Situatia actuala a centrelor financiare offshore

Situatia actuala a centrelor financiare offshore

Paradisurile fiscale ofera investitorilor straini un nivel de impozitare foarte avantajos, alaturi de alte caracteristici non - fiscale desemnate sa atraga investitii si deci sa stimuleze activitatea economica. Paradisurile fiscale importante gazduiesc mai putin de 1% din populatia lumii (excluzand populati SUA) si genereaza 2,3% din produsul intern brut la nivel mondial, in acelasi timp atragand 5,7% din angajatii straini si de 8,4% din imobilizarile corporale ale companiilor americane. Produsul intern brut pe locuitor in paradisurile fiscale a crescut intre 3,3% fata de media la nivel global de 2,3%, situandu-l pe o pozitie net superioara.

Recentele masuri legislative in SUA anunta apropiata adoptare a prohibitiei relocarii fiscale a corporatiilor in jurisdictii offshore precum Bahamas, Barbados sau Bermuda. Conform datelor disponibile si opiniei specialistilor se constata o recesiune la nivel global a investitiilor in offshore. Fluxurile financiare catre zona Caraibelor si a Americii Latine au scazut de la 328 miliarde USD in 1996 la 126 miliarde USD in prezent. Axandu-se numai pe jurisdictiile offshore, intrarile de fonduri au scazut de la 100 miliarde USD anual - 1995 la numai 50 miliarde USD in primele 20 de luni ale noului mileniu. Dupa 11 septembrie 2001, valorile s-au redus la aproximativ 20 miliarde USD anual, fondurile din Orientul Mijlociu disparand in totalitate, transferurile din Europa inregistrand o evolutie relativ constanta, Orientul Indepartat castigand 20% pe seama unei cresteri de 20% a Americii Latine si Caraibelor.

1. Jurisdictii offshore

Paradisurile fiscale nu sunt vazute cu ochi buni de statele lumii care practica o fiscale ridicata. Aceasta bunavointa este deseori rezultatul ideii ca disponibilitatea paradisurilor fiscale ar avea ca efect devierea activitatii economice din tarile cu rate de impozitare mari si erodarea bazelor impozabile - ca sursa de venit pentru guvernele acestor tari. Aceste consideratii sunt mai des intalnite, si intr-o forma mai acuta, in cazul paradisurilor fiscale aflate in vecinatatea unei anumite regiuni sau federatii economice. Dovezile insa conduc la o concluzie diferita[1]; activitatile economice din paradisurile fiscale par a fi complementare cu fenomenul de investire in tarile cu taxe ridicate si situate in apropierea acestora; posibilitatea de a infiinta o filiala intr-o jurisdictie offshore determina investitii si vanzari mai mari in tarile vecine, care nu garanteaza aceeasi lejeritate fiscala, dar beneficiaza de o piata consistenta. Prin urmare, disponibilitatea paradisurilor fiscale in vecinatate se pare ca mai mult stimuleaza decat deviaza activitatea economica intr-o regiune.

In ciuda faptului ca activitatea economica din tarile cu taxele ridicate este stimulata de prezenta in vecinatate a paradisurilor fiscale., impactul asupra trezoreriei tarilor onshore ramane destul de ridicat, mai ales cand diferente de impozitare intre offshore si onshore sunt majore. Aceasta se datoreaza faptului ca operatiunile financiare din tarile paradisurilor fiscale care stimuleaza activitatea in tarile vecine, faciliteaza in acelasi timp si evitarea fiscalitatii din tarile respective.

Asadar, vecinatatea paradisurilor fiscale are implicatii asupra guvernelor statelor onshore invecinate: ea conduce la diminuarea bazei impozabile pentru guvernele tarilor vecine, dar in acelasi timp stimuleaza activitatea investitiile pe teritoriile acestora.

O evaluare a efectului net al vecinatatii zonelor offshore necesita consideratii atente asupra substaniei si implicatiilor monetare ale strategiilor de evitare a platii taxelor, strategii in care sunt implicate filialele aflate in paradisurile fiscale.

Totodata se vehiculeaza ideea potrivit careia folosirea paradisurilor fiscale de catre firmele multinationale va conduce la perfectionarea sistemelor fiscale ale guvernelor tarilor cu taxe ridicate, prin supunerea firmelor multinationale la plata unor rate de impozit diferite de cele la care sunt supuse firmele interne (mici).

Interesul investitorilor pentru operatiunile derulate prin paradisuri fiscale este usor de inteles. Tarile care impoziteaza profitul la rate foarte mici permit investitorilor tot sau aproape tot, venitul brut castigat local. Proiectele de investitii cu randament modest (care devine si mai modest in urma impozitarii cu o rata de impozit normala) ar putea fi apreciate ca demne de luat in considerare doar daca ar putea fi localizate in zone offshore, fapt care ar conduce la o impozitare lejera a beneficiilor modeste generate.

In aceeasi ordine de idei, tarile cu rate de impozit mai mici se presupune ca ofera o gama mai larga de oportunitati de afaceri si atrag astfel un volum mai mare de investitii straine decat celelalte tari, care au un climat economi asemanator, insa taxe mai mari.

Investitiile straine sunt atrase in paradisuri fiscale din motive care depasesc obiectivul taxarii minimale a operatiunilor locale, intrucat afacerile multinationale pot folosi operatiunile din zonele offshore pentru a facilita evitarea platii taxelor ce ar fi de drept datorate statelor onshore. Filialele straine ale firmelor multinationale au de obicei numeroase tranzactii economice intragrup, dand posibilitatea de a se revoca veniturile sau profiturile supuse impozitelor. Totalul capitalului rusesc exportat in strainatate este in mod semnificativ mai mare decat investitiile rusesti in strainatate (inregistrate oficial). Nu trebuie uitat ca scurgerea anuala de capital din ultimii ani a depasit totalul investitiilor facute in strainatate de rezidentii Rusiei. S-a estimat ca scurgerea de capital rusesc a totalizat intre 150 si 200 miliarde USD in anii '90; astfel ca a depasit de 10 - 15 ori nivelul inregistrat al investitiilor rusesti in exterior[2]. Multe din scurgerile de capital rusesc s-au indreptat catre paradisurile fiscale ale lumii, continuandu-si ulterior traseul catre ale destinatii ale lumii.

Evitarea platii impozitelor poate lua multe forme, inclusiv folosirea aranjamentelor financiare precum imprumutul intre firme, care plaseaza venitul brut (de impozitat) in jurisdictia cu taxele cele mai mici. In plus, pe langa folosirea cu scop fiscal al imprumuturilor intre companii, firmele sunt deseori capabile de a-si ajusta pretul la care filialele localizate in diferite tari isi vand bunuri si servicii. Cele mai multe guverne cer ca firmele sa foloseasca preturi recomandate - fixe - pentru tranzactiile dintre partile afiliate, la nivelul preturilor care ar fi folosite si de terti intr-o tranzactie asemanatoare; astfel se incearca limitarea razei de actiune a preturilor de transfer motivate de urmarirea eficientei fiscale.

In practica insa, dificultatea aprecierii unor preturi corecte pentru bunuri si servicii, mai ales pentru elementele intangibile sau pentru care nu se pot gasi tranzactii similare, lasa suficient spatiu de manevra pentru companiile multinationale. In consecinta firmele descopera ca adesea tranzactiile cu filialele aflate in paradisurile fiscale pot fi folosite pentru a reloca venitul din locatiile cu taxe ridicate catre zone mai prietenoase din punct de vedere fiscal.

Exista doua circumstante in care investitorii straini nu vor putea beneficia de posibilitatea de a-si localiza activitatea economica in zone cu taxe foarte mici: prima, si cea mai evidenta, este cea in care firma nu poata sa obtina profituri rezonabile din activitatile din paradisurile fiscale. Este imperios necesar sa castigi un venit impozabil pentru a putea beneficia de rate de impozitare mici; exista tari cu rate de impozitare extrem de mici, dar care nu dispun de conditii economice acceptabile, fiind deci incapabile de a suporta altceva decat investitiile straine minore.

A doua circumstanta intervine atunci cand sistemul de impozitare din statul de origine neutralizeaza in mod efectiv cea mai mare parte din impulsul de a obtine venitul in zone cu taxe mici, prin taxarea veniturilor castigate in paradisurile fiscale la rate de impozit mai mari decat veniturile castigate in alte parti.

Aproape toate tarile impoziteaza venitul generat prin activitatea economica ce are loc in interiorul granitelor lor. In plus, unele tari, printre care si SUA, taxeaza si veniturile externe ale rezidentilor lor. Pentru a se evita dubla impozitare a veniturilor externe ale americanilor, IRS - ul (fiscul american) permite platitorilor de taxe sa solicite credit fiscal pentru plata taxelor pe venitul extern - taxe platite de catre guvern. Cota de impozitare a companiilor in SUA este in acest moment de 35%, deci o corporatie americana care castiga 100$ intr-o tara straina ce practica o impozitare la sursa de 10%, plateste 10$ catre guvernul strain si de 25$ catre guvernul american; raspunderea platii unui impozit de 35$ (35% din 100$) este redusa la 25% prin creditul de 10$ acordat impozitului pe venit extern.

SUA nu este singurul stat care taxeaza venitul global general al rezidentilor, in acelasi timp permitandu-le insa sa ceara credit fiscal pentru plata retinerilor la sursa. Alte tari prezinta sisteme asemanatoare, printre care Grecia, Japonia, Norvegia si Marea Britanie. Multe alte tari exportatoare de capital renunta efectiv la impozitarea celei mai mari parti sau a totalitatii venitului extern obtinut de corporatiile lor multinationale rezidente[3] (Australia, Belgia, Canada, Franta, Germania, Olanda si Italia). Tarile care scutesc veniturile externe de impozit si de obicei taxeaza doar o parte a venitului strain; unele din acestea ( de exemplu Franta si Italia) nu permit tratament favorabil in impozitarea venitului castigat in paradisurile fiscale mici si in alte locatii cu taxe mici.

2. Finantarea guvernamentala a jursidictiilor offshore

Guvernele paradisurilor fiscale par a fi finantate in mod adecvat, cu o pondere a cheltuielilor guvernamentale in PIB de 25%, ceea ce depaseste media globala de 20%, cu toate ca populatia redusa si bunastarea materiala relativa a acestor tari ar fi teoretic asociate in mod normal cu cerinta mai mari din partea guvernului. Daca prosperitatea economica a paradisurilor fiscale se produce in detrimentul celei a tarilor cu taxe ridicate, este inca neclar, desi studii recente arata ca activitatea paradisurilor financiare stimuleaza si investitiile in jurisdictiile onshore invecinate

Un cost potential al oferirii de beneficii fiscale investitorilor straini si locali il constituie pericolul reducerii la un nivel inacceptabil al totalului impozitelor colectate. Pentru tarile care in alte conditii ar atrage o activitate economica foarte redusa nu este insa prea clar daca, si in ce masura, nivelul redus al fiscalitatii este asociat cu un nivel de colectare al impozitelor prea mic. Pentru a putea evalua implicatiile reale, ar fi necesara determinarea nivelului investitiilor straine si al colectarii de taxe asociate acestora care ar insoti un nivel mai ridicat de fiscalitate. Acest calcul ar fi insa deosebit de complex, nu doar prin dificultatea de a estima efectul reducerii sau cresterii taxelor pe investitiile straine directe si pe venitul impozabil provenit din activitati economice, ci si din cauza necesitatii de a determina efectele activitatilor de investitii straine directe asupra multiplelor surse de venituri fiscale, incluzand aici accizele, taxele pe venitul personal, impozitul pe proprietate, taxele pe valoarea adaugata, taxele comerciale si altele.

Evolutii prognozate ale sectorului offshore

Conform lui Walter si Dorothy Diamond, dupa evenimentele tragice din 11 septembrie, viitorul lumii offshore poate fi definit de urmatoarele trasaturi[5]

- un numar crescut de paradisuri fiscale vor deveni jurisdictii orientate catre tratate de evitare a dublei impuneri, similar celui din Cipru, Malta, Islanda, Madeira;

- restructurarea sistemelor fiscale, astfel incat paradisurile fiscale caracterizate de taxe nule vor deveni tari cu taxare redusa pentru rezidenti;

- aprobarea unui control moderat al schimburilor si apelul la o restrangere voluntara a iesirilor de fonduri catre offshore;

- intarirea regulilor privitoare la entitatile juridice controlate in / din jurisdictiile offshore;

- intensificarea utilizarii ca centre financiare offshore de catre nerezidentii americani a cinci state membre SUA: Delaware, Colorado, Alaska, Nevada si Rhode Island - acestea implementand legislatie ce scuteste nerezidentii SUA de lata taxelor, stimuleaza infiintarea de trusturi de protectie a proprietatii si deschiderea de conturi bancare;

- cresterea cantitatii si calitatii schimburilor de informatii intre jurisdictiile offshore si statele onshore in vederea cresterii eficientei luptei impotriva spalarii banilor murdari si evaziunii fiscale.

In urma atacurilor teroriste conduse de organizatia Al Quaeda, o ofensiva internationala s-a declansat impotriva actiunilor de spalare a banilor murdari si de sustinere financiara a activitatilor teroriste. In spiritul acestei actiuni congregate pot fi anticipate o seria de masuri viitoare:

- SUA si aliatii sai vor sa determine mai mult sau mai putin diplomatic paradisurile fiscale sa lupte mai eficient impotriva spalarii banilor murdari;

- economia internationala va continua sa se indrepte cu pasi mari spre un accentuat schimb de informatii intre natiuni, secretul strict al operatiunilor offshore va deveni de domeniul trecutului;

- cresterea cooperarii intre statele dezvoltate (membrii OCDE, G7, UE si NATO), ce vor fi dispuse sa-si uneasca eforturile la toate nivelurile pentru a identifica si distruge activitatile de spalare a banilor murdari in scopul finantarii operatiunilor teroriste;

- intensificarea investigarii operatiunilor economice desfasurate in SUA si in zona sa de influenta si care sunt suspectate de legaturi cu formatiunile teroriste;

- atentia investigatorilor se va directiona atat catre micile afaceri - posibile canale de spalare a banilor murdari ( traditionalele hawala islamice), cat si catre marile banci, corporatii multinationale si institutii financiare;

- SUA si Marea Britanie vor conduce plutonul in aceasta lupta care se anunta de lunga durata.