Strategii de dezvoltare locala - dezvoltarea economica A ZONEI MONTANE BRAN

UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT

LUCRARE DE DIPLOMA

STRATEGII DE DEZVOLTARE LOCALA. STUDIU DE CAZ

DEZVOLTAREA ECONOMICA A ZONEI MONTANE BRAN

INTRODUCERE

Prin lucrarea pe care o prezint doresc sa accentuez importanta economica si sociala pe care zona montana o are pentru intregul patrimoniu natural romanesc si nu numai.

Lucrarea are ca obiectiv major scenariul de dezvoltare economica a zonei montane Bran. In lucrarea respectiva se va pune un accent deosebit pe valorificarea resurselor aflate in zona, prin luarea in calcul a structurii de baza a zonei montane, exploatatia familiala, care prin existenta ei constituie un atu principal, ea aflandu-se intr-o stare de ramanere in urma, este necesara deci intensificarea procesului de modernizare si dezvoltare prin crearea de structuri profesionale si economice capabile sa organizeze amontele si valul si sa permita aprovizionarea, prelucrarea, colectarea si comercializarea productiei agricole si zootehnice din gospodaria braneasca.

Fiecare zona montana din tara are specificul ei, traditiile si obiceiurile ei care influenteaza in mare masura economia zonei. Artizanatul, mestesugurile, impactul dezvoltarii acestora asupra cresterii veniturilor si rentabilitatii gospodariilor din Bran este evident.

Am incercat in lucrare sa accentuez problematica complexa a zonei montane in stransa legatura cu gospodaria montana.

Problematica zonei montane fiind complexa, necesita in primul rand o analiza-diagnostic a nivelului de dezvoltare viabila si durabila. Asadar, o dezvoltare rationala care sa tina seama de resursele disponibile respectiv de capacitatea de sustinere, de prezentarea lor si a mediului inconjurator, de realizarea unei legislatii specifice zonei montane in scopul ridicarii nivelului de trai a locuitorilor din zona de munte.

Putem denumi acest scenariu de dezvoltare economica pentru zona montana Bran ca fiind un scenariu "pattern" regional care pentru tarile in curs de dezvoltare reprezinta un asa numit "stil de dezvoltare". Nu este neglijata nici "calitatea vietii", acest concept care intruneste abordarea mai larga a cresterii economice intr-o dezvoltare careia i se alatura componenta economica si in care sunt luate in considerare dimensiunile sociale si culturale.

Strategia de dezvoltare a comunei Bran prin acest scenariu de dezvoltare economica complexa nu a fost tratata simplist in cadrul cunoscutului raport "populatie si dezvoltare", ci a fost necesara o tratare sistematica, capabila sa integreze "populatia, resursele, mediul inconjurator si dezvoltarea".

Zona montana din Romania face parte integranta din zona montana europeana, prin aceasta este necesara aplicarea politicii Comunitatii Europene care sa acorde sprijinirea zonelor de munte, deci o activitate legislativa interna si internationala care sa poata diminua handicapurile zonei montane, fata de celelalte zone de relief existente.

Zona montana, pentru a se putea dezvolta, trebuie sa beneficieze de o politica specifica definita conform principiilor dezvoltarii durabile, care asigura necesitatile din prezent si care sa nu compromita sansele de supravietuire a generatiilor urmatoare.

Este stiut faptul ca viata in zona montana este vitrega pentru locuitorii sai, de aceea se urmareste stabilirea unor conditii paritare intre populatiile regiunilor montane si cele din regiunile mai favorabile, vizand ansamblul problematicii economice, sociale, culturale si de mediu inconjurator.

S-a avut in vedere in tratarea problematicii montane si modul de realizare a obiectivelor strategice si directiile de actiune. Este de retinut faptul ca un proces de dezvoltare in zona montana presupune existenta unor eforturi desfasurate intr-un timp indelungat, cinci ani in acest caz (termen mediu).

Lucrarea aceasta ofera un ansamblu de cai si posibilitati de rentabilizare a gospodariei taranesti precum si anumite scenarii de diversificare a productiei din zona montana Bran. Daca acestea sunt realizate este posibila chiar stoparea migratiei populatiei din zona montana catre zone mai favorizate, valorificarea complexa a resurselor montane, mai ales prin producerea unor bunuri alimentare nepoluate si a unor locuri de munca noi in gospodariile taranesti, supravegherea si asistenta economica a zonei montane pentru eficientizarea activitatilor; protejarea mediului, sprijinirea gospodariilor montane in vederea modernizarii acestora, asigurarea unei "Legi a muntelui", prelucrarea automata a datelor si crearea bancii de informatii pentru zona montana din comuna Bran. Toate acestea au in vedere cunoasterea zonei montane de catre cei doritori sa descopere un loc bine definit in spatiul rural romanesc.

Conceputa astfel lucrarea pe care o prezint ofera informatii despre populatia montana in general si a zonei Bran in special, precum si implicatiile economice, sociale, culturale si ecologice pe care le prezinta, relatiile dintre populatie, resurse si mediul inconjurator, toate acestea contribuie la revigorarea economica a gospodariei montane si mai ales dezvoltarea economica complexa a comunei Bran.

Este de retinut faptul ca spatiul montan al fiecarei tari este destinat sa asigure dezvoltarea si coexistenta intregii populatii, agricola si neagricola intr-o perfecta armonie de convietuire si de interese.

Lucrarea de fata releva caracteristicile gospodariei taranesti din zona Bran, gospodarii plasate intr-un mediu geografic frumos si generos ca peisaj, dar defavorizat de unii factori climatici.

Zona Bran, situata de-a lungul arcului carpatic reprezinta atat un patrimoniu inegalabil al culturii si civilizatiei nationale, cat mai ales un izvor nesecat de spiritualitate si paternitate istorica.

La nivelul strategiei nationale se au in vedere obiective strategice si directii de actiune in zona montana. Obiectivele economico-sociale:

reducerea sau chiar oprirea migratiei populatiei montane si in primul rand a migratiei populatiei agricole din zona montana, asigurarea unui nivel de trai si de civilizatie comparabil cu cel din zona de ses sau mediul urban;

valorificarea complexa a resurselor naturale ale zonei montane prin producerea unor bunuri alimentare si nealimentare de inalta calitate, competitive in conditiile economiei de piata;

protectia mediului, combaterea tuturor factorilor de poluare de orice natura si pastrarea muntelui curat, chiar in conditiile dezvoltarii acestuia pentru conservarea conditiilor de viata sanatoase locuitorilor sai si celor care consuma produsele sale;

sprijinirea gospodariilor din zona de munte in vederea modernizarii acestora pe baza experientei din tara si strainatate;

cunoasterea fenomenelor demografice ale zonei, a nivelului de trai si de civilizatie in gospodariile de munte;

analiza infrastructurii, de genul sosele, drumuri, cai ferate, mijloace de transport in comun si frecventa lor, mijloace de comunicatie (telefon, telecomunicatii), canalizari, captari si alimentari cu apa la nivelul gospodariilor, reteaua de invatamant, magazine de aprovizionare si gama de sortiment, reteaua de desfacere a produselor zonei etc.;

dezvoltarea productiei vegetale si animale;

dezvoltarea industriilor pentru prelucrarea produselor agrozootehnice, a altor industrii din zona montana;

dezvoltarea agroturismului montan;

dezvoltarea si adaptarea invatamantului din zona montana la exigentele activitatilor economice si sociale din zona;

actiuni de integrare in programul de cooperare cu organismele internationale;

supravegherea si asistenta economica a zonei montane pentru eficientizarea activitatilor;

asigurarea unei protectii sociale a gospodariilor montane prin elaborarea "Legii muntelui", care va conduce treptat la compensarea dezavantajelor ce le suporta aceste gospodarii din zona montana defavorizata de diferiti factori;

prelucrarea automata a datelor si crearea bancii de informatii pentru zona montana.

