Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


METODA CONTABILITATII - NOTIUNE, PRINCIPII,PROCEDEE

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic



METODA CONTABILITATII    - NOTIUNE, PRINCIPII,PROCEDEE -

Pentru realizarea sarcinilor ce decurg din obiectul de studiu al unei discipline stiintifice, este necesar a se cunoaste calea cea mai potrivita pe care trebuie sa o urmeze cercetarea in domenul respectiv. Este o cerinta ce se infaptuieste cu ajutorul metodei.



Intr-o acceptiune generala, metoda se defineste ca fiind calea rationala de urmat pentru atingerea scopului propus. Ea este alcatuita din procedee reprezentand maniera de a atinge scopul.

Si contabilitatea, ca orice disciplina stiintifica, avand un obiect propriu de cercetare are si o metoda proprie de lucru. Aceasta are in componenta mai multe procedee care se afla intr-o stransa corelatie si interdependenta, alcatuind un tot unitar.

Studiul obiectului contabilitatii are la baza teoria partidei duble, care permite cunoasterea normelor si principiilor cu caracter special, pe care se fundamenteaza contabilitatea.

Un prim principiu consta in studierea tuturor miscarilor de valori si a modului de finantare a lor prin prisma efectelor asupra unui singur patrimoniu. Acesta este considerat un sistem inchis, deci o entitate gestionara.

Miscarile patrimoniale necesita o evidenta completa si continua. Aceasta presupune integistrarea tuturor elementelor componente ale patrimoniului si a tuturor modificarilor intervenite in masa lor intr-o anumita perioada de timp. Pentru realizarea acestei inregistrari, metoda contabilitatii opereaza cu principiul periodizarii si continuitatii.

Principiul continuitatii presupune ca entitatea economica are o durata de viata nedeterminata. Aceasta se imparte insa in perioade succesive denumite exercitii financiare in timpul carora se face o departajare a situatiei patrimoniale si financiare.

Continuitatea in timp se asigura prin aceea, ca in toate cazurile, calculul contabil incepe cu starea initiala si se termina cu starea finala, care la randul ei, devine o componenta de calcul pentru perioada urmatoare.

Relatia matematica de calcul a starii finale este:

Si(i) + C(i) - M(i) = Sf(i)

in care:

Si(i) = starea initiala a elementului patrimonial (i);

C(i) = cresterea elementului (i);

M(i) = micsorarea elementului (i);

Sf(i) = starea finala a elementului (i).

Periodizarea permite contabilitatii sa inregistreze miscarile de valori care determina rezultatul financiar. In acest scop se evidentiaza cheltuielile si veniturile aferente fiecarui exercitiu. Cele care nu sunt determinate de activitatea curenta se transfera exercitiilor urmatoare.

Principiul dublei reprezentari presupune evidentierea miscarii de valoare privind un patrimoniu, cu aratarea destinatiei si sursei ei. Potrivit acestui principiu, fiecare relatie valorica privind starea si miscarea patrimoniului este evidentiata ca un raport de echivalenta intre doi termeni:

Destinatia/alocarea/utilizarea valorilor = Provenienta/finantarea/revenirea valorilor

Notiunile folosite de contabilitate pentru definirea celor doi termeni ai ecuatiei precum si semnificatia ecuatiei este diferita in functie de obiectul dublei reprezentari.

Astfel, daca obiectul reprezentat este patrimoniul luat in integralitatea sa, cei doi termeni sunt: activul si pasivul patrimonial. Activul exprima destinatia / utilizarea elementelor patrimoniale, iar pasivul, provenienta / finantarea / alocarea elementelor patrimoniale.

Daca obiectul dublei reprezentari este exprimat de procesele interne generatoare de cheltuieli si venituri, raportul de echivalenta intre cei doi termeni se exprima prin ecuatia:

Cheltuieli Rezultate = Venituri

cheltuielile exprimand destinatia / utilizarea resurselor, iar veniturile provenienta / revenirea resurselor.

Daca obiectul dublei reprezentari il constituie miscarile individuale de valori economice, raportul de echivalenta se stabileste intre debit si credit si este cunoscut sub denumirea de dubla inregistrare.

In acest caz debitul exprima destinatia / utilizarea valorii economice, iar creditul, provenienta / finantarea / reproductia aceleiasi valori.



