CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
Notiuni generale despre publicitate si asigurare
Definirea
conceptului de publicitate Considerata de o serie de autori nervul
politicii de comunicatie a intreprinderii, publicitatea reprezinta o
variabila de prima insemnatate a politicii promotionale a
acesteia si, in acelasi timp, unul din mijloacele cele mai utilizate
in activitatile de piata, prin care firma se implica
si se raporteaza la evolutia pietei,
imbratisand o larga paleta de tehnici, proprii mai
multor discipline. In esenta, publicitatea cuprinde toate
actiunile care au drept scop prezentarea indirecta - orala sau
vizuala - a unui anumit mesaj in legatura cu un produs,
serviciu, marca sau firma, de catre orice sustinator.
Altfel spus, prin actiunile publicitare intreprinse, firma urmareste
sa asigure informarea publicului in legatura cu activitatea, cu
produsele si serviciile sale, cu marcile sub care acestea sunt
prezentate pe piata, sa-1 convinga si sa-1
determine in luarea deciziei de efectuare a actului de cumparare. Pe
termen lung, publicitatea vizeaza, asa cum de altfel mentionam
mai inainte, modificari de comportament la nivelul consumatorilor, precum
si mentinerea fidelitatii acestora fata de oferta
intreprinderii. Pentru a realiza un asemenea obiectiv, in proiectarea
continutului si alegerea formelor si mijloacelor utilizate,
intreprinderea va avea in vedere o serie de cerinte, de caracteristici ale
receptorilor de informatii publicitare, respectiv: dorinta de a fi
tratat ca un partener activ si exigent in dialogul cu agentii pietei,
disponibilitati diferentiate de reactie fata de
fenomenul publicitar, capacitate de a-si exprima propriile idei si
exigente fata de acest gen de activitate. Caracteristice
publicitatii raman, mai intai, difuzarea nonpersonala a
mesajelor, respectiv transmiterea acestora catre o masa larga,
anonima de potentiali cumparatori, iar apoi faptul ca
ea este sustinuta financiar de catre firma interesata in
transmiterea mesajelor, care este si beneficiara efectelor acestora.
Pornind de la aceasta a doua caracteristica, rezulta ca
publicitatea nu se extinde si asupra actiunilor cunoscute sub
denumirea de "publicitate gratuita'. Asemenea informatii, in
conditiile cand pornesc de la surse relativ neutre, care de cele mai multe
ori sunt si obiective, inspira incredere celor care le
receptioneaza, avand efecte benefice pentru prestigiul firmei si
al produselor la care s-a facut referire. Desi pot avea, in acest
fel, un efect promotional comparabil cu cel rezultat din actiunile de
publicitate propriu-zisa, ele nu pot fi asimilate acestora, deoarece nu au
fost solicitate, initiate sau platite de firma ale carei produse
sau servicii au facut obiectul informatiilor in cauza.
Avand un rol important si desfasurandu-se in conditiile
unui mediu extern deosebit de dinamic, publicitatea serveste firmei, atat
ca instrument strategic, cat si ca mijloc tactic. Activitatea
practica demonstreaza faptul ca, de cele mai multe ori,
comunicatia publicitara constituie unul din mijloacele de transformare,
pe termen lung, a cererii de consum in comportament de cumparare. Pentru a
ajunge insa la o asemenea finalitate, ea trebuie insa conjugata
cu actiunea altor mijloace promotionale, deoarece, singura,
desi necesara si mai ales indispensabila, actiunea sa
nu poate fi niciodata suficienta pentru promovarea intereselor
comerciale ale intreprinderii.
Activitatea publicitara descrie, in practica, un intreg evantai de
tipuri de manifestare, formele sale de materializare cuprinzand un intreg
ansamblu de mijloace si tehnici diferite. Principalul scop al acestor
mijloace si tehnici il constituie realizarea unei comunicatii
eficiente, acestuia(scopului) fiindu-i subordonate o serie de obiective
specifice: sustinerea procesului de vanzare, prin crearea unei imagini
favorabile fata de intreprindere si produsele(serviciile) sale
in randul populatiei, al consumatorilor potentiali, facilitarea
patrunderii pe o piata noua sau atragerea de noi segmente
de consumatori, lansarea pe piata a unui produs sau serviciu nou, introducerea
unui nou pret (tarif), sporirea vanzarii unui anumit produs sau
serviciu, prin prelungirea sezonului sau de consum, prin marimea
frecventei de inlocuire si a modalitatilor de utilizare
etc. Nu in ultima instanta, prin obiectivele urmarite
si prin mijloacele utilizate, activitatea publicitara trebuie sa
contribuie la educarea consumatorilor, influentand, in acest fel, volumul
si structura consumului, obiceiurile de cumparare si de consum.
Raportata la conditiile unor piete diferite, publicitatea
trebuie sa fie folosita diferentiat, adecvandu-si
continutul, mijloacele si formele de desfasurare, potrivit
cerintelor si specificului unor asemenea piete.
Confruntate cu un mediu in continua dezvoltare si cu o
concurenta tot mai puternica, intreprinderile si-au
diversificat si multiplicat formele concrete de realizare a
publicitatii. Acestea pot fi grupate, in functie de o serie de
criterii validate de practica, astfel:.
a) In functie de obiectivul vizat de mesajul publicitar, se disting
publicitatea de produs (serviciu), care scoate in evidenta
caracteristicile acestuia, utilitatea lui in consum; publicitatea de
marca, prin care sunt subliniate particularitatile variantelor
de produse sau servicii acoperite de marca respectiva, avantajele
cumpararii si folosirii lor, in raport cu altele; publicitatea
institutionala, axata pe intreprindere si prin care se
urmareste crearea unei atitudini favorabile fata de aceasta
si, in consecinta, fata de intreaga sa oferta de
produse si servicii.
.Definirea conceptului de asigurare
In literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite in
legatura cu conceptul de asigurare. Asigurarea reprezinta un
sistem de relatii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al
dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor
economice obiective care consta in crearea in comun, de catre
persoanele fizice si juridice amenintate de anumite riscuri, a unui
fond din care se compenseaza daunele si se satisfac alte cerinte
economico-financiare probabile, imprevizibile .
Caracteristicile exclusive ale asigurarii sunt scopul si metoda.
Scopul reprezinta compensarea pagubelor produse de calamitati
ale naturii si accidente, precum si prevenirea pagubelor. Metoda e
constituita din acoperirea unor riscuri, crearea unei comunitati
de risc. Scopul si metoda sunt materializate prin formarea si
utilizarea fondului de asigurare .
Alti autori definesc conceptul de asigurare ca o operatie prin care
unei parti, asiguratul, i se permite in schimbul unei prime sau
cotizatii o prestatie furnizata de catre o alta parte,
asiguratorul, in cazul aparitiei unui eveniment.
Exista formulari diferite ale conceptului de asigurare,
fara a exista un consens si aceasta datorita unor
dificultati de ordin economic, social si juridic, dintre care
cele mai importante sunt:
sfera vasta de actiune a
asigurarilor,
precum si practicile complexe folosite in asigurari;
negarea de catre
juristi a faptului ca asigurarea este o categorie economica
si prezentarea acesteia ca un raport juridic, punand semnul de egalitate
intre asigurarea comerciala si o serie de practici si
conditii care fac obiectul contractului de asigurare;
Trasaturile caracteristice ale asigurarilor
Aceste trasaturi se desprind din
definirea conceptului de asigurare si sunt:
acoperirea unor riscuri prin crearea
unei comunitati de risc si suportarea pagubelor
dupa criteriul mutualitatii;
evenimentul trebuie sa fie
intamplator si realizarea lui sa nu depinda de vointa
asiguratului, fie din cauza ca acest lucru este imposibil, fie
ca interesul asiguratului sau legea il impiedica sa-l provoace;
evenimentul sa fie evaluabil,
sa se bazeze pe
calcule statistico-matematice, atat in privinta frecventei lui, cat
si a proportiilor valorice ale fiecarui caz in parte;
persoanele fizice sau
juridice sa fie egal amenintate, adica necesitatea de
desdaunare a grupului de persoane respectiv, trebuie sa fie
pricinuita de acelasi fel de eveniment cauzator de pagube;
Aceste elemente statistice redau in ultima instanta esenta
conceptului de asigurare, fiind valabile pentru orice tip de societate.
Clasificarea asigurarilor
Clasificarea traditionala, asa cum
aparea ea inainte de 1990 avea in vedere cinci criterii si anume:
1. domeniul sau ramura de asigurare:
asigurari de bunuri;
asigurari de persoane;
asigurari de raspundere
civila;
2. forma juridica de realizare a asigurarilor:
asigurari obligatorii, prin efectul
legii;
asigurari facultative;
3. riscurile cuprinse in asigurare:
asigurari impotriva incendiului,
trasnetului,
miscarilor seismice;
asigurari contra grindinii, furtunii,
uraganului,
ploilor torentiale, inundatiilor, prabutirilor sau
alunecarilor de teren;
asigurari pentru boli sau accidente in cazul animalelor;
asigurari contra
avariilor si altor riscuri specifice pentru mijloacele de
transport si marfurile transportate in traficul intern
si international;
asigurari impotriva unor evenimente
ce apar in viata oamenilor;
asigurari contra prejudiciilor
cauzate tertelor persoane;
4. dupa sfera de cuprindere in plan teritorial:
asigurari interne
asigurari externe;
5. dupa raporturile stabilite intre asigurat si asigurator:
asigurari directe;
asigurari indirecte;
Dupa 1990, in literatura autohtona s-a introdus si un al
saselea criteriu, datorita modificarilor din legislatie.
Prin Legea nr.47/1991 societatile de asigurari din
1.in functie de locul unde se produc riscurile asigurate:
asigurari terestre;
asigurari maritime;
asigurari aeriene;
2.dupa volumul obiectului asigurarii:
asigurari individuale;
asigurari colective;
asigurari complete;
Pe baza teoriei si practicii internationale a asigurarilor este
oportuna si introducerea altor criterii de clasificatie :
1.dupa modul de gestiune:
asigurari de reparatie:
asigurari de bunuri si raspundere de bunuri;
asigurari cu capitalizare:
asigurarile de viata;
2.dupa obiectul lor si dupa criterii tehnice:
asigurari de daune: de bunuri
si raspundere civila;
asigurari de persoane: de
viata si asigurari de accidente si boala;
3.dupa criteriul diferentierilor in gestionarea contractelor, a
fondului de asigurari si a rezervelor specifice de asigurari:
asigurari non-viata;
asigurari de viata;
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3656
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved