Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

TEHNICILE DE OBTINERE ALE PREPARATULUI HISTOLOGIC

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
STENOZA AORTICA (SA)
ENDOCARDITA LOFFLER – SINDROMUL HIPEREOZINOFILIC
Dispneea
ADENITA ACUTA
INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE - NURSING
MANAGEMENT SI MARKETING FARMACEUTIC - Managementul terapiei medicamentoase cu medicamente din grupa ANTIDIABETICE ORALE
Liniile Muehrcke
Masajul bioenergetic dupa Djuna Davitasvili (- „Masajul fara contact”)
DEZECHILIBRUL HIDRO-ELETROLITIC
Rolul mamelor in igiena dentara a copiilor mici

TEHNICILE DE OBTINERE ALE PREPARATULUI HISTOLOGIC



1.      ETAPELE OBTINERII PREPARATULUI HISTOLOGIC PERMANENT

Nr. criteriu

Etape

Loc-Material

Rezultate

1

Recoltare

Biopsie-necropsie, act chirurgical

Esantion de tesut cu grosimea de 1cm

2

Fixare

Fixatori simpli, amestecuri fixatoare

Conservarea structurilor

3

Spalare

Apa distilata

Indepartarea fixatorului

4

Deshidratare

Alcool, 70,80, 90

Pregatirea tesuturilor pentru includere

5

Clarificare

Xilen sau alti solventi ai parafinei

6

Includere

Xilen, parafina topita

Se face in vederea obtineri unui bloc de parafina, in vederea sectionarii structurii cu o grosime de 4-5 microni

7

Sectionare

Microtom

8

Dizolvarea parafinei

Xilen

Operatiuni facute in vederea executarii colorarii in solutii apoase de colorant, parafina nefiind miscibila cu apa

9

Hidratare

Alcool 100,90,80,70

10

Colorare

Coloranti in solutie apoasa sau alcool

11

Deshidratare

Alcool 70,80, 90

Operatiuni facute in vederea montarii sectiunilor colorate, montarew ce se face in rasini nemiscibile cu apa din solutia de colorant

12

Clarificare

Xilen

13

Montare

Balsam de Canada, lamela

2.      REZULTATELE COLORARII, EXAMINAREA LA MICROSCOP A PREPARATELOR REALIZATE IN COLORATII DIFERITE

TEHNICA EFECTUARII PREPARATELOR

Examinarea morfo-functionala a celulelor se face pe preparate microscopice.

Un preparat microscopic este reprezentat de proba de studiat asezata pe o lama de sticla si acoperita cu o lamela.

-lama, se mai numeste si « lama port-obiect » cu laturi paralele si dimensiuni de 76/26mm si 1.5-2mm grosime.

- lamela este din sticla , are forma patrata sau dreptunghiulara, cu dimensiuni variabile de 18/18, 22/22 sau 22/32mm si o grosime de 0.16-0.18mm.

-Proba de studiat este reprezentata de un fragment de tesut sau o cantitate mica dintr-un lichid corporal, aduse prin sectionare, respectiv etalare la o grosime de cativa microni. ; la aceasta grosime, lumina strabate proba-(transiluminare)-permitand studierea celulelor la microscopul optic. .

In functie de starea celulelor de studiat, preparatele microscopice se clasifica in :

1.                        Preparate proaspete , temporare sau extemporanee

2.                        Preparate permanente sau durabile, care permit un studiu amanuntit al celulelor pe piese fixate si colorate; ele rezista in timp si se pot realiza prin:

a)-metoda efectuarii sectiunilor fine

b)-metoda etalarii materialului biologic in monostrat (frotiu, amprente de organ)

1.                        Preparatele proaspete, temporare sau extemporanee, le realizam atunci cand vrem sa studiem structura unui tesut sau organ in stare vie.

In acest scop se recolteaza din organismul animal in timpul vietii (biopsie) un fragment foarte subtire de organ sau tesut pe care-l disociem pe lama intr-un lichid natural sau artificial, favorabil mentinerii vietii celulelor in timpul examinarii (plasma, limfa, lichid amniotic, ser fiziologic).

 Acoperim apoi preparatul cu o lamela ale carei margini le lipim cu parafina topita, pentru a evita uscarea tesutului.

Acest tip de preparat se mai foloseste si in studiul culturilor de tesuturi. Pe astfel de preparate proaspete extemporanee, putem examina celulele sau elementele tesutului respectiv necolorate sau  colorate printr-o metoda numita coloratie vitala.

In metoda coloratiei vitale se intrebuinteaza diferite substante colorante putin toxice, care nu altereaza viata celulelor.

Colorantii vitali se impart in :

-   Colorantii vitali bazici

-   Colorantii vitali acizi

Examenul in stare vie sau proaspata are marele avantaj de a permite studiul celulelor in viata, de a urmari diferite aspecte functionale ale acestora in desfasurarea lor, de a studia unele aspecte ale dinamicii celulare.

Putem observa :

-miscarea cililor, miscarea ameboida

-contractilitatea, fagocitoza, fecundatia, segmentarea ovulului.

Colorantii vitali bazici



Exemple

Tipuri de celule, organite pe care acestia se fixeaza selectiv

Mod de utilizare

Albastru de metilen

neurofibrile

Acesti coloranti ii utilizam in solutii apoase foarte diluate.

Aceste solutii diluate sunt :

-injectate animalului inainte de sacrificare = coloratie intravitala

-sunt puse direct in contact cu celule si tesuturi scoase din organism inca vii = coloratii postvitale

Verdele Janus

condriom

Rosu neutru

vacuom

Colorantii vitali acizi

Exemple

Tipuri de celule, organite pe care acestia se fixeaza selectiv

Mod de utilizare

Albastrul de tripan

Comparativ cu cei acizi nu coloreaza specific organite, ei fiind retinuti doar in anumite celule , histiocite, unde sunt acumulati in citoplasma sub forma de granule de colorant

Cu ei nu putem obtine decat coloratii intravitale, ei punand in evidenta o functie celulara, nu o structura

Albastrul de pirol

Carminul litinat

Cu toata simplitatea si avantajul pe care-l ofera acest procedeu, examenul in stare proaspata are aplicativitate restransa. Marele dezavantaj al acestei metode este alterarea tesutului de examinat.

De aceea s-a ajuns la necesitatea de a avea preparate microscopice durabile, permanente care sa permita un studiu amanuntit si de lunga durata pe piese conservate si colorate.

2. Preparate permanente sau durabile,

a)-metoda efectuarii sectiunilor fine

Sectiunea este un preparat permanent in care se urmareste mentinerea tesuturilor cat mai asemanatoare cu aspecutul lor din timpul vietii si durabilitatea in timp.

Obtinerea sectiunilor necesita efectuarea unor timpi operatori succesivi, fiecare dintre ei avand o influenta hotartaoare asupra reusitei finale. In ordinea executarii lor acestia sunt:

Ø                        -recoltarea

Ø                        -fixarea

Ø                        -spalarea

Ø                        -decalcifierea (in cazul tesuturilor dure)

Ø                        -includerea

Ø                        -sectionarea

Ø                        -aplicarea sectiunilor pe port-obiect

Ø                        -colorarea

Ø                        -montarea

Ø                        -etichetarea

Recoltarea si orientarea pieselor

Fragmentele de organe sau tesuturi trebuiesc recoltate in timpul vietii, (printr-o interventie chirurgicala, cand se obtine o piesa operatorie, fie printr-un act operator mai redus, biopsie, cand se obtine un mic fragment de tesut, fragment bioptic) sau imediat dupa moartea animalului, pentru a evita modificarile cadaverice. Apoi, fara a le deforma sau strivi, sunt taiate la o grosime de 2-3 mm si orientate astfel incat sa permita un studiu cat mai complet. (Ex sectiune prin colon, nu vom face sectiunile longitudinal, sa prindem doar epiteliul de acoperire, ci transversal sa prindem toate straturile). Piesa de material bioptic trebuie sa aiba fete plane si paralele, sa nu aiba grosime mai mare de 1-4 mm, pentru a facilita patrunderea rapida a fixatorului si a evita aparitia alterarilor post-mortem.

Recoltarea se face :

-pe o placa de pluta sau PVC

-cu pense fine pentru a nu strivi preparatul

-fasonarea piesei se face cu lame ascutite degresate ( daca tesutul recoltat este moale, de exemplu SNC, iar fasonarea poate produce strivirea pieselor, se vor fixa fragmente mai mari de tesut, apoi se fasoneaza).

Fixarea

Reprezinta un timp obligatoriu  in realizarea preparatelor permanente. Are ca scop conservarea constituientilor celulari intr-o stare cat mai apropiata de cea din timpul vietii, conservand forma, structura si compozitia chimica precum si raporturile reciproce existente in stare vie si pregatirea lor in vederea manevrelor ulterioare (includere, colorare). Fixarea omoara si imobilizeaza celulele intr-un anume moment al activitatii lor.

Aceasta depinde in primul rand de proteine, principalii constituienti ai materiei vii, ceea ce inseamna ca un bun fixator histologic trebuie sa fie in primul rand un bun fixator al proteinelor. Mecanismul fixarii proteinelor nu este perfect cunoscut. Se cunoaste faptul ca fixatorii histologici determina o coagulare sau o insolubilizare a proteinelor si in majoritatea cazurilor un anumit grad de polimerizare a structurilor organice. O consecinta importanta a acestei coagulari a proteinelor este ca se realizeaza blocajul reactiilor enzimatice, impiedicand astfel digestia autolitica a tesuturilor.

Fixarea trebuie privita diferit in functie de :

-gradul conservarii morfologice pe care dorim sa-l obtinem : fixarea se realizeaza in mod diferit pentru microscopia electronica fata de cea fotonica ; in primul caz trebuiesc pastrate relatiile intre constituientii celulei la scara moleculara.

-de natura constituientilor chimici ce trebuie conservati : anumite structuri macromoleculare sunt mai usor de conservat (de exemplu proteinele), in timp ce altii sunt foarte labili si dificil de fixat, (oligozaharidele).

-de volumul fragmentelor tisulare ce trebuiesc conservate : fixarea unui frotiu celular este diferita de cea a unui organ (de exemplu encefalul) unde patrunderea fixatorului devine elementul esential al fixarii.

-de tipul reactiilor histochimice sau de culoarea pe care dorim sa le efectuam : fixarea este diferita cand folosim o coloratie simpla, topografica sau cand incercam decelarea lipidelor sau enzimelor.

Un bun fixator trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

-   sa aiba putere mare de patrundere

-   sa produca o cat mai mica retractie a pieselor, evitand modificarea taliei, formei, raporturilor dintre celule

-   sa nu determine aparitia de artefacte, adica modificari ale piesei care nu corespund realitatii (retractari, umflari, vacuolizari)

-   sa confere o anumita consistenta piesei

-   sa permita colorarea pe care dorim sa o efectuam

-   sa nu fie toxic pentru cel care il manevreaza

-   sa depaseasca piesa ca volum de 30-40 de ori.

Fixarea se face cu agenti fizici sau chimici :

Agentii fizici utilizati : caldura, desicarea sau congelarea

Agentii chimici sunt cel mai frecvent utilizati, fie ca fixatori simpli, fie sub forma de amestecuri fixatoare.

Nici un fixator citologic nu este universal si de aceea arta fixarii consta in alegerea corecta a fixatorului in raport cu ceea ce trebuie studiat. Un fixator simplu, este greu sa indeplineasca toate calitatile necesare unei bune fixari, motiv pentru care se recurge la amestecuri fixatoare in care diversi compusi isi completeaza reciproc actiunea.

Tipuri de fixatori

Exemple

Mod de actiune

Avantaje

Dezavantaje

Aldehidele

Formaldehida (solutie standard de 10% formaldehida tamponata, tamponarea previne aciditatea ce favorizeaza autoliza)

Tesuturile sunt fixate prin polimerizarea proteinelor.




Are putere de penetrare buna. Nu modifica structura proteinelor, acestea pastrandu-si antigenitatea, metoda are aplicabilitate in tehnici imunologice

Actiune lenta

Glutaraldehida

Actiune rapida. Da cele mai bune detalii citoplasmatice globale si nucleare. Folosita in microscopia electronica.

