Notiuni generale despre ingrasaminte

Notiuni generale despre ingrasaminte

Ingrasamintele sunt substante minerale sau organice, obtinute prin sinteza, prin prelucrarea unor roci naturale, sau rezulta ca produse reziduale din diverse activitati umane, fiind utilizate in agricultura in scopul sporirii fertilitatii solului si cresterii calitative si cantitative a recoltei.

Ingrasamintele sunt de doua feluri:

ingrasaminte chimice minerale: se obtin prin prelucrarea unor roci naturale sau prin sinteza. In functie de elementele nutritive pe care le contin pot fi: ingrasaminte chimice simple ( ce contin un singur elemente nutritiv) si compuse ( contin mai multe elemente nutritive). La randul lor, ingrasamintele compuse pot fi mixte sau complexe.

Ingrasaminte organice naturale: cuprind gunoiul de grajd, diverse namoluri obtinute de la complexele de crestere a animalelor, namoluri provenite de la epurarea apelor uzate orasenesti, diverse composturi, turba, guano.

Caracteristicile ingrasamintelor . Ingrasamintele prezinta anumite proprietati de care trebuie sa se tina cont la fabricarea si utilizarea lor.

1. Substanta activa reprezinta procentul de element nutritiv din ingrasamant, exprimat fie ca element chimic ( N; P, K; S), fie ca oxid (P₂O₅, K₂O, CaO, MgO).

Continutul de substanta activa dintr-un ingrasamant se stabileste fie prin analiza chimica, fie prin calcul ( cand acesta este substanta pura). Astfel NH₄NO₃ pur contine 35% N, in timp ce ingrasamantul NH₄NO₃ contine 32-34% N.

La ingrasamintele organice ( ex.: gunoiul de grajd), alcatuite in proportie insemnata din apa (70-80%) exprimarea substantei active se face ca element chimic sau ca oxid fata de substanta umeda, si mai putin fata de substanta uscata. De exemplu, gunoiul de grajd, cu 75% umiditate, contine 0,5% N fata de substanta umeda si 2%N fata de substanta uscata.

2. Solubilitatea . Constituie scopul pentru care unele materii prime sunt prelucrate industrial pentru a fi transformate in substante usor solubile, din care, elementele nutritive sunt usor accesibile plantelor. Astfel, fosforul din rocile fosfatice se gaseste sub forma de compusi greu solubili si greu accesibili plantelor, in timp ce ingrasamintele rezultate prin prelucrarea lor il contin sub forma de compusi usor accesibili.

3. Higroscopicitatea este o insusire nedorita a ingrasamintelor solide, deoarece, absorbind vapori de apa din atmosfera in timpul pastrarii, acestea se aglomereaza, formand o masa compacta care cere cheltuieli suplimentare pentru macinare, inainte de a fi aplicate in teren. In industria ingrasamintelor se folosesc diferite adaosuri la fabricarea lor pentru a evita aglomerarea.

4. Granulometria are importanta la aplicarea ingrasamintelor si valorificarea substantei active de catre plante. Sub forma de pulbere, unele ingrasaminte sunt usor antrenate de vant, cand sunt aplicate pe teren. Din acest motiv cele mai multe ingrasaminte se granuleaza inainte de livrare.

Metode de aplicarea a ingrasamintelor. Un mare rol in sporirea eficientei ingrasamintelor il au metodele si epoca de aplicare. In principiu trebuie urmarit ca substantele nutritive sa se afle cat mai mult timp in zona activa a radacinilor plantelor.

Dupa epoca de aplicare a ingrasamintelor, se disting trei metode principale:

fertilizarea inainte de semanat ( plantat), denumita si fertilizare de baza;

fertilizarea odata cu semanatul;

fertilizarea in timpul vegetatiei, denumita si fertilizare suplimentara.

Fertilizarea inainte de semanat se imbina cu sistemul de lucrare al solului. Odata cu aratura adanca se incorporeaza cea mai mare parte din ingrasamintele fosfatice, potasice si cu azot amoniacal. O parte din ingrasaminte pot fi incorporate si cu lucrarile dinaintea semanatului. In acest caz, se folosesc ingrasamintele usor solubile, care sa fie utilizate de plante la inceputul pornirii in vegetatie.

Fertilizarea odata cu semanatul sau plantatul se face, pentru plantele care se seamana in randuri sau in cuiburi, cu masini care realizeaza simultan si semanatul si imprastiatul ingrasamintelor. Ingrasamintele se mai pot aplica si in benzi paralele cu randurile semanate. Aceasta metoda creste gradul de utilizare al ingrasamintelor. Se aplica 1/3-1/4 din doza anuala de ingrasaminte chimice. Acestea asigura nutritia plantelor pe o perioada de 20-30 de zile de la rasarire. Se folosesc in special ingrasaminte cu fosfor, si mai putin cu potasiu sau azot, care fiind foarte solubile, pot concentra prea mult solutia solului, devenind astfel daunatoare.

Fertilizarea in timpul vegetatiei are ca scop completarea nevoilor plantei in elemente nutritive, in anumite perioade critice a nutritiei acesteia.

Aplicarea ingrasamintelor se face in stare solida sau in solutii. Raspandirea lor se poate face la suprafata solului, cu sau fara incorporare ulterioara, sau se pot introduce in sol, printre randuri.

Solutiile nutritive, ca si ingrasamintele pulverulente se pot aplica si prin stropirea sau prafuirea partilor vegetative aeriene ale plantei, metoda cunoscuta sub denumirea de fertilizare extraradiculara. In timpul vegetatiei, se foloseste foarte mult, mai ales in legumicultura, la culturile din sere si solarii, ca si la culturile irigate, fertilizarea cu solutii nutritive.

Irigatia fertilizanta este metoda care consta in aplicarea ingrasamintelor chimice odata cu apa de irigare, in cantitatile si raporturile dintre elemente corespunzatoare cerintelor plantelor, in faza de vegetatie in care se face irigarea.