Metode de organizare a contabilitatii marfurilor

Metodele de organizare a contabilitatii marfurilor sunt:

Metoda inventarului permanent:

Metoda inventarului permanent la cost de achizitie

Metoda inventarului permanent la pret de vanzare

Metoda inventarului intermitent

1. Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului permanent asigura cunoasterea in orice moment a nivelului stocurilor , cu ajutorul conturilor de marfuri, realizandu-se in acest fel un inventar scriptic continuu. In acest sens in contul "371 Marfuri" se inregistreaza toate operatiile de intrare si iesire , ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric.

Determinarea nivelului stocurilor impune ca toate operatiunile de intrare-iesire sa fie evaluate la acelasi tip de pret indiferent care ar fi acesta.

Plecand de la posibilele preturi de evaluare, metoda inventarului permanent se poate prezenta in mai multe variante:

a)      Inventar permanent la cost de achizitie

b)      Inventar permanent la pret de vanzare

Exemplu: Se considera ca in urma inventarului s-a stabilit totalul faptic de 708,00Lei. Deci:

In cazul minusurilor de inventar neimputabile, articolul contabil va fi cel anterior, doar inversat, adica:

In cazul minusurilor imputabile, alaturi de inregistrarea de mai sus, efectuata pentru descarcarea contului de marfuri cu valoarea lipsei, se va intocmi, pentru imputarea lipsei, urmatorul articol contabil:

1.1. Metoda inventarului permanent la cost de achizitie

Se caracterizeaza prin evaluarea stocurilor si miscarii marfurilor la cost de achizitie care de regula este fluctuant pentru acelasi sortiment de marfa. Aceasta fluctuatie presupune calculul costului de achizitie aferent marfurilor vandute dupa anumite procedee si anume:

procedeul costului mediu ponderat

procedeul epuizarii succesive a stocurilor

Reducerile de pret cu caracter comercial (bonificatii, remize, risturne)

Daca reducerile se acorda la facturarea marfii, determina reducerea pretului de vanzare la furnizor, respectiv a costului de achizitie la client. In consecinta, furnizorul va reflecta in creditul contului 707 "Venituri din vanzarea marfurilor" pretul de vanzare redus, iar clientul in debitul contului 371 "Marfuri" costul de achizitie redus.

Daca reducerile se acorda ulterior facturarii, se considera o cheltuiala de exploatare la furnizorii care le acorda, reflectandu-se cu ajutorul contului 658 "Alte cheltuieli de exploatare" si un venit din exploatare la clientul care le primeste, reflectandu-le cu ajutorul contului 758 "Alte venituri din exploatare."

1. Metoda inventarului permanent la pret de vanzare

Principii

Evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri se face la pret de vanzare; pretul de vanzare include costul de achizitie si marja bruta.

Consecinta

Deoarece evaluarea marfurilor se face la pret de vanzare, unitatea are datoria sa calculeze si sa inregistreze diferenta dintre pretul de vanzare si costul de achizitie, adica marja bruta aferenta marfurilor intrate, iesite si ramase in stoc.

a) Astfel, pretul de vanzare la care se evalueaza marfa la intrarea in patrimoniu nu mai este de actualitate la vanzare ei. Evident, intreprinderea poate vinde marfa la pretul de vanzare al pietii. Dar, atunci pretul de vanzare la care s-a evaluat marfa devine un simplu pret de inregistrare fara valoare informationala. Si in plus se naste intrebarea: "De ce imi calculez un pret daca la vanzare practic altul?"

b) Nu este posibila aplicarea metodei in conditiile unei contabilitati analitice global-valorice, pe gestiune. Aceasta deoarece pretul de cumparare al aceleiasi marfi se diferentiaza in functie de calea de intrare a ei si perioada intrarii. Desi procentul de marja se mentine plecand de la preturi de cumparare diferite, pretul de vanzare va fi diferit pentru acelasi sortiment de marfa. In acest caz, in lipsa unei contabilitati analitice cantitativ-valorice, cine va hotari ce cantitate se vinde la un pret si ce cantitate la alt pret? Multe intreprinderi reevalueaza marfa ramasa in stoc la pretul de vanzare al ultimului lor intrat. Astfel se incalca principiul "costului istoric", conform caruia marfa iese din patrimoniu la valoarea la care a intrat. Si, in plus, marfa nu a fost supusa un ei prelucrari suplimentare pentru a-i adauga sau scadea din valoare. Se incalca si principiul prudentei conform caruia plusvaloarea nu se inregistreaza in contabilitate.

c) In situatia in care se descarca gestiunea pentru marfurile vandute global-valoric pe baza de monetar din vanzari, este posibila denaturarea rezultatului si a situatiei patrimoniale. Astfel, daca marfa s-a vandut la ultimul pret de vanzare calculat si acesta este si cel mai mare, in situatia vanzarii intregii cantitati existente in intreprindere, soldul contului "Marfuri" n-ar fi zero ci creditor. Calculand marja aferenta vanzarii pe baza unui coeficient aplicat la suma incasata pe baza de monetar se denatureaza si costul de achizitie al marfii vandute si implicit rezultatul din exploatare.

In consecinta, exista nenumarate argumente pentru renuntarea la aceasta metoda. Evident, orice alta varianta a metodei inventarului permanent reclama o contabilitate analitica cantitativ-valorica pe sortiment de marfa, lucru imposibil in conditiile inexistentei unei retele de calculatoare in punctele de vanzare.

Metoda inventarului intermitent

OPERATIUNI IN CAZUL UTILIZARII INVENTARULUI INTERMITENT

In cazul utilizarii inventarului intermitent, reflectarea in contabilitate a operatiunilor economice se realizeaza prin urmatoarele formule contabile:

Intrari de marfuri

Vanzari

Stabilirea stocului final de luna

Preluarea stocului final al lunii anterioare pe cheltuieli