Penetrare slaba

Fixatori mercuriali

Clorura de mercur -intra in alcatuirea amestecului fixator Zenker

necunoscut

Detalii nucleare excelente, actioneaza rapid

Penetrare slaba, produce rigiditate

Alcoolii

Metanol, Etanol, folositi in amestecuri, alcool-formol, amestecul Carnoy

Denaturare proteine

Actiune rapida, detalii nucleare bune. Folositi in special la frotiuri

Rigiditate, Fragilitate

Agentii oxidanti

Permanganati, Dicromati, Tetraoxid de osmiu

Polimerizare proteine

Aplicatii specializate, se folosesc rar

Denaturare severa

Picratii

Acid picric- sol Buion

Necunoscut

Detalii nucleare bune, nu da rigiditate marcata

Reguli generale ale fixarii :

-Evitarea alterarilor autolitice- fixarea trebuie facuta cat mai repede posibil dupa recoltarea materialului biologic.

-Spalarea fragmentelor, intr-o solutie fiziologica. Nu se foloseste apa, deoarece produce umflarea tesuturilor.

-Evitarea uscarii tesuturilor, manevrele se fac in mediu umed.

-Facilitarea la maxim a penetrarii fixatorului in organe si tesuturi. Se vor utiliza vase mari, cu fundul plat si dop rodat, nu se va lasa sange sau mucus la suprafata piesei, se agita din timp in timp sa nu se lipeasca de peretii flaconului.

-Piesele se introduc in amestecul fixator ambalate in tifon si purtand numar de identificare.

-Durata fixarii, variaza in functie de compozitia agentului fixator, structura, dimensiunea pieselor.

-Un fixator odata folosit nu se va folosi la fixarea altei piese.

Tratamentul pieselor imediat dupa fixare

Cand se alege un fixator, se are in vedere structura ce va fi studiata, stiind ca anumite tesuturi si componente celulare implica folosirea anumitor fixatori sau contraindica folosirea altora.

Pentru glicogen nu se folosesc fixatori aposi.

Pentru fixarea grasimilor nu se folosesc solventi ai acestora.

Spalarea

Este operatiunea in care se opreste fixarea si se indeparteaza excesul de fixator si a unor eventuale structuri false ce pot apare in preparat datorita unor defecte de fixare.

Se poate face cu diferite substante in functie de fixatorul folosit :

-apa curgatoare pentru formaldehida

-alcool pentru fixatori cu dicromat de potasiu

-alcool absolut pentru fixatorii pe baza de alcool, amestecul Carnoy

La alcoolul in care spalam piesa se adauga in mod obligatoriu si solutie iod iodurata sau tinctura de iod pentru a se elimina precipitatele pe care le formeaza sublimatul in tesuturi in timpul fixarii.

Includerea

Este etapa in care piesa , odata fixata, este procesata intr-o forma care sa permita efectuarea de sectiuni subtiri. Aceasta se realizeaza prin inglobarea si impregnarea pisei cu o substanta solidificabila, rezultand un bloc cu consistenta solida, omogena.

Cel mai frecvent e utilizata parafina, cu o densitate asemanatoare tesuturilor, ce permite obtinerea de sectiuni cu grosimi de 3-10microni.

Alte substante folosite : celoidina, gelatina, iar pentru microscopia electronica rasinile sintetice.

Includerea la parafina- etape :

-deshidratarea

-clarificarea

-impregnarea cu parafina

-includerea propriu zisa

Deshidratarea este operatiunea in care se indeparteaza apa din piesa. Acest pas este necesar deooarece parafina nu e solubila in apa.

De obicei de face cu alcool in bai de concentratii succesiv crescute (70%, 95% si 100%). In acest fel alcoolul inlocuieste treptat apa din tesuturi.

Volumul alcoolului din baia de deshidratare trebuie sa fie de aproximativ 10 ori mai mare decat volumul piesei.

Durata depinde marimea fragmentelor, in medie de 2-3 ore pentru fiecare baie de alcool. Ultima baie trebuie sa se faca intotdeauna in alcool absolut nou.

Clarificarea, este operatiunea in care alcoolul din piesa este inlocuit cu o substanta care are proprietatea de a fi miscibila atat cu alcoolul cat si cu parafina.

Dintre aceste substante mentionam xilenul, benzenul, toluenul, cloroformul. Cel mai folosit e xilenul.

Clarificarea consta , de asemenea in bai succesive de aceeasi substanta , de obicei 3 bai de xilen cu durata de 3-6 ore in functie de marimea fragmentului.

La sfarsitul operatiunii de carificare, piesa devine translucida.

Impregnarea la parafina- se utilizeaza parafina cu punct de topire 56°C, care e mentinuta la aceasta temperatura printr-un termostat.

Se trec piesele prin cel putin 3 bai de parafina pentru a se indeparta orice urma de solvent din piese.

Includerea propriu –zisa, sau turnarea blocului, consta in inglobarea pieselor in parafina noua, neutilizata, turnata intr-o forma ; frecvent se folosesc barele paralele Leuckhardt. Piesa se introduce in parafina topita cu fata care va fi sectionata spre fundul formei. Prin racire la temperatura camerei blocul se solidifica si va putea fi sectionat.

Exista inconveniente pentru preparatele ce contin mult tesut conjuntiv, care se sectioneaza greu. Recomandat a se folosi incluziune in celoidina.

Sectionarea

Piesele histologice pot fi sectionate :

a)-imediat dupa fixare, fara a fi incluse

b)-imediat dupa ce au fost incluse

a)Sectionarea piesei neincluse se face in mod curent in urma intaririi ei prin congelare sub actiunea vaporilor de bixid de carbon, proveniti dintr-o bomba mecanica, pusa in legatura printr-un ventil cu un microtom special pentru acest scop, numit microtom pentru sectiuni de gheata.

Sectionarea la gheata este foarte expeditiva si este folosita in histologie, in histochimie, histoenzimologie. Cu ajutorul ei se usureaza punerea in evidenta a unor componenti celulari : grasimi, enzime, care dispar in metodele de incluziune. Sectiunile sunt in general groase, mai mari de 10 microni.

b)Sectionarea pieselor incluse la parafina se realizeaza cu ajutorul unui alt tip de microtom. Acesta are la baza un cutit foarte ascutit prevazut cu un mecanism care se deplaseaza de-a lungul blocului inclus in parafina, avansand cu o distanta standard. Prin miscarea repetata a blocului in lungul cutitului se obtin sectiuni seriate, de cativa microni (obisnuit 4-6), care adera una de alta, formand o panglica.

Etalarea

Este o operatiune prin care sectiunile se aplica pe lama portobiect bine degresata. Pe lama de sticla se aplica o picatura de albumina Mayer sau solutie apoasa de gelatina si se intinde bine de-a lungul lamei.

Din panglica de sectiuni se taie fragmente de 3-4 care se aplica cu fata lucioasa pe suprafata unsa cu albumina Mayer a lamei. Se picura apa distilata la una din extremitatile panglicii astfel incat sectiunile sa pluteasca, apoi se aseaza pe o platina incalzitoare, unde, in cateva secunde, sectiunile se descretesc si se intind complet. Lamele se tin apoi, 24 de ore la termostat, 37°C, pentru ca sectiunile sa se usuce si sa se lipeasca.

Astfel procesate, preparatele permanente pot fi pastrate necolorate, ferite de praf si lumina timp indelungat.

Amestecuri fixatoare frecvent folosite

Alcool-formol

Alcool 96, 90cc

Formol comercial , 10cc

Durata fixarii 24h-cateva zile

Lichid Bouin

Acid picric, 75cc

Formol, 20cc

Acid acetic glacial, 5cc

Durata optima, cateva zile

Potrivit pentru toate lucrarile curente, dar grasimile, lipidele, aparatul reticular nu sunt conservate

Lichid Zenker

Bicromat de K, 2,5g

Sulfat de Na, 1g

Sublimat coroziv, 5g

Apa distilata, 95cc

Acid acetic glacial, 5cc

Durata fixarii, 8-24h

Fixator general

Lichid Carnoy

Alcool absolut, 60g

Cloroform, 30g

Acid acetic, 10g

Durata fixarii, 1-3h

Dupa acest fixator se poate folosi orice coloratie. Fixeaza bine nucleul si mentine glicogenul in citoplasma



Agentii Fixatori

Acid osmic

Fixeaza bine

Grasimea, mielina, diferite granule, profermentul din celulele glandulare se coloreaza in negru, ele devenind insolubile in dizolvantii obisnuiti

Fixeaza foarte bine protozoare, globule sanguine

Patrundere scazuta-piesele trebuie sa fie subtiri

Iritant pentru conjunctive, bronhii, trebuie manipulat cu precautie

Alcool etilic

Conserva corpii Nissl din celula nervoasa, fibre conjunctive din vase si  glande.

Patrunde greu, produce contractia tesuturilor, impiedica colorarea

Formolul

Conserva lipidele

Permite orice colorare

Perfect pentru taiere la microtomul prin congelare

Deterioreaza citoplasma

Se opune impregnarii argentice

Pentru a evita se adauga creta

Alcool metilic pur

Pentru elementele sg,(frotiu) fixator rapid 3-5min

Decalcifierea

Pentru a efectua preparate din piese ce contin in ele formatiuni impregnate cu saruri de calciu, cum sunt oasele sau dintii este necesar dupa fixare sa procedam la decalcifierea acestora.

Dupa fixare, spalam bine piesa in apa curgatoare, respectiv cu alcool, apoi o trecem printr-o serie de alcooluri cu concentratii crescande pana la 96°, apoi din nou in apa. Apoi se trece la decalcifiere. Piesele sunt trecute prin cateva bai de solutie decalcifianta pana se demineralizeaza.. Dupa decalcifiere, piesele sunt trecute pentru neutralizare printr-o solutie de sulfat de Na 5% timp de 24h, apoi bine spalate in apa curgatoare, 48h.

Unii fixatori, Bouin, Zenker, actioneaza si ca solutii decalcificatoare dar doar la piese foarte mici.

Consideram incheiata decalcificarea cand piesele sunt moi si se pot taia usor.

Dupa decalcificare, piesa e supusa tehnicii de impregnare ca orice alt tesut necalcificat.

Colorarea sectiunilor

Sectiunile piselor incluse in parafina si lipite pe lama, nu pot fi colorate in aceasta stare , deoarece solutiile colorante nu le pot patrunde , din cauza parafinei cu care a fost impregnata piesa in timpul incluziei. De aceea aceste sectiuni trebuiesc in prealabil deparafinate si apoi hidratate pentru a le face apte de a fi colorate cu diferite substante colorante , care sunt folosite in majoritatea lor , in solutii apoase.

Deparafinarea, se face prin trecerea lamelor pe care sunt lipite sectiunile , prin 3 bai successive care contin unul din solventii parafinei amintiti la incluzie, xilen, benzene, toluene, pentru a elimina parafina.

In fiecare vas cu xilen se va tine lama aproximativ 1, 3 minute. Apoi, lamele sunt trecute mai departe prin 3 bai de alcool de 96° cu scopul de a elimina solventul parafinei.. In fiecare baie de alcool, lama va fi lasata 1, 2 minute.

In sfarsit, lamele sunt cufundate intr-un vas cu apa pentru a fi rehidratate sectiunile.

Colorarea propriu zisa, ocupa un loc important in tehnica histologica. In stare vie, constituientii tisulari , au indici de refractie practic asemanatori, din care cauza la examenul cu microscopul obisnuit apar omogeni. La fel raman tesuturile si dupa fixare. Principiul coloratiei histologice este de a folosi substante colorante care se combina in mod selectiv numai cu una sau o parte din structurile unui tesut , pe care in acest fel le pune in evidenta. Folosirea a doi sau mai multi coloranti intr-o metoda va da o imagine de ansamblu diferentiata a diferitilor componenti tisulari.

Clasificari coloranti

1.Colorantii folositi in histologie sunt de doua feluri dupa modul de obtinere :

-naturali (hematoxilina, colorant de origine vegetala, carminul, colorant de origine animala)

-artificiali

2.Dupa capacitatea de actiune a gruparilor continute se clasifica in :

-coloranti acizi , care coloreaza structurile celulare cu reactie alcalina, cum sunt citoplasmele. Exemple : eozina, fuxina acida, orange G, albastrul de anilina, verdele de lumina.

- coloranti bazici, ce coloreaza structurile nucleare. Exemple :albastrul de metil, fuxina bazica, hemalaunul, albastrul de toluidina.

- coloranti neutri, ce rezulta dintr-un amestec in anumite proportii dintr-un colorant acid cu unul bazic si coloreaza diferite incluziuni citoplasmatice cu reactie neutra. Exemple : eozinatul de albastru de metilen.

- coloranti indiferenti, nici acizi ,nici bazici, nnici neutri, ei actionand printr-un fenomen fizic de absorbtie pe un substrat tisular. Exemple : Sudan III, ce loreaza grasimile in rosu-portocaliu.

3.Dupa modul in care se realizeaza coloratia se clasifica in :

-coloratii progresive, in care coloratia se face progresiv, urmarind rezultatul

-coloratii regresive, in care se realizeaza supracolorarea, apoi se scoate excesul de colorant cu ajutorul unor substante diferentiatoare.

4.Dupa numarul colorantilor folositi se clasifica in :

-coloratii simple : presupun folosirea unui singur colorant. Exemple : albastrul de metilen

-coloratii combinate : presupun folosirea a 2-3 coloranti, atat nucleari cat si citoplasmatici.

5.Dupa modul in care colorantul actioneaza asupra tesuturilor se clasifica in:

-coloranti directi

-coloranti indirecti sau prin mordansare

6.Dupa afinitatea electiva a colorantului pentru anumite structuri tisulare, se clasifica in:

-ortocromatici, coloreaza structurile in aceeasi culoare cu a lui

-metacromatici, coloreaza structurile in alta culoare

Din multiplele metode si procedee de colorare in histologie vom indica aici una din cele mai raspandite metode in practica curenta, coloratia hematoxilin-eozina

Solutiile care contin acesti coloranti trebuiesc preparate anterior. Formula cea mai intrebuintata de preparare este:

-hematoxilina, 1g

-iodat de potasiu, 0.2g

-alaun de potasiu, 50g

-apa distilata, 1000cc

Se dizolva intai alaunul de potasiu in apa, apoi se adauga hematoxilina si la urma se pune iodatul de potasiu pentru a grabi oxidarea hematoxilinei. Eozina se foloseste in solutie apoasa de 1%.

Timpii coloratiei :

Sectiunile deparafinate si hidratate sunt introduse succesiv in :

1.      solutie de hemalaun, 5-10 min.

2.      spalare in apa curgatoare, 5-10 min.

3.      solutie de eozina, 1-2min.

4.      spalare in apa distilata, cateva secunde

5.      deshidratare in alcool de 96s si alcool absolute

6.      xilen fenicat, pentru clarificare, 5-10 min.

7.      clarificare in xilen pur, cateva minute.

8.      montare, se pune pe sectiunea colorata si clarificata o picatura de balsam de Canada si se acopera cu o lamela de marime potrivita.

Rezultate :

1.      nuclei, albastru-violet

2.      nucleoli, rosu

3.      citoplasma, roz

4.      granulatiile bazofile, albastriu-violet

5.      granulatii acidofile, rosu caramiziu

6.      matricea cartilaginoasa si osoasa, roz intens

Coloratiile tricromice, rezultate :

Tip coloratie

Rezultate

Tricromic Masson

Nuclei-negru

Citoplasma –rosu-violet

Colagen-albastru

Tricromic Goldner-Szeckelly

Nuclei-negru

Citoplasma –rosu-violet

Colagen-verde

Tricromic van Gieson

Nuclei-negru

Citoplasma –galben

Colagen-rosu

Coloratii speciale

Unele tehnici se folosesc pentru evidentierea anumitor structuri :

-evidentierea grasimilor : Sudan III, se coloreaza in rosu –portocaliu, Sudan IV, se coloreaza in negru.

-evidentierea glicogenului

-impregnare argentica, pentru sistemul nervos si fibrele de reticulina

-orceina, pentru fibrele de elastina

-mucicarmin si albastru alcian pentru mucus

-verde de metil pironina pentru plasmocite

-violet de cresyl pentru corpii Nissl din neuron

-PAS, pentru evidentierea fibrelor de reticulina, epitelii glandulare

-Maz Grunwald-Giemsa, pentru granulocitele sanguine

-coloratiile tricromice pentru fibrele de colagen








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4842
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site