Contextul general al controlului in economia de piata

Contextul general al controlului in economia de piata

Societatea romaneasca parcurge o perioada de profunde prefaceri, generate de trecerea de la un sistem centralizat la un sistem democratic care preocupa, atat economistii, oamenii de actiune -guvernanti si politicieni - cat si oamenii de stiinta, ceea ce pune in centrul intrebarilor si implicit al raspunsurilor, problematica economica.

Trecerea Romaniei la o economie de piata, al carui fundament il constituie proprietatea privata si al carui mecanism presupune coroborarea si imbinarea organica a legilor pietei cu actiunea statului, se dovedeste a fi un proces complex si cu largi implicatii, un proces dificil si de durata. Aceasta economie nu este lipsita de inechitati si abuzuri, iar unele dintre acestea sunt grave, dar, in acelasi timp, este clar faptul ca intreprinderea particulara, moderna si spiritul intreprinzator, cuplat cu democratia politica, ofera cea mai buna perspectiva de pastrare a libertatii si ofera cele mai accesibile cai de dezvoltare economica si prosperitate generala. Premiza libertatii, a riscului si a sansei este factorul care leaga economiile de piata moderne cu democratia politica.

Autonomia agentilor economici poate fi inteleasa numai intr-un sistem de interactiuni si interdependente in care fiecare, indiferent de domeniul si de forma de organizare a activitatii sale, are nevoie de ceilalti, condusi ei insisi de propriile lor interese. intr-o economie de piata, in care activitatile economice se concretizeaza in obtinerea profitului si a satisfactiilor, aceasta libertate a agentilor economici trebuie inteleasa ca o raspundere, ca o imensa responsabilitate pe care acestia o au fata de sine, fata de ceilalti, fata de societate.

In societatea contemporana, economia de piata, ca forma de organizare a vietii economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in organizarea productiei si realizarea bunurilor, are ca "actor" principal agentul economic-firma. In conditiile unor restrictii obiective ca cele materiale, umane, financiare, sociale, informationale, legislative etc., precum si ca urmare a unei interventii mai mult sau mai putin ample a autoritatilor publice, agentul economic are libertatea de decizie si de miscare, hotarand autonom ce, cum, cat si chiar pentru cine sa produca, sa consume, sa investeasca, sa economiseasca, urmarindu-si propriile interese de a obtine profit sau cel mult de a supravietui.

Economia de piata, in esenta sa este o economie mixta, mai mult sau mai putin libera, guvernata de legi specifice acesteia, intre care cele ale pietei sunt determinante - jocul preturilor; profitul; presiunea concurentei, incertitudinii si riscului etc. intr-un asemenea context, agentul economic-firma, este obligat sa le cunoasca si sa le respecte intrucat el este un element component care se misca intr-un mecanism economic, concurential, caruia trebuie sa i se integreze pentru a-si asigura functionarea.

Semnificativ in acest sens este ca intr-o economie de piata responsabilitatea sociala a firmei, aceea de a-si folosi resursele si de a se lansa in activitati desemnate sa-i creasca profitul, functioneaza atata timp, insa, cat respecta regulile jocului presupunand o competitie deschisa, dura, dar libera si corecta. in acelasi timp este responsabilitatea celorlalti dintre noi de a stabili un cadru legal, astfel incat, "un individ, urmarindu-si propriul interes sa fie condus de o mana invizibila", asa cum nota Adam Smith, "spre un scop public sau un bine social care a fost in intentia sa". Dar aceasta responsabilitate sociala, agentul economic, nu si-o asuma intotdeauna automat si direct, deoarece ea nu constituie, in totalitate, im obiectiv esential al preocuparilor sale.

Abordarea globala a firmei ca agent economic, ne obliga sa relevam faptul ca, pe fondul unei responsabilitati sociale - mai mult sau mai putin constientizate, firma urmareste, asa cum am mai precizat, obiective multiple, si este supusa in acelasi timp unor restrictii (constrangeri) economice si sociale. Altfel spus, activitatea si responsabilitatea firmei nu poate fi explicata si stapanita intr-o economie de piata numai printr-o optica pur economica. Pe de o parte, problematica teoretica si practica in domeniu releva ca intreprinderea privata urmareste trei scopuri principale - supravietuirea, profitul si dezvoltarea. Pe de alta parte, agentul economic este supus diferitelor presiuni din partea statului, sindicatelor, asociatilor de consumatorii care il obliga sa-si asume obiectivele sociale, etice si ecologice, adesea in concurenta cu obiectivul lui pur economic.

Obiectivele firmei vizeaza, in esenta, obtinerea de profit dar in acelasi timp supravietuirea, dezvoltarea si chiar perenitatea firmei, care la randul lor decurg din scopurile financiare - echilibru, rentabilitate si crestere. Toate aceste activitati ale firmei se desfasoara intr-un mediu social specific constituit din: salariati, furnizori, creditori, clienti, sistemul bancar, institutiile financiare s.a., care la randul lor exista in mediul general social al economiei de piata ce cuprinde: cadrul economic, cadrul juridic, influentele guvernamentale, influentele internationale, factorii social-culturali, factorii demografici etc. (vezi anexa 1).

Plecand de la faptul ca scopul primar al oricarui agent economic este de a obtine un profit corespunzator in raport cu resursele utilizate, in acest cadru, aspectul primar al managementului este administrarea resurselor, gestiunea economica si in speta, gestiunea financiara. in literatura economica managementul este frecvent asimilat "dirijarii judicioase a resurselor umane, materiale si financiare" in scopul functionarii echilibrate a fiecarei subdiviziunii structurale si a unitatii in ansamblu.

Anexa. 1. Localizarea firmei in sistemul economiei de piata.

In economia de piata orice agent economic doreste sa realizeze profit. Agentii economici surit supusi examenului riguros, exigent,-dar drept al pietei, avand la baza raportul cerere-oferta, care opereaza dupa criteriul eficientei, al concordantei activitatilor economice cu nevoile reale ale consumatorilor. in aceste conditii pentru a produce profit, agentii economici trebuie sa aiba o inalta capacitate de adaptare la cerintele si legitatile pietei, ale concurentei loaiale. Pe langa initiativa libera si aportul material, financiar, uman-fizic si de inteligenta - o conditie esentiala a obtinerii profitului este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu, activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia - profit sau pierdere.

Cunoasterea conditiilor economice si financiare, in raport cu cerintele si legitatile pietei in care se deruleaza activitatea agentilor economici, previne situatiile de incetare a platilor si de faliment, asigura profitul. Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii economici, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul atat al contabilitatii reale, operative si stiintific organizate, cat si al controlului financiar, organizat si exercitat in mod exigent si competent.

In conditii de legalitate si libera initiativa, cunoasterea, de catre factorii interesati, a acestor obiective, este o cerinta esentiala a conducerii pe baza criteriilor de profit. Informatia de calitate, reala si operativa a situatiei economice si financiare si a evolutiei acesteia previne riscurile, deficientele, lipsurile, in general ineficienta si asigura libera initiativa economica in conditii de concurenta loiala.

Cunoasterea este necesara, in primul rind conducerii agentilor economici (regii autonome, societati comerciale, societati agricole, alte categorii) si personalului acestora si in al doilea rand, se stie ca orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de incredere-certitudine din partea tertilor agenti economici, parteneri de afaceri. Aceasta cunoastere a situatiei patrimoniale si financiare a agentilor economici se realizeaza cu ajutorul documentelor primare si al evidentei tehnic-operative si contabilei Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o problema de mare raspundere a controlului financiar-contabil.

Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor. Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si ulterior, ci, in primul rand, este bazat pe previziunea desfasurarii activitatii, a posibilitatilor aparitiei deficientelor si anomaliilor. Pentru obtinerea profitului maxim, pe langa evaluarea rezultatelor in raport cu obiectivele si normele stabilite, controlul contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenlor care necesita decizii de corectie.

Controlul asigura perfectionarea, cresterea profitului in conditii de concurenta libera si loiala. Controlul, ca forma de cunoastere este lipsit de sens daca nu se manifesta si ca forma de perfectionare a modului de gestionare a patrimoniului si de organizare si conducere a activitatii agentului economic.

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia. Pe aceasta linie controlul are ca directii esentiale:

organizarea mai buna a muncii;

intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice, a disciplinei tehnologice;

gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare;

- descoperirea operatiilor nereale, neeconomice si neegale;

- preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;

- evaluarea eficientei rezultatelor obtinute;

- recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare s.a.

Prin control se actioneaza in directiile esentiale ale cerintelor sociale, se acorda atentie deosebita problemelor economice si financiare concrete, trecerii de la faza de preocupari generale, de program, la asigurarea continuitatii practice si eficiente.

In acelasi timp, in cadrul relatiilor si interrelatiilor dintre agentii economici, care se creaza in conditiile economiei de piata, controlul, prin activitatea sa, poate contribui nu numai la bunastarea si prosperitatea agentilor economici ca atare, ci si la cresterea economica, la progresul tehnic si economico-social, la competitivitatea si deschiderea economiei romanesti, atat de necesara.

Avand la baza aceste considerente, incercam sa prezentam controlul, in cadrul activitatilor desfasurate de agentul economic - firma, existent in economia romaneasca avand la baza legislatia existenta in domeniu.