Principiul fundamentarii documentare a inregistrarii contabile consta in intemeierea acestora pe acte scrise care fac dovada infaptuirii efective a relatiilor valorice generate de miscarea elementelor patrimoniale. Caracterul documentar al inregistrarilor contabile confera contabilitatii calitatea de forta probanta in raporturile juridice iar pe aceasta baza justificarea gestionara privind integritatea patrimoniului. Pe baza inregistrarilor contabile se probeaza drepturi si obligatii privind modificarile intervenite in volumul si structura patrimoniului.

Intemeindu-se pe documente, inregistrarile contabile se efectueaza in ordinea datelor in care au avut loc operatiile economico-financiare, grupandu-se ulterior dupa un anumit sistem pe elemente componente ale patrimoniului. De aici deriva principiul inregistrarii cronologice si sistematice.

Procedeele metodei contabilitatii

Metoda contabilitatii poate fi definita ca un ansamblu de procedee care permit furnizarea de informatii privind fenomenele si procesele economice ce se petrec in cadrul entitatii economice. Aceste procedee se folosesc pentru inregistrarea documentara, evaluarea baneasca, gruparea, calculul, generalizarea si controlul situatiei patrimoniale si financiare. Ele se grupeaza in:

Ø      procedee comune tuturor stiintelor;

Ø      procedee comune disciplinelor economice;

Ø      procedee specifice metodei contabilitatii.

a)        Procedeele comune tuturor disciplinelor stiintifice sunt: observatia, rationamentul, comparatia, clasificarea, analiza, sinteza, deductia, inductia, etc.

Observatia este faza initiala a cercetarii fenomenelor si proceselor economice care se pot exprima valoric si care, dupa ce au fost consemnate in documente sunt reflectate cu ajutorul procedeelor specifice de lucru si cu respectarea normelor si principiilor mentionate anterior.

Rationamentul se aplica pentru ca pornind de la fenomenele si procesele economice care intra in obiectul de studiu al contabilitatii sa se ajunga pe baza unor judecati logice, la concluzii corecte cu privire la modul de reflectare cu ajutorul unor procedee specifice.

Comparatia permite ca prin alaturarea a doua sau mai multe fenomene si procese economice, exprimate valoric, sa se stabileasca asemanarile si deosebirile dintre ele si pe aceasta baza sa se traga o serie de concluzii. Astfel, in contabilitate se compara veniturile cu cheltuielile, stabilindu-se rezultatele financiare finale sau, indicatorii efectivi cu cei prestabiliti, determinandu-se abaterile, necesare in luarea deciziilor corespunzatoare.

Clasificarea este procedeul prin care se impart sau se distribuie fenomene sau procese in raport de asemanarile sau deosebirile dintre ele. Asemanarile le apropie si incadreaza in aceeasi grupare, iar deosebirile le diferentiaza si incadreaza in grupari diferite. Metoda contabilitatii foloseste clasificarea atat in cadrul procedeelor comune altor discipline economice cat si in cadrul procedeelor specifice. Pe baza ei se studiaza patrimoniul entitatii sub diferite aspecte, respectiv al mijloacelor economice sau surselor de finantare, al cheltuielilor sau al veniturilor, etc. Deasemeni, se procedeaza la studierea sistematica a documentelor sau a evaluarii, etc.

Analiza este procedeeul de cercetare a intregului, a fenomenului pe baza studierii partilor (elementelor) sale componente.

Avand camp larg de aplicare in contabilitate, analiza este folosita la inregistrarea corecta a operatiilor economico-financiare, pentru stabilirea situatiei economico-financiare (pe baza bilantului si a contului "Profit si pierdere", etc.).

Sinteza permite generalizarea, prin trecerea de la particular la general sau de la simplu la compus. Este folosita de metoda contabilitatii in operatiile de grupare si centralizare a datelor pentru a le sintetiza in scopul generalizarii concluziilor ce se desprind din analiza acestora.

b)        Procedeele comune cu disciplinele economice sunt:



  • documentatia;
  • evaluarea;
  • calculatia;
  • inventarierea.

Aceste procedee vin in completarea celor specifice metodei contabilitatii, cu care se intrepatrund si formeaza un tot unitar.

