TRAUMATISMELE GENUNCHIULUI

TRAUMATISMELE GENUNCHIULUI

Genunchiul este o articulatie ce prezinta o organizare si functionalitate deosebit de complexa. Din aceste motive, si patologia articulatiei este foarte variata, sensibila atat la traumatisme cat si microtraumatisme.

Leziunile articulatiei genunchiului pot produce sechele functionale importante, incompatibile uneori cu activitatea sportiva competitionala.

Efectuarea unei anamneze sistematice si metodice la un sportiv ce prezinta acuze traumatice la nivelul articulatiei genunchiului reprezinta un moment important in cadrul diagnosticului clinic.

Datele anamnestice privind antecedentele heredo-colaterale pot depista un sindrom de subluxatie a rotulei, care adeseori un caracter familial la femei. Antecedentele personale patologice pot depista un TBC pulmonar sau osteoarticular. De asemenea, din antecedente trebuie retinute traumatismele anterioare de la nivelulu genunchiului(fracturi, entorse, contuzii), eventuale manevre medicale(punctii, imobilizari ghipsate) sau interventii chirurgicale(meniscectomii, osteosinteze).

Tot din anamneza trebuie depistate unele erori dietetice importante, fiind cunoscut faptul ca incarcarea protidica si insuficienta de aport hidric reprezinta cauze de disfunctii musculare care duc la o slaba adaptare a muschilor la efort si la rolul lor de protectie articulara.

Efectuarea unei anchete tehnologice in ceea ce priveste sportul practicat, metodologia antrenamentelor, materialul sportiv utilizat pot sa ofere date semnificative pentru diverse afectiuni ale genunchiului.

In cazul unui traumatism recent trebuie cunoscute conditiile in care s-a produs. Cunoasterea mecanismului de producere poate orienta diagnosticul:

punerea in valgus fortat a genunchiului printr-un traumatism direct la nivelul fetei externe a genunchiului, piciorul si soldul fiind in pozitie fixa. In astfel de traumatisme se produc frecvent fracturi prin tasare ale platoului tibial extern si ruptura ligamentului colateral intern. Acest tip de traumatism este intalnit mai ales in placajul la rugbi;

punerea in varus fortat a genunchiului se soldeaza uneori cu fractura platoului tibial intern sau cu ruptura ligamentului colateral extern;

extensia rapida dupa o flexie fortata este intalnita mai des la fotbalisti (fig. 1) si se poate solda cu o leziune de menisc sau o distensie capsulara posterioara;

miscarile de rotatie fortata se produc cand piciorul este blocat si corpul antrenat in rotatie. Acest tip de accident este mai des intalnit in sporturile de iarna si se pot solda cu leziuni complexe (ligamentale, meniscale);

tasarea verticala se produce in caderile in picioare de la inaltime(alpinism, parasutism), putandu-se produce leziuni fracturale complexe la nivelul epifizei proximale a tibiei sau epifizei distale femurale.

Traumatismele direct pe fata anterioara a genunchiului (patinaj, volei, handbal) poate produce fracturi de rotula.

In functie de tipul traumatismului, leziunile traumatice posibile au fost sistematizate intr-un tabel sinoptic:

In continuarea examenului clinic trebuie cunoscute simptomele imediate consecutive traumatismului (durere, crepitatii si cracmente, tulburari functionale imediate). De asemenea, este necesar a se sti evolutia simptomologiei din momentul traumatismului si pana la momentul consultului.

Examenul clinic obiectiv, numit examenul programat al genunchiului prezinta urmatoarele etape:

E T A P A I: Inspectia

- studiul mersului;

- studiul staticii membrelor inferioare;

- studiul morfologiei genunchiului.

E T A P A II: Palparea

- tegumente;

- cvadriceps;

- sinoviala;

- cartilaj (rotulian, condilian);

- meniscul intern;

- meniscul extern;

- ligamente colaterale (intern, extern);

- aripioarele;

- tendonul cvadricipital si rotulian.

E T A P A III: - Studiul miscarilor cu opozitie.

E T A P A IV: - Cercetarea miscarilor de flexie si extensie.

E T A P A V: - Cercetarea unei laxitati laterale in extensie.

E T A P A VI: - Cercetarea unei laxitati laterale in flexie de 20º-30º. 

E T A P A VII: - Cercetarea miscarilor de sertar.

E T A P A VIII: - Examenul rotulian dinamic:

- semnul glisajului dureros;

- semnul ascensiunii contrare a rotulei;

- semnul lui Smillie.

E T A P A IX: - Manevra de compresiune meniscala:

- manevra Mc Muray;

- manevra G. Apley;

- semnele lui J. P. Cabot;

- semnul blocajului incomplet a lui J. Genety.

Examenul mai trebuie completat de o serie de investigatii paraclinice, dintre care cele mai importante sunt:

1) Examenele biologice. Examenul sangelui se refera la hemoleucograma, V. S. H., numaratoarea trombocitelor, T. S., T. C., fibriogen A. S. L. O., electroforeza, test latex, reactia Waaler-Rose, uricemie.

Prezenta in articulatia genunchiului a unui revarsat lichidian ne obliga sa efectuam examenul acestuia in vederea precizarii diagnosticului.

Prin punctie articulara se obtine material pentru diverse examinari (citologice, biochimice, bacteriologice) si in acelasi timp se degajeaza aparatul capsular, diminueaza durerea si se amelioreaza mobilitatea.

Este important ca examenul lichidului articular sa faca diferentierea intre un lichid de natura inflamatorie si unul de natura mecanica.

Cateva repere de diagnostic diferentiat ar putea fi sistematizate astfel:

2) Examenul radiologic: Examinarile radiologice, mai mult sau mai putin laborioase, trebuie sa completeze in toate cazurile examenul clinic al genunchiului. Este necesar, ca pe langa clasicele clisee de fata si de profil, sa se efectueze:

- radiografie de fata a celor doi genunchi in functie (sub greutate)- incidenta prmite aprecierea anomaliilor de ax, valoarea interlinei articulare, aprecierea centrajului rotulian;

- radiografie de profil in flexie de 30 de grade, necesara pentru a decela anomaliile de inaltime a rotulei;

- radiografie axiala a rotulei in flexie de 30, 60, si 90 de grade;

- radiografiile fara ecran sau cu "raze moi".

Radiografiile evidentiaza leziuni fine, mai ales ale partilor moi, ce nu se pot vizualiza pe cliseele simple.

Tomografia - este utila pentru obiectivizarea unor imagini slab vizibile sau nevizibile pe radiografiile simple.

Artrografia genunchiului se realizeaza prin trei procedee: artropneumografia, artrografia opaca, artrografia mixta; are indicatie

limitata, doar la cazurile cu simptomologie atipica sau in interventii dupa meniscectomie.

Radiografiile dinamice obiectiveaza datele clinice in studiul laxitatilor laterale sau a sertarelor.

3)Artroscopia- are indicatii limitate, obtinandu-se vizualizarea unei leziuni sau practicarea unei biopsii sinoviale.