Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AdministratieDrept

AUTORITATEA TUTELARA SI ATRIBUTIILE EI IN PROTECTIA COPILULUI

legislatie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale (publicata in Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001)
Norma generala de Protectia Muncii Publicat in Brosura din 1 ianuarie 1996
LEGE Nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
Lista de verificare privind legislatia de mediu
REGULAMENTUL de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
HOTARARE nr. 1.007 din 2 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor
DECIZIA nr. 1 din 3 noiembrie 2000 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii captivi
Reglementari privind certificarea incadrarii vehiculelor rutiere inmatriculate in normele tehnice privind siguranta circulatiei rutiere, protectia med
Ordonanta nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ORDONANTA DE URGENTA 148 / 2005

TERMENI importanti pentru acest document

: : dispozitii autoritatea tutelara 2013 : securitatea muncii rolul si sarcinile ei : primaria bucuresti autoritate tutelara protectia copilului :

AUTORITATEA TUTELARA SI ATRIBUTIILE EI IN PROTECTIA COPILULUI

           

            1. Cadrul normativ in domeniul autoritatii tutelare

Denumirea de „autoritate tutelara” nu poate avea, potrivit sensului cuvintelor folosite, decat intelesul de subiect  al unor atributii sau indatoriri.

 Autoritatea tutelara poate fi ajutata in munca de colective de sprijin. Aceste colective sunt compuse de deputati, invatatori, medici, juristi, crucea rosie etc. Colectivele de sprijin nu au dreptul de a decide, nu se pot substituii autoritatii tutelare, ci nu numai menirea de a studia pe teren aspectele problemelor de ocrotire pe care acestea trebuie sa le rezolve si sa controleze modul cum sunt aduse la indeplinire dispozitiile legale in aceasta materie. Autoritatea tutelara nu se confunda cu serviciul de autoritate tutelara ori de stare civila.

Se discuta natura juridica a atributiilor autoritatilor tutelare. Astfel, aceste atributii tin de dreptul familiei, dar si actele prin care se realizeaza sunt acte administrative, deoarece „ in masura in care din lege nu ar rezulta altceva, caracterul actelor nu poate fi decat in concordanta cu caracterul organului ce savarseste acele acte”[1]. In concluzie atributiile autoritatii tutelare sunt atributii executive si de dispozitie.

Autoritate tutelara are calitatea de parte in proces cu toate drepturile si obligatiile prevazute de lege, in ce priveste luarea de masuri pentru ocrotirea minorului in anumite situatii si anume:

·         cu privire la modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile personale si patrimoniale intre parintii divortati si copii, daca nu s-au schimbat imprejurarile existente la pronuntarea divortului ;

·         cu privire la decaderea parintilor din drepturile parintesti, sau redarea parintelui decazut a exercitiului acestor drepturi;

·         punerea sub interdictie judecatoreasca si ridicare acesteia;

·         desfacerea adoptiei.

a)      .Autoritate tutelara – organ al administratiei publice locale in realizarea ocrotirii parintesti

Autoritatea vine de la lege sub forma de putere statala - atributii si competente ale organului administrativ respectiv, precum si din abilitatile specifice anumitor conducatori ai acestor organe (primarul care conduce primaria si care are abilitati personale).

Din acest motiv, reforma administratiei publice locale ar trebui sa inceapa cu adoptarea unei terminologii clare, bazata pe stiinta Dreptului Administrativ si doctrina constructiei puterii executive, urmata de introducerea ei in actele normative din domeniu.

Situandu-se in perimetrul unei puteri statale, cea executiva, consideram ca o reforma fundamentala a administratiei trebuie sa asigure realizarea efectiva a rolului si functiilor statului. De aici rezulta, imperativul definirii rolului si functiilor statului roman in actuala etapa de dezvoltare internationala, in acord cu cerintele aderarii la Uniunea Europeana.

Deci, o doctrina stiintifica actuala si o terminologie juridica clara se impun a fi puse la baza demersurilor pentru reusita reformei administratiei publice - centrale si locale.

b)      In actuala reglementare, toate autoritatile si entitatile teritorial-administrative locale, judetene si nationale rezolva aceleasi treburi de interes public si gestioneaza resursele date in responsabilitatea lor prin lege.

Viata reala, problemele concrete ale cetatenilor in raport cu autoritatile administratiei publice se produc si se consuma in comunitatile comunale, orasenesti si municipale.

Firesc ar fi ca si rezolvarea acestor probleme sa se finalizeze la acest nivel pe traseul:

·         Solicitare

·         Constatare

·         Documentare

·         Decizie legala.

Ordonarea deficitara a activitatii la acest nivel si preocuparea scazuta pentru responsabilizarea organelor administratiei publice - ca persoane juridice si a functionarilor - ca persoane fizice cu un statut special, lezeaza adesea in mod grav drepturile colectivitatilor -ca grupuri de persoane si a cetatenilor - ca indivizi.

Din acest motiv, consideram ca un alt demers reformator al administratiei publice locale trebuie sa fie ordonarea activitatii fiecarui organ in intregul sau, si in raport cu alte autoritati administrative, precum si responsabilizarea comportamentelor de specialitate si a functionarilor care le incadreaza.   

Acest demers de ordonare si responsabilizare a autoritatii administrative, la nivelul comunei, orasului si municipiului trebuie instituit si sustinut reglementari ferme, specifice, clare si alocarea resurselor necesare, exercitarea atributiilor facandu-se fara amestecul autoritatii ierarhice superioare in procesul de decizie si executie.

c)      In sustinerea consideratiilor noastre de mai sus, redam in continuare unele aspecte ce privesc autoritatea tutelara - ca functie si ca serviciu a Primariei, cu referire directa la protectia copilului.

      Prin dispozitii cuprinse in Legea nr. 215/2001 si alte reglementari in vigoare, este afectata functia de autoritate tutelara a primarului ales, iar prestatiile publice specifice serviciului de autoritate tutelara a primarului ales, transferate in mare parte, de la primarie la alte organe administrative, de la primarul ales la functionarii numiti, de la comuna, oras, sector, municipiu, la judet si la aparatul national (guvernamental).

      In tratarea problematicii minorilor care necesita ocrotire din partea societatii, respectiv a statului, acest principiu este adesea eludat prin reglementari contradictorii, prin crearea de organisme suprapuse si practici birocratice.

Astfel, coordonarea compartimentului de autoritate tutelara este lasata in sarcina secretarului comunei, orasului, municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, iar presedintele Consiliului Judetean indruma metodologic, urmareste si controleaza activitatea de autoritate tutelara.

Este evidenta imixtiunea presedintelui Consiliului Judetean in atributiile exclusive ale primarului - organ eligibil, la care se adauga interventia prefectului prin serviciul de specialitate descentralizat,  sefului agentiei (Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si adoptie) si a Primului-Ministru, pe baza unor reglementari care se abat de la legea-cadru generand paralelisme, suprapuneri, birocratie si ineficienta. Mai mult, prin aceste reglementari de centralism excesiv si practici pe masura, s-a ajuns la politizarea si internationalizarea problematicii care face obiectul activitatii si competentei exclusive a autoritatii tutelare (situatia adoptiilor, a handicapatilor, a copiilor abandonati etc.).

d)      Potrivit reglementarilor de baza (prevederile C.Fam., a Legii 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, Legea 272/2004 privind protectia si promovare drepturilor copilului, a Legii 274/2004 privind infiintarea, functionarea si organizarea Oficiului Roman pentru Adoptii si Legea 275/2004 privind infiintareaA.N.P.D.C.),protectia copilului este reglementata, in principal prin norme juridice civile si prezinta urmatoarele forme:

·         Ocrotirea parinteasca - forma principala de protectie a copilului;

·         Adoptia - masura speciala de protectie a copilului;

·         Tutela minorului;

·         Curatela minorului;

·         Interdictia copilului afectat de o grava maladie psihica (paranoia, schizofrenia, melancolia);

Notiunea de „autoritate tutelara” are deci si intelesul de „functie” si de „autoritate a administratiei publice”, functie creata in scopul ocrotirii persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, a celor cu capacitate de exercitiu, a celor cu capacitate de exercitiu restransa, precum si a acelor persoane care, desi au capacitate deplina de exercitiu, se gasesc in imposibilitate de a-si exprima drepturile si a-si apara interesele.

2.Autoritatea tutelara, organ al administratiei publice locale in realizarea ocrotirii parintesti.

2.1.Notiunea de autoritate tutelara

Conventia O.N.U. cu privire al drepturile copilului, Constitutia Romaniei, C.fam., si alte reglementari legale stipuleaza faptul ca in toate deciziile care il privesc pe copil, fie ca sunt luate de institutiile publice sau private sau de alte organisme guvernamentale sau nonguvernamentale, interesul copilului trebuie a fie luat in considerare cu prioritate.

Participarea satului in activitatea de ocrotire a copilului se manifesta in garantarea functionarii institutiilor, serviciilor si lacaselor publice sau private, care poarta responsabilitatea pentru grija si protectia acestuia, tinand cont de drepturile si obligatiile parintilor sai, tutorelui si altor persoane cu responsabilitate in domeniu.

C.fam., si celelalte acte normative speciale  stabilesc masuri si pentru ocrotirea persoanelor  majore puse sub interdictie sau a celor care, pe deplin capabile, se afla, in imposibilitatea de durata sau accidentala de a-si apara interesele si de a-si administra in mod nemijlocit patrimoniul.

Autoritatile administratiei publice locale poarta raspunderea pentru buna functionare a serviciilor de autoritate tutelara, prin care se pun in aplicare normele legale de ocrotirea acestor categorii de persoane fizice, minore si majore.

Prin exercitarea atributiilor de autoritate tutelara se realizeaza ocrotirea intereselor persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, precum si a persoanelor care, desi se bucura de capacitate de exercitiu deplina, datorita unor anumite imprejurari prevazute de lege, nu-si pot apara interesele in mod corespunzator.

Consiliul judetean, potrivit atributiilor sale, prin serviciul de specialitate al Directiei de coordonare, organizeaza, asigura asistenta de specialitate pentru organizarea si functionarea serviciilor de autoritate tutelara participand la pregatirea, instituirea si coordonarea functionarilor publici desemnati sa efectueze operatiunile tehnico-administrative, reprezentand totodata in justitie persoanei lipsite de capacitate de exercitiu.

            Organele care exercita autoritatea tutelara desfasurand o activitate, executa actele prin care acestea se realizeaza, sunt acte administrative prin care se nasc, se modifica sau se sting raporturi juridice specifice, raporturi de drept administrative, in indeplinirea atributiilor de autoritate tutelara.

In literatura de specialitate unii autori sustin faptul ca autoritatea tutelara nu desemneaza o unitate administrativa ci numai o functie.

Emiterea deciziilor in probleme de autoritate tutelara are in cele mai multe cazuri drept scop efectuarea unor acte si masuri pregatitoare ( cercetari, anchete sociale etc.), care sa permita organului de autoritate tutelara sa decida in cunostinta de cauza asupra situatiei de fapt invocata si care trebuie avuta in vedere la luarea deciziei.

Atunci cand instanta de judecata sau organul de urmarire penala solicita opinia autoritatii tutelare,  aceasta prezinta punctul de vedere in legatura cu numeroase situatii intre care:

·         incredintarea copiilor minori la desfacerea casatoriei prin divort sau si in cazul anularii acesteia

·         modificarea masurilor privitoare la drepturile  si obligatiile personale si patrimoniale dintre parintii divortati si copii lor

·         incredintarea copiilor minori din afara casatoriei care au filiatie stabilita fata de  ambii parinti

·         incuviintarea si desfacerea adoptiei;

·         stabilirea intinderii obligatiei de intretinere si a contributiei datorate de fiecare parinte copilului minor in cazul in care parintii nu se inteleg in aceasta privinta

·         decaderea din drepturile parintesti sau redarea acestor drepturi, precum si alte atributii legale.

2.2.Competenta autoritati tutelare

Determinarea acestei competente  se face potrivit art.159 din C.fam., de regula dupa domiciliul minorului, interzisului sau a persoanei ale caror interese sunt aparate. Astfel, pentru ocrotirea parinteasca si tutela minorului este competenta autoritatea tutelara de la domiciliul acestuia, iar pentru tutela persoanei pusa sub interdictie cea de la domiciliul acestei persoane.

In situatia in care locuinta copilului nu coincide cu domiciliul sau, competenta apartine autoritatii tutelare de la locuinta copilului,  in masura in care este vorba de controlul indeplinirii si exercitarii drepturilor parintesti privitoare la persoana copilului ori de atributiile legate de aceste drepturi si indatoriri care revin celei de-a treia persoane, si autoritatii tutelare de la domiciliul minorului, in masura in care este vorba de atributii legate de drepturile si indatoririle parintesti privid bunurile copilului.

Cu alte cuvinte autoritatea tutelara competenta este:

·         pentru ocrotirea parinteasca si tutela minorului, cea de la domiciliul minorului;

·         pentru tutela persoanei pusa sub interdictie, cea de la domiciliul  acesteia;

·         pentru curatela, cea de la domiciliul persoanei prevazute sau al minorului de paisprezece ani;

·         Cand persoane din motive de sanatate sau din alte motive nu se poate reprezenta singura), fie autoritatea tutelara de la domiciliul persoanei prezente fie, autoritatea tutelara de la locul de unde trebuie luate masuri urgente;

·         pentru curatela ,(cand o persoana lipseste pentru o perioada indelungata de la domiciliu si nu a lasat un mandatar postal, si atunci cand o persoana a disparut ), cea de la ultimul domiciliul din tara al celui lipsa ori a celui disparut.

2.3. Atributiile autoritatii tutelare cu privire la ocrotirea parinteasca[2]

Atributiile autoritati tutelare cu privire la ocrotirea parinteasca pofi grupate in felul urmator:

a) Atributii ca organ de control si indrumare

Autoritatea tutelara este obligata sa exercite controlul asupra felului in care parintii isi exercita drepturile si isi executa obligatiile cu privire la persoana si lucrurile minorului. Acest control trebuie sa se exercite in mod efectiv si continu deoarece numai astfel el este eficace.

Controlul se poate infaptui nu numai din oficiu, ci si la plangerea sau sesizarea oricarei persoane ori organizatii care ar socoti ca interventia autoritatii tutelare este necesara. In virtutea modului in care se exercita controlul, legea arata ca delegatii autoritatii tutelare au dreptul sa viziteze pe copil la locuinta sa si sa se informeze pe orice cale, despre felul in care acesta este crescut, iar la nevoie ei vor da indrumari pe care le considera necesare

           b) Atributii ca organ de decizie

In cazurile anume aratate de lege, autoritatea tutelara este chemata sa hotarasca, pe calea deciziei. Autoritatea tutelara are dreptul sa decida in numeroase situatii cum ar fi:

·         rezolva neintelegerile dintre parinti cu privire la exercitiul drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, dupa ce asculta pe acestia;

·         poate da incuviintarea copilului care a implinit varsta de 14 ani sa-si schimbe felul invataturii sau pregatirii profesionale stabilite de parinti sau tutore, ori sa aiba locuinta pe care o cere desavarsirea invataturii sau pregatirii profesionale;

·         incuviintarea parintelui decazut din drepturile parintesti sa pastreze legaturi personale cu copilul, afara daca, prin asemenea legaturi, cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului ar fi in primejdie;

·         da incuviintarea prealabila pentru actele de dispozitie, pe care parintii urmeaza sa le incheie in numele minorului sau pe care acesta urmeaza sa le incheie cu prealabila incuviintare a parintilor;

·         numeste un curator in caz de interese contrarii intre parinte si copii;

·         hotaraste, de acord cu serviciul sanitar competent si tinand seama de imprejurari, daca cel pus sub interdictie urmeaza sa fie ingrijit la locuinta lui ori intr-o institutie sanitara. c) Atributii ca organ de sesizare

·         In cazurile anume aratate de lege, autoritatea tutelara poate sesiza instanta judecatoreasca pentru luarea acelor masuri cerute de interesul minorului. Actul prin care autoritatea tutelara isi exercita atributiile de sesizare nu este un act administrativ, ci un act de drept procesual civil.

In aceste cazuri, autoritatea tutelara are un drept la actiune, desi este vorba despre un drept care nu se exercita in interesul ei. Suntem deci in prezenta unor cazuri de „legitimare procesuala” dictata de consideratii privind ocrotirea minorului.

            Atributiile autoritatii tutelare din aceasta categorie sunt:

·         cererea de modificare a masurilor luate prin hotararea de divort cu privire la drepturile si obligatiile personale si patrimoniale dintre parinti divortati si copii lor;

·         cererea pentru decaderea parintelui din drepturile parintesti, in cazul in care sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se fac in spirit de devotament fata de statul nostru ;

·         cererea pentru punere sub interdictie a copilului minor .

d) Atributii in cazurile in care legea prevede ascultarea autoritatii tutelare

Legea prevede ascultarea autoritatii tutelare de catre instanta judecatoreasca in procesele civile privind:

·         incredintarea copilului minor unuia dintre parinti, unor rude sau altor persoane cu consimtamantul acestora sau unor institutii de ocrotire, in cazul divortului, aceasta se dispune de catre instanta judecatoreasca, ascultarea autoritatii tutelare este obligatorie ;

·         modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile personale si patrimoniale dintre parintii divortati si copii lor;

·         incredintarea copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita fata de ambii parinti, cand se aplica, prin asemanare dispozitiile legale din materia divortului ;

·         decaderea parintelui din drepturile parintesti in cazul in care sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se fac in spirit de devotament fata de statul nostru , precum si alte atributii.   

II.2. Autoritatea tutelara are numeroase atributii in ocrotirea legala a minorilor si unor persoane majore prin tutela si curatela[3].

II.3. Atributiile autoritatii tutelare in relatiile ca instantele de judecata si cu organele de urmarire penala  

            Pentru luarea hotararilor de catre instantele judecatoresti in situatiile in care sunt implicati minorii, legea prevede obligativitatea ascultarii autoritatii tutelare.



[1]               Filipescu, Ion, Tratat dedeptul familiei, Editura All Back, Bucuresti, 2002, pag.509

[2]               Pentru detalii, Maria Harbada, Conceptul ocrotirii unor categorii de minori intr-o viitoare reglementare, in Buletinul Stiintific al Univ.M.Kogalniceanu, Ed. Cugetarea, Iasi, 1997

               De asemenea Adrian Pricop, rudenia in dreptul romanesc, pag 122

[3]               In problema atributii autoritatii tutelare, Maria Harbada, Autoritatea Tutelara-functie si sevicii, in vol.II,pag.201

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1220
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved