Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

NOTIUNI DE PSIHOLOGIE A COPILULUI - MEDIC DENTIST

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic



NOTIUNI DE PSIHOLOGIE A COPILULUI - MEDIC DENTIST

1.1. GENERALITATI



Actul terapeutic in stomatologia pediatrica nu poate fi separat de componenta sa psihologica ce stabileste o legatura foarte rapida intre componenta practician si pacient. "Gestul" preia rapid tot sensul legaturii intre medic si pacient. Astfel gestul unuia induce un raspuns in comportamentul celuilalt, imbogatindu-se in dimensiune: comunicarea.

Comunicarea dintre furnizorul de servicii medicale si pacient reprezinta o situatie interpersonala unica diferita fata de orice alt cadru social. Mediul cabinetului este nefamiliar si adesea intimidant pentru noul pacient. Acesta este nelinistit in privinta modului in care va fi tratat, a perceptiei sau a disconfortului asociate unui posibil istoric negativ. Dental tribune

Copilul care se prezinta in cabinetul de stomatologie este intotdeauna nelinistit, impacientat, motiv pentru care elementul esential este acela de a stabili cu el, cat mai rapid, o relatie de incredere, care nu se realizeaza spontan, dupa cum ne-am astepta. Nu este vorba atat de durerea cauzata de actul terapeutic (care de fapt nu exista initial), ci de faptul ca micutul pacient poarta in el mai multi ani de influenta inconstienta a familiei sale sau a societatii, iar atitudinea lui nu va fi decat un raspuns la acest ambient.

1.2. PACIENTUL COPIL

Copilul este un pacient cu un comportament aparte, marcat de doua tipuri de reactie: de frustrare si de frica. Sentimentul de frustrare este generat de faptul ca pentru copil tratamentul este intotdeauna hotarat de adulti. El se simte un intrus printre adulti, unde nimic nu ii apartine si isi creeaza astfel o lume proprie, in care traieste istorii fantastice si fantasme. Ingrijirile dentare sunt pentru copil ocazia de a-si trai viata fantastica,  sustine A. Doual in 1981, in care practicianul va juca un rol de agresor, impotriva caruia trebuie sa se apere.

In acest context un rol important ii revine medicului si anume, acela de a readuce copilul la realitate, printr-o modalitate pe care Freud a numit-o "transfer" (transpunerea medicului in rolul de parinte).

Personalitatea terapeutului este astfel capitala si se traduce prin : voce, gesturi, atitudine, dar intr-o maniera constienta si nefortata, insotita de calm, siguranta si competenta profesionala.

Personalitatea copilului este supusa continuu modelarii prin sugestie, motiv pentru care aceasta constituie o modalitate de manuire comportamentala a micului pacient. In extenso, s-a creat o stiinta - sofrologia- prin care se poate realiza modificarea constiintei prin metode psihologice.

Stresul (atat cel biologic, cat si cel psihic) ca raspuns nespecific general si adaptativ, creeaza o "stereotipie individuala" la agentii stresanti si care poate influenta radical atitudinea copilului sustineMcDonald in 2000.

Atitudinea copilului poate imbraca mai multe aspecte :

comportament recalcitrant;

comportament latent negativ;

docilitate, cu tendinta de "seducere a medicului";

fuga, ca o evadare dintr-un mediu ostil;

regresiunea.

Sentimentul de frica fata de tratamentul stomatologic, mai ales la inceput, este prezent la toti copiii, dar forma de manifestare si intensitatea ei variaza fiind dependente de factori constitutionali, de mediul familial, de educatie si de experientele anterioare.

Din studiile realizate reiese ca, frica atinge maximum la varsta de 9-11 ani, apoi diminua treptat. Daca persista, se transforma in fobii sau frica clinica, situatii ce impun un tratament adecvat.



Frica este o reactie momentana, fondata pe slaba apreciere a fortelor proprii, comparativ cu cele ale factorului amenintator. Poate fi nativa, asociata cu complexul de nesiguranta, sau poate fi rezultatul unor experiente neplacute anterioare.

Fobia este definita ca o situatie extrema de frica, disproportionala fata de motivul care a declansat-o, inexplicabila, de necontrolat, conduce la evitarea situatiilor ce produc frica si continua perioade lungi fara sa depinda de varsta sau de alti factori.

Caracteristicile senzatiei de frica sunt diferite in raport cu etapele de crestere psiho-somatica.

In prima parte a copilariei, instrumentarul, mirosul materialelor sau zgomotele specifice stomatologice ar putea reprezenta factori "amenintatori".

In aceste cazuri, se recomanda o intalnire premergatoare sedintei propriu-zise de tratament numai pentru a face cunostinta cu copilul, in cadrul careia acesta va fi familiarizat cu atmosfera cabinetului dentar si cu orice "amenintare" posibila. In perioada scolii elementare, determinantii senzatiei de frica include, in general, intunericul, izolarea, fiinte sau obiecte imaginare, fenomene infricosatoare.

1.3. ETIOLOGIA FRICII DE MEDICUL DENTIST

Ca factori importanti implicati in etiologia fricii de stomatolog se descriu :

Anticiparea. Din nefericire, durerea ramane o insotitoare permanenta a tratamentului dentar, constituind un motiv real al fricii. Copilul trebuie sa inteleaga ca stomatologul va avea o grija deosebita pentru a preveni sau elimina durerea.

Neincrederea. Promisiunile medicilor nerespectate in timpul tratamentelor anterioare suferite de copii pot afecta increderea in stomatolog, atat de necesara pentru succesul terapiei dentare; comportamentul familiei fata de medic are o influenta considerabila.

Teama pierderii controlului asupra situatiei. Medicul poate fi perceput de copil ca o autoritate de neacceptat. De aceea, pentru a da copilului senzatia de auto-control exista mai multe posibilitati :

Ø     folosirea principiului de cooperare verbala - "spune, arata, etc." ;

Ø     posibilitatea copilului de a-si alege singur dintele ce va fi tratat primul ;

Ø     decizia de a fi tratat cu anestezie ca si modul de administrare a acesteia ;

Ø     intreruperea imediata a tratamentului in cazul unei senzatii de disconfort a copilului.

Limita senzatiei de auto-control care se ofera copilului in timpul tratamentului trebuie bine determinata, fara sa fie exagerata insa. Exersarea unei autoritati potrivite a medicului in relatia cu copilul poate preveni situatii traumatice pe viitor.

Frica de necunoscut, de nou. Pe langa amenintarea pe care o vizita la stomatolog o reprezinta pentru oricine, explicatiile sumare si pregatirile efectuate de insotitori ar putea agrava frica copilului de necunoscut: "nu avea grija, nu te va durea", ceea ce ii indica copilului ca va fi vorba de durere. Chapman in 1999 sustine ca descrierile si explicatiile amanuntite pe intelesul copiilor, oferite de medic vor facilita diminuarea senzatiei de teama cu care copiii se prezinta in cabinet.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2257
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved