Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Locul, rolul si functiile contabilitatii

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic



Locul, rolul si functiile contabilitatii

contabilitatea insasi prin denumirea ei are ca si instrument important contul, iar documentele de baza care se folosesc sunt situatiile financiare;



contabilitatea este o stiinta economica si ca orice stiinta are o metoda proprie (opereaza cu instrumente si principii);

contabilitatea are o utilizare in viata economica data de faptul ca este un instrument de cunoastere a averii (patrimoniul) de catre fiecare agent economic (societate comerciala) la un moment dat, dar si miscarile suferite in timp si spatiu;

parintele contabilitatii este Luca Paciolo (italian), care a incercat sa destainuie tainele contabilitatii inca din 1400;

ca disciplina stiintifica, contabilitatea se ocupa de stabilirea principiilor, normelor si regulilor de prelucrare a informatiilor contabile;

contabilitatea a descoperit si a formulat principii de maxima importanta si de maxima generalitate:

1. principiul dublei reprezentari

2. principiul dublei inregistrari

contabilitatea opereaza numai cu valori , adica se face exprimarea fenomenelor atat cantitativ dar mai ales valoric.

Functiile contabilitatii:

Contabilitatea are 4 functii:

Functia de inregistrare: consta in capacitatea contabilitatii de a reflecta operativ si exact procesele si fenomenele economice care apar in cadrul agentilor economici si care pot fi exprimate valoric.

2) Functia de informare: rezulta din faptul ca, contabilitatea trebuie sa prezinte informatii exacte referitoare la modul in care au fost gospodarite si utilizate mijloacele banesti si materiale. Prin urmare contabilitatea prin aceasta functie indeplineste rol de instrument de cunoastere a realitatii.

3) Functia de control gestionat: consta in verificarea cu ajutorul contabilitatii a modului de pastrare, utilizare si gospodarire a averii agentului economic.

- datele inregistrate in contabilitate (in registre) servesc ca mijloc de proba in justitie pentru a demonstra realitatea unei operatii pentru a se stabili raspunderea, vinovatia sau nevinovatia unei persoane.

4) Functia previzionara: consta in faptul ca datele inregistrate in contabilitate reprezinta o sursa exacta si completa pentru analiza economico-financiara a activitatii si stabilirea rezultatului care dau la randul lor posibilitatea luarii deciziilor curente si viitoare.

Utilizatorii informatiei contabile:

Informatiile contabile oferite de contabilitate sunt utile unei game largi de utilizatori, care pot fi clasificati in trei grupuri:

1. Cei care gestioneaza o intreprindere (managementul).

2. Cei din afara intreprinderii care au interes financiar direct in societate:

a) Investitorii actuali si potentiali - sunt interesati de regula de castigurile care pot fi obtinute prin investirea intr-o anumita societate comerciala, dar si de riscurile posibile sa apara

- in cazul in care acesti investitori devin actionari sau asociati in cadrul societatii, ei vor fi renumerati prin dividende si prin urmare vor fi interesati de marimea dividentului sau a profitului mediu pe actiune

b) Salariatii - sunt interesati de bunul mers al societatii astfel incat sa primeasca salarii cat mai mari si la timp (ii intereseaza stabilitatea locului de munca)

c) Creditorii - pot fi financiari (bancile) sau comerciali (furnizorii)

d) Clientii

- sunt interesati de stabilitatea si continuitatea activitatii agetilor economici pentru a se asigura de faptul ca au de la cine sa se aprovizioneze.

3. Persoane, organizatii si institutii care au interes financiar indirect in intreprindere.

Statul (guvernul)- este interesat in mod special de veniturile sub forma de impozite si taxe platite de catre agentii economici la buget.

Obiectul si metoda contabilitatii

PATRIMONIUL - obiect de studiu al contabilitatii. Obiectul contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a patrimoniului (averii) aflat in gestiunea intreprinderii precum si miscarile si transformarile pe care acesta le sufera in urma operatiunilor economico-financiare.

Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor si obligatiilor de natura economica (asupra unor bunuri economice) si care in mod obligatoriu sunt exprimate valoric. Pentru a putea exista patrimoniu sunt necesare 2 elemente esentiale:

a) subiectul patrimoniului - care constituie persoana fizica sau juridica care poseda bunurile economice puse la dispozitia intreprinderii.

b) bunurile materiale care compun patrimoniul.

In concluzie patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica care apartin unei persoane fizice sau juridice precum si bunurile la care se refera.

Bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii formeaza substanta materiala a patrimoniului.

In concluzie contabilitatea are in centrul sau ca obiect de studiu patrimoniul, respectiv averea, ca expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, iar pe de alta parte titlurile de valoare si disponibilitatile.

Trasaturile patrimoniului

Patrimoniul a fost studiat din mai multe puncte de vedere:

a) un prim ansamblu de raporturi studiat si delimitat in obiectivul contabilitatii este cel creat intre bunurile economice ca obiect de drepturi si obligatii, iar pe de alta parte drepturile si obligatiile cu privire la aceste bunuri. Ecuatia creata pe baza acestui raport este de forma:

bunuri economice = drepturi+ obligatii

In cazul in care intra in rol resursele, raportul de schimb se creaza intre utilizari si resurse. In acest caz ecuatia devine:

utilizari = resurse

Interpretarile prezentate anterior sunt reunite la nivelul contabilitatii prin structurile de activ si pasiv.

Activul - reprezinta mijloacele economice de care dispune intreprinderea.

Pasivul - surse de finantare a bunurilor economice.

Ecuatia devine in acest caz: Activ = Pasiv

b) un alt ansamblu de raporturi de schimb specific contabilitatii este cel corespunzator activitatilor care produc transformari in cantitatea si calitatea masei patrimoniale. La nivelul contabilitatii acest raport este urmarit prin intermediul cheltuielilor si veniturilor.

Cheltuielile - sunt generate de valorile pe care intreprinderea trebuie sa le plateasca in vederea obtinerii unor produse sau pentru acele servicii care i-au fost prestate.

Veniturile - sunt constituite in mare parte din valorile primite ca echivalent al bunurilor economice vandute sau serviciile prestate.

Relatia intre cheltuieli si venituri se stabileste pe seama rezultatelor astfel :

Rezultatul = venituri- cheltuieli

- Daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile se inregistreaza un rezultat pozitiv (profit).

- Daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile rezultatul este negativ (pierdere).

c) un alt ansamblu de raporturi se refera la pozitia financiara exprindu-se asfel raporturile intreprinderii fata de proprietar si tertele persoane care au furnizat resursele economice. Ecuatia care dezvaluie aceste raporturi este:

activ - obligatii = activ net

active - datorii = capitaluri proprii(activ net)

Principiile contabilitatii:

Ca stiinta, contabilitatea are o metoda prin care isi realizeaza obiectul de studiu. Aceasta metoda presupune utilizarea de tehnici specifice, principii si procedee specifice.

Principiile contabilitatii se clasifica in:

A) principiile inregistrarii operatiilor economico-financiare;

B) principiile partidei duble;

C) principiile de observare;

D) principiile cunatificarii.

A) Principiile inregistrarii operatiilor economico-financiare sunt:

a) Principiul inregistrarii complete si continue - consta in reprezentarea in scris a tuturor operatiilor economico-financiare care iau parte la modificarea patrimoniului.

b) Principiul uniformitatii inregistrarii contabile - presupune respectarea de catre toate unitatile patrimoniale a unui formalism care sa asigure ireversibilitatea inregistrarii contabile. De asemenea pe seama acestui principiu se procedeaza la numerotarea documentelor contabile, neadmitandu-se inregistrari ulterioare.

c) Principiul fundamentarii documentare a inregistrarilor - impune inregistrarea si conservarea operatiilor economico-financiare in momentul efectuarii lor intr-un document justificativ.

d) Principiul tinerii contabilitatii - actul normativ care reglementeaza organizarea si tinerea contabilitatii in tara noastra este LEGEA CONTABILITAII 82/1991. In baza acestei legi contabilitatea se organizeaza astfel:

- pentru intreprinderile mari se aplica reglementarile contabile romanesti armonizate cu cele europene (directiva a IV-a) si cu cele internationale (standardele interne de contabilitate);

- pentru intreprinderile mici si mijlocii se aplica reglementari contabile simplificate (legea 306);

- pentru microintreprinderi exista reglementari specifice.

B) Principiile partidei duble:

a) Principiul dublei reprezentari - conform careia relatiile dintre elementele patrimoniale (activ - pasiv) la un moment dat, dar si miscarile acestora sunt privite ca raport de echivalenta intre: destinatia

si finantarea resurselor alocate. Patrimoniul privit static arata pe de o parte, mijloacele economice, iar pe de alta parte sursele de provenienta ale acestora. Privit din acest punct de vedere ecuatia patrimoniului este: mijloace = resurse.

b) Principiul dublei inregistrari

- cu toate ca elementele patrimoniale sunt supuse unei permanente miscari si transformari ele se afla tot timpul in echilibru

- dubla inregistrare a elementelor patrimoniale este determinata de dubla lor reprezentare

- prin urmare pe parcursul miscarii si transformarilor, elementele patrimoniale sunt privite din 2 puncte de vedere, respectiv : modul de dobandire si sursa de finantare

- in al doilea rand dubla inregistrare este determinata de faptul ca miscarea unui element patrimonial intr-un sens genereaza obligatoriu cel putin miscarea unui alt element patrimonial in sens invers.

- pornind de la prima ecuatie specifica dublei reprezentari ( bunuri economice = drepturi + obligatii ) se creaza cea de-a doua relatie si anume :



Cresterea bunurilor economice + micsorarea drepturilor si obligatiilor = micsorarea bunurilor economice + cresterea drepturilor si obligatiilor

Relatia care se stabileste, raportul de schimb este intre debit si credit, rezultand astfel egalitatea: DEBIT = CREDIT

c) Principiul dublului calcul al rezultatului contabil

- rezultatul contabil se stabileste astfel :

1. daca se tine seama de dreptul de proprietate - se calculeaza situatia neta a patrimoniului astfel: situatia neta = activ - datorii

2. daca se au in vedere activitatile desfasurate de intreprindere privite din prisma cheltuielilor si veniturilor,     relatia de calcul este : rezultatul = venituri - cheltuieli

d) Principiul inregistrarii cronologice si sistematice

- presupune faptul ca toate operatiile economico-financiare care afecteaza patrimonial se inregistreaza in contabilitate cronologic, adica in ordinea succesiunii lor in timp.

e) Principiul inregistrarii analitice si sintetice

- de regula inregistrarile contabile se fac in conturi sintetice. In situatia in care o anumita tranzactie necesita detalierea, atunci se folosesc conturile analitice.

C. Principiile de observare

a) Principiul entitatii contabile

- presupune delimitarea intre patrimoniul care apartine intreprinderii si averea celor care au participat la infiintarea intreprinderii.

b) Principiul continuitatii activitatii

- presupune ca intreprinderea isi va continua in mod normal activitatea in viitorul previzibil, fara a avea intentia sau a fi nevoita sa-si restranga activitatea sau sa se lichideze.

Consecintele acestui principiu sunt:

1. delimitarea in timp a exercitiilor financiare

2. delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor

3. delimitarea elementelor patrimoniale de activ si pasiv in active si pasive pe termen scurt si lung.

c) Principiul independentei exercitiului

- presupune utilizarea in contabilitate a conceptului de "contabilitate de angajamente", adica inregistrarea efectelor tranzactiilor si evenimentelor se face atunci cand acestea au loc fara a se tine cont de momentul lichidarilor.

Consecinta aplicarii acestui principiu este, utilizarea conturilor de regularizare :- cheltuieli si venituri inregistrate in avans:

- aceste conturi se folosesc pentru inregistrarea cheltuielilor respective veniturilor care nu sunt aferente perioadei curente.

- cheltuielile si veniturile perioadei curente se inregistreaza in conturile din clasa 6 cheltuieli si 7 venituri.

d) Principiul permanentei metodelor

- presupune aplicarea acelorasi metode de evaluare, inregistrare si prezentare a informatiilor in situatiile financiare.

- aplicarea acestui principiu da utilizatorilor situatiilor financiare posibilitatea compararilor in timp si spatiu

- prin urmare se interzice, de regula, schimbarea metodelor de la un exercitiu financiar la altul.

e) Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere

- presupune faptul ca soldurile initiale din bilantul de deschidere se identifica cu soldurile finale ale bilantului de inchidere din perioada anterioara.

D. Principiile cuantificarii sau masurarii

a) Principiul cuantificarii monetare

- presupune faptul ca inregistrarea contabila a operatiilor economico-financiare se face valoric si obligatoriu in moneda tarii respective.

b) Principiul costului istoric

- presupune faptul ca in momentul intrarii in patrimoniu bunurile economice se inscriu in activ la valoarea lor de intrare (valoare contabila de intrare)

- in functie de costurile cu care au fost aduse in patrimoniu, bunurile economice, valoarea contabila de intrare se identifica cu :

1. costul de achizitie daca bunurile economice au fost achizitionate de la intreprinzator

2. costul de productie daca costurile economice au fost aduse din productia proprie

3. valoarea de utilizat daca bunurile economice au fost aduse ca acord sau au intrat in patrimoniu cu titlu gratuit

c) Principiul prudentei

- presupune introducerea unui grad de precautie in evaluarea activelor si pasivelor prin faptul ca trebuie sa se tina cont de deprecierea acestora in timp.

- in mod concret prin aplicarea acestui principiu se urmareste ca activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar pasivele si cheltuielile sa nu fie subevaluate.

Consecintele aplicarii acestui principiu sunt :

In contabilitate activele se inregistreaza la valoarea minima, iar pasivele la valoarea maxima.

2. Contabilizarea deprecierii activelor pe seama amortizarii si a previziunilor.

d) Principiul importantei relative ( pragul de semnificatie )

- presupune faptul ca situatiile financiare trebuie sa evidentieze toate informatiile semnificative.

- o informatie este semnificativa daca ea poate influenta decizia utilizatorului

- potrivit acestui principiu, elementele semnificative sunt prezentate separate in situatiile financiare, iar cele nesemnificative pot fi cumulate.

e) Principiul necompensarii

- interzice compensarea elementelor de activ si pasiv in bilant, sau a cheltuielilor si veniturilor in conturi, sau profitul in pierdere.

Procedee ale metodei contabilitatii

A. Procedee comune tuturor stiintelor:

a) observatia - este faza initiala de cercetare a obiectului de studiu

b) rationamentul - se aplica pentru ca pe baza de judecati logice sa se poata inregistra in contabilitate miscarile si transformarile patrimoniului

c) comparatia - presupune alaturarea a cel putin 2 structuri patrimoniale care se pot exprima valoric pentru a se vedea asemanarile si deosebirile

d) clasificarea - este procedeul prin care se impart si se repartizeaza sistematic pe clase de conturi sau in conturi elemente patrimoniale

e) analiza - este procedeul prin care se cerceteaza un fenomen (un intreg) pe baza examinarii componentelor sale

f) sinteza - este procedeul prin care se cerceteaza mai multe fenomene si se face apoi generalizarea concluziilor de la particular la general, de la simplu la complex.

B. Procedee specifice metodei contabilitatii

a) BILANTUL - este procedeul prin care se infaptuieste dubla reprezentare a patrimoniului si a rezultatelor obtinute.

- cu ajutorul bilantului se prezinta la un moment dat in expresie valorica patrimoniul unei intreprinderi sub dublul lui aspect: cel al provenientei bunurilor economice - pentru care regasim in bilant pasivul si cel al destinatiilor bunurilor economice - le regasim in bilantul activ.

b) CONTUL - avand in vedere faptul ca bilantul prezinta patrimoniul numai la un moment dat, pentru a evidentia miscarile si transformarile patrimoniului, metoda contabilitatii foloseste procedeul denumit cont.

- totalitatea conturilor utilizate in contabilitate formeaza SISTEMUL CONTURILOR.

- contabilitatea dispune de un sistem de conturi in care reflectarea miscarilor elementelor patrimoniale au la baza dubla inregistrare.

c) BALANTA DE VERIFICARE (balanta conturilor) - este procedeul care face legatura intre cont si bilant.

- cu ajutorul balantei de verificare se centralizeaza intreaga activitate a intreprinderii care a fost anterior reflectata distinct in conturi.

- in concluzie balanta de verificare indeplineste si functia de control. Datele, informatiile din balanta de verificare stau la baza situatiilor financiare.

EXERCITIU FINANCIAR

- avand in vedere faptul ca activitatea unei intreprinderi este continua pentru a se stabili situatia patrimoniala si rezultatele, se procedeaza la impartirea timpului in exercitii financiare.

- in general, in Romania, exercitiul financiar se suprapune anului calendaristic. Adica un exercitiu financiar, incepe pe 1 ian. si se incheie pe 31 dec.

Bilantul

- este un procedeu al metodei contabilitatii prin care se prezinta simultan, ordonat si sintetic patrimoniul intreprinderii

- el se prezinta ca un tablou care cuprinde in expresie valorica activele si pasivele intreprinderii existente in patrimoniu la un moment dat. Bilantul se intocmeste semestrial (30 iunie - 31decembrie)

Rolul bilantului - este de a demonstra si de a realiza dubla prezentare.

- bilantul permite, de asemenea, punerea in corespondenta a tuturor conturilor in care sunt reprezentate elementele patrimoniale.

Functiile bilantului

a) Functia de reflectare si generalizare prin care bilantul reprezinta un system de indicatori economico-financiari - prin care sunt reflectate modul de alocare a resurselor precum si finantarea activitatilor.

b) Functia de control si analiza prin care bilantul are un rol bine stabilit in urmarirea modului de realizare a obiectivelor.

c) Functia de decontare a patrimoniului prin care bilantul este folosit ca document justificativ de recuperare sau finantare a cheltuielilor din venituri.

Concluzie - bilantul este definit ca o reprezentare a utilizarilor si a resurselor de care

dispune la un moment dat intreprinderea.

Structuri privind activul bilantier

- in cadrul activului bilantier, se evidentiaza destinatia bunurilor economice, iar elementele sunt grupate in functie de gradul de lichiditate.

- ordinea prezentarii elementelor in activul bilantier este cea inversa lichiditatilor, adica se trec mai intai activele cele mai putin lichide si ulterior cele care pot lua mai repede forma de numerar.



- in raport de aceste criterii se disting urmatoarele categorii de active :

a) active imobilizate sau fixe

b) active circulante

c) active de regularizare

a) active imobilizate (imobilizari) - cuprind acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Ele se diferentiaza in :

1. imobilizari necorporale

2. imobilizari corporale

3. imobilizari financiare

1. Imobilizari necorporale (active intangibile) - cuprind toate acele valori economice care nu imbraca forma fizica de bunuri materiale. Ele sunt reprezentate de:

- cheltuieli de constituire;

- cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni;

- cheltuieli de constituire;

- concesiuni - brevete, licente, marci si alte cheltuieli si valori similare;

- cheltuieli de dezvoltare;

- fondul commercial;

- avansurile si imobilizarile necorporale in curs de executie.

2. Imobilizarile corporale (active tangibile) - se prezinta sub forma unor bunuri economice cu continut material (existenta fizica). Sunt acele active detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate pe mai multe exercitii financiare. Durata de piata utila a imobilizarii corporale trebuie sa fie mai mare de un an. In categoria imobilizarilor corporale se cuprinde:

  • Terenurile si amenajarile de teren
  • Constructiile
  • Instalatiile tehnice, mijloacele de transport si plantatii
  • Alte instalatii, utilaje si mobiliere
  • Avansurile si imobilizarile corporale in curs de executie.

3. Imobilizari financiare ( investitiile financiare pe termen lung) - sunt acele valori financiare investite de intrprindere pe o perioada mai mare de un an, in scopul obtinerii de venituri imediate sau ulterioare (dividente sau dobanzi). In categoria imobilizari financiare, se cuprind :

  • Titlurile de participare si interesele de participare
  • Alte titluri imobiliare includ titluri de valoare exclusiv titlurile si interesele de participare pe care intreprinderea le detine pe o perioada mai mare de un an.
  • Creantele imobilizante

b) active circulante (active curente)

- sunt acele bunuri si valori utilizate de intreprindere pe o perioada scurta de timp (de pana la un an). In categoria activelor circulante se includ :

1. Stocuri

2. Creante

3. Investitiile financiare pe termen scurt

4. Disponibilitati banesti

1. Stocurile

Materiile prime si materiale consumabile

Productia 絜 curs de executie .

Produsele finite - care cuprind :

-semifabricatele

-produsele finite.

-produsele reziduale

-marfurile.

Avansurile acordate pentru cumparari de stocuri - sunt sume achitate furnizorilor cu anticipatie in vederea obtinerii de bunuri si servicii.

2. Creantele

- reprezinta valorile avansate temporal de catre intreprindere tertilor si pentru care urmeaza sa primeasca in contraprestatie bunuri sau servicii.

I n structura creantelor se cuprind :

  • creantele comerciale
  • clientii
  • efectele de primit
  • creante in cadrul grupului
  • creante rezultate din interesele de participare
  • creantele rezultate din decontarile cu asociati sau actionari.

3. Investitiile financiare pe termen scurt

- reprezinta acele valori investite de intreprindere pe termen scurt (mai putin de un an) in scopul obtinerii de venituri imediate. In aceasta categorie se cuprind :

  • actiunile
  • obligatiunile

4. Casa si conturile la banci ( disponibilitatile banesti )

- sunt reprezentate de valorile care imbraca efectiv forma de bani

→ conturile la banci.

→ casa (numeralul 絜 casierie)

→ acreditivele.

→ avansurile de trezorerie

c) cheltuieli inregistrate in avans

- sunt valori achitate in cursul exercitiului curent, dar care se refera la bunuri si cheltuieli inregistrate in avans servicii ce vor fi recunoscute drept cheltuieli in exercitiile urmatoare.

Pasivul bilantier

In bilant pasivele sunt prezentate in ordinea inversa exigibilitatii lor. Exigibilitatea reprezinta capacitatea fiecarui element de pasiv de a deveni scadent la un moment dat. In categoria pasivului bilantier se cuprind :

a) Capitalul propriu

b) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

c) Datoriile

d) Veniturile iuregistrate in avans.

a) Capitalul propriu reprezinta sursele de finantare stabilite de care dispune intreprinderea.

In categoria capital propriu se cuprind :

1. capitalul social :

  • capital social subscris nevarsat.
  • capitalul subscris varsat.

2. primele de capital.

3. rezervele de reevaluare

4. rezervele

5. rezultatul poate fi :

reportat

rezultatul exercitiului curent.

b) Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

- sunt sume constituite de intreprindere in vederea finantarii unor riscuri probabile generate de evenimente trecute sau prezente.

c) Datoriile

- reprezinta surse straine sau imprumutate , de finantare cu sediul la dispozitia intreprinderilor de catre terti (banci si alte institutii financiare sau furnizori).

In structura datoriilor se cuprind:

1. imprumuturile

2. datoriile

3. datoriile din interese de participare - sunt acele datorii rezultate in urma relatiilor de decontare cu intreprinderile asociate.

d) Veniturile inregistrate in avans

Subventiile pentru investitii.

Veniturile inregistrate in avans

Modificari privind activul si pasivul unitatii patrimoniale

Activitatile economice desfasurate de orice intreprindere genereaza modificari

patrimoniale in A/P. Aceste modificari pot fi sub forma de cresteri / miscari

patrimoniale cu , conditia sa se respecte in permanenta egalitatea bilantiera : A=P.

Exista operatii economice si tranzactii care produc modificari numai in structura

activelor (bunurilor economice) in sensul cresterii unui element de A si concomitent si

cu aceeasi suma se micsoreaza un alt element de activ astfel incat pe ansamblu

valoarea activului ramane nemodificata.

Exista insa operatii economice si tranzactii care produc modificari concomitent si

cu aceeasi suma atat in volumul si structura A cat si in volumul si structura P astfel:

in sensul cresterii unui element de A si a unui element de P

in sensul micsorarii unui element de A si a unui element de P



Modelarea patrimoniului prin contul de rezultate

Consumurile de resurse si rezultatele activitatii intreprinderii se analizeaza in

contabilitate prin contul de rezultate (contul de profit si pierdere).

. In functie de natura lor cheltuielile si veniturile se clasifica in:

a) cheltuieli si venituri din activitatea de exploatare

b) cheltuieli si venituri din activitatea financiara

c) cheltuieli si venituri extraordinare

Prin compararea la sfarsitul fiecarei perioade a cheltuielilor si venitului se

stabileste rezultatul astfel:

- sub forma de pierdere

- sub forma de profit

A - P = rezultat net = V - ch .

TEMA 9.

Contul

Contul este al doilea procedeu al contabilitatii prin care se face inregistrarea,

urmarirea atat a existentului cat si a modificarilor care s-au produs zi de zi in decursul

unei perioade de gestiune asupra elementelor patrimoniale.

Cu ajutorul contului contabilitatea inregistreaza si urmareste existentul si

schimbarile fiecarui bun economic sau sursa de finantare precum si fazele procesului

economic. Pentru a delimita in timp si spatiu situatia si miscarea elementelor

patrimoniale, inregistrarile in cont se efectueaza cronologic.

Existentul initial + cresterile =micsorari+ existentul final

Pentru fiecare cont se definesc urmatoarele elemente :

1. Titlul contului

2. Data 絜registrarii

3. Explicatia contului

4. Debitul si creditul contului

5. Miscarea sau rulajele contului :

a)SID (soldul initial debitor) + RD (rulajul debitor) = TSD (total sume debitor)

b)SIC + RC = TSC(total sume creditor)

6. Soldul contului

TEMA 10.

Regulile de functionare a conturilor

Se observa ca pornindu-se de la elementele de bilant de activ si respectiv pasiv

vom deschide 2 feluri de conturi:

Contul de activ

Contul de pasiv

- conturile de activ incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentul

initial al conturilor de mijloace economice preluate din activul bilantier.

- conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu

existentul initial de surse economice preluate din pasivul bilantier.

1. Regula de functionare a conturilor de activ :

Conturile de activ incep prin a se debita. Se debiteaza cu existentul initial si cu

cresterile mijloacelor economice. Se crediteaza cu reducerile din cursul perioadei

aferente mijloacelor economice. Soldul sau existentul final este debitor sau 0.

2. Regula de functionare a conturilor de pasiv:

Conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare. Se crediteaza cu soldul

(existentul / initial si cresterile de surse de finantare). Se debiteaza cu resursele

surselor de finantare. Soldul sau existentul final este creditor sau 0.

Analizand comparativ conturile de activ si cele de pasiv se constata ca functia lor

este diametral opusa astfel :

Din comparatia bilantului si contului rezulta unele asemanari si deosebiri :

- atat bilantul cat si contul sunt procedee ale metodei contabilitatii.

- conturile din bilant si soldurile finale din conturi arata existentul la un moment

dat de mijloace economice sau surse de finantare.

- atat bilantul cat si contul au 2 parti : pentru bilant A si P, pentru cont D si C.

- elementele de A din bilant se identifica cu Sfd din conturile de A.

- sursele reflectate de P bilantului sunt preluate din Sfc ale conturilor de P.

- spre deosebire de bilant care prezinta situatia patrimoniului la un moment dat,

contul reflecta si miscarile (cresteri/reduceri) elementelor patrimoniale.

Exista 2 tipuri de conturi :

- conturile monofunctionale

- conturile bifunctionale

TEMA 11.

Dubla 絜registrare si corespondenta conturilor

Inregistrarea corecta a fiecarei tranzactii economice sau financiare presupune

determinarea in prealabil cu exactitate a conturilor corespondente. Se indica astfel

contul/conturile care se debiteaza, respectiv contul/conturile care se crediteaza.

Aceasta operatie se realizeaza prin analiza contabila a tranzactiei ce urmeaza a fi

inregistrata.

Etapele analizei contabile :

1.Determinarea naturii tranzactiei .

2.Determinarea modificarilor 絜 bilant.

3.Stabilirea conturilor corespondente

4.Se stabileste partea de debit sau credit a conturilor corespondente

5.Se 絜tocmeste formula contabila (egalitate contabila)

Formula contabila : DEBIT = CREDIT

Exista 2 tipuri de formule contabile :

1.FORMULE CONTABILE SIMPLE

2.FORMULE CONTABILE COMPUSE

STORNAREA INREGISTRARILOR CONTABILE se face atunci cand se constata

ca a fost inregistrata gresit o tranzactie eonomica sau financiara. Inregistrarile

contabile nu pot fi corectate prin stergere sau prin taierea sumelor gresite. Stornarea se

poate face in 2 variante :

- " stornarea 絜 negru "

- " stornarea 絜 rosu "

TEMA 12.

Sistemul de conturi si clasificarea lor

Totalitatea conturilor utilizate in contabilitate constituie sistemul de conturi.

Conturile se clasifica astfel :

a) dupa functia contabila : 1) contul de A ; 2) contul de P.

b) dupa sfera de cuprindere: 1) conturi sintetice

2) conturi analitice

OBSERVAII :

1) Regulile de functionare a conturilor se aplica atat conturilor sintetice cat si celor

analitice.

2) Inregistrarea tranzactiilor economice se face simultan in conturile sintetice si

analitice.

Legaturile dintre conturile sintetice si analitice se stabilesc cu ajutorul unor

corelatii :

1. Suma soldurilor initiale a conturilor analitice aferente unui cont sintetic

trebuie sa fie egala si de acelasi sens cu soldul initial al contului sintetic

respectiv .

2. Suma rulajelor debitoare a conturilor analitice aferente unui cont sintetic

trebuie sa fie egala cu rulajul debitor al contului sintetic respectiv.

3. Suma rulajelor creditoare a conturilor analitice aferente unui cont sintetic

trebuie sa fie egala cu rulajul creditor al contului sintetic respectiv.

4. Suma soldurilor finale a conturilor analitice aferente unui cont sintetic

trebuie sa fie egala si de acelasi fel (D sau C) cu soldul final al contului

sintetic respectiv.

c) Dupa continut conturile se impart in :

- contul de bilant

- contul de evidenta

TEMA 13.

Normalizarea contabilitatii . Planul de conturi general

Normalizarea contabilitatii presupune delimitarea unor principii si reguli

generale identice pentru toti. Normalizarea contabilitatii intra in atributiile

Ministerului Finantelor Publice care emite :

- planul de conturi generale

- modelul registrelor contabile si situatiei financiare

- modelele documentelor si formularelor comune privind activitatea contabila si

financiara

- norme privind utilizarea si intocmirea documentelor contabile.

Planul de conturi general cuprinde totalitatea conturilor sintetice care servesc la

inregistrarea existentei si miscarea mijloacelor economice si surselor de finantare.

Plan de cont general - PCG

PCG se prezinta sub forma unui tablou in care fiecare cont are o denumire si un

simbol cifric si este incadrat intr-o clasa si o grupa .

Exista 9 clase de conturi :

1.Contul de capital

2.Contul de imobilizari

3.Contul de stocuri si productie in curs de executie

4.Contul de terti

5.Contul de trezorerie

6.Contul de cheltuieli

7.Contul de venituri

8.Conturi speciale

9.Conturi interne de gestiune

Clasele de conturi 1 - 5 cuprind conturi bilantiere.

Clasa 6,7 contin conturi de rezulate.

Clasa 9 este aferenta contabilitatii de gestiune.

Clasa 8 cuprinde conturi extrapatrimoniale.

TEMA 14.

Documentele contabile

Documentele contabile in functie de rolul pe care il indeplinesc se clasifica in :

a) Documente justificative

b) Registrele contabile (doc. de evidenta contabila)

c) Situatiile financiare (doc. de sinteza si raportare)

Indiferent in care categorie se incadreaza documentele se impart in functie

de frecventa si importanta utilizarii lor :

1) Documente tipizate

2) Documente netipizate

a) Documente justificative - conform legii contabilitatii orice operatiune economicofinanciara

se consemneaza in momentul efectuarii intr-un document care sta la baza

inregistrarii ei in conturi. Acest document se numeste document justificativ.

b) Registrele contabile

1) Registrul

2) Registrul Inventar

3) Registrul Cartea mare

c) Situatiile financiare - reprezinta documente contebile de sinteza prin care sunt

comunicate informatii comune necesare majoritatii utilizatorilor





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3010
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved