Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

Caracterizarea mediilor de afaceri moderne

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic




Caracterizarea mediilor de afaceri moderne

1.1. Noua economie. Societatea informationala-societatea cunoasterii




Schimbarile profunde inregistrate la nivel micro si macroeconomic, ca efect al globalizarii pietelor de capital, al reducerii barierelor economice si comerciale si nu in ultimul rand al dezvoltarii rapide a tehnologiilor informationale si de comunicatii, au facut posibile aparitia unei diversitati de termeni care sa defineasca trasaturile societatii de astazi.

Societatii de astazi ii corespunde o economie mult schimbata fata de cea de odinioara, fapt pentru care cercetatorii au denumit-o generic noua economie. In incercarea de a caracteriza progresele revolutionare din domeniul tehnologiilor informationale si de comunicatii (TIC) si de a defini trasaturile societatii moderne, au fost elaborati si alti termeni sugestivi, cum ar fi: digital economy, Internet economy, network economy, e-economy etc. Indiferent de punctul de vedere abordat, toti termenii utilizati au avut la baza urmatoarele concluzii principale:

a) informatia este o resursa strategica;

b) informatia sta la baza unor noi ramuri economice;

c) dezvoltarea tehnologiilor informationale si de comunicatii revolutioneaza activitati fundamentale ale societatii umane: afacerile, invatamantul, guvernarea, managementul intreprinderii.

Astfel, noua economie este adesea denumita drept economie a informatiei datorita rolului superior al acestei resurse in economie, in raport cu resursele materiale sau de capital. Economistul James W. Michaels, in articolul How New is the New Economy? (Forbes, October 11, 1999), a realizat o incadrare conceptual teoretica a societatii in care ne aflam, prezentand erele prin care a trecut si trece omenirea, respectiv de la era pietrei, a fierului, a agriculturii, a industriei, a tehnologiei si terminand cu era cunoasterii.

Acad. Mihai Draganescu considera ca omenirea se gaseste intr-o era a informatiei (ce are ca faze succesive societatea informationala, societatea cunoasterii si societatea constiintei) si ca vom ajunge in acest secol la un moment in care va trebui sa intervina o imbinare intre elementele societatii cunoasterii si a societatii constiintei, acum de actualitate fiind imbinarea dintre societatea informationala si societatea cunoasterii.

Dupa acad. Mihai Draganescu, societatea cunoasterii reprezinta acea economie in care procesul de inovare devine determinant. Inovarea urmareste a imbunatati productivitatea nu numai in raport cu munca si capitalul, ci si in raport cu resursele energetice si materiale naturale, cu protectia mediului. Noua economie nu se poate reduce numai la economia digitala si Internet, deoarece in secolul XXI, omenirea trebuie sa atinga si stadiul unei societati sustenabile din punct de vedere ecologic.

Asa cum in economia de astazi inca mai domina activitatile din ramura constructiilor de masini, cu industriile asociate ale producatorilor de automobile, cu dealerii de masini noi sau second-hand, cu producatorii de piese de schimb, cu atelierele de reparatii, cu companiile de prelucrare a petrolului si statiile de benzina, cu serviciile de asigurari, etc., noua economie va gravita in jurul altor industrii - fabricarea de calculatoare, industria software-ului, industria comunicatiilor (telefonie, cablu, satelit ) si a diferitilor furnizori de continut informational: baze de date, publicatii electronice etc. Intr-un cuvant, un sector de varf al economiei secolului 21 va fi industria interactiva multimedia.

Tehnologiile informationale si de comunicatii vor permite reducerea traficului auto si implicit a poluarii. De asemenea, sub aspectul modului de organizare a afacerilor, va exista o stransa colaborare intre producatori si cumparatori, intre angajatori si angajati, aspecte ce vor duce la aparitia de noi modele de afaceri si de diverse tipuri de teleactivitati.

Diferentele care apar intre cele doua tipuri de economii ar putea fi sintetizate ca in tabelul nr. 1:

Tabelul nr. 1- Elemente fundamentale: vechea economie si noua economie

VECHEA ECONOMIE

NOUA ECONOMIE

Caracteristicile generale ale economiei:

Pietele

Stabile

Dinamice

Sfera competetiei

Nationala

Globala

Forma de organizare

Ierarhica,

Birocratica

Relationala,

Antreprenoriala

Potentialul geografic si

Mobilitatea afacerii

Reduse

Inalte

Competitia intre regiuni

Scazuta

Inalta

Industria:

Organizarea productiei

Productie de masa

Productie flexibila

Factorul cheie al productiei

Capital / munca

Inovatie / cunostinte

Tehnologia conducatoare

Mecanizare

Digitizare

Sursa avantajului competitiv

Scaderea costului prin economia de scara

Inovatie, calitate, reglare la piata, cost

Importanta cercetarii / inovarii

Moderata

Inalta

Relatiile cu alte firme

Stabilite direct

Aliante si colaborare

Forta de munca:



Principalul scop al politicii

Ocupare deplina

Salarii si venituri mari

Calificare

Calificare specifica

Calificare larga, instruire multipla

Educatie necesara

O calificare

Invatare continua

Relatiile de munca/conducere

Adverse

Colaborative

Natura ocuparii

Stabila

Risc si oportunitate

Guvernarea:

Relatiile afaceri-guvern

Cerinte impuse

Sprijinirea firmelor pentru inovatii / crestere

Reglementari, norme

Comanda si control

Instrumente de piata, flexibilitate

Noua economie se refera atat la tehnologiile informationale si de comunicatie cat si la noile modele organizationale ale companiilor. La cel mai simplu nivel, tehnologia informatiei ajuta firmele sa colecteze informatii cu un efort cat mai redus. Managerii din intreprinderile moderne, introduc aceste informatii intr-un proces de luare a deciziilor, astfel incat din ce in ce mai multi angajati sa devina factori de decizie.

Reducerea constrangerilor spatiale si temporale in materie de comunicatii si deschiderea de noi canale de comunicatie intre oameni face ca in noua economie, abilitatea firmelor de a inova si de a castiga mai rapid piata, constituie un important factor al avantajului competitiv.

Un studiu realizat de Massachusetts Institute of Technology (MIT) a aratat ca intr-un spectru din ce in ce mai larg de sectoare industriale, reducerea dimensiunii firmelor este puternic corelata cu investitiile in tehnologia informatiei. Firmele mari incep sa renunte la structurile birocratice, complicate, in favoarea unora echipe mai mici si adesea autonome. Pentru a tine pasul cu cele mai performante companii, directorii firmelor trebuie sa se transforme din comandanti in antrenori, adica in loc sa specifice continutul exact al deciziilor, ei trebuie sa puna la punct contextul in care altii vor lua decizii.

Dezvoltarea unei infrastructuri informationale reprezinta pentru multe state o prioritate in strategia nationala. In anul 1993, SUA a elaborat proiectul 'The National Infrastructure Act” - un proiect sustinut cu miliarde de USD si la care participa cele mai reprezentative corporatii IT - care are ca scop elaborarea unei viziuni asupra infrastructurii informationale nationale.

In anul 1994, la sesiunea ITU (International Telecommunication Union) de la Buenos Aires, s-a lansat un apel catre toate tarile lumii pentru dezvoltarea de infrastructuri informationale nationale proprii, iar prin cooperare internationala sa se realizeze infrastructura informationala globala.

De asemenea, tarile membre ale Uniunii Europene pentru a raspunde la 'nevoia uniunii de a stabili un obiectiv strategic clar si de a agrea un program de schimbari pentru construirea unei infrastructuri bazate pe cunoastere, pentru cresterea inovarii si reformei economice si modernizarea sistemelor de sanatate si educatie' (Romano Prodi, Lisabona, martie 2000), a adoptat initiativa cunoscuta sub numele Planul eEurope - An Information Society for all, care are ca obiectiv ca fiecare cetatean european, fiecare scoala, fiecare firma sa se conecteze cat mai curand posibil la Internet.

Pentru a sprijini implementarea societatii informationale si in tarile candidate, Uniunea Europeana a conceput, impreuna cu acestea, Planul eEurope+ care este o replica a planului eEurope.

Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei din tara noastra, a elaborat o serie de planuri in vederea largirii accesului la informatie. Astfel, ca raspuns la planul european eEurope+, Romania are in pregatire programul eRomania+, care va cuprinde principalele directii de actiune si prioritati in domeniul tehnologiei informatiei:

accelerarea introducerii calculatoarelor si accesului la Internet in unitatile de invatamant scolar si liceal;

infrastructura de comunicatii voce-date a Guvernului Romaniei (trecerea la o administratie moderna si e-government prin realizarea unei infrastructuri performante de comunicatii de voce/date, accesibila din orice punct al administratiei centrale.)

identificarea si experimentarea schimbarilor si oportunitatilor spatiului virtual;

crearea unui mediu informational electronic coerent prin interconectarea institutiilor (biblioteci, muzee, centre de informare si documentare etc.) care au ca atributii asigurarea informarii si documentarii pentru diverse categorii de beneficiari;

crearea unui sistem de informare integrat pentru cetateni in domenii de interes social, cultural si economic;

Beneficiile existentei unei infrastructuri informationale nationale si globale sunt imense, fiind menite sa permita evolutii spectaculoase pe calea modernitatii in tarile care se vor alinia noilor orientari

revolutioneaza capacitatea de comunicare a omului, peste granitele nationale, la nivel global;

creeaza conditii pentru realizarea de noi produse si servicii, asigurand o dezvoltare economica durabila, inclusiv prin noi locuri de munca;

sprijina dezvoltarea unor tehnologii si tendinte noi care permit evolutia societatii prin asigurarea unor servicii digitale (oriunde, la orice timp), a unui mediu inteligent (in casa, la serviciu etc.), facand din cunoastere un bun folosit in decizii si inovare, ca o conditie a dezvoltarii .

Componentele unei infrastructuri informationale nationale sunt redate schematic in figura nr. 1:

Figura nr.1. Componentele unei infrastructuri informationale nationale



La momentul actual exista diferente imense intre statele lumii si chiar in cadrul aceleiasi tari, intre regiuni, in privinta gradului in care economiile sunt structurate si opereaza in acord cu caracteristicile economiei digitale. Factorii care contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri electronic la nivel global sunt:

infrastructura de telecomunicatii

infrastructura de servicii/instrumente de plata electronice

existenta unei mase critice de utilizatori

existenta unor parteneri de afaceri ce au solutii ERP (Enterprise Resource Planner) implementate

siguranta sistemelor

legislatie in domeniu

1. Medii de afaceri moderne

Se poate spune ca odata cu intrarea in era Internetului si a e-business-ului, s-au produs transformari fundamentale ale structurilor socioeconomice. Succesul in afaceri implica din partea organizatiilor, in primul rand apel la tehnologia informatica si extinderea relatiilor de afaceri in afara limitelor teritoriului national.

Tehnologia si in special Internetul au schimbat modul in care se fac afacerile. Internetul ofera infrastructura tehnica ce permite prezenta online, respectiv abilitatea de a comunica cu clientii, partenerii de afaceri, de a avea acces usor si rapid la informatii direct de la serviciu sau de acasa.

Internetul reprezinta infrastructura prin care se vehiculeaza informatia de orice fel: text, sunet, voce, imagine, video. In esenta, el este o retea globala realizata din retele mai mici, prin care se reunesc milioane de calculatoare din intreaga lume, prin infrastructura telecomunicatiilor.

Tehnologia World Wide Web (www) introdusa Tim Berners-Lee in anul 1990, a schimbat fundamental Internetul, astfel incat astazi nu se mai face de fapt o distinctie intre Web si Internet. Din punct de vedere tehnic, spatiul Web pune la dispozitie un sistem global si standardizat de comunicare multimedia, informatiile fiind organizate asociativ si distribuite in functie de cerintele utilizatorilor. Pe masura ce Internetul a devenit mai sofisticat, si site-urile Web si-au adaptat cerintele. Schimbarile din Internet pot fi grupate in patru generatii de site-uri web:

generatia I - site-uri web simple de tip 'brosura on-line'. Initial companiile erau multumite sa aiba o simpla prezenta pe Internet. Dezavantajele acestor tipuri: nu erau site-uri interactive, cititul continutului on-line consuma timp si tindea sa fie dificil, timp mare de download a informatiilor;

generatia a II-a - site-uri web structurate pe specificul intern al companiei: informatii despre strategia si misiunea companiei, locuri de munca, stiri din presa, mesajul presedintelui companiei. Aceasta generatie este mult mai apropiata de un site Intranet si se caracterizeaza prin prezenta numeroasa a imaginilor in pagini, fara multe informatii afisate, vizitatorii trebuind sa selecteze anumite imagini pentru a obtine informatii mai detaliate cu privire la produse, preturi.

generatia a III-a - site-uri web ce utilizeaza elemente simple de navigare (cuvinte pentru navigare in loc de imagini), iar continutul este orientat spre vizitator. Elementele de navigare utilizeaza explicatii text pentru un download rapid. Vizitatorii pot accesa informatiile dorite din cateva click-uri fara a astepta incarcarea unor imagini mari. Imaginile tind sa fie cat mai reduse in dimensiune, informatiile interne despre companii pot fi gasite pe site, dar nu mai sunt afisate/centrate pe pagina home.

generatia IV-a reprezinta viitorul Internetului. Ea seamana cu generatia a III-a, diferentele fiind in spatele scenelor. Ele sunt strans legate de toate aspectele companiei. Cand un client cauta o informatie dintr-un astfel de site, informatia este generata dintr-o baza de date specifica pentru clienti. De exemplu, pe site-ul Dell Computers https://www.dell.com/ poti sa configurezi dinamic calculatorul pe care doresti sa-l cumperi, prin alegerea optiunilor din meniurile afisate pe site. Chiar daca nu cumperi acel calculator, compania pastreaza optiunea pentru o cercetare de marketing, respectiv pentru a o ajuta sa identifice caracteristicile mai mult sau mai putin cautate.

Internetul face posibil si usor pentru ca companiile sa ofere clientilor o prezenta pe intreg globul. Prin intermediul Internetului, produsele companiei pot fi accesate direct si de asemenea:

face nerelevanta marimea companiei: fie ca sunt mai mari sau mai mici, firmele au acelasi acces la clienti si pot crea acelasi tip de prezenta in mediul Internet;

face nerelevanta locatia companiei. Clientii localizati oriunde pot usor accesa site-ul companiei. De asemenea, timpul zonal este nerelevant. Internetul este accesibil 24 de ore din 24, sapte zile din sapte. Bazele de date si e-mail-urile au caracteristici tipice interactive. Nici una dintre ele nu necesita interactiune umana pentru a oferi clientilor informatii despre produse si servicii;

creste feedback-ul - poti avea acces instantaneu la reactia clientului si un feedback la programele de marketing si la preturile produselor lansate pe web.

Din acest punct de vedere, se poate spune ca intreprinderile mici au un avantaj. Pentru ele este mai usor sa-si modifice infrastructura interna si sa se adapteze la noile cerinte ale comertului online, fata de marile companii care vor necesita schimbari ale infrastructurii interne pentru a deveni sisteme flexibile si functionale in mediul Internet.

Internetul aduce mult mai aproape compania de clienti si de furnizori. Un site Internet permite o prezenta web pentru publicul general. Un site Intranet utilizeaza tehnologia Internet pentru a oferi angajatilor proprii acces la informatiile interne. Aceste site-uri sunt separate de Internet prin intermediul unor metode de securitate, astfel incat persoanele din afara organizatiei sa nu poata avea acces la informatiile private. Pe un site Extranet, partenerii de afaceri - pe baza unei parole protejate - pot accesa informatii pe care publicul general nu poate (figura nr. 2)

Figura nr. Tehnologia Internet si modele de afaceri electronice

Comertul electronic (e-commerce), in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare (OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii avand loc offline sau online.

Exista deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi clasificate in functie de numarul de furnizori, prestatori de servicii catre clienti, astfel:

1-catre-1 (e-shop)

mai multi-catre-1 (e-mall)

mai multi-catre-mai multi (e-licitatie).

Dupa tipul clientului, ce are o anumita formare profesionala, anumite interese si preferinte, putem avea urmatoarele modele de afaceri de comert electronic (figura nr. 3)

un consumator - Business-to-Consumer (B2C sau BTC) - se refera la relatiile dintre comerciant si consumatorul final, fiind considerat comert electronic cu amanuntul;

o alta firma - Business-to-Business (B2B sau BTB) - cuprinde toate tranzactiile ce se efectueaza intre doi sau mai multi parteneri de afaceri, care actioneaza pe Internet prin utilizarea de nume si parole pentru paginile de web proprii;

administratia publica - Business-to-Government (B2G sau BTG) acopera toate tranzactiile dintre firme si autoritati administrative locale sau centrale (pentru acest model de afaceri se mai utilizeaza si termenul Business-to-Administration);

un angajat - Business-to-Employee (B2E) se refera la tranzactiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei si efectuate prin sistemul intranet propriu.

Figura nr. 3. Modele de afaceri de comert electronic

Alte relatii stabilite prin intermediul retelei Internet, adiacente comertului electronic, sunt: government to government (G2G), government to business (G2B), government to consumer (G2C), consumer to government (C2G), consumer to business (C2B) si consumer to consumer (C2C), fiind sintetizate in tabelul de mai jos:

Tabel nr. - Tipuri de relatii in comertul electronic

Guvern (G)



Intreprinderi (B)

Consumatori (C)

Guvern (G)

G2G

coordonare

G2B

informare

G2C

informare

Intreprinderi (B)

B2G

administratie, logistica

B2B

comert electronic

B2C

comert electronic

Consumatori (C)

C2G

achitare taxe online

C2B

comparatie preturi

C2C

licitatii online

Analizand evolutia comertului in mediul Internet, prin analogie cu clasificarea site-uri-lor web efectuata de A. Rosen, se poate spune ca aceasta ar putea fi impartita in 4 faze distincte:

informare electronica. In aceasta etapa, companiile au receptionat valoarea Internetului in primul rand ca un mediu de comunicatie. Interactiunea consumatorului cu un site web tip 'brosura' al unei companii, este limitata doar la citirea unor texte si a vizualizarii unor imagini. Realizarea tranzactiilor si interactiunea cu clientii sunt inca conduse de medii traditionale cum sunt telefonul sau faxul.

business-to-consumer. Modele de comert electronic sau concentrat pe aplicatiile care permit tranzactii si interactiuni intre companie si consumator (modelele de afaceri B2C).

business-to-business. In aceasta faza initiativele de comert electronic sunt concentrate pe aplicatiile B2B care permit tranzactii si interactiuni intre companii si partenerii de afaceri.

e-enterprise. Aceasta faza este caracteristica acelor companii ale caror piete contin atat aplicatii B2C cat si B2B. Practic acestea au implementat acele tehnologii comune care sa le permita utilizarea diferitelor categorii de e-aplicatii care sa deserveasca ambele segmente de piata (ex. American Express, Dell Computers)

In figura nr. 4 sunt reflectate fazele evolutiei comertului prin intermediul Internetului, cu precizarea ca nu este indicata o data de incepere si de finalizare a unei anumite faze. In fapt aceste etape se suprapun, astfel incat unele companii opereaza in faza de informare electronica iar altele in etapa e-business. Putine firme si-au integrat diferitele faze intr-o forma coerenta astfel incat sa poata trece la faza urmatoare de integrare, respectiv faza de e-Enterprise.

Figura nr. 4. Fazele de evolutie a comertului prin Internet

Daca in trecut sistemele informatice ale firmelor s-au dezvoltat in jurul unor necesitati legate in principal de gestiunea resurselor intreprinderii - planificarea productiei, gestiunea stocurilor si livrarilor, evidenta contabila si financiara, evidenta resurselor umane, astazi accentul se pune din ce in ce mai mult pe deschiderea acestor sisteme informatice pentru a e-interactiona cu mediul de afaceri inconjurator. Implementarea acestui potential in cadrul unei intreprinderi, presupune culegerea datelor din sistemele operationale, transformarea datelor in informatii, a informatiilor in cunostinte si a cunostintelor in decizii si actiuni.

Astfel, o serie de companii au investit masiv pentru dezvoltarea unor sisteme si procese care sa permita integrarea operatiunilor proprii cu partenerii de afaceri si oferirea unor servicii mai bune clientilor finali.

In era e-Enterprise, intregul lant valoric de la procurarea de materii prime si livrarea marfurilor catre consumatori si managementul clientilor, se realizeaza prin combinarea proceselor interne si externe si a relatiilor cu clientii, furnizorii, distribuitorii, partenerii si competitorii. In acest mod, e-intreprinderile evolueaza rapid spre organizatiile virtuale (figura nr. 5).

Figura nr.5. Evolutia intreprinderii catre organizatiile virtuale

Avantajul competitiv al unei e-intreprinderi este viteza si agilitatea de care da dovada in stabilirea unui model de afaceri electronic. Impactul fata de relatia traditionala producator-consumator este profund. Prin oferirea informatiilor in timp real in intregul lant valoric, companiile isi pot indrepta modelele de afaceri ce au in centrul atentiei clientul (tabelul nr. 3)

Tabel 3. Etape in evolutia catre o organizatie virtuala

1. Firme independente

Anumite firme incep sa coopereze in lantul valoric

3. Cooperarea continua in interiorul ierarhiei pentru a proteja resursele de concurenta din exterior

4.. Unitatile inalt ierarhizate continua sa evolueze

Functia de baza a unei piete, electronica sau nu, este de a facilita tranzactiile de bunuri si servicii. Pentru multi vanzatori de produse fizice, comertul electronic se simplifica doar la un canal alternativ de vanzare a produselor. Dar spre deosebire de alte canale alternative de distributie (vanzarea prin posta, vanzarea la domiciliu), comertul electronic lucreaza cu produse fundamental diferite - si anume produsele digitale - care sunt altfel fabricate, livrate si consumate decat produsele fizice.

Solutiile de comert electronic ofera o gama larga de avantaje companiilor de orice marime:

Venituri mai mari - comertul electronic permite diversificarea surselor de venituri prin includerea de noi produse si servicii Web;

Largirea pietelor - comertul electronic permite vanzarea produselor si serviciilor dincolo de limitele pietei fizice actuale, la un cost mai redus decat in cazul altor alternative traditionale;

Culegerea on-line de informatii despre clienti - comertul electronic ofera informatii importante privind comportamentul de cumparare al clientilor. Aceste informatii pot fi folosite pentru a stabili si pastra relatii solide cu toti clientii, pentru a cerceta dorintele si impresiile cumparatorilor despre produsele firmei;

Costuri reduse - comertul electronic mareste volumul de vanzari al firmei, reduce costurile de marketing si de vanzare;

Cooperarea intre firme - comertul electronic faciliteaza cooperarea intre firme si ofera acces pe noi piete. Comertul electronic permite chiar si celor mai mici furnizori, indiferent de pozitia lor geografica, sa faca afaceri in intreaga lume.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1854
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site