Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Aspecte generale ale toxicomaniei si dependentei

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PREVENTIE SI DEPISTARE IN CANCER
UTILIZAREA ORGANELOR ANIMALE
TESTELE IMUNOCHIMICE
Alcooli toxici. Alcooli Generalitati
Tulburǎrile somnului
MANAGEMENTUL COMPORTAMETAL IN MEDICINA DENTARA PEDIATRICA
FILIERA PELVIGENITALA SI CRANIUL FATULUI LA TERMEN
COARCTATIA DE AORTA
Hepatita acuta virala - intrebari si raspunsuri
PREPARATE MACROSCOPICE

Aspecte generale ale toxicomaniei si dependentei




Toxicomania si dependenta reprezinta un caz particular de reactii adverse toxice. Dependenta este in fapt o stare de intoxicatie cronica, fiind cu atat mai frecventa si mai grava cu cat dozele utilizate sunt mai mari si durata administrarii este mai lunga.

Starea de toxicomanie si dependenta este greu de definit. Ea presupune in orice caz un anume comportament in cadrul caruia o persoana isi administreaza o anume substanta farmacologic activa care produce unele efecte psihofarmacologice percepute de utilizator ca favorabile, fara ca acea persoana sa aiba motive medicale care sa justifice administrarea substantei respective si in ciuda faptului ca persoana este constienta ca prin aceasta se expune unor riscuri de ordin medical. In esenta, o astfel de substanta se utilizeaza pentru propria satisfactie a utilizatorului. Toxicomania si dependenta trebuie in orice caz diferentiata de situatia in care bolnavul este obligat de o anume boala sa urmeze un tratament indelungat care permite mentinerea sub control a bolii. Un epileptic in tratament cronic cu medicamente anticonvulsivante, spre exemplu, nu poate fi considerat un toxicoman. Notiunea de toxicomanie se refera la faptul ca respectiva persoana se intoxica in mod voluntar si constient. Notiunea de dependenta se refera la faptul ca, aparent cel putin, persoana este putin capabila sa renunte la toxic astfel incat depinde de el. Probabil ca termenii toxicomanie si dependenta trebuiesc utilizati impreuna in limba romana pentru a defini mai apropiat de realitate starea despre care se vorbeste. Altfel exista foarte multe tipuri de dependenta de cu totul alta natura, cum ar fi dependenta de alimente, dependenta de anumite medicamente care tin sub control boala (medicamente antihipertensive, medicatia insuficientei cardiace, medicatia de substitutie in anumite deficiente hormonale, etc.), dependenta de un anume mediu social (dependenta copilului de familie, de exemplu), s.a., situatii care nu pot fi incadrate in ceea ce numim in mod obisnuit toxicomanie si dependenta.

In alte limbi exista si alti termeni corelati cu fenomenul de toxicomanie si dependenta, mai usor de inteles din punct de vedere biologic. Termenul reinforcement din limba engleza si termenul renforcement din limba franceza se refera la un fenomen biologic in cadrul caruia anume substante produc asemenea modificari psihocomportamentale incat obliga la administrarea repetata, in principiu cu frecventa din ce in ce mai mare. Fenomenul poate fi demonstrat si la animale de laborator care, in anumite modele experimentale isi autoadministreaza, repetat si cu frecventa mare, prin injectie, anumite substante chimice capabile sa produca toxicomanie si dependenta.

Substantele capabile sa provoace toxicomanie si dependenta au actiuni psihofarmacologice variate. Unele din ele sunt sedative, cum ar fi barbituricele, benzodiazepinele, alcoolul etilic, etc. Altele, invers, sunt stimulante ale sistemului nervos central, cum ar fi amfetaminele, cocaina, cafeina sau nicotina. Altele sunt halucinogene, spre exemplu dietilamida acidului lisergic (LSD) sau fenciclidina (PCP). Altele produc modificari disociative greu de incadrat cum este, spre exemplu, tetrahidrocanabinolul continut in hasis sau marijuana. Exista si situatii intermediare, de substante care ar putea fi incadrate concomitent in mai multe grupe. Spre exemplu unele stimulante psihomotorii, in doze mari sau in administrari (intravenos sau inhalator) care realizeaza concentratii mari intr-un timp scurt, produc halucinatii. Astfel sunt amfetaminele in doze mari, cocaina administrata pe cale inhalatorie (crack), sau unele feniletilamine de tipul MDMA (ecstasy). Greu de incadrat prin efectele lor specifice sunt de asemenea opioizii si ketamina.

Denumirile sub care se utilizeaza aceste substante in scop de toxicomanie si dependenta sunt extrem de variate. Uneori sunt idilice, spre exemplu angel dust (praful ingerilor) pentru fenciclidina, sau ecstasy pentru MDMA. Alteori sunt banale, poate chiar pejorative, cum ar fi iarba pentru canabis (marijuana, hasis), sau crack pentru cocaina administrata pe cale inhalatorie (crack vine probabil de la zgomotul pe care il face ruperea fiolei care contine astfel de cocaina). Exista in acest domeniu si dispute de terminologie. Spre exemplu termenii halucinogen, psihotomimetic si psihedelic trebuie considerati sinonimi si se refera la acelasi grup de substante, dar au semnificatie diferita. Termenul halucinogen are semnificatia ca produce halucinatii, termenul psihotomimetic semnifica faptul ca respectiva substanta produce modificari care mimeaza o boala psihica majora (o psihoza), iar termenul de psihedelic are in esenta semnificatia de a deschide mintea (psihicul) sau de a face mintea vizibila. Utilizatorii, care au cultura corespunzatoare, prefera termenul de psihedelic, mai departat de ideea de boala, decat termenul de psihotomimetic.

Mecanismul de actiune al acestor substante este foarte diferit. Fenciclidina actioneaza prin intermediul unor receptori specifici notati s si considerati initial receptori opioizi, tetrahidrocanabinolul actioneaza prin intermediul unor receptori specifici numiti receptori canabinoizi, LSD este posibil sa actioneze prin intermediul unor receptori serotoninergici de tip 5-HT2,  iar alte mecanisme de actiune au fost descrise in capitolele precedente. Este posibil insa ca in toate cazurile sa intervina o stimulare dopaminergica nervos centrala responsabila de toxicomanie si dependenta, distincta dar corelata cu mecanismul prin care se produc foarte variatele efecte psihofarmacologice. Aceasta stimulare dopaminergica ar putea fi responsabila de toxicomanie si dependenta in general, indiferent de efectele psihofarmacologice ale drogului, si poate chiar si de dependenta de alti factori decat substantele chimice (spre exemplu, dependenta de jocurile de noroc). La animale de laborator s-a constatat ca foarte multe din substantele care produc fenomenul numit in limba engleza reinforcement cresc activitatea dopaminergica in nucleul accumbens. Asemenea fenomene au fost observate de asemenea la sobolan daca acesta este pus in contact cu un aliment dulce sau cu un partener sexual.

Atitudinea juridica fata de aceste substante este foarte diferita. Unele din ele sunt complet interzise de lege. Astfel sunt, spre exemplu, canabinoizii sau LSD. Altele sunt premise a se utiliza legal ca medicamente dar nu in scop de toxicomanie si dependenta (de exemplu majoritatea medicamentelor sedative-hipnotice sau chiar droguri dure, cum este morfina). In fine, exista si situatii de substante pentru care este permisa utilizarea legala in scop de toxicomanie si dependenta cum este, spre exemplu, situatia alcoolului etilic sau a nicotinei, care nu se folosesc ca medicamente. Nu numai ca este permisa utilizarea lor dar uneori li se face chiar reclama. Aceasta atitudine juridica nu se coreleaza cu grupa chimica din care fac parte respectivele substante. Spre exemplu, in grupa opioizilor morfina este permisa a se utiliza ca medicament dar nu in scop de toxicomanie si dependenta, heroina este complet interzisa de lege, metadona in unele tari se administreaza gratuit toxicomanilor in cadrul unor programe speciale de sanatate, iar codeina sub forma unor preparate antinevralgice se poate elibera fara  reteta. Si din punct de vedere social atitudinea este diferita de la un drog la altul si de la o cultura la alta. In Europa exista o foarte mare toleranta fata de alcoolul etilic, invers decat in tarile musulmane care nu tolereaza in general alcoolul, in India se consuma canabinoizi in anume scopuri cultural-religioase, in America Latina se consuma in mod traditional frunze de coca care contin cocaina, etc. Dependenta este uneori atat de importanta incat toxicomanii, in conditiile interdictiilor legale si lipsurilor materiale, recurg la metode substitutive ale drogului care se constituie in fapt in dezvoltarea de noi toxicomanii. Astfel este, spre exemplu, utilizarea in scop de toxicomanie si dependenta a unor substante neobisnuite in acest sens, si prin aceasta mai putin restrictionate de lege, cum ar fi trihexifenidilul dintre medicamente sau solventii unor vopsele (aurolac), dintre substantele cu alte utilizari.

In general, fenomenul de toxicomanie si dependenta presupune 4 tipuri de manifestari - dependenta psihica, dependenta fizica, toleranta si psihotoxicitate. Nu in toate cazurile se dezvolta toate cele patru manifestari ale toxicomaniei si dependentei, iar intensitatea acestora depinde de la un caz la altul .

Dependenta psihica este o stare psihica particulara care il determina pe utilizator sa apeleze mereu la toxic pentru a obtine un anume efect considerat de el ca favorabil. Dependenta psihica este determinata de interactiunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic si social. Ea este influentata si de o serie de manifestari patologice inlaturate prin administrare. Efectul placut, direct sau indirect, consecutiv calmarii unor simptome neplacute ca durerea sau anxietatea, il obliga pe toxicoman sa recurga la repetarea administrarii drogului respectiv. Foarte frecvente sunt efectele apreciate ca placute si favorabile pe care le are drogul. Spre exemplu, amfetaminele inlatura oboseala si induc o senzatie de buna-dispozitie, benzodiazepinele produc o stare de liniste, etc. Starile placute provocate de diverse droguri sunt de intensitati foarte variabile. Despre opioizi se spune ca produc o stare de euforie care este asemanatoare cu un orgasm generalizat in intreg organismul. Despre canabinoizi (hasis, marijuana) se spune ca provoaca o euforie asemanatoare cu cea produsa de consumul a 2 sticle de bere. Uneori efectele despre care spunem ca sunt placute sunt imperceptibile pentru utilizator. Spre exemplu, foarte putini fumatori descriu o stare de reala placere produsa de fumat. In orice caz aceasta dependenta psihica este responsabila in buna masura de faptul ca toxicomanul isi administreaza drogul desi nu are nevoie de el si desi este constient ca se expune unor riscuri. Cel putin aparent drogul este administrat pentru propria placere.



In anumite situatii, factorii sociali pot fi importanti. Pentru unele toxice, ale caror actiuni pot avea initial un caracter predominant neplacut (disforic), este necesara invatarea componentei placute a efectului psihic facand abstractie de reactiile neplacute. Astfel de exemplu, opioizii (morfina si heroina) produc la primele administrari disforie si numai ulterior produc euforie. In oarecare masura asemanator, nicotina (fumatul) dezvolta dependenta, desi provoaca initial fenomene neplacute, greata, diaree, paloare, stare de lesin, etc. Probabil ca grupul din care face parte toxicomanul, si chiar societatea, realizeaza un fel de presiune sociala responsabila de continuarea administrarii de la prima doza care a produs efecte neplacute pana cand se ajunge in situatia ca drogul sa produca efecte placute. Influentele de grup, nivelul cultural, dezvoltarea sociala si acceptarea sociala a drogului respectiv au o contributie importanta. Alcoolul, spre exemplu, este extrem de tolerat de societate.

Dependenta fizica consta in aparitia, la oprirea brusca a administrarii, a unui compex de semne si simptome caracteristice fiecarui drog, denumit sindrom de abstinenta. Procesul este favorizat de prezenta continua a unor concentratii mari de substanta activa la nivelul tesuturilor. Sindromul de abstinenta este caracteristic pentru fiecare grupa de medicamente care dezvolta dependenta. Majoritatea simptomelor corespund unor efecte inverse decat cele provocate de drog. Spre exemplu la alcool si barbiturice, sindromul de abstinenta se manifesta prin tremor, delir, convulsii, la benzodiazepine prin anxietate severa, la amfetamine prin oboseala exagerata si hiperfagie, la opioide, manifestarile sunt severe putand merge pana la colaps si chiar deces. Sindromul de abstinenta cedeaza in mod spectaculos daca se administreaza drogul. Frecvent este dificil de apreciat severitatea sindromului de abstinenta deoarece toxicomanul are tendinta de a exagera manifestarile acestuia pentru a convinge anturajul ca el are nevoie de drog.

De regula sindromul de abstinenta este incrucisat pe grupe farmacodinamice de substante. Aceasta presupune ca pentru aceeasi grupa farmacodinamica manifestarile sindromului de abstinenta sunt asemanatoare si cedeaza la administrarea unei substante din grupa respectiva indiferent de substanta care a produs respectivul sindrom de abstinenta. In general substantele cu durata scurta de actiune produc un sindrom de abstinenta mai sever decat substantele cu durata lunga de actiune. De aceea, o modalitate de detoxifiere a toxicomanului consta in inlocuirea unui toxic cu durata scurta de actiune cu un toxic cu durata lunga de actiune din aceeasi grupa farmacodinamica si, ulterior, oprirea admininistrarii acestuia.

Sindromul de abstinenta are intotdeauna o evolutie autolimitata. Dupa atingerea unei intensitati maxime el diminueaza progresiv in intensitate si nu reapare daca toxicomanul renunta la drog. Practic durata unui sindrom de abstinenta, chiar sever, nu depaseste niciodata 1-2 saptamani. Sindromul de abstinenta trebuie diferentiat foarte clar de decompensarea unei boli (revenirea simptomatologiei bolii tratate cu medicamente) sau de fenomenele de rebound (exagerarea simptomatologiei bolii tratate) care apar la oprirea unui tratament cu anumite medicamente. Astfel, spre exemplu, aparitia fenomenelor de hipocorticism la bolnavul cu boala Addison care si-a intrerupt tratamentul cortizonic de substitutie, sau decompensarea unei insuficiente cardiace la bolnavul care si-a intrerupt tratamentul digitalic, nu sunt sindroame de abstinenta cu decompensari ale bolii scapate de sub control. Nici cresterea exagerata a valorilor tensionale la oprirea brusca a unui tratament antihipertensiv cu clonidina, sau agravarea periculoasa a cardiopatiei ischemice la oprirea brusca a unui tratament antianginos cu propranolol, nu sunt sindroame de abstinenta ci fenomene de rebound. In ambele situatii este vorba de manifestari patologice care existau inaintea introducerii medicamentului in terapie, care reapar cu o intensitate mai mare sau mai mica si care, de obicei, nu cedeaza spontan.

Indiscutabil, dependenta fizica si sindromul de abstinenta creaza o presiune psihologica de natura sa il oblige pe toxicoman sa continue toxicomania. In timp manifestari minore ale sindromului de abstinenta apar tot mai precoce dupa ultma administrare a drogului ceea ce il obliga pe toxicoman sa isi creasca progresiv frecventa de administrare. Morfinomanii ajung sa isi administreze morfina din 4 in 4 ore.

Toleranta consta in necesitatea maririi progresive a dozei pentru a obtine un anume efect. Experimente pe animale si cercetari pe om au aratat ca toleranta si dependenta fizica incep sa se dezvolte de la primele doze si se maresc progresiv in decurs de zile, saptamani sau luni, in functie de cantitatea de medicament si de frecventa administrarii. Fenomenul prezinta specificitate de grupa chimica, dar mai ales farmacodinamica. Frecvent toleranta intereseaza atat efectele psihofarmacologice cautate de utilizator cat si efectele toxice. Toleranta fata de efectele psihofarmacologice il determina pe toxicoman sa isi administreze doze din ce in ce mai mari pentru a obtine efectul cautat iar toleranta fata de efectele toxice ii permite sa-si creasca dozele. Uneori, toleranta este absolut impresionanta. In cazul heroinei, spre exemplu, se poate ajunge prin dezvoltarea tolerantei la administrarea unor doze de ordinul gramelor pe 24 de ore, doza obisnuita de heroina fiind de 5 mg pentru o data.

Acest gen de toleranta intalnit in toxicomanie si dependenta trebuie deosebit de necesitatea cresterii dozelor ca urmare a progesiei si agravarii bolii. Spre exemplu, necesitatea cresterii dozelor de levodopa ca urmare a continuarii distrugerii neuronilor dopaminergici din boala Parkinson, necesitatea cresterii dozelor de neostigmina la bolnavii cu miastenia gravis ca urmare a diminuarii numarului de receptori nicotinici musculari prin progresia bolii, sau necesitatea cresterii dozelor de morfina la bolnavii cu dureri neoplazice ca urmare a agravarii cancerului, nu sunt fenomene de toleranta in sensul celor specifice toxicomaniei si dependentei.

Toleranta poate avea o explicatie farmacocinetica. Astfel, administrarea repetata de alcool, barbiturice si alte hipnotice, face ca aceeasi doza sa realizeze progresiv, concentratii sanguine mai mici datorita stimularii procesului de metabolizare a medicamentului respectiv, prin autoinductie enzimatica. De regula, insa, toleranta este in principal de natura farmacodinamica, fiind produsa printr-o scadere a reactivitatii neuronilor respectivi, ca urmare a interventiei unor mecanisme adptative. Deci, aceleasi concentratii de medicament produc progresiv raspunsuri mai slabe. Componenta farmacodinamica explica aparitia sindromului de abstinenta. Drogul determina efecte prin care organismul se opune actiunilor lui, iar cand administrarea se opreste brusc, mecanismele opuse sunt in exces si determina manifestarile legate de sindromul de abstinenta, manifestari care sunt astfel inverse efectelor produse de drog.

Uneori toleranta dispare relativ repede, in numai cateva zile. Pentru drogurile la care toleranta este atat de mare incat toxicomanul ajunge sa isi administreze doze care sunt toxice la o persoana netoleranta, disparitia tolerantei face ca administrarea de doze mari dupa o pauza involuntara, sa produca fenomene de intoxicatie acuta, cunoscute in general sub numele de fenomene de supradoza. Aceste fenomene de supradoza sunt intalnite mai ales la morfinomani.

Psihotoxicitatea consta in principiu in producerea de manifestari toxice de ordin psihofarmacologic. Ea se manifesta prin tulburari de comportament, mergand de la o modificare a ierarhiei valorilor pana la manifestari cu aspect psihotic, care apar in cazul folosirii indelungate de substante care dezvolta toxicomanie si dependenta. Modificarea ierarhiei valorilor este intotdeauna in sensul cresterii importantei procurarii drogului. Pentru droguri usoare, cum ar fi nicotina, se manifesta de obicei prin a cere o doza (de exemplu o tigara) atunci cand nu dispune, manifestare prezenta practic intotdeauna, indiferent de conditia sociala a utilizatorului. Pentru drogurile de mare risc, de tipul heroinei sau morfinei, importanta procurarii drogului devine atat de mare incat utilizatorul nu se abtine de la a comite acte antisociale cum ar fi prostitutia, furtul sau chiar crima.



Alte modificari de tip psihotoxic depind de fiecare substanta in parte. Unele produc o stare de bine de o intensitate cu totul speciala numita euforie, cum este cazul opioizilor, altele produc halucinatii cum este cazul LSD, iar uneori chiar al amfetaminelor, altele produc fenomene de tip maniacal, ca in cazul dozelor mari de stimulante psihomotorii. Exista si cazuri cu totul speciale, ca cel al ketaminei care poate produce trairi foarte asemanatoare cu cele descrise de persoanele care au revenit din moarte clinica.

Tratamentul toxicomaniei si dependentei este foarte dificil si urmareste in principal 2 aspecte un aspect medical si un aspect psiho-social.

Aspectul medical se refera la inlaturarea utilizarii drogului fara riscurile legate de aparitia sindromului de abstinenta. Tratamentul curativ al dependentei se face in conditii de spitalizare, cu supraveghere medicala stricta. Se pot utiliza diverse metode cum ar fi scaderea progresiva a dozelor pana la renuntarea la administrare, inlocuirea unui drog cu altul, la a carui oprire sindromul de abstinenta este mai bland, mai putin zgomotos, de exemplu morfina sau heroina se inlocuieste cu metadona, sau oprirea brusca a administrarii insotita de tratamentul simptomatic al manifestarilor sindromului de abstinenta.

Aspectele psihosociale depasesc, in general, sfera de activitate medicala, ele constand intr-o serie de masuri de ordin social si psihosocial care, aplicate sustinut pe termen lung, sa impiedice revenirea la utilizarea de droguri. Din punct de vedere medical, uneori se poate apela la un tratament de aversiune, utilizandu-se medicamente care fac neplacuta administrarea drogului. Spre exemplu, administrarea de acool etilic la un bolnav in tratament cu disulfiram determina o serie de manifestari neplacute de natura sa il convinga pe utilizator ca alcoolul este nociv pentru el. Alteori se poate apela la administrarea de antagonisti in speranta ca lipsa de efect al drogului administrat la o persoana sub tratament cu antagonisti va conduce la renuntarea la drog. Si, in fine, exista situatii in care se administreaza substituenti ai drogului. Astfel, spre exemplu, fumatul se substituie cu administrarea transdermica de nicotina, sau morfina si heroina sunt substituite prin administrarea gratuita de metadona in cadrul unor programe nationale aplicate in unele tari occidentale. Administrarea de antagonisti a fost practic lipsita de efect. Tratamentul cu nicotina administrata transdermic are un efect mai degraba modest. Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin administrarea gratuita de metadona la toxicomani. In acest caz insa nu este vorba de renuntarea la toxicomanie ci la inlocuirea toxicomaniei la un drog ilegal cu o toxicomanie de acelasi tip dar la un drog legal, gratuit si mai simplu de administrat, pe cale orala nu injectabil ca morfina sau heroina. Totusi, rezultatele medicale si sociale sunt remarcabile. Administrarea gratuita de metadona la morfinomani in cadrul unor programe nationale a redus frecventa bolilor infectioase asociate toxicomaniei de strada, precum SIDA si hepatita virala, a redus frecventa fenomenelor de supradoza, a scazut amploarea traficului ilicit si a redus criminalitatea in randul toxicomanilor, fenomene care nu sunt de neglijat. Si, nu in ultimul rand, fenomenul este tinut sub control. In cadrul programelor nationale respective, metadona se poate procura numai de la anumite centre specializate, pe baza unor documente de identitate, ceea ce permite mentinerea unei evidente a toxicomanilor la nivel national. Pe de alta parte toxicomanii sunt interesati sa fie luati in evidenta pentru a putea procura gratuit drogul.

Tabel nr.24.1. Lista substantelor interzise de Legea nr. 143 din 26/07/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri. Substantele sunt trecute in forma si in ordinea prevazuta in lege.

1. Droguri de mare risc. Utilizarea lor se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 5 ani, iar prescrierea lor, cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa fie necesara din punct de vedere medical, se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani.


Acetorphine - derivat de tebaina = 3-O-acetyltetrahydro-7-alpha-(1-hydroxy-1-methylbutyl)-6,14-endoetheno-oripavine
Acetyl-alpha-methylfentanyl = N-[1-(alpha-methylphenethyl)-4-piperidyl]acetanilide
Acetylmethadol = 3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Alphacetylmethadol = alpha-3-acetoxy-6-dimethylamino-4, 4-diphenylheptane
Alphamethylfentanyl = N-[1(alpha-methylphenethyl)-4-piperidyl]propionanilide
Benzoylmorphine
Beta-hydroxyfentanyl = N-[1-(beta-hydroxyphenethyl)-4-piperidyl]propionanilide
Beta-hydroxy-methyl-3-fentanyl = N-[1-(beta-hydroxyphenethyl)-3-methyl-4-piperidyl]propionanilide
Brolamfetamine (DOB) = 2,5-dimethoxy-4-bromoamphetamine
Cathinone = (-)-alpha-aminopropiophenone
Codeine-N-oxide
Desomorphine = dihydrodeoxymorphine
DET = N,N-diethyltryptamine
2,5-dimethoxyamfetamine (DMA) = dl-2,5-dimethoxy-alpha-methylphenylethylamine
DMHP = 3-(1,2-dimethylhepthyl)-1-hydroxy-7,8,9,10-tetrahydro-6,6,9-trimethyl-6H-dibenzo[b,d]pyran
DMT = N,N-dimethyltryptamine
2,5-dimethoxy-4-ethylamfetamine (DOET) = dl-2,5-dimethoxy-4-ethyl-alpha-methylphenylethylamine
Dioxaphetyl butyrate = ethyl-4-morpholino-2,2-diphenylbutyrate
Eticyclidine (PCE) = N-ethyl-1-phenylcyclohexylamine
N-ethyl methylenedioxyamfetamine (N-ethyl MDA) = (+/-)-N-ethyl-alpha-methyl-3,4-(methylenedioxy)phenethylamine
Etorphine = tetrahydro-7-alpha-(1-hydroxy-1-methylbuthyl)-6,14-endoetheno-oripavine
Etryptamine = 3-(2-aminobutyl) indole
Heroin = Diacethylmorphine
N-hydroxy methylenedioxyamfetamine
(N-hydroxy-MDA) = (+/-)-N-[alpha-methyl-3,4-(methylenedioxy)phenethyl]hydroxylamine
Ketobemidone = 4-meta-hydroxyphenyl-1-methyl-4-propionylpiperidine
(+)-Lysergide (LSD) = (+)N,N-diethyllysergamide (d-lysergic acid diethylamide)
Methadone intermediar = 4-cyano-2-dimethylamino-4,4-diphenylbutane
Methcathinone = 2-(methylamino)-1-phenylpropan-1-one
3,4-Methylenedioxymetamfetamine (MDMA) = dl-3,4-methylenedioxy-N, alpha-dimethylphenylethylamine
5-Methoxy-3,4-methylenedioxyamfetamine (MMDA) = dl-5-methoxy-3,4-methylenedioxy-alpha-methylphenylethylamine
Mescaline = 3,4,5-trimethoxyphenethylamine
Methyl-4 aminorex = (+/-)-cis-2-amino-4-methyl-5-phenyl-2-oxazoline
Methyl-3-fentanyl = N-(3-methyl-1-phenethyl-4-piperidyl)propionanilide
Methyl-3-tiofentanyl = N-[3-methyl-1-[2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
Morphine-N-oxide
MPPP = 1-methyl-4-phenyl-4-piperidinol propionate (ester)
Oxycodone = 14-hydroxydihydrocodeinone
Para-fluorofentanyl = 4'-fluoro-N-(1-phenethyl-4-piperidyl)propionanilide
Parahexyl = 3-hexyl-1-hydroxy-7,8,9,10-tetrahydro-6,6,9-trimethyl-6H-dibenzo[b,d]pyran
Paramethoxyamfetamine (PMA) = 4-methoxy-alpha-methylphenylethylamine
PEPAP = 1-phenethyl-4-phenyl-4-piperidinol acetate (ester)
Psilocine = 3-(2 dimethylaminoethyl)-4-hydroxyindole
Psilocybine = 3-(2 dimethylaminoethyl)indol-4-yl dihydrogen phosphate
Rolicyclidine = 1-(1-phenylcyclohexyl)pyrrolidine
STP, DOM = 2-amino-1-(2,5-dimethoxy-4-methyl)phenylpropane
Tenamfetamine (MDA) = 3,4-methylenedioxyamphetamine
Tenocyclidine (TCP) = 1-[1-(2-thienyl)cyclohexyl]piperidine
Tetrahydrocannabinol
Thiofentanyl = N-[1-[2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
3,4,5-Trimethoxyamfetamine (TMA) = dl-3,4,5-trimethoxy-alpha-methylphenylethylamine
Acetyldihydrocodeine
Acetylmethadol = 3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Alfentanil = N-[1-[2-(4-ethyl-4,5-dihydro-5-oxo-1H-tetrazol-1-yl)ethyl]-4-(methoxymethyl)-4-piperi-dinyl]-N-phenylpropanamide
Allylprodine = 3-allil-1-methyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Alphameprodine = alpha-3-ethyl-1-methyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Alphamethadol = alpha-6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Alphamethylthiofentanyl = N-[1-[1-methyl-2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
Alphaprodine = alpha-1,3-dimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Amfetamine = (+/-)-2-amino-1-phenylpropane
Anileridine = 1-para-aminophenethyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Benzethidine = 1-(2-benzyloxyethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Benzylmorphine = 3-benzylmorphine
Betacetylmethadol = beta-3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Betameprodine = beta-3-ethyl-1-methyl-4-propionoxypiperidine
Betamethadol = beta-6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Betaprodine = beta-1,3-dimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Bezitramine = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-(2-oxo-3-propionyl-1-benzimidazolinyl)piperidine
Clonitazene = (2-para-chlorbenzyl)-1-diethylaminoethyl-5-nitrobenzimidazole
Coca frunze
Cocaine = methyl ester de benzoylecgonine
Codeine = 3-methylmorphine
Codoxime = dihydrocodeinone-6-carboxymethyloxime
Concentrat de tulpini de mac
Dexamfetamine = (+)-2-amino-1-phenylpropane
Dextromoramide = (+)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl)butyl]morpholine
Diampromide = N-[2-methylphenethylamino propyl]propionanilide
Dextropropoxyphene = alpha-(+)-4-dimethylamino-1,2-diphenyl-3-methyl-2-butanol propionate
Diehylthiambutene = 3-diethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Difenoxine = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-phenylisonipecotic acid
Dihydrocodeine
Dihydromorphine
Dimenoxadol = 2-dimethylaminoethyl-1-ethoxy-1,1-diphenylacetate
Dimepheptanol = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Dimethylthiambutene = 3-dimethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Dioxaphetyl butyrate = ethyl-4-morpholino-2,2-diphenylbutyrate
Diphenoxylate = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Dipipanone = 4,4-diphenyl-6-piperidine-3-heptanone
Drotebanol = 3,4-dimethoxy-17-methylmorphinan-6 beta, 14 diol
Ecgonine
Ethylmethyltiambutene = 3-ethylmethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Ethylmorphine = 3-ethylmorphine
Etonitazene = 1-diethylaminoethyl-2-para-ethoxybenzyl-5-nitrobenzimidazole
Etoxeridine = 1-[2-(2-hydroxyethoxy)ethyl]-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Fenetylline = dl-3,7-dihydro-1,3-dimethyl-7-(2-[(1-methyl-2-phenylethyl)amino]ethyl)-1H-purine-2,6-dione
Fentanyl = 1-phenethyl-4-N-propionylanilinopiperidine
Furethidine = 1-(2-tetrahydrofurfuryloxyethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Hidrocodone = dihydrocodeinone
Hydromorphinol = 14-hydroxydihydromorphine
Hydromorphone = dihydromorphinone
Hydroxypethidine = 4-meta-hydroxyphenyl-1-methylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Isomethadone = 6-dimethylamino-5-methyl-4,4-diphenyl-3-hexanone
Levamfetamine = 1-alpha-methylphenylethylamine
Levometamfetamine = 1-N-alpha-dimethylphenylethylamine
Levomethorphane = (-)-3-methoxy-N-methylmorphinan
Levomoramide = (-)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl) butyl]morpholine
Levophenacylmorphane = (-)-3-hydroxy-N-phenacylmorphinan
Levorphanol = (-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Mecloqualone = 3-(-chlorophenyl)2-methyl-4-(3H)-quinazolinone
Metamfetamine = (+)-2-methylamino-1-phenylpropane
Metamfetamine racemate = (+/-)-N, alpha-dimethylphenethylamine
Methaqualone = 2-methyl-3-o-tolyl-4(3H)-quinazolinone
Methylphenidate = 2-phenyl-2-(2-piperidyl)acetic acid methyl ester
Metazocine = 2'-hydroxy-2,5,9-trimethyl-6,7-benzomorphan
Methadone = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanone
Methyldesorphine = 6-methyl-delta-6-deoxymorphine
Methyldihydromorphine = 6-methyldihydromorphine
Metopon = 5-methyldihydromorphinone
Moramide intermediate = 2-methyl-3-morpholino-1,1-diphenylpropane carboxylic acid
Morpheridine = 1-(2-morpholinoethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Morphine si saruri
Myrophine = myristylbenzylmorphine
Nicocodine = 6-nicitinylcodeine
Nicodicodine = 6-nicotinyldihydrocodeine
Nicomorphine = 3,6-dinicotinylmorphine
Noracymethadol = (+/-)-alpha-3-acetoxy-6-methylamino-4,4-diphenyl-heptan
Norcodeine = N-demethylcodeine
Norlevorphanol = (-)-3-hidroxymorphinan
Normethadone = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-hexanone
Normorphine = demethylmorphine
Norpipanone = 4,4-diphenyl-6-piperidino-3-hexanone
N-oxymorhine
Opium
Oxycodone = 14-hydroxydihydrocodeinone
Oxymorphone = 14-hydroxydihydromorphinone
Pethidine = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pethidine intermediar A = 4-cyano-1-methyl-4-phenylpiperidine
Pethidine intermediar B = 4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pethidine intermediar C = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid
Phenadoxone = 6-morpholino-4,4-diphenyl-3-heptanone
Phenampromide = N-(1-methyl-2-piperidinoethyl)-propionanilide
Phenazocine = 2'-hydroxy-5,9-dimethyl-2-phenethyl-6,7-benzomorphan
Phencyclidine = 1-(1-phencyclohexyl)piperidine
Phenmetrazine = 3-methyl-2-phenylmorpholine
Phenomorphane = 3-hydroxy-N-phenethylmorphinan
Phenoperidine = 1-(3-hydroxy-3-phenylpropyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pholcodine = morpholinylethylmorphine
Piminodine = 4-phenyl-1-(3-phenylaminopropyl)piperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Piritramide = 1-(3-cyano-3,3diphenylpropyl)-4-(1-piperidino)-piperidine-4-carboxylic acid amide
Proheptazine = 1,3-dimetyl-4-phenyl-4-propionoxyazacycloheptane
Properidine = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid isopropyl ester
Propiram = N-(1-methyl-2-piperidinoethyl)-N-2-pyridylpropionamide
Racemethorphane = (+/-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Racemoramide = (+/-)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl) butyl] morpholine
Racemorphane = (+/-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Secobarbital = 5-allyl-5-(1-methylbutyl)barbituric acid
Sufentanil = N-[4-(methoxymethyl)-1-[2-(2-thienyl)-ethyl]-4-piperidyl] propionanilide
Thebacone = acetyldihydrocodeinone
Thebaine
Tilidine = (+/-)-ethyl-trans-2-(dimethylamino)-1-phenyl-3-cyclohexene-1-carboxylate
Trimeperidine = 1,2,5-trimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Zipeprol = alpha-(alpha-methoxybenzyl)-4-(beta-methoxyphenethyl)-1-pipenazineethanol



2. Droguri de risc. Consumul ilegal se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 5 ani.


Allobarbital = 5,5-diallylbarbituric acid
Alprazolam = 8-chloro-1-methyl-6-phenyl-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4]benzodiazepine
Amfepramone = 2-(diethylamino)propiophenone
Amobarbital = 5-ethyl-5-(3-methylbutyl)barbituric acid
Aminorex = 2-amino-5-phenyl-2-oxazoline
Barbital = 5,5-diethylbarbituric acid
Benzfetamine = N-benzyl-N-alpha-dimethylphenethylamine
Bromazepam = 7-bromo-1,3-dihydro-5-(2-pyridyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Brotizolam = 2-bromo-4-(o-chlorophenyl)-9-methyl-6H-thienol[3,2-f]-s-triazolo [4,3-a][1,4]diazepine
Buprenorphine = 21-cyclopropyl-7-alpha-[(S)-1-hydroxy-1,2,2-trimethylpropyl]-6,14-endo-ethano-6,7,8,14-tetrahydrooripavine
Butobarbital = 5-butyl-5-ethylbarbituric acid
Butalbital = 5-allyl-5-isobutylbarbituric acid
Cannabis, r
ezina de cannabis si ulei de cannabis
Cathine = d-threo-2-amino-1-hydroxy-1-phenylpropane
Cyclobarbital = 5-(1-cyclohexan-1-yl)-5-ethylbarbituric acid
Camazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one-dimethylcarbamate (ester)
Chlordiazepoxide = 7-chloro-2-(methylamino)-5-phenyl-3H-1,4-benzodiazepine-4-oxide
Clobazam = 7-chloro-1-methyl-5-phenyl-1H-1,5-benzodiazepine 2,4(3H,5H)-dione
Clonazepam = 5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-7-nitro-2H-1,4- benzodiazepin-2-one
Clorazepate = 7-chloro-2,3-dihydro-2-oxo-5-phenyl-1H-1,4- benzodiazepine 3-carboxylic acid
Clotiazepam = 5-(o-chlorophenyl)-7-ethyl-1,3-dihydro-1-methyl-2H-thieno[2,3-e]-1,4-diazepin-2-one
Cloxazolam = 10-chloro-11b-(o-chlorophenyl)-2,3,7,11b-tetrahydro-oxazolo-[3,2-d] [1,4] benzodia-zepin-6(5H)-one
Delorazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Diazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Estazolam = 8-chloro-6-phenyl-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4] benzodiazepine
Ethchlorvynol = ethyl-2-chlorovinylethinylcarbinol
Ethinamate = 1-ethylcyclohexanolcarbamate
Ethyl loflazepate = ethyl-7-chloro-5-(o-fluorophenyl)-2,3-dihydro-2-oxo-1H-1,4-benzodiazepine-3-carboxylate
Etilamfetamine = dl-N-ethyl-alpha-methylphenylethylamine
Fencamfamine = dl-N-ethyl-3-phenylbicyclo(2,2,1)-heptan-2-amine
Fenproporex = dl-3-[(alpha-methylphenylethyl)amino]propionitrile
Fludiazepam = 7-chloro-5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-1-methyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Flunitrazepam = 5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-1-methyl-7-nitro-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Flurazepam = 7-chloro-1-[2-(diethylamino)ethyl]-5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-2H-1,4-benzodia-zepin-2-one
Glutethimide = 2-ethyl-2-phenylglutarimide
Halazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-1-(2,2,2-trifluoroethyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Haloxazolam = 10-bromo-11b-(o-fluorophenyl)2,3,7,11b-tetrahydrooxazolo[3,2-d] [1,4] benzodia-zepin-6(5H)-one
Ketazolam = 11-chloro-8,12b-dihydro-2,8-dimethyl-12b-phenyl-4H-[1,3]-oxazinol[3,2d] [1,4] benzo-diazepine-4,7(6H)-dione
Lefetamine = (-)-1-dimethylamino-1,3-diphenylethane
Loprazolam = 6-(o-chlorophenyl)-2,4-dihydro-2-[(4-methyl-1-piperazinyl) methylene]-8-nitro-1H-imi-dazo[1,2-a][1,4]benzodiazepin-1-one
Lorazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-3-hydroxy-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Lormetazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-2H-1,4-benzodiaze-pin-2-one
Mazindol = 5-(p-chlorophenyl)-2,5-dihydro-3H-imidazo-(2,1-a)-isoindol-5-ol
Medazepam = 7-chloro-2,3-dihydro-1-methyl-5-phenyl-1H-1,4-benzodiazepine
Mefenorex = dl-N-(3-chloropropyl)-alpha-methylphenethylamine
Meprobamate = 2-methyl-2-propyl-1,3-propanediol dicarbamate
Mesocarbe = 3-(alpha-methylphenethyl)-N-(phenylcarbamoyl)sydnone imine
Methylphenobarbital = 5-ethyl-1-methyl-5-phenylbarbituric acid
Methyprylone = 3,3-diethyl-5-methyl-2,4-piperidine-dione
Midazolam = 8-chloro-6-(o-fluorophenyl)-1-methyl-4H-imidazol(1,5-a) (1,4) benzodiazepine
Nimetazepam = 1,3-dihydro-1-methyl-7-nitro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Nitrazepam = 1,3-dihydro-7-nitro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Nordazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Oxazepam = 7-chloro-1,3-dihidro-3-hydroxy-5-phenyl-2-H-1,4-benzodiazepin-2-one
Oxazolam = 10-chloro-2,3,7,11b-tetrahydro-2-methyl-11b-phenyloxazolo(3,2-d) (1,4) benzodiaze-pin-6(5H)-one
Pentazocine = 1,2,3,4,5,6-hexahydro-6,11-dimethyl-3-(3-methyl-2-butenyl)-2,6-methano-3-benza-zocin-8-ol
Pentobarbital = 5-ethyl-5-(1-methylbutyl) barbituric acid
Pemoline = 2-amino-5-phenyl-2-oxazolin-4-one
Phendimetrazine = (+)-3,4-dimethyl-2-phenylmorpholine
Phenobarbital = 5-ethyl-5-phenylbarbituric acid
Phentermine = alpha-alpha-dimethylphenethylamine
Pinazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-1-(2-propynyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Pipradrol = 1,1-diphenyl-1-(2-piperidyl)-methanol
Prazepam = 7-chloro-1-(cyclopropylmethyl)-1,3-dihydro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Pyrovalerone = dl-1-(4-methylphenyl)-2-(1-pyrrolidinyl)-1-pentanone
Secobutabarbital = 5-sec-butyl-5-ethylbarbituric acid
Temazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Tetrazepam = 7-chloro-5-(cyclohexen-1-yl)-1,3-dihydro-1-methyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Triazolam = 8-chloro-6-(o-chlorophenyl)-1-methyl-4H-s-triazolo[4,3-a] [1,4]benzodiazepine
Vinylbital = 5-(1-methylbuthyl)-5-vinylbarbituric acid



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1335
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site