europeana si tarile membre, pe de o parte, si tarile din vecinatatea estica si sudica, pe de alta parte. Ea nu creeaza noi structuri si noi obligatii, ci doar urmareste sa ofere un plus de motivatie, concentrare pe obiective prioritare si valoare adaugata pentru relatiile de cooperare regionala derulate in cadrul Acordurilor de Asociere sau a Acordurilor de Parteneriat si Cooperare.

A. Elementele definitorii ale Politicii Europene de Vecinatate sunt:

a) Documentul de strategie;

b)   Planurile de actiune;

c)    Rapoartele de tara;

d)   Noul instrument pentru vecinatate si parteneriat (NIVP).

a) Comunicarea Comisiei „Politica Europeana de Vecinatate - Document de Orientare” este considerata Documentul de strategie al PEV. Ea stabileste obiectivele, elementele cheie, metoda, principiile, instrumentele financiare, acoperirea geografica, domeniile de actiune si modul de integrare al politicii de vecinatate in cadrul mai larg al relatiilor de cooperare regionala transfrontaliera si transnationala. Conform Comunicarii Comisiei, obiectivul strategic al PEV il constituie ”impartirea cu tarile vecine a beneficiilor extinderii UE spre Europa Centrala si de Est, pentru a intari stabilitatea, securitatea si bunastarea tuturor popoarelor acestora. PEV va incerca sa previna emergenta unor noi linii de divizare intre Uniunea extinsa si noii sai vecini si sa le ofere posibilitatea de a participa la diverse activitati ale UE printr-o cooperare intarita in domeniul politic, economic, al securitatii si in domeniul cultural”. Relatiile privilegiate cu vecinii sunt conditionate de angajamentul in directia promovarii si respectarii “valorilor comune” (in special in domeniul statului de drept, al bunei guvernari, al drepturilor omului, inclusiv drepturile minoritatilor, promovarea relatiilor de buna vecinatate, adoptarea principiilor economiei de piata si ale dezvoltarii durabile) si de asumarea unor obiective esentiale ale Politicii Externe si de Securitate Comuna a UE, in special: combaterea terorismului si a proliferarii armelor de distrugere in masa, asumarea responsabilitatii in prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor, respectarea prevederilor dreptului international.

b) Elementul central al PEV il constituie Planurile de actiune (PA). Ele stabilesc prioritatile cheie, respectiv: respectarea valorilor comune; dialogul politic; dezvoltarea economica si sociala (inclusiv promovarea unui mediu favorabil pentru afaceri si atragerea investitiilor straine); comert, piata interna si reforme legislative (promovarea comertului si sustinerea integrarii tarilor partenere in sistemul comertului international, incurajarea adoptarii legislatiei europene si a standardelor privind piata interna); cooperarea in domeniul justitiei, al libertatii si securitatii (reforma justitiei si controlul migratiei si a traficului de frontiera); integrarea in retele de infrastructura (energie, transport si telecomunicatii, societate informationala si noile tehnologii); cooperarea in domeniul protectiei mediului; politica sociala si contacte „people–to- people”.

Planurile de actiune vor fi diferentiate pe tari, pentru a reflecta situatia existenta in relatiile cu UE, precum si nevoile specifice ale partenerilor si capacitatea acestora de a adopta diverse masuri de reforma in directia realizarii obiectivelor comune. Ele vor fi elaborate de Comisie, in colaborare cu tara partenera, pe o perioada de 3-5 ani, si vor fi aprobate in cadrul Consiliului de Asociere sau Cooperare. PA nu vor crea noi structuri ci vor sustine realizarea obiectivelor acordurilor existente. Pana in prezent, au fost adoptate planuri de actiune pentru Israel, Iordania, Republica Moldova, Maroc, Autoritatea Palestiniana, Tunisia si Ucraina, urmand ca pana la sfarsitul anului 2005 sa mai fie adoptate inca cinci, pentru Armenia, Azerbaidjan, Egipt, Georgia si Liban. In perspectiva, Uniunea Europeana intentioneaza sa ofere un nou cadru de parteneriat sub forma unor Acorduri Europene de Vecinatate, care vor inlocui actuala generatie de acorduri bilaterale.

c) Rapoartele de tara sunt documente de analiza a relatiilor bilaterale, a situatiei politice, institutionale, economice si sociale a tarii partenere si a progreselor inregistrate de aceasta in domeniile prioritare fixate prin Planurile de actiune. Rapoartele se intocmesc periodic, de catre Comisie, in colaborare cu structurile de cooperare ale acordurilor de parteneriat sau asociere, si vor sta la baza reexaminarii si adaptarii planurilor de actiune.

d) Noul instrument pentru vecinatate si parteneriat

Tinand cont de constrangerile pe termen scurt legate de coordonarea instrumentelor financiare de cooperare transfrontaliera, Comunicarea Comisiei din 1 iulie 2003 – “Paving the Way for a New Neighbourhood Instrument” a propus adoptarea noului instrument financiar printr-o abordare etapizata:

2004-2006: introducerea Programelor de Vecinatate (PV)

Obiectivul principal al PV il constituie coordonarea diferitelor instrumente financiare existente, atat in politicile externe, cat si in cele interne, prin integrarea actualelor instrumente de cooperare regionala si transfrontaliera: INTERREG, PHARE - CBC, TACIS – CBC, CARDS si MEDA. Principalele instrumente vor ramane Tacis si MEDA, la care se adauga alte programe ale Uniunii (in special, Initiativa Europeana pentru Democratie si Drepturile Omului si Asistenta Macro-financiara) si imprumuturile Bancii Europene pentru Investitii. Primele programe au fost deja adoptate in 2004.

Post-2006: Noul Instrument de Vecinatate si Parteneriat

Incepand cu 2007, in cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, PEV beneficiaza de un nou instrument, numit European Neighbourhood and Partnership Instrument - ENPI. Acesta face parte din categoria “instrumentelor generale de sustinere directa a politicilor externe europene”, alaturi de “Pre-Accession Instrument” (IPA) si “Development Cooperation and Economic Cooperation Instrument (DCECI).

In actuala conceptie, Noul Instrument de Vecinatate si Parteneriat (NIVP) completeaza instrumentele existente (TACIS, MEDA) si functioneaza in baza experientei programelor de vecinatate adoptate pentru perioada 2004-2006. Finantarea sa este orientata catre urmatoarele obiective cheie: promovarea dezvoltarii durabile in regiunile de frontiera; cooperarea in domeniul protectiei mediului, al sigurantei publice, al prevenirii conflictelor si crimei organizate; managementul frontierelor; promovarea cooperarii transfrontaliere la nivel local si a contactelor 'people-to-people'.

In acest scop, Instrumentul European de Vecinatate si Parteneriat finanteaza proiecte comune, propuse de catre si in beneficiul atat al tarilor membre UE, cat si al tarilor vecine. Aplicarea sa va presupune, in principal, combinarea obiectivelor PEV din cadrul programelor de cooperare transfrontaliera si de cooperare transnationala cu obiectivele politicii de coeziune economico-sociala. Complementar, resursele ENPI sunt sustinute prin instrumente financiare specifice diverselor politici comunitare (educatie, cercetare, mediu, etc.) si prin imprumuturi BEI si BERD.

Metoda si principiile PEV

Strategia Politicii Europene de Vecinatate a fost elaborata in asa fel incat sa duca la conturarea la granitele UE a unui “cerc de tari” care sa impartaseasca valorile fundamentale si obiectivele UE, tari aflate in relatii de cooperare intarita cu tarile membre, presupunand inclusiv un nivel ridicat de integrare economica si politica. Metoda stabilita prin documentul de strategie presupune:

definirea unui ansamblu comun de principii si valori, precum si angajamentul reciproc in respectarea acestora;

cadru bilateral, integrat dimensiunii regionale a cooperarii, avand drept scop fundamental stabilitatea si securitatea la frontierele externe ale UE;

definirea, de comun acord cu partenerii, a unor obiective si prioritati in domenii cheie, in functie de realitatile concrete din fiecare tara;

evaluarea periodica si adaptarea PEV in functie de evolutiile inregistrate de tara partenera;

fixarea unor criterii de referinta, economice si politice, care sa permita o evaluare clara si transparenta a progreselor inregistrate de fiecare tara in indeplinirea obligatiilor asumate prin Planurile de Actiune;

angajamentul progresiv al UE, subordonat respectarii obiectivelor prevazute prin Planurile de actiune; Uniunea nu va oferi noi avantaje in absenta progreselor in tara partenera;



asigurarea coerentei intre instrumentele PEV si cele ale politicilor complementare; PEV va constitui in acest sens un cadru de referinta;

integrarea PEV in strategia europeana de securitate, prin contributia la intarirea formelor de cooperare regionala si prin promovarea in comun a obiectivelor UE in domeniul Politicii Externe si de Securitate Comuna;

generarea de valoare adaugata: concentrare mai clara pe obiective adaptate regional si bilateral; noi teritorii; trecerea de la simpla cooperare si liberalizare reciproca a comertului, pe termen scurt, la integrare in piata interna, pe termen lung; intarirea cooperarii politice si chiar deschiderea progresiva a anumitor programe comunitare; noi instrumente financiare; noi relatii contractuale prin perspectiva adoptarii Acordurilor Europene de Vecinatate.

In concluzie, metoda PEV consta in dezvoltarea relatiilor de cooperare intr-un nou cadru de referinta, definit prin raportare la obiective cheie legate de stabilitate, securitate si dezvoltare durabila, structurat pe cei trei piloni actuali ai functionarii UE: piata interna, justitie si afaceri interne, politica externa si de securitate. In aplicarea metodei, se vor adopta urmatoarele principii: cooperarea in baza unor valori comune; concentrarea pe prioritati; diferentierea; conditionalitatea pozitiva in baza unor criterii de referinta; evaluarea periodica; progresivitate prin introducerea distinctiei termen scurt/termen lung. Se poate spune, prin urmare, ca politica de vecinatate se afla la granita intre strategia europeana de securitate si strategia de extindere; ea combina, de altfel, elemente ale celor doua strategii, prin adaptarea instrumentelor folosite in procesul extinderii (prioritati, criterii de evaluare, rapoarte de tara, instrumente financiare specifice) la relatiile de cooperare regionala.

Regiuni si state incluse in Politica Europeana de Vecinatate

Politica Europeana de Vecinatate include in prezent 17 tari ce pot fi grupate in trei arii geografice: Regiunea Mediteraneana (10 tari), Europa de Est (4 tari) si Caucazul de Sud (3 tari).

Regiunea Mediteraneana cuprinde tarile care participa la “Parteneriatul Euro-Mediteranean” (Euro-Med), numit si “Procesul Barcelona”: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Siria, Tunisia si Autoritatea Palestiniana. Parteneriatul a fost initiat in 1995 si se deruleaza, in prezent, in baza “Strategiei comune pentru regiunea mediteraneana”, a Documentului de Strategie Regionala 2002-2006 si a Programului Indicativ Regional 2005-2006. Ca metoda, Euro-Med combina abordarea regionala cu cea bilaterala. La nivel multilateral, cooperarea se realizeaza prin programe regionale, organisme create la nivel politic (reuniunile inaltilor functionari, conferintele ministeriale) si la nivel oficial (Comitetul Euro-Med), precum si in cadrul unor retele de cooperare de tipul EUROMESCO (Comitetul de Studii Euro-Mediteraneene) sau FEMISE (Forumul Euro-Mediteranean al Institutelor de Stiinte Economice). La nivel bilateral, parteneriatul se realizeaza prin Acordurile de Asociere si prin Programele Indicative Nationale, negociate cu fiecare dintre statele partenere, in functie de prioritatile specifice. Acordurile prevad realizarea progresiva a unei zone de liber schimb pentru produsele industriale, produsele agricole si servicii, cooperarea politica, economica, in domeniul social si al migratiei, precum si cooperarea culturala.

Aplicarea PEV la tarile Euro-Med a presupus, in primul rand, intarirea abordarii bilaterale, prin elaborarea rapoartelor nationale pentru Israel, Iordania, Maroc, Tunisia, Autoritatea Palestiniana, Egipt si Liban, si prin adoptarea Planurilor de actiune pentru cele mai avansate tari in respectarea conditionalitatii politice (Israel, Iordania, Maroc, Siria, Tunisia si Autoritatea Palestiniana). In perspectiva imediata, se asteapta adoptarea unor Planuri de actiune pentru Egipt si Liban, iar in cazul Libiei, aderarea, pentru inceput, la Procesul Barcelona.

Zona Europei de Est include asa numitele “Noi State Independente Occidentale” – Moldova, Ucraina, Belarus – si Rusia.

Spre deosebire de zona mediteraneana, Europa de Est nu beneficiaza de o abordare regionala. Relatiile se desfasoara, in principal, bilateral, prin Acorduri de Parteneriat si Cooperare (APC). APC sunt bazate pe respectarea principiilor democratice si a drepturilor omului si stabilesc cadrul legal al relatiilor economice, politice si comerciale intre UE si tarile partenere. Sunt prevazute, de asemenea, masuri de cooperare in domeniul justitiei si al afacerilor interne (in special, prevenirea activitatilor ilegale, combaterea traficului de droguri si a spalarii banilor), al mediului, al stiintei si culturii. Ca element de specificitate, spre deosebire de relatiile contractuale cu alte tari vecine, APC nu prevad un cadru de relatii comerciale preferentiale cu UE.

Relatiile cu Rusia, cel mai important partener al Uniunii in vecinatatea sa estica, se desfasoara in cadrul parteneriatului strategic privind crearea a patru spatii comune: un spatiu economic (incluzand prevederi speciale privind mediul si energia); un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei; un spatiu al cooperarii in domeniul securitatii externe; si un spatiu al cercetarii stiintifice, educatiei si culturii. Practic, insa, Rusia nu participa decat prin asociere la PEV; relatiile bilaterale au loc paralel politicii de vecinatate, dar separat, elementele de legatura fiind date de similaritatile obiectivelor si de finantarea comuna prin NIVP. Situatia este, in principal, rezultatul problemelor pe care le ridica extinderea influentei UE in regiune si care obliga la o dinamica a relatiilor UE – Rusia in baza unor proceduri si mecanisme diferite fata de cele adoptate in relatiile cu alte tari PEV.

Acordul de Parteneriat si Cooperare cu Belarus, desi negociat din 1995, nu a intrat in vigoare. In masura in care se vor inregistra evolutii favorabile in directia democratizarii si angajamentului de respectare a valorilor comune promovate de UE, Uniunea va initia procedurile de aplicare a PEV.

Moldova si Ucraina sunt deja integrate in PEV, avand adoptate Planuri de actiune. Dincolo de elementele de specificitate, planurile includ un set de prioritati generale in arii acoperite de Acordurile de Parteneriat si Cooperare: intarirea stabilitatii si ameliorarea eficientei institutiilor democratice si a statului de drept; garantarea respectarii libertatii media si a libertatii de exprimare; intarirea cooperarii in domeniul securitatii regionale si al relatiilor de buna vecinatate, in special gasirea unei solutii pentru conflictul transnistrean; managementul frontierelor; aderarea la OMC, in cazul Ucrainei si aplicarea integrala a acordului cu OMC, in cazul Republicii Moldova (RM); ameliorarea mediului de afaceri si atragerea investitiilor straine; stabilirea unui dialog constructiv si a unei cooperari eficace privind migratia si regimul vizelor in asigurarea liberei circulatii intre UE, pe de o parte, si RM si Ucraina, pe de alta parte; apropierea graduala a legislatiei, normelor si standardelor de acquis-ul comunitar; intarirea capacitatii juridice si administrative.

In prezent, principalul instrument de asistenta in Europa de Est il constituie programul Tacis, care include atat programe nationale, cat si programe multilaterale in domeniul sigurantei nucleare, al cooperarii transfrontaliere si al cooperarii regionale. Complementar, pot fi accesate si alte instrumente specifice: Asistenta Macro-Financiara, ajutorul umanitar ECHO, Programul pentru Securitatea Alimentara.

Caucazul de Sud (Georgia, Armenia, Azerbaidjan). Zona nu a fost inclusa in prima Comunicare a Comisiei asupra Europei Extinse. Dar Raportul Parlamentului European asupra propunerii Comisiei (noiembrie 2003) si Strategia de Securitate adoptata de Consiliul European din decembrie 2003 au stabilit zona Caucazului de Sud ca zona de interes pentru UE in prevenirea conflictelor regionale, avand in vedere ca cele trei tari sunt membre ale Consiliului Europei si ale OSCE. Un rol esential a revenit insa Rezolutiei Parlamentului din 26 februarie 2004 – “EU policy towards South Caucasus” – ce recomanda Consiliului ca regiunea sa primeasca un “statut definitiv in politica de vecinatate, in conformitate cu principiul evitarii unor noi linii de demarcatie in Europa, atat pentru a stimula tarile din regiune sa avanseze in adoptarea reformelor economice si politice, cat si pentru a raspunde interesului UE de a creste rolul sau politic in regiune si de a-si asuma un rol sporit in rezolvarea conflictelor”.

Ca urmare, in Comunicarea din iunie 2004 asupra Politicii Europene de Vecinatate, Comisia a propus includerea Georgiei, Armeniei si Azerbaidjanului in sistemul PEV, in functie de progresele fiecarei tari in domeniile democratiei, a statului de drept, a respectarii drepturilor omului si a dezvoltarii economiei de piata. Primul pas catre aplicarea PEV in cele trei tari a fost facut in martie 2005 prin publicarea Rapoartelor de tara, cu recomandarea Comisiei de a se elabora Planurile de actiune. Rapoartele descriu situatia actuala in domeniile importante pentru politica de vecinatate (democratie, stat de drept, respectarea drepturilor omului, cooperarea in materie de justitie si afaceri interne, reformele economice si sociale, liberalizarea schimburilor, contributia la stabilitatea regionala) si propun obiectivele cheie pentru Planurile de actiune.

In concluzie, acoperirea geografica a PEV, prin contextul de cooperare regionala si de integrare pe care il ofera, este in masura sa stimuleze conturarea unei vaste arii de stabilitate, pace, prosperitate si libera circulatie care ar putea fi denumita, conform propunerii Parlamentului european, “regiunea pan-europeana si mediteraneana”. Elementele sale de identitate ar fi spatiile de actiune comuna – politice, economice si de securitate, bazate pe impartasirea unor valori comune: statul de drept, democratia, libertatile fundamentale si drepturile omului.

Domeniile de actiune ale Politicii Europene de Vecinatate

In baza obiectivelor si a prioritatilor incluse in planurile de actiune, pot fi circumscrise trei mari domenii de actiune ale PEV, numite si “spatii” sau “dimensiuni”:

dimensiunea politica, umana si culturala;

dimensiunea economica;

dimensiunea de securitate.

Dimensiunea politica, umana si culturala

PEV va actiona in principal pentru promovarea in regiunile de interes a democratiei, a statului de drept, a drepturilor si libertatilor fundamentale, precum si pentru intensificarea cooperarii culturale si a dialogului intre popoarele tarilor membre si ale tarilor vecine.

Prin Planurile bilaterale de actiune, Uniunea va urmari in toate tarile partenere, ca prioritati: intarirea democratiei si a statului de drept, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in special libertatea presei si libertatea de exprimare), drepturile minoritatilor si ale copiilor, egalitatea intre femei si barbati, dezvoltarea societatii civile.

Un rol important va reveni in acest context integrarii tarilor partenere in spatiul european al educatiei, precum si promovarii dialogului inter-cultural, avand in vedere ca, un proces durabil de “europenizare” nu poate fi conceput in afara unui contact real intre popoarele tarilor partenere care sa faciliteze intelegerea si respectul reciproc, toleranta, solidaritatea, non-discriminarea, dezvoltarea societatii civile. Politica de vecinatate va promova, in consecinta, cooperarea in domeniul educatiei, al cercetarii, al culturii si al dezvoltarii capitalului uman.

Dimensiunea economica

In domeniul economic pot fi identificate trei axe majore ale politicii de vecinatate:

a)            comert si piata interna;

b)        retele de energie, transport si telecomunicatii;

c)        dezvoltarea economica si sociala

a) Planurile de actiune vor promova si vor crea conditiile liberalizarii schimburilor comerciale, conform dispozitiilor Acordurilor de Asociere sau a Acordurilor de Parteneriat si Cooperare Rezultatul ar putea sa se constituie intr-o vasta zona pan-europeana si mediteraneana de liber schimb (Pan-European and Mediteranean Free Trade Area).

Pe termen lung, desi documentele oficiale nu fac precizari clare si nu stabilesc termene, PEV ofera posibilitatea aderarii tarilor partenere la piata interna. In acest scop, Planurile de actiune vor sustine un proces de armonizare legislativa prin adoptarea diverselor componente de acquis in functie de evolutiile fiecarei tari in parte.

b) Principal importator si al doilea consumator de energie al lumii, Uniunea Europeana este interesata de asigurarea securitatii energetice. Avand in vedere ca vecinatatea sa estica si sudica dispune de importante rezerve de petrol si gaz natural, este de inteles de ce in politica de vecinatate, parteneriatul energetic strategic este o axa prioritara. Planurile de actiune vor urmari dezvoltarea retelelor si interconectarea tarilor UE si a tarilor partenere, cooperarea in domeniul energiei, convergenta politicilor energetice si corelarea acestora cu obiectivele dezvoltarii durabile.

Retelele de transport si telecomunicatii au, de asemenea, un rol cheie in promovarea integrarii comerciale si economice la nivel regional. Planurile de actiune vor urmari dezvoltarea si interconectarea retelelor la nivel pan-european, ameliorarea eficacitatii si sigurantei sistemelor de transport, precum si armonizarea legislativa.

c) PEV dispune de un ridicat potential privind ameliorarea conditiilor de dezvoltare economica si sociala in tarile vecine. In primul rand, liberalizarea fluxurilor comerciale va genera efecte de creare de comert, economii de scara si ameliorarea conditiilor de concurenta. Apoi, armonizarea legislativa, cresterea stabilitatii si securitatii, asistenta tehnica si financiara din partea UE, intarirea dialogului si cooperarii in domeniul social si al protectiei mediului, promovarea tehnologiilor informatiei si comunicarii vor imbunatati mediul de afaceri, vor atrage fluxuri de investitii straine directe si vor crea conditiile unei dezvoltari economice si sociale durabile. Beneficiile sunt insa conditionate de adoptarea politicilor complementare necesare asigurarii macro-stabilitatii si functionalitatii mecanismelor economiei de piata, precum si pentru diminuarea impactului social pe termen scurt determinat de restructurarile economice.

Dimensiunea de securitate

Axele prioritare ale planurilor de actiune PEV in domeniul securitatii sunt:



a)            justitia si afacerile interne;

b)            politica externa si de securitate.

a) Problema principala in materie de justitie si afaceri interne este legata de gasirea solutiilor adaptate fiecarei regiuni si tari pentru a raspunde, pe de o parte, obiectivului de deschidere a granitelor si, pe de alta parte, nevoii de securitate si stabilitate regionala. In consecinta, managementul frontierelor este considerat o prioritate in majoritatea planurilor de actiune. Ele stabilesc masuri privind cooperarea in domeniul migratiei, al regimului vizelor si conditiilor de azil, combaterea terorismului, a crimei organizate si a spalarii banilor, combaterea traficului cu droguri si arme. De asemenea, PA identifica posibilitatile de intarire a colaborarii in domeniul justitiei si al politiei, inclusiv prin cooperarea cu organismele europene specializate, cum ar fi EUROPOL si EUROJUST. In acest scop, o atentie speciala va fi acordata ratificarii si implementarii unor conventii internationale cheie.

b) PEV, ca element al strategiei europene de securitate, are rolul de a intari participarea Uniunii la prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor. In consecinta, Planurile de actiune vor defini atat ariile de dialog bilateral, cat si cadrul de cooperare multilaterala privind guvernarea globala si combaterea amenintarilor la adresa securitatii si stabilitatii in intreaga lume. Uniunea Europeana urmareste sa integreze tarile partenere in unele aspecte ale Politicii Externe si de Securitate Comune si ale Politicii Europene de Securitate si Aparare si sa stabileasca un cadru de responsabilitati impartite in domeniul securitatii si stabilitatii regionale.

Complementaritati intre Politica Europeana de Vecinatate si alte politici ale UE

Din cele de mai sus, rezulta ca Politica Europeana de Vecinatate, prin spectrul foarte larg de arii de actiune, intra in corelatie cu mare parte a politicilor Uniunii. In functie de progresele pe care PEV le va favoriza in domeniul integrarii politice si economice, tarile partenere vor participa, probabil intr-un sistem al geometriei variabile, la ansamblul politicilor si programelor comunitare. Pe termen scurt si mediu, insa, pot fi identificate cinci complementaritati cu impact semnificativ asupra eficacitatii PEV si a perspectivelor sale de evolutie:

Politica regionala;

Justitie si afaceri interne;

Educatie, cultura si cercetare;

Politicile de dezvoltare durabila, sociala si de mediu;

Politica externa si de securitate

Politica regionala

Regiunile aflate la granitele externe ale UE, suportand in plus fata de efectele datorate decalajelor initiale de dezvoltare si efectele de perifericitate, sunt beneficiare “privilegiate” ale politicii regionale. Prin programele de potentare a factorilor endogeni de dezvoltare si prin conectarea la retelele transeuropene de transport, comunicatie si energie, politica regionala diminueaza caracterul de perifericitate al acestor regiuni, facand posibil si transferul peste granita al stabilitatii si prosperitatii lor economice. In plus, prin initiativa INTERREG, aplicata in cadrul politicii regionale, sunt sustinute trei programe (de cooperare transfrontaliera, transnationala si interregionala, de dezvoltare a retelelor energetice si de amenajare a teritoriului), programe care pot fi corelate cu obiectivele fixate prin Planurile de actiune ale PEV. Reforma politicii regionale din 2004 intareste, de altfel, complementaritatea cu PEV prin includerea cooperarii transfrontaliere, pentru perioada de programare 2007-2013, in categoria obiectivelor de coeziune.

Justitie si afaceri interne

Obiectivul strategic al UE in domeniul JAI il constituie crearea unui „spatiu de libertate, securitate si justitie in cadrul frontierelor interne”. In Politica Europeana de Vecinatate, justitia si afacerile interne reprezinta o arie dominanta a domeniului de securitate, impunand modificari importante ale acquis-ului comunitar, pentru a-l adapta specificului tarilor vecine si relatiilor de cooperare ce vor fi dezvoltate. Practic, prin PEV, va rezulta un transfer al centrului de greutate privind problemele de securitate (azil, migratie, vize, masuri de lupta contra terorismului si a crimei organizate, etc) la “granitele” externe a ceea ce incepe sa se contureze ca o “regiune pan-europeana”. Planurile de actiune includ deja actiuni majore ale domeniului JAI (migratie, managementul frontierelor, combaterea crimei organizate, combaterea spalarii banilor si a crimei organizate in domeniul economic si financiar) si prevad posibilitatea participarii tarilor vecine la diverse programe europene si internationale. Justitia si afacerile interne prezinta, prin urmare, pe termen scurt, cel mai ridicat grad de complementaritate cu obiectivele PEV si ofera posibilitati variate de integrare politica.

Educatie, cultura si cercetare

Programele comunitare in domeniul educatiei, culturii si cercetarii pot fi conectate fara dificultate la Politica Europeana de Vecinatate, avand in vedere experienta UE in dezvoltarea programelor de cooperare internationala privind formarea profesionala, mobilitatea, cercetarea–dezvoltarea si formarea retelelor de cercetare si expertiza, recunoasterea reciproca a diplomelor si calificarilor, aplicarea noilor tehnologiei ale informatiei si comunicarii, precum si integrarea dimensiunii culturale si europene in politicile de educatie. Intensificarea cooperarii si integrarea tarilor vecine in spatiul european al educatiei si cercetarii vor crea premisele atat pentru dezvoltarea resurselor umane, cat si pentru realizarea unui spatiu de stabilitate si securitate, prin conturarea si intarirea sentimentului de apartenenta la un spatiu comun de valori si interese impartasite. In cadrul acordurilor bilaterale, Comisia dezvolta deja programe in domeniul cultural si al educatiei prin TACIS si MEDA, iar prin Planurile de actiune, Comisia are in vedere participarea tarilor partenere la Community R&D Framework Programmes, Culture 2000, Tempus III, Erasmus Mundus si Youth.

Politicile de dezvoltare durabila

Dezvoltarea durabila constituie un obiectiv al procesului de integrare europeana, transformat in criteriu de conditionalitate al adoptarii si aplicarii politicilor Uniunii si ale tarilor membre. In politica de vecinatate, desi strategia face referiri la dezvoltarea durabila, iar multe dintre prioritatile Planurilor de actiune vin in promovarea unei astfel de orientari, Uniunea nu este clara si categorica cu privire la aplicarea principiului sustenabilitatii. Avand insa in vedere situatia, in unele cazuri dramatica, a tarilor integrate in PEV in ceea ce priveste problemele de mediu, gradul de saracie si excludere sociala si dezechilibrele de pe piata muncii este de asteptat o intarire a dimensiunilor sociala si de mediu in relatiile de cooperare si in programele ce vor fi dezvoltate. Durabilitatea va deveni, cu siguranta, criteriu de conditionalitate in aplicarea PEV, iar legislatia comunitara in directia dezvoltarii durabile va integra si componenta externa pan-europeana.

Politica externa si de securitate

Desi PEV este o componenta individualizata in relatiile externe ale UE (prin obiective, metoda, instrumente si aria geografica de acoperire), una din functiile sale implicite o constituie atragerea noilor parteneri privilegiati in promovarea prioritatilor Politicii Externe si de Securitate Comuna si a Politicii Europene de Securitate si Aparare. Conform Documentului de Strategie, tarile partenere sunt chemate sa se implice in asumarea responsabilitatilor privind securitatea si stabilitatea, nu doar la nivelul regiunii din care fac parte, ci si la nivel mondial. In consecinta, relatiile de cooperare vor depasi cadrul regional, planurile de actiune urmand sa integreze obiective ale celor doua politici in domeniul securitatii globale. In plus, respectarea de catre tarile partenere a angajamentelor internationale in materie de securitate constituie criteriu de conditionalitate.

Oportunitati si limite ale PEV. Rolul Romaniei ca viitoare tara frontaliera

Analiza Politicii Europene de Vecinatate reflecta cu certitudine faptul ca aceasta ofera importante elemente de valoare adaugata, din perspectiva generala a procesului de integrare in Europa. Oportunitatile PEV tin in special de:

structurarea mai clara a politicilor si actiunilor UE, prin orientarea pe obiective prioritare intr-o strategie unitara care coreleaza obiective de politica externa cu obiective ale politicilor interne;

diminuarea efectelor de perifericitate in tarile si regiunile de frontiera ale UE, precum si externalizarea beneficiilor integrarii asupra noilor vecini, cu posibilitatea fixarii, cel putin din perspectiva actuala, a limitelor externe ale UE;

intarirea pozitiei UE pe plan mondial si cresterea potentialului Uniunii de a contribui la asigurarea pacii si securitatii pe continent si in lume;

diminuarea riscului de aparitie a unor linii de demarcatie intre UE si tarile vecine, care sa genereze efecte de instabilitate si insecuritate in regiune, cu impact negativ asupra tarilor membre;

intarirea dimensiunii economice a acordurilor existente prin intensificarea caracterului preferential al relatiilor comerciale, perspectiva aderarii la piata interna, conectarea la retelele transeuropene, participarea la diverse actiuni si programe ale UE;

imbunatatirea asistentei tehnice si financiare din partea UE, cu orientarea pe prioritati ale tarilor vecine printr-o abordare progresiva si diferentiata stabilita prin acorduri bilaterale;

stimularea reformelor economice si administrative in tarile vecine, promovarea modelului european al economiei sociale de piata si sustinerea implementarii unui sistem al democratiei durabile bazat pe valorile comune europene;

crearea unui cadru favorabil dezvoltarii durabile, prin liberalizarea fluxurilor comerciale, ameliorarea climatului investitional, stabilizarea macroeconomica, ameliorarea competitivitatii, transferul de tehnologie si know-how;

intarirea cooperarii in domeniul cultural, al educatiei, al formarii profesionale si al mobilitatii tinerilor; PEV va sprijini in tarile vecine dezvoltarea resurselor umane, implementarea procesului Bologna si va extinde participarea acestor tari la programele comunitare;

promovarea solidaritatii, a sentimentului de apartenenta la un spatiu comun de valori si de interese, a cunoasterii si respectului reciproc al sistemelor specifice de valori

structurarea unui cadru de dialog politic si de cooperare in domeniul justitiei si al afacerilor interne si in cel al politicii externe; chiar daca PEV nu ofera, deocamdata, instrumente pentru dezvoltarea acestui dialog, ele vor rezulta din procesul cooperarii necesare aplicarii Planurilor de actiune, oferind astfel elemente importante de valoare adaugata in materie de „integrare” politica;

gestiunea mai eficace a frontierelor comune (prin imbunatatirea conditiilor de cooperare in probleme legate de migratie, azil, politici de viza, trafic frontalier, combaterea terorismului si a crimei organizate) si asocierea tarilor partenere la unele aspecte ale PESC si PESA (prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, etc);

stimularea tarilor PEV in adoptarea standardelor bunei guvernari si a valorilor comune europene, in special: libertate, democratie, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, statul de drept

Ca urmare, se poate aprecia ca PEV ofera un context favorabil relatiilor externe ale UE si are potential, in special, pentru sustinerea proceselor de dezvoltare economica a tarilor vecine si intarirea stabilitatii si securitatii regionale, prin cooperarea in domeniile JAI si PESC, diminuarea decalajelor intre UE si tarile vecine, promovarea valorilor europene in regiune si in lume, cresterea rolului Uniunii ca actor global. In acelasi timp, insa, Politica Europeana de Vecinatate prezinta o serie de limite al caror impact poate merge de la „simpla” diminuare a eficacitatii actiunilor UE, pana la reconsiderarea in profunzime a intregii strategii PEV. Pot fi mentionate ca limite, urmatoarele aspecte:

PEV reflecta pozitia dominanta a Uniunii Europene in plan regional, fara sa ofere tarilor vecine o structura de cooperare politica suficient de atractiva si de puternica pentru a le determina sa accelereze procesul de „europenizare”; spre deosebire de strategia de extindere, PEV nu prevede institutionalizarea relatiilor cu periferia, fiind astfel lipsita de forta de atractie a integrarii politice; din aceasta perspectiva, ramane de vazut daca PEV va dezvolta un context eficace al realizarii reformelor necesare in tarile partenere pentru o participare efectiva la cei trei piloni ai procesului de integrare – piata interna, JAI si PESC – sau se va limita la rolul de intari relatiile de cooperare cu tarile vecine, cu un suport financiar si tehnic suplimentar din partea UE;



debutul PEV se realizeaza in conditiile unui dezechilibru intre angajamente si conditionalitati, cu riscul de a diminua sansa Uniunii de a actiona nu doar in calitate de leadership directional si instrumental, ci si ca leadership structural (prin atragerea periferiei intr-un proces cumulativ de dezvoltare si integrare). Chiar daca sprijinul financiar al Uniunii se ridica la 14 milioane euro pentru perioada de finantare 2007-2013 numai prin intermediului NIVP, iar conditionalitatea este pozitiva, oferta PEV poate sa reprezinte putin fata de asteptarile tarilor vecine, daca avem in vedere ca: accesul la UEM este blocat; liberalizarea comerciala nu este suficient de atractiva, pe de o parte, pentru ca, cel putin deocamdata, nu se extinde asupra serviciilor si agriculturii – domenii cu pondere importanta in realizarea PIB-ului tarilor partenere – si, pe de alta parte, pentru ca, in calitate de membra a OMC, Uniunea are obligatia sa acorde orice preferinta comerciala stabilita prin acorduri bilaterale tuturor tarilor OMC, conform „clauzei natiunii celei mai favorizate” (avantajele preferintelor sunt astfel mult diminuate); perspectiva pietei interne este indepartata si prezinta putin interes pentru tari slab competitive in lipsa proceselor redistributive ce rezulta din aplicarea unor politici comunitare; oferta de participare la programele Uniunii este vaga si slab reprezentata in Planurile de actiune, cu exceptia domeniului educatiei si al cercetarii. In schimb, tarile vecine sunt conditionate in progresivitatea relatiilor cu UE de indeplinirea unui ansamblu extrem de vast de criterii, comparabile cu cele aplicate procesului de extindere;

desi dialogul politic este prevazut pentru cooperarea in domeniile JAI si PESC, nu se mentioneaza clar mecanismele si instrumentele de dialog, cu riscul de a lipsi actiunile comune de eficacitatea si coerenta necesara realizarii obiectivelor multiple ale PEV;

dificila coordonare a instrumentelor si actiunilor; complementaritatile multiple pe care le presupune PEV cu diverse politici si actiuni ale Uniunii presupun dezvoltarea unor mecanisme de corelare a instrumentelor specifice pentru a coordona peste 300 de actiuni prevazute in planurile de actiune); strategia UE nu a dezvoltat inca astfel de mecanisme, cu exceptia, poate, a NIVP, rezultand de aici riscul de suprapuneri si de ineficienta in utilizarea resurselor.

In concluzie, luand in considerare rolul potential pe care il poate juca Politica Europeana de Vecinatate in strategia de integrare europeana, precum si limitele pe care le presupune in conceptia actuala prin raportare la perspectivele Uniunii, pot fi stabilite urmatoarele elemente de conditionalitate ale realizarii obiectivelor PEV:

imbunatatirea ofertei Uniunii, in special prin: intarirea dimensiunii politice; ameliorarea pragmatismului Planurilor de actiune si concentrarea pe un numar mai redus de obiective cheie; cresterea rolului PEV in crearea conditiilor pentru ca liberalizarea comertului si integrarea graduala in piata interna sa nu genereze socuri asimetrice si accentuarea decalajelor; promovarea libertatii de circulatie a persoanelor; definirea mai clara a acquis-ului minim al pietei interne ce trebuie aplicat in tarile PEV; simplificarea agendei pentru implementarea unui sistem al democratiei durabile;

asigurarea complementaritatii actiunilor si instrumentelor PEV cu actiuni si programe ale diverselor organizatii internationale si de cooperare regionala, in scopul obtinerii unei valori adaugate mai ridicate si a economisirii resurselor;

avand in vedere aria foarte larga de actiune a PEV si inter- conditionalitatea ridicata cu multe dintre politicile comunitare, succesul strategiei UE va depinde, de asemenea, de masura in care va reusi sa asigure coerenta diverselor instrumente si programe, intr-o abordare raportata atat la obiectivele interne, cat si la cele externe ale procesului de integrare;

gasirea unor surse complementare de finantare si dezvoltarea unor modele de analiza a impactului programelor adoptate, pentru ameliorarea eficacitatii efortului financiar;

integrarea agriculturii si serviciilor in procesul de liberalizare comerciala, fara de care integrarea comerciala va avea efecte limitate asupra proceselor de restructurare;

integrarea in strategiile nationale de dezvoltare economica a obiectivelor Strategiei de la Lisabona; asumarea obiectivelor Lisabona si a modelului social european, orientand procesul dezvoltarii economice pe principiile dezvoltarii durabile constituie un catalizator in procesul de europenizare si creeaza premisele pentru reducerea decalajelor intre tarile membre si vecinatatea UE;

intarirea capacitatii administrative si juridice a tarilor frontaliere de a aplica politica de vecinatate, precum si asigurarea coerentei actiunilor adoptate la nivel comunitar, national, regional si local, in cadrul unui proces de descentralizare si promovare a cooperarii transfrontaliere;

stabilirea unui cadru favorabil dezvoltarii si dinamizarii euroregiunilor

un accent mai mare pus pe dezvoltarea resurselor umane, ca element cheie in realizarea obiectivelor PEV

gestiunea responsabila a vecinatatii impartite in asa fel incat sa se evite riscul unor conflicte de interese cu parteneri strategici si/sau de aparitie a unor noi linii de demarcatie in relatiile cu tari ne-incluse in PEV.

Pe ansamblu, rezulta ca PEV ofera sansa stabilizarii frontierelor externe ale UE, dar ramane in discutie capacitatea acesteia de a promova efectiv un model de dezvoltare si de cooperare in plan regional care sa elimine tentatia aderarii si sa asigure o larga zona pan-europeana de prosperitate, stabilitate si securitate.

O solutie pentru gestiunea politica a unui ansamblu atat de vast, functionand intr-un sistem al cercurilor concentrice cu geometrie variabila, ar putea fi adoptarea metodei functionaliste de integrare a tarilor vecine: integrarea prin economic, pe pilonul pietei comune, cu pasi marunti, intr-un model de cooperare care sa permita accentuarea interdependentelor si dezvoltarea solidaritatii, altfel spus, „invaluirea politicului printr-o strategie economica de crestere functionala” in baza unei logici cumulative de integrare. Dar, aplicarea cu succes a functionalismului, presupune:

adoptarea unei strategii de dezvoltare durabila de catre tarile partenere si stabilirea unui calendar fezabil al reformelor in directia implementarii mecanismelor economiei de piata, al ameliorarii competitivitatii, al adoptarii unui set de politici publice care sa asigure stabilizarea macroeconomica si contextul necesar dinamizarii cresterii intr-o economie deschisa;

flexibilizarea modelului, cu pastrarea integralitatii pietei interne; flexibilizarea necesara trebuie strict realizata in corelatie cu ritmul de evolutie al tarilor vecine si presupune stabilirea clara a domeniilor in care armonizarea legislativa se impune (cu definirea elementelor minime de acquis ce trebuie adoptate), fara o adaptare a legislatiei pietei interne la particularitatile tarilor vecine. PEV nu trebuie sa contribuie la amplificarea riscurilor de diluare a procesului de integrare prin fragmentarea pietelor sau diminuarea constrangerilor legislative ale pietei comune (politici privind protectia consumatorului, constrangeri sociale si de mediu, concurenta, etc), in incercarea de a facilita accesul partenerilor vecini;

gestiunea atenta a raportului cost-beneficii, cu atentie speciala la impactul integrarii economice asupra standardului de viata al grupurilor vulnerabile (segmente socio-profesionale afectate de procesele de restructurare antrenate de liberalizarea pietelor si internationalizarea afacerilor);

anticiparea socurilor in special a celor legate de liberalizarea pietelor de capital si a pietei muncii si adoptarea politicilor necesare gestionarii lor in conditii de costuri economice si sociale reduse (experienta aderarii tarilor din Europa Centrala si de Est poate fi in acest sens extrem de utila);

crearea premiselor pentru trecerea la metoda neo-functionalista, aplicata in procesul integrarii tarilor membre, daca evolutia Uniunii va impune extinderea catre tarile PEV.

In aplicarea PEV, un rol important va reveni tarilor si regiunilor frontaliere. Ca tara de granita a Uniunii, Romania a43 atat oportunitatea, cat si responsabilitatea dezvoltarii unor relatii de cooperare transfrontaliera intarita cu Republica Moldova si Ucraina, in scopul realizarii prioritatilor fixate prin Planurile de actiune. Tinand cont de faptul ca strategia PEV transpune in noul context metodologia aplicata in cadrul procesului de extindere a UE spre Europa Centrala si de Est, cele doua tari viitoare vecine ale UE pot folosi in aplicarea Planurilor de actiune si integrarea in politicile si programele europene nu doar calitatea Romaniei de membru al Uniunii, ci mai ales experienta achizitionata in indeplinirea criteriilor de aderare si in realizarea proceselor transformative in directia europenizarii. In acest scop, pot fi mentionate cateva elemente cheie ale unei strategii a relatiilor intre Romania ca viitoare tara membra, pe de o parte, si Republica Moldova si Ucraina ca tari PEV, pe de alta parte:

1. orientarea relatiilor bilaterale si de cooperare multilaterala in diversele structuri regionale din care fac parte cele trei tari, pe prioritati incluse in Planurile de actiune; luand in considerare potentialul de cooperare si exigentele de implicare ca viitoare tara frontaliera, precum si experienta acumulata in procesul de pre-aderare la Uniunea Europeana, Romania, din cele 80 de prioritati stabilite prin Planul de actiune pentru Moldova si 71 pentru Ucraina, ar putea avea o contributie esentiala la:

institutionalizarea unui sistem al democratiei durabile, prin intarirea democratiei si statului de drept, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in special, libertatea presei si libertatea de exprimare), reforma administrativa si in domeniul justitiei;

dezvoltarea societatii civile si integrarea tarilor vecine in spatiul european al educatiei si cercetarii; un rol important ar putea sa revina sprijinului oferit in implementarea Procesului Bologna si in aderarea celor doua tari la programele europene privind cultura, educatia, formarea profesionala si tinerii;

implementarea reformelor economice si administrative, ameliorarea potentialului de export, implementarea legislatiei europene in materie de uniune vamala si standarde; pregatirea pentru participarea la piata interna si adoptarea acquis-ului necesar asigurarii functionalitatii libertatilor de circulatie, cooperarea administrativa; Romania va putea folosi in acest scop atat posibilitatile de corelare a instrumentelor politicilor comunitare interne complementare PEV, cat si expertiza acumulata in perioada de pre-aderare;

intarirea dialogului politic si a cooperarii in domeniul politicii externe si de securitate si in cel al justitiei si afacerilor interne, in special pentru implementarea Strategiei Europene de Securitate, combaterea terorismului, a crimei organizate, a traficului cu droguri si cu fiinte umane, controlul migratiei si managementul frontierei;

2. integrarea comerciala si economica, in conformitate cu aplicarea metodei functionaliste (conform analizei de mai sus);

3. intarirea cooperarii regionale transfrontaliere si transnationale, avand ca obiective structurale: promovarea dezvoltarii economice si sociale durabile, imbunatatirea mediului de afaceri, promovarea parteneriatului public-privat, diminuarea decalajelor, dezvoltarea infrastructurilor de transport, telecomunicatii, mediu, energie, cercetare-dezvoltare, dezvoltarea societatii informationale, informarea, comunicarea, transferul de competente. Si in aceasta directie, Romania va avea oportunitatea sa coreleze programele si fondurile politicilor interne cu cele ale politicii de vecinatate;

4. crearea unor structuri si mecanisme de comunicare, informare, consultare si dialog institutional, atat al nivel central, cat si la nivelul comunitatilor locale si regionale;

5. promovarea contactelor „people-to-people”, in special prin cooperarea in domeniul educatiei, al mobilitatii internationale, al culturii si audio-vizualului;

6. intarirea rolului euroregiunilor; in acest scop, se impune crearea conditiilor pentru efectiva implementare, atat in Romania, cat si in RM si Ucraina , a Conventiei de la Madrid, a celor doua Protocoale adiacente si a Cartei pentru Guvernare Locala

Pentru ca Romania sa valorifice in modul cel mai eficient posibil contextul PEV in relatiile cu Republica Moldova si cu Ucraina, este necesara, prin urmare, elaborarea unei strategii a aplicarii politicii de vecinatate orientata pe domeniile PEV si pe obiective ale planurilor de actiune, cu luarea in considerare a politicilor interne complementare si a Strategiei Europene de Securitate. Daca ar fi bazata pe metoda functionalismului, aplicarea PEV ar putea contribui efectiv la un grad cat mai ridicat de integrare a celor doua tari in sistemul european; functionalismul ar oferi nu doar avantajul flexibilitatii prin integrarea doar a domeniilor de interes pentru actorii implicati, fara constrangeri semnificative, ci ar oferi si avantajul progresivitatii integrarii prin crearea mecanismelor de antrenare si de convergenta necesare intr-o perspectiva posibila, chiar mai indepartata, a aderarii celor doua tari la Uniunea Europeana.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1413
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site