Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AeronauticaComunicatiiElectronica electricitateMerceologieTehnica mecanica


DEPOZITAREA RESURSELOR MATERIALE SI A PRODUSELOR AGRICOLE

Merceologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Supravegherea sanitara veterinara in abator
CONTROL SANITAR VETERINAR DE ABATOR IN CAZ DE PARAZITOZE MUSCULARE
HIDROLAZE IMPORTANTE IN INDUSTRIA ALIMENTARA
DESCRIEREA ETAPELOR TEHNOLOGICE DE OBTINERE A IAURTULUI DEGRESAT
Proiectarea unei Sectii de Obtinere a Pastelor Fainoase
Conceptul de logistica a marfurilor
PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR PROFESIONALE - COMERCIANT VANZATOR A MARFURILOR NEALIMENTARE - COMERCIALIZAREA MARFURILOR DIN SPORT
Depozitarea marfurilor
Conditii si prioritati impuse membrilor unui sistem logistic
DOCUMENTELE SISTEMULUI CALITATII

DEPOZITAREA RESURSELOR MATERIALE SI A PRODUSELOR AGRICOLE

1. Notiunea si functiile depozitelor




Fluxul resurselor materiale si al produselor finite de la furnizor la consumator cuprinde, ca moment absolut necesar, activitatea de depozitare. Aceasta se datoreaza faptului ca produsele finite nu pot fi livrate la consumatori imediat dupa ce s-a terminat ultima faza de fabricatie, iar la consumator materialele primite nu pot intra direct din mijlocul de transport (cu care au fost aduse in unitate) in procesul de productie propriu-zis. Atat la furnizor, cat si la consumator, necesitatea depozitarii materialelor si produselor agricole este determinata de doi factori:

a)      un factor tehnic, ce conditioneaza efectuarea lucrarilor, respectiv darea in consum a materialelor, de realizarea unor operatiuni strict necesare, cum ar fi: ambalarea, etichetarea, marcarea, lotizarea, incarcarea, expedierea etc. (pentru produsele finite) si dezambalarea, curatirea, debavuarea, sortarea, receptionarea, pregatirea etc. pentru materialele necesare consumului productiv. Toate aceste operatiuni necesita un anumit timp de realizare si un anumit loc de efectuare, o anumita organizare si o dotare tehnica ce asigura desfasurarea lor in conditiile cerute;

b)      un factor economic, de sincronizare a intrarilor de materiale cu ritmul consumului, de mentinere a stocurilor in volumul si structura necesara pentru asigurarea continuitatii productiei. Prin activitatea de depozitare se realizeaza decuplarea momentelor fluxului de circulatie, astfel incat sa nu se produca o ruptura cu efecte in lant atunci cand apar neregularitati intr-unul din aceste momente.

Tinand seama de acesti factori, activitatea de depozitare se organizeaza ca un complex de actiuni tehnico-economice intermediare intre productie si consum, deservind, in etape si momente diferite, cu mijloace specifice, atat pe producatorul-furnizor cat si pe consumator. Mai mult chiar, rolul acestei activitati de mijlocire a procesului de vanzare-cumparare a mijloacelor de productie s-a dezvoltat treptat sub forma unei retele distincte de baze de depozitare, intreprinderi specializate sau alte asemenea unitati de profil al caror obiect de activitate este tocmai concentrarea si executarea tuturor operatiunilor care revin acestui domeniu, atat pentru materiale, cat si pentru produse finite.

Obiectul depozitarii il constituie ceea ce se afla in stoc, adica resurse materiale ce urmeaza a fi utilizate in procesul de productie produsele finite ce urmeaza a fi vandute, semifabricatele (care au un regim special in agricultura si industria alimentara) etc. Depozitul face legatura intre recoltarea, transportul, selectarea, ambalarea, pregatirea productiei, vanzarea resurselor materiale ( produselor finite) si poate fi definit din doua puncte de vedere: unul tehnic si altul economic.

Din punct de vedere tehnic, prin depozit se intelege suprafetele sau capacitatile amenajate pentru primirea materialelor si produselor, magaziile, silozurile, cladirile de tot felul (soproane, rampe, hambare), precum si dotarile necesare cu mobilier specific, masini, utilaje si instalatii adecvate acestor operatiuni. Totodata, in continutul tehnic al acestei notiuni trebuie incluse si materialele, substantele, sculele si piesele de schimb care completeaza aceasta dotare si sunt folosite pentru desfasurarea operatiunilor respective.

Din punct de vedere economic, notiunea de depozit include totalitatea operatiunilor care privesc fundamentarea stocurilor optime de materii prime, materiale si produse finite, sistemele si metodele de primire, conservare, pastrare, asezare, alimentare a consumatorilor si asigurare a continuitatii procesului de productie, cheltuielile necesitate pentru efectuarea acestor operatiuni, organizarea corespunzatoare etc. Asadar, depozitul se defineste ca o notiune complexa amplasata la confluenta productiei si consumului, livrarilor-primirilor de materiale si produse, finalizand un proces de productie si sprijinind inceperea altuia.

Prin realizarea sarcinilor ce le revin, depozitele de materiale contribuie, intr-o masura insemnata, atat la derularea activitatii economice in fiecare intreprindere si unitate, cat si la obtinerea unor rezultate superioare, asigurand si pe aceasta cale functionarea ireprosabila a parghiilor economico-financiare.

Cresterea continua a productiei agricole, modernizarea proceselor tehnologice si mai ales, industrializarea acestora au determinat amplificarea activitatii de depozitare a materialelor folosite in agricultura si a productiei finite.

O data cu cresterea cantitatilor si nomenclaturii produselor destinate pastrarii au aparut depozite de proportii din ce in ce mai mari cu organizare rationala a activitatii specifice lor, constituind organisme cu un rol important in asigurarea cu resurse materiale si desfacerea produselor.

Prin modul de urmarire a realizarii contractelor de aprovizionare, modul de organizare a receptiei cantitative si calitative a materialelor primite, de organizare a conservarii acestora, astfel incat pierderile in timpul depozitarii sa fie cat mai mici, de pregatire a materialelor inainte de a fi utilizate in procesul de productie sau de livrare, de organizarea evidentei, urmarire si analiza a stocurilor, astfel incat sa se asigure continuitatea procesului de productie sau de livrare etc., depozitele joaca un rol deosebit in realizarea obiectivelor programate, in reducerea pierderilor netehnologice, in recuperarea materialelor refolosibile, in reducerea consumurilor materiale si a costurilor, in cresterea rentabilitatii, toate acestea constituind tot atatea cai de crestere a eficientei economico-financiare la unitatile agroalimentare sau de distributie.

La proiectarea si organizarea unui depozit este necesar sa se tina seama de tehnica utilizata in vederea prestarii materialelor cat si de necesitatea ridicarii permanente a eficientei economice a activitatii de depozitare.

Ca organisme de baza in sistemul aprovizionarii cu resurse materiale si al desfacerii, depozitele indeplinesc o serie de functii care pot fi grupate in: functia organizatorica, functia tehnica, functia economica si functia contabila.

A.In cadrul functiei organizatorice, depozitele desfasoara urmatoarele activitati principale:

a) urmaresc graficul de primire a mijloacelor de productie si organizeaza receptia calitativa si cantitativa a acestora; in multe cazuri receptia calitativa se face in laboratoare speciale ale unitatilor agricole sau in laboratoarele unitatilor specializate (nutreturile combinate, ingrasaminte chimice, biostimulatori, medicamente de uz veterinar etc.);

b) organizeaza conservarea resurselor materiale pe sortimente in functie de caracteristicile fizice, chimice, biologice ale diferitelor grupe de mijloace de productie, deci repartizeaza mijloacele de productie pe depozite;

c) organizeaza pregatirea resurselor materiale pentru a fi livrate beneficiarilor sau pentru a fi utilizate in procesul de productie (unitati agricole);

d) organizeaza livrarea catre beneficiari a mijloacelor de productie comandate; in cazul aprovizionarii la sediul beneficiarului de catre SCAPA aceasta functie se amplifica;

e) organizeaza aprovizionarea locurilor de munca a fermelor, sectoarelor sau sectiilor, problema care in agricultura este mai dificil de rezolvat decat in industrie din cauza particularitatilor procesului de productie;

f) organizeaza colectarea si primirea de la ferme si sectoare a cantitatilor de materiale nefolosite, a deseurilor si a altor materiale recuperabile in vederea reciclarii si refolosirii.

B. In cadrul functiei tehnice, depozitele au urmatoarele atributii:

a) executa receptia calitativa a mijloacelor de productie primite;

b) asigura conditii optime de conservare a materialelor din punct de vedere al spatiilor necesare si al conditiilor de temperatura, umiditate, ventilatie, evitarea curentilor, evitarea mucegaiurilor, insectelor, rozatoarelor etc., astfel incat sa se pastreze integritatea cantitativa si calitativa pe timpul depozitarii. In acest scop, depozitele se preocupa de perfectionarea tehnologiilor de depozitare, modernizare continua a depozitelor, asigurand cresterea eficientei economice a depozitarii;

c) sectioneaza si delimiteaza spatiile de depozitare, monteaza rafturi, stelaje etc., astfel incat sa creasca indicele de utilizare a suprafetei utile de depozitare;

d) introduce mecanizarea manipularii resurselor de productie (descarcare, incarcare, deplasare) prin palete, transpalete, containere, macarale, lifturi, monorai etc., astfel incat sa se reduca forta de munca utilizata, sa creasca operativitatea si calitatea lucrarilor executate, sa scada cheltuielile de manipulare;

e) executa conditionarea materialelor pentru a fi expediate, formeaza loturile de expeditie, ambaleaza materialele si le aseaza in containere, palete, boxpalete etc., le sigileaza si le da forma in care trebuie sa ajunga la beneficiar.

C. In cadrul functiei economice, depozitele au urmatoarele atributii:

a) asigura stocurile de productie stabilite ca necesare pentru realizarea continuitatii procesului de productie, executarii la timp a lucrarilor sau organizarea aprovizionarii oportune a unitatilor agricole prin sistemul de aprovizionare prin depozit;

b) urmaresc stocurile maxim normate si ia masurile ce se impun atunci cand stocurile au depasit aceste limite;

c) organizeaza evidenta materialelor aflate in depozite si efectueaza analiza periodica a stocurilor;

d) iau toate masurile care se impun si care intra in competenta depozitelor pentru realizarea cresterii eficientei economice a stocurilor de productie;

e) asigura reducerea la minim a cheltuielilor necesare primirii prestarii si eliberarii materialelor.

D. In cadrul functiei contabile, depozitele realizeaza urmatoarele activitati:

a) organizeaza gestionarea stocurilor de materiale prin: inregistrarea actelor de primire-receptie a mijloacelor de productie, a actelor de transfer la alte depozite sau de consum (fisa limita de consum, bonuri de iesire, etc.), a actelor de livrare (facturi), a actelor de conditionare a materialelor sau de pregatire in vederea utilizarii in procesul de productie sau de circulatie, a actelor de casare si declasare a mijloacelor de productie;

b) efectueaza, impreuna cu comisiile stabilite, inventarierea periodica a bunurilor depozitate;

c) intocmesc propuneri de casare si declasare a mijloacelor de productie, pe care le transmit compartimentul de aprovizionare;

d) intocmesc analize si informari privind modul de gospodarire a resurselor materiale, asigurarea fermelor, sectoarelor si a locurilor de munca cu materialele necesare si fac propuneri de imbunatatire.

Din urmarirea functiilor depozitelor de resurse materiale se poate deduce ca activitatea acestora nu se limiteaza la simpla conservare a materialelor, ci ea cuprinde o varietate mare de preocupari tehnice, organizatorice, economice si de evidenta ca parte componenta a sistemului de asigurare, menite sa contribuie la buna desfasurare a productiei, valorificarea superioara a resurselor materiale, reducerea cheltuielilor si cresterea eficientei economice din fiecare unitate agricola sau de aprovizionare.

2. Tipologia depozitelor

Inainte de a vedea cum se pot clasifica depozitele dupa anumite criterii este bine sa se cunoasca factorii de influenta si principiile de care trebuie sa se tina seama la organizarea depozitarii mijloacelor de productie.

Dintre factorii principali care influenteaza organizarea depozitarii materialelor pot fi enumerati:

cantitatea si volumul (greutatea) materialelor care urmeaza a fi depozitate;

destinatia materialelor depozitate;

varietatea (structura) nomenclaturii de materiale;

ritmicitatea primirii si a consumului de materiale;

caracteristicile materialelor si a produselor depozitate;

metodele de pregatire a materialelor pentru a putea fi utilizate in procesul de productie;

metodele de alimentare a fermelor, sectoarelor si a locurilor de munca cu materiale.

Toti acesti factori influenteaza organizarea sistemului de depozitare atat din punct de vedere al numarului, al tipurilor si dimensiunii depozitelor, cat si din punct de vedere al metodelor si tehnicilor de organizare a pastrarii materialelor.

De exemplu, vor exista deosebiri esentiale, ca urmarea influentei caracteristicilor materialelor depozitate: de natura industriala sau denatura agricola; piese de schimb sau carburanti; materiale lemnoase sau materiale de cauciuc; seminte sau material de plantat; nutreturi fibroase sau nutreturi combinate etc.

De asemenea, forma de prezentare a materialelor constituie un element care influenteaza modul de depozitare. Astfel, un material poate fi prezentat: in vrac sau ambalat;

in vrac, adica in gramezi neordonate formate din pulberi, granule, bucati etc. fara ambalaj;

ambalat, adica in saci, lazi, containere etc.

Desigur ca depozitele pentru pastrarea materialelor in vrac vor fi altfel organizate decat cele pentru pastrarea materialelor ambalate.

Lucerna fan va fi altfel depozitata decat faina de lucerna, granule de lucerna sau brichetele de lucerna.

In acelasi timp, faina de lucerna va fi depozitata diferit in functie de forma de prezentare: in vrac sau ambalata. La fel se pune problema pentru ingrasamintele chimice, seminte si alte resurse de productie folosite in agricultura.

Principii de amplasare si de asezare a materialelor in depozite

Utilizarea optima a capacitatii de depozitare, cresterea operativitatii si productivitatii muncii in activitatea de depozitare, ca si a eficientei economice sunt conditionate, printre altele, si de modul de amplasare si de asezare a materialelor in depozite. Pentru aceasta este necesar sa se acorde atentia cuvenita organizarii interioare a depozitelor cu respectarea anumitor reguli de baza si principii, conditie a realizarii unei activitati cat mai eficiente.

Cel mai important principiu se refera la repartizarea pe depozite si amplasare in cadrul aceluiasi depozit a materialelor in functie de caracteristicile asociative ale acestora.

In conformitate cu acest principiu repartizarea pe depozite si amplasarea in interiorul depozitului a diferitelor materiale se face in functie de conditiile comune de pastrare impuse de: a) cerintele de microclimat ce trebuie asigurate; b) proprietati fizico-chimice; c) conditiile de forma si ambalaj in care se prezinta; d) modul de manipulare la care se preteaza.

a) Conditiile de microclimat presupun ca, in acelasi spatiu de depozitare care are asigurate anumite conditii de climatizare, sa fie pastrate numai materialele si produsele pentru care sunt necesare aceste conditii. De exemplu, unele materiale cer anumite conditii privind temperatura, lumina, umiditatea, miscarea curentilor etc. diferite de la o grupa de materiale la alta.

b)Proprietatile fizico-chimice si mecanice ale diferitelor materiale care pot fi comune (nedivergente) sau diferite (divergente). In functie de acest criteriu mai multe grupe de materiale pot fi pastrate in acelasi depozit (compartiment) sau in depozite diferite. De exemplu, cele care emana anumite mirosuri, diferite fata de cele care recepteaza sau imprumuta aceste mirosuri; cele autoinflamabile fata de cele care se aprind usor de la o sursa de foc etc.

c)Conditiile de forma, ambalaj si de manipulare influenteaza mai ales modalitatea de aranjare a materialelor in depozit; in vrac, in stive, in rafturi, stelaje etc. Prin sistematizarea asezarii materialelor se evita:

formarea unor stive diforme si instabile,

suprasolicitarea ambalajelor mai putin compacte,

pierderile cantitative si calitative etc.

d)In acest fel, se asigura o utilizare superioara, completa a capacitatii de depozitare, o utilizare mai buna a mijloacelor te transport interior, utilizarea rationala a fortei de munca, etc. cu efecte pozitive asupra eficientei depozitarii.

2) Amplasarea materialelor in depozit dupa frecventa intrarilor si iesirilor. Conform acestui principiu materialele cu o frecventa mare a miscarilor este indicat sa fie amplasate in zona de evacuare a depozitului. Ratiunea care sta la baza acestui principiu porneste de la faptul ca nu toate materialele intrate in depozit au acelasi ritm de solicitare, aceeasi frecventa de miscare: unele sunt solicitate zilnic sau la 2-3 zile, in timp ce altele sunt solicitate de 2-3 ori pe luna sau chiar la intervale mai mari.

In vederea realizarii acestui principiu este necesara gruparea tuturor materialelor cuprinse in nomenclatorul depozitului in functie de ritmul de solicitare in 3-4 grupe. Daca, de exemplu, se alcatuiesc trei grupe in prima vor fi incluse materialele cu frecventa cea mai mare; in grupa a doua materialele cu frecventa moderata (4-10 zile); in grupa a treia materialele cu frecventa cea mai redusa. Se trece apoi la sectorizarea suprafetelor de depozitare avand in vedere ca materialele din grupa I sa fie amplasate cat mai aproape de zona de evacuare, cele din grupa a II in zona de mijloc, iar cele din grupa III in zona cea mai indepartata de locul de iesire a materialelor, asa cum se poate urmari in figura 6.1.

Zona III

Zona II

ZonaI

1-2 luni

2-3zile

zilnic



INTRARE IESIRE

Fig.6.1. Amplasarea resurselor materiale in depozite in functie de frecventa intrarilor si iesirilor

Necesarul de instalatii si suprafata de amplasare a acestora se va stabili pentru fiecare grup de materiale dupa metodele cunoscute. Prin respectarea acestui principiu se realizeaza o mai mare operativitate in efectuarea operatiilor de identificare, scoatere si expediere a materialelor pentru consum sau livrare, cresterea productivitatii muncii, o utilizare mai eficienta a instalatiilor de depozitare si a mijloacelor de transport interior.

Amplasarea materialelor in depozit dupa volumul si greutatea lor, constituie un alt principiu de baza in organizarea interioara a depozitelor. Aceasta presupune asezarea materialelor grele si cu volum mare catre baza raftului, stelajului sau instalatiei de depozitare, realizandu-se in acest fel: stabilitate mai mare a instalatiei de depozitare; reducerea efortului necesar cu alegerea si scoaterea materialelor din rafturi; echilibrarea rafturilor pe toate nivelele de depozitare.

4) Primul intrat – primul iesit, constituie un principiu conform caruia iesirea materialelor din depozit trebuie facuta in ordinea intrarii lor in gestiune, astfel incat sa se evite situatia in care unele cantitati dintr-un anumit material, raman nemiscate un timp indelungat, desi, in aceeasi perioada s-au rulat prin depozit alte loturi proaspete din acelasi material.

Importanta respectarii acestui principiu creste la materialele cu valabilitate si termen de garantie limitate. Prelungirea timpului de depozitare la aceste materiale are consecinte nefavorabile asupra proprietatilor fizico-chimice deci asupra calitatii lor, cu implicatii nefavorabile asupra eficientei utilizarii lor.

Transpunerea in practica a acestui principiu presupune o evidenta riguroasa a fiecarui lot de materiale intrat in gestiune, a termenelor de garantie si scadenta a acestora, astfel incat sa se cunoasca momentele la care trebuie sa se intervina operatii pentru punerea materialelor in cauza in circuitul economic, conservarea, reconservarea sau reimprospatarea cantitatilor.

Respectarea regulilor si principiilor de repartizare, amplasare si asezare a materialelor pe si in depozite creeaza conditiile necesare pentru o buna gestionare a mijloacelor de productie aflate in stoc, cresterea eficientei economice a activitatii de depozitare, valorificarea superioara a resurselor materiale.

In activitatea economica, in desfasurarea continua si curenta a procesului de aprovizionare se intalneste o varietate de feluri si tipuri de depozite de resurse materiale si produse agroalimentare (finite). Factorii care determina aceasta varietate sunt multipli si o clasificare a lor este necesara pentru a orienta alegerea tipului de depozit adecvat scopului urmarit cel mai corespunzator conditiilor concrete din intreprinderea sau unitatea respectiva. Literatura de specialitate propune urmatoarele criterii de clasificare a depozitelor de resurse materiale si produse finite:

a) Dupa functia pe care o indeplinesc depozitele in procesul circuitului economic, acestea pot fi:

depozite de aprovizionare;

depozite de desfacere;

depozite de pastrare.

b) In functie de locul pe care il ocupa in cadrul proceselor economice ce se desfasoara la nivel de unitate agroalimentara, depozitele pot fi:

depozite din sfera productiei, in cadrul carora intra depozitele de aprovizionare din unitatile agroalimentare;

depozite din sfera circulatiei, cum ar fi depozitele de aprovizionare si en-gros;

depozite mixte in cadrul carora sunt cuprinse depozitele de produse finite din unitatile agroalimentare (sau alte unitati economice).

c) Dupa destinatia in consum a materialelor si produselor finite, depozitele pot fi:

- depozite de materiale pentru productie;

- depozite de materiale pentru investitii (constructii si reparatii capitale);

- depozite de produse pentru fondul pietei (pentru consumul final al productiei).

d) In functie de gradul de specializare, depozitele pot fi:

- depozite universale;

- depozite specializate.

e) In functie de categoria nomenclatorului materialelor si al produselor depozitate, depozitele pot fi:

- depozite de materii prime si de materiale de natura industriala;

- depozite de piese de schimb;

- depozite pentru materiale de constructii;

- depozite pentru produsele agricole;

- depozite pentru produsele alimentare etc.

f) In functie de tipul de constructie, depozitele pot fi:

- depozite deschise, adica sub cerul liber, pentru resursele materiale care nu se degradeaza sub actiunea agentilor naturali, iar suprafetele unde sunt amplasate aceste depozite trebuie imprejmuite, iar materialele depozitate protejate cu folie de polietilena impermeabila (de exemplu, pentru mijloace tehnice, carburanti, furaje etc.);

- depozite semideschise: soproane formate din acoperis cu o panta sau doua pante sustinute de un anumit numar de stalpi (pentru lemne, caramizi, furaje etc.);

- depozite inchise constituite din constructii cu unul sau mai multe nivele influentate mult de natura materialelor ce urmeaza a fi depozitate.

g) Dupa gradul de mecanizare, se pot distinge:

- depozite nemecanizate (cu operatiuni manuale);

- depozite semimecanizate;

- depozite mecanizate si automatizate.

h) Dupa gradul de apropiere de principalele cai de comunicatii, se pot distinge:

- depozite apropiate de caile publice de comunicatie;

- depozite departate de caile publice de comunicatie.

i) In functie de aria de servire, depozitele pot fi:

- depozite ale unitatilor de desfacere (Farmavet, Semrom, Unisem etc.);

- depozite centrale ale unitatilor agroalimentare;

- depozite de sectii, ferme sau sectoare etc.

Sintetizand, criteriile de clasificare impreuna cu tipurile si subtipurile de depozite se pot prezenta conform tabelului 6.1.

Tabelul 6.1.

Criteriile de clasificare pentru depozitele de resurse materiale si produse finite

Nr crt.

Criterii

de clasificare

Tipuri

de depozite

Subtipuri

de depozite

Functia pe care o indeplinesc in procesul circuitului economic

a)Depozite de aprovizionare

b)Depozite de desfacere

c)Depozite de pastrare

- Antrepozite

- Frigorifere

- Supercisterne

- Docuri

Locul pe care il ocupa in procesul productiei

a)Depozite din sfera productiei (depozite de aprovizionare din intreprinderi)

b)Depozite din sfera circulatiei (depozitele bazelor de aprovizionare si de en-gros)

c)Depozite mixte (depozite de produse finite din intreprindere)

Depozite generale (centrale) pe intreprindere, care au:

-depozite de sector;

-depozite de sectie sau atelier (depozite de aprovizionare, de desfacere, mixte).   

Destinatia in consum a materialelor si produselor

a)depozite de materiale pentru productie si exploatare;

b)Depozite de materiale pentru investitii, constructii, reparatii capitale;

c)Depozite de produse pentru fondul pietei (consumul populatiei)

Depozite, baze, magazii pentru:

-preparare sau semipreparare;

-debitare, croire, etc

-ansamblare, setare etc

-macerare, omogenizare etc.

Gradul de specializare

a)Depozite universale;

b)Depozite specializate

Depozite aflate fie la unitatile de distributie de productie sau de consum.

Nomenclatorul materialelor si al produselor

a)Depozite de materiale;

b)Depozite de piese de schimb;

c)Depozite de materiale pentru constructii;

d)Depozite pentru produse agricole si alimentare etc.

Magazii specializate pe subgrupe de materiale

Felul constructiei

a)Depozite inchise;

b)Depozite semideschise;

c)Depozite deschise;

Constructii supraetajate sau cu un nivel;

Soproane



Suprafete imprejmuite etc.

Gradul de mecanizare

a)Depozite mecanizate (cu operatiuni manuale),

b)Depozite cu slaba mecanizare;

c)Depozite mecanizate si automatizate

Apropierea de principalele cai de comunicatii

a)Depozite apropiate de caile publice de comunicatii;

b)Depozite departate de caile publice de comunicatii.

Cu racordare direct la calea ferata:

-cu linie de garaj;

-fara linie de garaj.

Aria de servire

a)Depozite ale unitatilor de desfacere;

b)Depozite centrale ale unitatilor agroalimentare;

c)Depozite de sectie, ferme, sectoare.

Sursa David Nicolae: Aprovizionarea tehnico-materiala a agriculturii, Editura    ASE, Bucuresti, 1984, pag. 230-231

Fundatura Dumitru: Managementul resurselor materiale, Editura Economica, Bucuresti, 1999, pag. 402-403.

In practica, alegerea celui mai corespunzator tip de depozit trebuie facuta numai dupa o examinare temeinica a factorilor tehnico-economici, care sunt hotaratori pentru desfasurarea corespunzatoare activitatii de depozitare. Un moment deosebit il constituie alegerea tipului de depozit in functie de conditiile necesare pentru protejarea produselor fata de factorii climatici, geografici, economici etc. Varietatea resurselor materiale si a produselor finite care circula in economie, cu caracteristici tehnice, aspectuale, calitati, sortimente diferite, determina alegerea unui mod de depozitare.

Sunt produse care intr-un timp scurt, tinute sub influenta ploilor, ninsorilor, brumei, pot mucegai imediat, iar altele, tinute in aceleasi conditii de depozitare, chiar intr-un timp mai lung de depozitare, sunt mai putin influentate sau chiar deloc. Sunt produse care la radiatii solare sau la temperaturi peste zero grade incep sa intre in dezintegrare chimica, iar altele care, desi rezida mai mult in aer liber, asa cum au fost livrate de furnizori, dupa un timp incep sa imbatraneasca, sa cedeze influentei factorilor din atmosfera.

Elementul principal pentru a asigura mentinerea calitatii materialelor si produselor in timpul depozitarii il constituie constructia si amenajarea depozitelor, precum si conditiile tehnice ce trebuie asigurate pe toata durata, pentru a inlatura efectele factorilor climatici; astfel, depozitele deschise sunt alese pentru materialele si produsele mai rezistente la influenta precipitatiilor atmosferice si impuritatilor de tot felul din     zona respectiva. Ele sunt rezervate mai ales produselor ambalate, sau pentru incarcarea-descarcare mai usoara in (sau din) mijloacele de transport.

3. Organizarea activitatii de depozitare a resurselor materiale si produselor finite

Urmarind fluxul circulatiei materialelor de al furnizor la beneficiari, se intalnesc, implantate pe el, un numar mare de operatiuni care mijlocesc sau infaptuiesc direct desfasurarea in anumite etape a unor activitati, asigurand astfel trecerea materialelor din sfera productiei in sfera consumului. Un loc important in derularea acestui flux il au operatiunile de depozitare la furnizor si la beneficiar, operatiuni pentru care sunt afectate insemnate cheltuieli, mijloace mecanice, forta de munca, precum si ponderea cea mai mare de timp.

Eficienta economica maxima se realizeaza prin construirea unor depozite care reclama investitii minime in raport cu capacitatea de depozitare, tiparirea gabaritelor de constructii, tipizarea sistemelor de manipulare, paletizare, mecanizare etc.; toate acestea contribuind la pastrarea materialelor si produselor cu minimum de cheltuieli. Studierea acestor probleme face obiectul unor cercetari atat ale unitatilor de depozitare cat si a institutelor specializate, in vederea gasirii de solutii dintre cele mai eficiente.

Problema reducerii spatiilor afectate depozitarii materiilor prime si a produselor finite in sectorul productiei in toate ramurile (inclusiv in agricultura) implica o ritmicitate foarte severa a aprovizionarilor de la furnizori sau a livrarilor catre beneficiari de produse agroalimentare. O buna utilizare a spatiilor de depozitare contribuie nu numai la economisirea fondurilor de investitii ci si a suprafetelor de teren agricol.

Dotarea cu spatii de depozitare, mijloace de transport si manipulare, constituie o problema deosebit de actuala pentru economia noastra, deoarece actuala baza materiala a depozitelor nu asigura desfasurarea procesului de aprovizionare la nivelul tehnicii moderne.

Din totalul suprafetei de care dispun bazele de aprovizionare pentru agricultura, 30% este reprezentata de depozite in aer liber (curti), iar cca 40% soproane si platforme improvizate. Spatiile inchise detin o pondere de numai 30% din total.

Calcularea suprafetei de depozitare

Calcularea suprafetei optime de depozitare se efectueaza la proiectarea depozitelor si prezinta o deosebita importanta pentru reducerea investitiei specifice si realizarea unei depozitari cat mai eficiente.

La determinarea suprafetei de depozitare a materialelor se tine seama de normele de stoc maxime de productie. La depozitele care servesc desfacerea se tine seama de norma de stoc de desfacere sau de produse finite.

Suprafata totala a oricarui fel de depozit este formata din mai multe elemente:

suprafata principala (utila) de pastrare efectiv folosita pentru depozitarea nemijlocita a materialelor (Sp);

suprafata auxiliara ocupata de: culoarele sau coridoarele depozitului, locurile de receptie si de livrare a materialelor, birouri (Sa);

suprafata de pregatire a materialelor, sortare, calibrare etc. (Ss);

suprafata ocupata de elemente de constructii si cladiri cum sunt: stalpi, coloane, lifturi pentru transportul materialelor etc. (Sc).

Pe baza acestor elemente se poate calcula structura suprafetei totale a depozitului cu ajutorul relatiei de calcul:

St=Sp+Sa+Ss+Sc

Pentru determinarea suprafetei principale de pastrare efectiva (Sp), la sistemul de depozitare cu vrac, se foloseste urmatoarea formula:

Sp=Smn/Qmp, in care:

Smn - Stocul maxim normat pentru depozitare;

Qmn – Cantitatea de materiale ce se poate depozita pe o unitate de suprafata de depozitare (adica pe un m.p.).

Calcularea suprafetei de depozitare a materialelor in rafturi

In cazul cand materialele se pastreaza in rafturi (sau stelaje) pentru calculul suprafetei principale (Sp) este necesar ca, mai intai, sa se calculeze numarul de despartituri necesare pentru depozitarea materialelor in rafturi, numarul de rafturi necesare si apoi suprafata ocupata de rafturi.

Numarul de despartituri necesare depozitarii materialelor (Nd) se calculeaza folosind formula:

Nd=Smn/ (Vd×Gv×K), in care:

Vd – Volumul unei despartituri (exprimat in m.c. sau cmc);

Gv – Greutatea volumetrica a materialelor care se depoziteaza (exprimata in kg/cmc sau t/mc);

K – Coeficientul de umplere a unei despartituri (coeficient de folosirea volumului despartiturii).

Pe baza numarului de despartituri necesare pentru depozitare se poate determina numarul de rafturi (sau stelaje) folosind formula:

Nr = Nd/n, in care:

Nr – Numarul de rafturi necesare pentru depozitarea materialelor;

Nd – Numarul de despartituri necesare pentru depozitarea intregului stoc de materiale;

n – Numarul de despartituri dintr-un raft.

Apoi se trece la calcularea suprafetei pentru depozitarea efectiva (Sp). In cazul depozitarii in rafturi, suprafata efectiva (principala) este reprezentata de suprafata ocupata cu rafturile si se poate calcula folosind formula:

Sp= L×l×Nr, in care:

Sp– Suprafata de depozitare ocupata de rafturile necesare pentru pastrarea materialelor;

l - Latimea rafturilor in metri;

L - Lungimea raftului in metri;

Nr – Numarul de rafturi necesare pentru depozitarea materialelor.

Suprafata de receptie a materialelor se determina cu ajutorul urmatoarei formule:

Sr = (Cr×Ks)/ (Cru×360), in care:

Sr – Suprafata necesara pentru receptia materialelor;

Cr – Cantitatea de materiale ce urmeaza sa fie receptionate anual;

Ks – coeficientul de neuniformitate a sosirii materialelor in depozit;

Cru – cantitatea de materiale ce se poate receptiona pe m.p.

Suprafata de livrare- expediere a materialelor se calculeaza folosind formula:

Sl= (Cl×Kl)/ (Clu×360), in care:

Sl – Suprafata necesara pentru livrare-expediere;

C l – Cantitatea totala anuala de materiale ce urmeaza a se livra din depozit;

Kl – Coeficientul de neuniformitate a livrarilor de materiale din depozit;

Clu – Cantitatea de materiale ce se poate pregati pentru livrare 1 m.p.

Caile principale prin care se deplaseaza mijloacele de transport din depozite (electrocare, electrostivuitoare, carucioare actionate manual, etc.) trebuie sa asigure spatiul necesar de circulatie si de intoarcere. Latimea cailor principale de trecere este de 3-5 m.

Suprafata necesara pentru birouri se determina in functie de numarul persoanelor ce urmeaza sa lucreze la birou. Suprafata necesara pentru un lucrator este de 4-6 m.p., iar inaltimea cladirii birourilor trebuie sa fie de cca. 3,5 m.

Pornind de la aspectele prezentate mai sus, rezulta ca suprafata auxiliara de depozitare se calculeaza dupa urmatoarea relatie de calcul :

Sa = Sr + Sl + Scul + Sb

In proiectarea spatiilor de depozitare o deosebita importanta se acorda realizarii unui raport cat mai strans intre suprafata principala (utila) si suprafata totala a depozitului. Pentru aceasta se foloseste ca indicator general coeficientul sau indicele de utilizare a spatiului de depozitare. Acest coeficient se calculeaza prin raportarea suprafetei principale (utile) la suprafata totala a depozitului.

Ku = Sp/ St sau

Iu = Sp/St x 100, in care:

Ku – Coeficientul de utilizare a suprafetei depozitului;

Iu - Indicele de utilizare a spatiului de depozitare

Sp – Suprafata principala (utila) de pastrare a materialelor;

St – Suprafata totala a depozitului.

In vederea folosirii cat mai eficiente a suprafetei de depozitare este necesar sa se acorde o atentie sporita alegerii sau amplasarii judicioase a utilajelor folosite, a rafturilor, stelajelor sau a altor masini si utilaje utilizate in prcesul de depozitare.

4. Eficienta economica a depozitarii resurselor materiale

Desi nu este o activitate direct productiva, depozitarea contribuie nu numai la pastrarea integritatii cantitative a resurselor materiale si produselor finite, ci si la cresterea valorii acestora prin efectuarea unor activitati de sortare, conditionare, ambalare etc. a acestora. In plus, depozitele asigura receptia, manipularea si expedierea catre beneficiari sau la locurile de munca a produselor, facand legatura intre sfera productiei si cea a circulatiei.

Toate aceste activitati implica cheltuieli care se diferentiaza, la aceeasi grupa de produse, dupa sistemul de depozitare, gradul de mecanizare lucrarilor de manipulare, sortare, calibrare, ambalare, incarcare, descarcare etc.

Unul dintre indicatorii influentati direct de sistemul de depozitare il constituie pierderile cantitative si calitative in timpul depozitarii, pierderi a caror valoare trebuie inclusa in totalul cheltuielilor de depozitare.

In studierea eficientei economice a depozitarii productiei trebuie sa se tina seama de multitudinea de factori care influenteaza, pe de o parte costul depozitarii, iar pe de alta parte calitatea depozitarii. Este vorba de elemente comune studierii eficientei economice a productiei, cat si de elemente specifice activitatii de depozitare (cheltuieli de manipulare a materialelor in depozite, pierderile din perioada de depozitare etc.).

Un criteriu important de diferentiere a sistemului de indicatori ai eficientei economice a depozitarii mijloacelor de productie il constituie diversitatea lucrarilor de conditionare a materiilor prime si materialelor. Asa de exemplu, la statiile de conditionat si calibrat porumb se urmaresc nu numai indicatori de depozitare ci si indicatori privind eficienta economica a prelucrarii boabelor de porumb gata pregatite pentru insamantare.

Sistemul de indicatori ai eficientei economice a depozitarii resurselor materiale si produselor finite se refera la diferitele laturi ale procesului economic de depozitare prin care se urmareste cuprinderea tuturor elementelor de cheltuieli in raport cu efectul economic.

Atat pentru proiectarea unor spatii de depozitare, cat si pentru exploatarea efectiva a acestora se foloseste acelasi sistem de indicatori cu deosebirea ca rolul de indicatori principali in proiectare il joaca cei legati de eficienta economica a investitiilor, pe cand in exploatarea depozitelor pe primul plan se situeaza indicatorii privind costurile de depozitare.

Indicatorii principali utilizati pentru aprecierea eficientei economice a depozitarii resurselor materiale sunt grupati astfel:

A.      Un prim grup de indicatori se refera la eficienta economica a investitiilor care are in componenta:

a)      Investitia specifica pe unitatea de capacitate de depozitare (tona, metru patrat, metru cub, etc.) care se determina cu ajutorul urmatoarei relatii de calcul:

Is =It/ Cd, in care:

Is – investitia specifica;

It – investitia totala;

Cd – capacitatea de depozitare.



In cazul de fata, investitia totala si capacitatea de depozitare reprezinta indicatori secundari cauzali ai investitiei specifice.

b)      Termenul de compensare a investitiei se calculeaza ca un raport intre investitia totala si economia anuala de cheltuieli de depozitare, rezultand numarul de ani in care investitia facuta pentru o anumita capacitate de depozitare se recupereaza pe baza economiei de cheltuieli. Astfel, relatia de calcul utilizata este:

Tc = It / Ecd, in care:

Tc – termenul de compensare a investitiei;

It – investitia realizata pentru realizarea capacitatii de depozitare;

Ecd – economia anuala de cheltuieli de depozitare.

c)      Termenul de compensare a investitiei suplimentare se calculeaza in vederea selectarii mai multor variante de investitii ca raport intre investitia suplimentara totala si economia de cheltuieli de depozitare folosind formula:

Tcs = (I1 – I0)/ (C0 – C1), in care:

Tc – termenul de compensare (in ani) a investitiei suplimentare de baza;

I1- I0 – investitia totala in varianta noua si in varianta de baza;

C0 - C1 – cheltuieli totale de depozitare in varianta de baza si in varianta noua;

In cazul cand prin investitia noua se modifica capacitatea de depozitare, la formula termenului de compensare trebuie sa se tina seama de noua capacitate de depozitare in felul urmator:

Tc = (I1 – I0)/ [ Cp1(Cu0 – Cu1)], in care:

Cp1 – capacitatea de depozitare in varianta noua;

Cu0, Cu1 – cheltuieli pe unitatea de depozitare in varianta noua si in varianta veche.

d)      Coeficientul de eficienta economica a investitiei este un indicador prin care se determina economia de cheltuieli de exploatare in raport cu diferite variante de investitii, utilizandu-se formula:

Ke = (C0 – C1)/(I1 – I0); sau [ Cp1(Cu0 – Cu1)]/ (I1 – I0).

Se mai poate calcula si prin aplicarea urmatoarei formule:

Ke = 1/ Tcs, in care:

Tcs – termenul de compensare a investitiei suplimentare.

B.       Un alt grup de indicatori se refera la costurile de depozitare. Bineinteles ca in acestea se regasesc si investitiile prin intermediul elementului de cheltuieli-amortismentul specific, dar de data aceasta este vorba de totalitatea cheltuielilor de depozitare. Din cadrul acestor indicatori fac parte:

a)      Costul depozitarii pe unitatea de depozitare constituie un indicator principal in activitatea de proiectare a depozitarii si cel mai important indicator al eficientei economice in activitatea curenta de depozitare a materialelor si produselor. Se calculeaza ca un raport intre cheltuielile totale de depozitare si cantitatea de depozitare (sau capacitatea efectiv depozitata) exprimata in: vagoane, tone, kg, metri patrati, metri cubi etc.

Cdu = Cdt/ Cp, in care:

Cdu – cheltuielile de depozitare pe unitatea de depozitare;

Cdt – cheltuieli totale de depozitare;

Cp – capacitatea de depozitare sau cantitatea efectiv depozitata.

Indicatorul rezultativ Cdu are ca factor principal de influenta Cdt si Cp, fiecare dintre acestia fiind influentati de o multitudine de factori care sunt, in acelasi timp, indicatorii economici ai depozitarii mijloacelor de productie.

In totalul cheltuielilor de depozitare (Cdt) se cuprind atat elemente comune oricarei activitati economice, cat si cheltuieli specifice activitatii de depozitare.

Din prima grupa fac parte: cheltuieli pentru salarii, impozitul asupra salariilor si contributiile asupra salariilor, amortizarea fondurilor fixe, cheltuieli pentru intretinerea si repararea fondurilor fixe, costul energiei electrice, cheltuieli administrativ-gospodaresti (comune si generale) si alte cheltuieli de depozitare. Dintre cheltuielile specifice activitatii de depozitare pot fi enumerate: cheltuieli pentru asigurarea microclimatului, cheltuieli cu preambalarea sau ambalarea produselor, cheltuieli pentru conditionarea si pregatirea materiilor inainte de a fi livrate sau utilizate in procesul de productie, valoarea pierderilor in timpul depozitarii etc.

b)      Pe baza indicatorului referitor la cheltuielile de depozitare se poate calcula si un alt indicator economic: economia de cheltuieli de depozitare, ca o diferenta intre cheltuieli pe variante de depozitare sau sa diferenta intre cheltuielile realizate si cele planificate, dupa formula:

Ecd = Cdt0 – Cdt1; sau

Ecd = Cp1 ( Cdu0 – Cdu1).

c)      Cheltuielile de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate constituie un alt indicator ce se poate calcula in legatura cu costurile de depozitare.

Cd 1.000 = ( Cdt/ V) x 100, in care:

V – valoarea materialelor depozitate.

Acest indicator trebuie analizat in stransa corelatie cu factorii care pot influenta atat cheltuielile, cat si valoarea materialelor depozitate, printre care:

structura valorica a materialelor rulate;

cantitatea de materiale rulate pe sortimente;

pretul mediu al materialelor rulate pe sortimente etc.

Pe baza indicatorului cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate se pate calcula un alt indicator: economia de cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate, dupa cum urmeaza:

Ecd 100V = Cd 100V0 – Cd 100V1, in care:

Cd 100 V0 – cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate in varianta veche (plan);

Cd 100 V1 – cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate in varianta noua ( realizat).

C.      Un grup important de indicatori economici se refera la eficienta utilizarii diferitelor resurse materiale si umane in procesul de depozitare, indicatorii calculati in stransa legatura cu diferitele elemente de cheltuieli de depozitare cum sunt: productivitatea muncii, amortismentul specific, valoarea pierderilor in timpul depozitarii, consumul si costul energiei electrice pentru o tona depozitata etc.

a)Productivitatea muncii poate fi calculata in unitati fizice atunci cand este vorba de un singur produs sau produse omogene care pot fi exprimate printr-o unitate fizica conventionala si in unitati valorice in cazul unei diversitati de produse pastrate in acelasi depozit.

Nivelul productivitatii muncii pe variante de depozitare este influentat de o multitudine de factori cum sunt: numarul de muncitori si de alte categorii de salariati care lucreaza in depozit; structura pe profesii a muncitorilor, nivelul de calificare al muncitorilor; ponderea lucrarilor executate mecanizat in totalul lucrarilor; dotarea cu mijloace tehnice pentru mecanizarea lucrarilor de incarcare, descarcare, manipulare, sortare etc; ponderea investitiilor pentru constructii montaj in totalul investitiilor in depozite etc.

Desigur ca productivitatea muncii va fi studiata in stransa legatura si cu modul de organizare a depozitarii, structura produselor depozitate, ritmicitatea intrarilor si iesirilor de produse etc. Este firesc ca, la o productivitate a muncii ridicata, ponderea si nivelul cheltuielilor de depozitare sa scada si sa se realizeze o reducere a costului unitar al depozitarii, chiar daca la unele variante amortismentul specific creste.

b)Eficienta utilizarii fondurilor fixe poate fi apreciata prin indicatori exprimati in unitati fizice sau in unitati valorice in functie de gradul de omogenitate al produselor depozitate.

Ef = Q/ Ff; sau

Ef = V/ Ff, in care:

Ef – eficienta utilizarii fondurilor fixe;

Q – cantitatea de produse depozitata anual;

V – valoarea produselor depozitate (rulate) anual;

Ff – valoarea fondurilor fixe.

Eficienta utilizarii fondurilor fixe este in directa legatura cu amortismentul specific, element cu o pondere insemnata in totalul cheltuielilor de depozitare care scade pe masura utilizarii cat mai complete a capacitatii de depozitare in timpul anului (fenomen intalnit mai rar in acest moment).

c)Valoarea pierderilor pe perioada depozitarii produselor constituie un indicator specific deosebit de important in aprecierea eficientei activitatii de depozitare, mai ales la produsele chimice (ingrasaminte, pesticide etc.), materiale din cauciuc, cele de natura agricola cu grad ridicat de perisabilitate (legume, fructe, lapte, oua, carne etc.).

Pierderile care sunt mai mari decat normele maxime stabilite pentru fiecare fel de produs se considera ca au avut loc din cauza lipsei de preocupare pentru o buna depozitare a materialelor, deci din vina celor care au avut raspunderea pastrarii integritatii cantitative si calitative a materialelor si sunt imputabile.

D.      Un alt grup de indicatori se refera la utilizarea spatiului de depozitare; acestia au un caracter tehnico-economic si se pot exprima in unitati fizice sau in unitatii valorice.

a)      Kus = Sf/ Sp, in care:

Kus – coeficientul de utilizare a suprafetei principale de depozitare;

Sf – suprafata folosita efectiv;

Sp – suprafata principala.

b)      Kup = Cef/ Cp, in care:

Kup – coeficientul de utilizare a capacitatii de depozitare;

Cef – cantitatea efectiv depozitata;

Cp – capacitatea principala de depozitare.

c)      Kupv = V/ Sp; sau

Kupv = V/ Cp, in care:

Kupv – coeficientul valoric de utilizare a capacitatii de depozitare;

V – valoarea materialelor rulate (depozitate in perioada analizata).

Desigur ca, pentru primii doi indicatori care se refera la utilizarea capacitatii de depozitare, cu cat coeficientul va fi mai apropiat de 1, cu atat situatia va fi mai buna, idealul fiind arunci cand coeficientul va fi 1.

In ce priveste cel de-al treilea indicator, el poate fi calculat si in dinamica (perioada curenta fata de o perioada de baza sau realizarile fata de plan etc.) si trebuie tinut seama de structura produselor depozitate.

E.       Eficienta economica a activitatilor depuse de unele depozite pentru prelucrarea si conditionarea unor produse este exprimata prin indicatori specifici acestor activitati. Pe prim plan se situeaza costul unitar al conditionari produselor, asociat cu indicatorii care se refera la diferitele elemente de cheltuieli si resurse utilizate cum sunt:

productivitatea muncii;

cheltuieli pentru retributii;

amortismentul specific;

consumul de resurse energetice si costul energiei pe unitatea de produs conditionat;

valoarea pierderilor cantitative si calitative in timpul prelucrarii si conditionarii.

In cazul cand unitatea de depozitare si conditionare cumpara materia prima, se are in vedere si valoarea acesteia in functie de structura pe beneficiari, structura calitatii, perioadele de achizitionare etc.

De asemenea, in cazul calcularii unor tarife pentru conditionarea produselor, se stabileste diferenta intre veniturile realizate si cheltuieli, nivelul profiturilor in raport de cheltuieli de depozitare si conditionare si de fondurile de productie utilizate.

F.       Dintre indicatorii care exprima rentabilitatea activitatii de depozitare, specifici unitatilor economice care desfasoara activitate de depozitare si comercializare a resurselor materiale, fac parte:

a)Rentabilitatea capitalului propriu:

Rp = Prx100/ Kp, in care:

Pr – masa profitului;

Kp – capitalul propriu.

b)Rentabilitatea capitalului permanent:

Rp = Prx100/ Kper, in care:

Kper – capitalul permanent.

C)Rentabilitatea costurilor:

Rp= Prx100/ Cht, in care:

Cht – cheltuieli totale de depozitare.

d)Rentabilitatea cifrei de afaceri:

Rp = Pr×100/ Ca, in care:

Ca – cifra de afaceri.

In conditiile economiei de piata, unde scopul oricarui agent economic este de a obtine profit si de a fi competitiv pe piata, necesitatea determinarii indicatorilor de eficienta devine tot mai acuta.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1392
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site