Documentatia reprezinta procedeul cu ajutorul caruia se consemneaza in scris, letric si cifric, in etalon banesc sau natural, de regula, in momentul si la locul infaptuirii lor, operatiile economico-financiare, tranzactiile si evenimentele determinate de necesitati organizatorice si administrative.Fiecare document constituie un act justificativ al infaptuirii unei operatii economice sau financiare si in continuare el asigura datele privind intrarea in sistemul contabil, inregistrarea si prelucrarea acestora.Cu ajutorul documentelor se asigura verificarea prealabila a justetei si legalitatii operatiilor economice, controlul gestiunilor de valori materiale si banesti, respectarea disciplinei contractuale si financiare, etc.

Pentru ca datele inregistrate in conturi sa se poata centraliza cu ajutorul balantei conturilor si generaliza prin bilant, trebuie aduse la un numitor comun, prin folosirea aceleiasi unitati de masura. Aceasta este unitatea monetara, iar procedeul care o foloseste este cunoscut sub denumirea de evaluare. Prin evaluare intelegem cuantificarea, iar pe aceasta baza exprimarea, in etalon monetar, a marimii fiecarui element patrimonial. Evaluarea asigura omogenizarea in expresie baneasca a marii diversitati de elemente patrimoniale si comparabilitatea datelor de aceeasi natura.

Calculatia este procedeul care include toate formele de calcul, incepand cu simple calcule a datelor consemnate in documente, continuand cu calculul starii si miscarii elementelor patrimoniale si terminand cu stabilirea costului de aprovizionare, productie sau desfacere si a rezultatelor financiare finale.

Inventarierea constituie procedeul de constatare faptica, directa a marimii valorice reale a elementelor patrimoniale. Comparand aceasta marime reala cu cea calculata in contabilitate se verifica integritatea materiala a patrimoniului. Inventarierea se efectueaza si pentru evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor actuala.

c)         Procedeele specifice utilizate de metoda contabilitatii pentru cercetarea si studierea obiectului sau sunt:

  • contul contabil;
  • balanta conturilor;
  • bilantul contabil.

Contul contabil este procedeul de grupare, sistematizare si calcul a starii si miscarii unui singur element patrimonial. Fiecarui element patrimonial i se asociaza cate un cont care reflecta starea si miscarea acestuia in etalon monetar si uneori cantitativ. Ca urmare, se vor folosi atatea conturi, cate elemente are patrimoniul.

Balanta conturilor denumita si balanta de verificare sau balanta contabila reprezinta procedeul folosit pentru controlul exactitatii inregistrarilor in conturi. Cu ajutorul balantei conturilor se asigura centralizarea datelor in vederea analizei activitatii entitatii economice si intocmirii bilantului. Balanta de verificare asigura respectarea in contabilitate a dublei inregistrari a elementelor patrimoniale din cadrul entitatii economico-sociale, dand prin aceasta garantia inregistrarilor in conturi.

Bilantul contabil este un procedeu de sintetizare si generalizare a datelor privind pozitia financiara la un moment dat, evolutia acesteia si rezultatele obtinute.

Furnizand numai informatii generale, sintetice, rezultate din centralizarea datelor contabilitatii curente, bilantul este completat cu situatii anexa, prin care se explica si detaliaza anumite laturi ale activitatii economico-financiare a entitatii. Legatura dintre cont, care furnizeaza informatii de detaliu asupra fiecarui element ce constituie obiect al contabilitatii si bilant, care furnizeaza informatii generalizatoare asupra activitatii, se realizeaza cu ajutorul balantei conturilor. Se remarca o stransa corelatie intre procedeele metodei contabilitatii, care se interconditioneaza reciproc.

Intrebari recapitulative

  1. Ce intelegeti prin metoda contabilitatii?
  2. Care sunt principiile metodei contabilitatii si in ce consta fiecare principiu?
  3. Cum argumentati necesitatea principiului periodizarii?
  4. Ce intelegeti prin dubla inregistrare?
  5. Ce exprima debitul unui cont? Dar creditul?
  6. La inregistrarea unei tranzactii in contabilitate, este necesar sa utilizam un document? Daca da, de ce?
  7. Cum se structureaza procedeele metodei contabilitatii?
  8. Definiti fiecare procedeu si explicati-l.




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2186
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved