Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic



CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR. CARACTERISTICI ALE EFICIENTEI INVESTITIILOR

Trecerea la economia de piata si restructurarea economiei tarii noastre sunt pravazute a se infaptui in conditiile eficientei si rentabilitatii. Insasi dezvoltarea pe mai dparte a economiei nationale, potrivit cerintelor pe plan mondial, depinde, in masura hotaratoare, de sporirea eficientei in toate domeniile, de imbunatatirea laturilor calitative ale activitatii productive.




In sistemul concurential, al pietei libere, actiunile intreprinzatorilor sunt competitive in masura in care au o eficienta inalta, adica asigura obtinerea unor efecte cat mai mari, in raport cu resursele alocate sau consumate.

Orice activitate umana este, in acelasi timp, consumatoare de resurse si producatoare de efecte. Dezvoltarea economico-sociala s-a bazat, mult timp, pe conceptia ca omenirea dispune de un adevarat 'corn al abundentei' de resurse naturale. Dar, socurile produse de crizele de energie si materii prime, precum si degradarea evidenta a mediului natural, datorita exploatarii sale nerationale, au condus la abordarea cat mai realista a problemelor privind dimensiunea reala a resurselor disponibile pe plan mondial, cat si la nivelul fiecarei tari. Protejarea rezervelor, utilizarea cat mai rationala a resurselor - necesitati stringente ale perioadei actuale - impun cresterea rolului criteriilor de eficienta in adoptarea deciziilor economice.

Nivelul limitat al resurselor materiale si de munca genereaza cerinta economicitatii folosirii lor, in sensul asigurarii unor randamente maxime si a unor cheltuieli minime.

Exista o relatie obiectiva, cauzala si functionala intre efectele economico-sociale utile si efortul de resurse materiale, de munca si financiare pe care-l face societatea. Eficienta activitatii productive exprima tocmai necesitatea economisirii muncii sociale, ca o conditie a progresului economico-social.

Pornind de la sensul lingvistic al notiunii de eficienta (a produce efectul util asteptat), se poate spune ca eficienta este atributul oricarei actiuni umane de a produce efectul util dorit. Eficienta economica inseamna obtinerea efectelor economico-sociale utile, in conditiile cheltuirii rationale, economicoase a resurselor tehnice, materiale, de munca si financiare, folosindu-se, in acest scop, metode stiintifice de conducere si organizare a activitatii productive.

Caile si formele in care se materializeaza eficienta in sfera productiva sunt: cresterea productivitatii muncii, reducerea consumului de materii prime, materiale si combustibili, scaderea cheltuielilor de transport, cresterea rentabilitatii intreprinderilor, imbunatatirea calitatii produselor etc. Dupa cum vedem, eficienta se exprima, dupa caz, prin diferitele sale forme sau aspecte partiale si, indeosebi, prin seria reunita a acesteia.

Daca dorim sa comensuram exact eficienta productiei, acel castig maxim in toate acceptiunile sale, nu trebuie sa lipseasca sau sa fie subapreciata nici una din formele sale. Iar pentru realizarea ei este necesara indreptarea tuturor eforturilor spre laturile sale componente.

Uneori, intalnim o interpretare sau intelegere a eficientei productiei foarte apropiata de cea a rentabilitatii. Insa, intre aceste notiuni nu se poate pune semnul egalitatii, pentru ca eficienta economica, dupa cum s-a vazut, are un continut mai cuprinzator.

In functie de natura efectelor, putem vorbi de eficienta economica, sociala, ecologica, tehnica etc.

Avand in vedere teza potrivit careia, mai devreme sau mai tarziu, orice actiune, indiferent de natura sa, se va transforma in efecte economice, specialistii recunosc rolul major al eficientei economice in activitatea economico-sociala.

Acceptiunea notiunii de eficienta economica poate fi intalnita, in studiile de specialitate si in practica, in doua sensuri:

a) performante (rezultate dintre cele mai mari) ale unei activitati;

b) efecte maxime ale unei activitati in raport cu resursele alocate sau consumate.

Acesta din urma este mai edificator, exprimand efectul util la unitatea de efort sau, invers, efortul depus la unitatea de efect util. Nivelul eficientei este cu atat mai ridicat cu cat este mai mare efectul util la o unitate de cheltuiala de munca sociala, sau cu cat este mai mic efortul de munca sociala pe o unitate de efect util.

In expresia ei cea mai generala, eficienta economica este redata de relatia dintre rezultatele obtinute intr-o anumita activitate economica si cheltuielile efectuate in activitatea respectiva. Totusi, eficienta prusupune raportarea la o baza de comparatie spatio-temporala, adica analiza ei se face in comparatie cu nivelul atins in activitati similare sau pe variante de proiect cu parametri diferiti: volum de investitii, nivel al cheltuielilor de exploatare, durata de viata etc.

Analiza eficientei economice raspunde la intrebarile: cum se folosesc resursele si cat se consuma din ele; se urmareste, deci, atat gradul de valorificare cat si economisirea acestora.

In acest context, este necesar ca resursele sa fie cat mai riguros structurate dupa criterii care sa corespunda cerintelor analizei economice.

1) Dupa criteriul regenerarii in timp, avem:



a) resurse regenerabile - resurse umane, materiale de natura vegetala, unele resurse energetice (energia valurilor, eoliana, solara etc.);

b) resurse neregenerabile - resurse materiale si energetice de natura anorganica in general.

2) Dupa modul de participare la circuitul economic, avem:

a) resurse potentiale - neintrate in circuitul economic;

b) resurse intrate in circuitul economic, care pot fi:

- avansate: cele existente in patrimoniul intreprinderilor, chiar daca nu sunt efectiv folosite (investitii, mijloace fixe si circulante, forta de munca etc.);

- ocupate: cele care contribuie la producerea efectelor utile in perioada respectiva (sunt resursele avansate exclusiv investitiile, mijloacele fixe in rezerva sau conservare, mijloacele circulante fara miscare etc.);

- consumate: cele efectiv cheltuite pentru obtinerea efectelor economice si care se regasesc in costuri.

3) Dupa natura lor, resursele pot fi:

a) umane;

b) materiale;

c) energetice;

d) financiare;

e) tehnice, etc.

4) Dupa tipul de resursa luat in considerare, putem vorbi de:

a) eficienta economica a resurselor avansate (aici se include si eficienta investitiilor);

b) eficienta resurselor ocupate, care, in functie de natura resursei, poate fi:

- eficienta folosirii fortei de munca;

- eficienta folosirii mijloacelor fixe;

- eficienta folosirii resurselor materiale, banesti, valutare, etc.

c) eficienta resurselor consumate - a costurilor de productie.

In general, cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau alocate, criteriul de eficienta este de economisire a lor. Pentru resursele consumate, insa, se pune problema gradului de valorificare, adica obtinerea unor efecte economice cat mai mari pe unitatea de resursa connsumata.

Efectele economice pot fi directe - identificabile la obiectivul realizat pe baza investitiei, si indirecte - ca rezultat al efectului de propagare in alte sectoare de activitate. In raport cu scopul urmarit, ele pot fi: de baza sau complementare.

Corelatia dintre eforturi si efecte, din punct de vedere cantitativ, se exprima prin indicatori de eficienta, care, de regula, imbraca forma de raport matematic. Este necesar sa se foloseasca un sistem de indicatori de eficienta, pentru a evidentia toate corelatiile posibile. Constructia sistemului de indicatori presupune o munca atenta de identificare si cuantificare a tuturor resurselor alocate sau consumate si a tipurilor de efecte generate. De un real folos este, in aceasta munca, matricea efect/efort. Este o matrice patratica, in care numarul de linii/coloane este cel al indicatorilor de efort si de efect identificat ca fiind caracteristice activitatii ce se analizeaza. Ordonarea acestora permite partitionarea matricii in patru cadrane. Fiecare cadran va contine un anumit tip de indicatori de eficienta economica, astfel:



a) indicatori de tip efort/ efort (cadran I), cum ar fi: costul unui loc de munca, valoarea fondurilor fixe la 1 leu investitie, grad de inzestrare tehnica a muncii etc.;

b) indicatori de tip efect/efort (cadran II), cum ar fi: beneficii la 1 leu investitii, productie la 1000 lei fonduri fixe etc.;

c) indicatori de tip efort/efect (cadran III), cum ar fi: investitia specifica, cheltuieli la 1000 lei productie marfa etc.;

d) indicatori de tip efect/efect (cadran IV): profit la 1000 lei cifra de afaceri, curs de revenire etc.

Dimensiunile matricii variaza in functie de activitatea pe care o caracterizeaza, de gradul de detaliere folosit in analiza, de nivelul decizional pe care-l deserveste.

In urma efortului de investitii se obtin diverse efecte economice, reflectate si pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, in raport cu efortul investitional, da masura eficientei investitiei.

Efectele economice obtinute, in functie si de caracterul investitiei, pot fi:

- reducerea costurilor de functionare a utilajelor (cheltuieli de intretinere si reparatii) pe seama investitiilor de inlocuire a masinilor si utilajelor;

- diminuarea cheltuielilor cu forta de munca, obtinute mai ales pe baza investitiilor de modernizare si de aplicare a inovatiilor;

- sporirea rentabilitatii (randamentului) activitatii firmei, prin investitii de expansiune, care conduc la cresterea capacitatii de productie si/sau la adaugarea unui nou produs gamei existente; pe baza unor astfel de investitii se asteapta castiguri suplimentare mult mai mari decat cele din micsorarea costurilor;

- obtinerea unor efecte in perioade mai indepartate si adesea indirecte, la investitii strategice sau de interes general. De exemplu, cheltuielile facute pentru sistemul anti-poluant dintr-o uzina, care au efecte economice si sociale pe un plan mai larg.

Desigur, prin investitie se urmareste un efect sau altul, insa efectele sunt, de obicei, legate intre ele, adaugandu-se unul altuia, iar pentru calculul eficientei se ia in considerare cumulul lor. Este foarte important sa nu se faca, in nici un caz, rabat la calitatea produselor, atunci cand in realizarea acestora se urmareste economicitatea.

Eficienta investitiilor unei firme trebuie apreciata si in corelatie cu interesele de ansamblu ale economiei nationale, adica sa se tina seama de multiplele efecte create in avalul si amontele domeniului respectiv al productiei materiale.

Sensul eficientei activitatii productive, a utilizarii resurselor difera dupa nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmaresc, locul unde se desfasoara actiunea etc. Astfel, pe ansamblul economiei, eficienta se exprima prin sporul de venit national pe unitatea de efort, iar la scara unei intreprinderi prin nivelul productivitatii muncii, al costurilor unitare de productie, al rentabilitatii.

Marimea eficientei economice prinde contur, se materializeaza, in cadrul intreprinderii, dar ea are importanta si pentru economia nationala in ansamblul ei. Astfel, cresterea productivitatii muncii, reducerea costurilor si sporirea rentabilitatii isi gasesc expresia si in sporirea venitului national.

Marimea eficientei economice este apreciata in functie de conditiile concrete in care se desfasoara productia. Aceasta inseamna ca trebuie sa luam in considerare caracterul ei dinamic, modificarile determinate de influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane.

O eficienta economica ridicata se obtine in conditiile unei tehnologii moderne, care valorifica la maximum materiile prime si energia, asigura produse de calitate superioara, la un cost redus. Eficienta productiei si mai ales a utilizarii produselor in economia nationala sau a valorificarii lor pe piata externa depinde, astazi, nu numai de productivitatea muncii care realizeaza aceste produse, ci si de nivelul consumurilor materiale si energetice, care reprezinta un parametru hotarator al calitatii si un factor al competitivitatii pe piata externa.

In domeniul investitiilor, trebuie sa avem in vedere unele caracteristici ale eficientei economice:

a) Eficienta economica a investitiei este o parte a intregii activitati productive. Ea depinde, in ultima analiza, de actiunea in comun a tuturor factorilor si fazelor procesului de productie. Ca urmare, eficienta cheltuielilor de investitii reflecta atat modul cum au fost concepute si realizate lucrarile de investitii, cat si elementele (factorii) procesului de productie. Desigur, un rol esential revine procesului de investitii, pentru ca acesta contribuie la impulsionarea progresului tehnico-stiintific.



b) Eficienta economica a investitiilor isi contureaza continutul prin raportarea diverselor efecte scontate sau obtinute la cheltuielile necesare obtinerii lor. Formele ei de manifestare se amplifica, in raport cu natura efectelor si efortului de investitii, in cadrul unei game largi de indicatori.

c) Nivelul eficientei economice a investitiilor se stabileste pe baza de previziune, deoarece calculele respective se fac intr-o etapa care precede atat executarea obiectivului, cat si functionarea acestuia. Previziunile se refera la nevoia sociala pentru anumite produse sau servicii, modificari ale volumului si structurii productiei, ale cerintelor de consum, ale preturilor, ale tehnologiilor de fabricatie.

Se fac de asemenea previziuni asupra duratei vietii produselor intreprinderii (termenele la care va fi necesara modernizarea radicala a produselor, a metodelor de productie si reconstructie). Sunt mari incertitudini in prevederea modificarilor in preturile produselor, materiilor prime, energiei, serviciilor etc., mai ales ale celor de pe pietele externe. Pe baza previziunilor se determina, in ultima analiza, dimensiunea efectelor economice si cea a efortului de cheltuieli.

d) Raportul efect/efort se ia in stransa corelatie cu factorul timp, datorita existentei decalajului intre momentul cheltuirii resurselor de investitii si cel al obtinerii efectelor economice. Influenta factorului timp se ia in considerare mai ales prin folosirea tehnicilor de actualizare a valorilor viitoare. Astfel, putem sa estimam nivelurile eficientei economice cat mai aproape de dimensiunile ei potentiale.

e) Eficienta economica a investitiilor imbraca, in procesul realizarii sale, o forma absoluta, dar se calculeaza si in forma relativa, pentru a face comparatii intre variantele de proiect. Nivelul eficientei economice absolute este in functie de parametrii de efort si efect ai fiecarei variante. Dintre aceste doua forme, prima este cea care se regaseste si dainuie in decursul activitatii productive, care sta la baza ritmului de crestere.

In decursul functionarii obiectivului avem de-a face cu eficienta economica absoluta, insa marimea acesteia este determinata si de nivelul eficientei relative care a ajutat la alegerea variantei mai bune de investitii.

f) Determinarea eficientei economice a investitiei sa se bazeze pe o abordare sistematica, datorita interdependentei dintre procesele economice, dintre intreprinderi si ramuri. Aceasta pentru ca efectele favorabile ale investitiilor privind modernizarea unei intreprinderi, de exemplu, nu se manifesta doar asupra activitatii acesteia, ci si in economia altor intreprinderi cu care se afla in relatii de cooperare productiva. Aici este vorba de efecte economice propagate de la unele intreprinderi la altele. Iata de ce este necesar ca in evaluarea eficientei economice sa se cuprinda si dimensionarea in spatiu, sa se tina seama si de interdependentele dintre ramuri si subramuri, intre intreprinderi pe linie de productie.

Din acest unghi de vedere, un proiect de investitie este cu adevarat eficient, nu numai pentru ca el se incadreaza avantajos in criteriile de eficienta, ci si pentru efectele propagate favorabile asupra altor sectoare de activitate cu care se afla in relatie de cooperare economica.

Abordarea eficientei proiectului de investitie intr-o viziune sistematica si dinamica implica, totodata, luarea in considerare a unor premise esentiale cum sunt: gospodarirea rationala si protejarea resurselor, mai ales a celor epuizabile, neregenerabile, pastrarea echilibrului ecologic, ocrotirea starii de sanatate a oamenilor. Pentru toate categoriile de resurse (alocate, ocupate, consumate) calculele de eficienta trebuie sa reflecte rezultatele scontate, posibile de obtinut, in concordanta cu volumul si structura nevoii sociale reale, sa vizeze efectele atat la nivelul proiectului insusi, cat si la cel al economiei nationale in ansamblul ei.

Eficienta economica si rentabilitatea sunt notiuni strans legate intre ele, dar si delimitate, determinarea lor implicand solutionarea problemelor referitoare la tehnica, la combinatiile factorilor de productie, la cantitatea de produse oferite pe piata etc.

Desfasurarea unei activitati eficiente presupune utilizarea rationala, judicioasa a factorilor de productie. Daca poti sa produci aceeasi cantitate de produse cu acelasi numar de masini, dar intr-un interval de timp mai scurt, inseamna ca realizezi o eficienta economica. Alegerea celei mai bune combinatii tehnice, pe baza criteriilor de economicitate, cade in sarcina inginerilor.

Odata aleasa tehnica eficienta, ramane sa se decida cantitatea de fabricat, care sa asigure cerintele pietei in conditiile unei rentabilitati ridicate. In stabilirea cantitatii de produse, nu este suficient de stiut cat este posibil de vandut, ci si care sa fie oferta in conditiile unor preturi date. In functie de costul de fabricatie (costul marginal) si pretul de vanzare, se va elabora o curba a ofertei. Studierea acestor aspecte cade in sarcina economistilor.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1924
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site