Modul de realizare al acestor obiective se face prin:

crearea unui numar cat mai mare de gospodarii in zona de munte, in special cu familii tinere, conform art. 39 din Legea 18/1991;

dezvoltarea de mestesuguri traditionale, a unor industrii care sa valorifice resursele agroalimentare;

practicarea unei agriculturi biologice si traditionale prin folosirea gunoiului de grajd;

continuarea intocmirii de studii si proiecte privind protectia si ameliorarea solurilor degradate de fenomene naturale sau cauzate de activitati economice si sociale si sprijinirea realizarii acestora cu fonduri pentru executarea lucrarilor;

interzicerea folosirii substantelor poluante (ingrasaminte chimice, pesticide, erbicide etc.);

identificarea in fiecare localitate din zona montana a unor exploatatii familiale sau asociatii private in vederea practicarii agroturismului;

analize privind evolutia populatiei pe sexe, grupe de varsta socio-profesionale;

cunoasterea marimii si structurii suprafetelor arabile cultivate cu diferite plante, arbori si arbusti fructiferi, dinamica productiilor pe hectar si a productiilor totale pe specii;

urmarirea dinamicii efectivelor de animale (pe specii) a productiilor medii pe animal si a productiilor totale;

organizarea vanzarii produselor animale;

elaborarea unor studii si proiecte cu actiuni concrete ce urmeaza a fi intreprinse, cum ar fi:

o       cunoasterea stadiului actual al gradului de prelucrare a productiei din zona;

o       dezvoltarea artizanatului montan;

o       crearea unor produse cu marca locala;

o       valorificarea resurselor locale;

continuarea actiunilor de testare a gospodariilor agroturistice pe baza certificatelor de atestare stabilite;

proiectarea modernizarilor ce trebuie aduse caselor si gospodariilor montane pentru a asigura conditii civilizate tuturor turistilor;

ridicarea gradului de instruire generala si profesionala a populatiei montane;

cooperarea cu organisme internationale (EUROMONTANA, BALKNMONTANA);

existenta unor programe bilaterale de cooperare cu Franta, Elvetia, Italia etc.;

elaborarea unor situatii economice privind activitatea din zona montana pentru asigurarea unei orientari concrete si eficiente a agentilor economici cu stabilirea unei politici adecvate zonei;

crearea fluxurilor informationale-dimensionale pentru zona de munte.

O parte din aceste obiective strategice si directii de actiune au demarat deja in Bran, urmand ca in urmatorii ani zona sa poata atinge un ridicat nivel de modernizare din toate punctele de vedere (agricol, industrial, turistic si agroturistic).

CAI SI POSIBILITATI DE RENTABILIZARE A GOSPODARIILOR TARANESTI DIN ZONA BRAN

Rentabilizarea este o notiune care reflecta actiunea unui ansamblu de factori dintre care cei mai importanti sunt reprezentati de structura si calitatea productiei realizate in cadrul gospodariilor montane, reducerea pretului de cost, nivelul pretului de vanzare, viteza de rotatie a fondurilor[1].

Rentabilitatea este un indicator sintetic, de baza al activitatii gospodariilor taranesti, capacitatea unei gospodarii familiale de a produce un venit net, deci de a obtine venituri mai mari decat cheltuielile care sunt facute pentru desfasurarea activitatii. Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata in beneficiu. Acest beneficiu nu se poate realiza decat printr-o rentabilizare a gospodariei taranesti. Rentabilitatea sintetizeaza influentele tuturor factorilor care actioneaza in stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie si realizare.

1. Imbunatatirea structurii dimensionale a gospodariilor taranesti si a structurii de productie

Imbunatatirea structurii dimensionale a gospodariei taranesti trebuie luata in considerare si in prisma sistematizarii rurale, insa aceasta nu trebuie sa duca la disparitia ruralului ci mai degraba la modernizarea lui. Ruralul se poate mentine:

ca spatiu rezidential pentru populatia montana;

ca spatiu productiv pentru bunuri agricole;

ca spatiu pentru zonele de agrement, pentru petrecerea timpului liber si refacerea fortei de munca;

ca spatiu de rezerva pentru expansiunea urbanului[2].

Se apreciaza ca cea mai dificila sarcina a sistematizarii rurale consta in abordarea asezarilor din spatiul montan. Satele de forma "risipitor", cu gospodarii razlete, au o scazuta putere economica; sub aspectul dimensiunilor lor geografice asezarile sunt intr-adevar mici, insa sunt de neintalnit prin insusirile lor istorice, prin continuitatea precum si prin permanenta lor in teritoriu. Pentru modernizarea satelor montane se are in vedere o retea corespunzatoare de cai de acces si dotarile socio-culturale, ceea ce ar favoriza o mai eficienta valorificare a resurselor pe care le ofera un spatiu montan, evitarea unor actiuni distructive, fara un discernamant corespunzator.

Cresterea dimensiunii resurselor gospodariei montane si valorificarea lor pe un plan superior in conditii de crestere a nivelului de echipare cu aparatura tehnica, precum si profesionalizarea fortei de munca are ca rezultat cresterea volumului si a calitatii produselor obtinute. Datorita crearii conditiilor necesare depasirii nivelului de subzistenta se poate ajunge chiar la un surplus de produse agricole la nivelul gospodariilor taranesti montane, pentru aceasta fiind necesara valorificarea acestui surplus pe piata.

1.1.Dimensiunile gospodariei taranesti in prezent si in perspectiva

Pentru ca o gospodarie taraneasca sa fie rationala ea trebuie sa asigure familiei un nivel de viata normal, conform cu obiectivele realizate la scara nationala, obiective ce permit o utilizare eficienta a fortei de munca familiale si a carei scara de exploatare este suficienta pentru a putea permite adoptarea tehnologiilor agricole moderne care se utilizeaza pe scara europeana si mondiala.

Din punctul acesta de vedere nu se poate stabili un nivel anumit al resurselor care sa reprezinte dimensiunea optima de activitate a unei gospodarii, general valabila pentru satele din zona montana.

Un optim economic al gospodariilor se poate defini ca fiind acea stare a economiei gospodariei care necesita cel mai mic efort pe unitatea de efect util obisnuita.

Totusi, dimensiunile minimale ale unei gospodarii montane pot varia mult din cauza unor diferente calitative dintre diferitele portiuni de teren, datorita orientarii productiei, dotarii tehnice, dar si in functie de forta de munca disponibila si de posibilitatea combinarii muncii din agricultura cu alte activitati (turism, minerit, silvicultura) in vederea utilizarii complete a timpului de munca disponibil la nivelul familiei.

In cele mai dese cazuri, veniturile ce pot fi obtinute de la o gospodarie agricola sunt in directa legatura cu dimensiunea ei. Luand in considerare dimensiunea suprafetelor de teren agricole care sunt obtinute de gospodariile din zona studiata, putem ajunge la concluzia ca ele au dimensiuni relativ mari, uneori sunt insuficiente pentru a asigura in majoritatea cazurilor necesarul intern de consum.

In privinta fondului funciar, in medie pe o gospodarie revin 2,9 ha teren, care cuprinde: agricol (arabil, pasuni, fanete, livezi) si neagricol (fond forestier). Se poate ajunge la concluzia ca cele 6 785 ha de pamant sunt impartite inegal celor 2 100 de gospodarii. Astfel, exista gospodarii care detin intre 3,6 si 3,9 ha de pamant, dar sunt foarte multe care detin sub 2 ha pamant.

Dimensiunea medie a unei gospodarii din zona Bran in ceea ce priveste fondul funciar este urmatoarea:

Tabelul 13

Datorita dimensiunilor relativ acceptabile, gospodariile familiale din zona isi asigura in buna masura veniturile pentru un trai civilizat. Totusi, in cazul cresterii randamentului de valorificare a resurselor (tehnologii moderne) veniturile pot fi mult mai mari. Gospodariile din zona Bran isi pot valorifica forta de munca de care dispune, luand in considerare si animalele pe care le pot creste.

Fiecarei gospodarii ii revin in medie urmatoarele efective de animale:

Tabelul 14

Ceea ce am prezentat in ambele tabele reprezinta situatia reala la sfarsitul anului 2005 situatie in care se arata ca zona Bran dispune de o conditie destul de favorabila pentru gospodariile familiale fata de alte zone montane.

Se poate observa ca ovinele ocupa locul cel mai important, acelasi lucru se poate spune si despre pasari. Bovinele au un important procentaj in cresterea animalelor, alaturi de porcine.

In concluzie, se observa ca exista posibilitati foarte mari de crestere a animalelor, totusi exista gospodarii cu un numar mare de animale precum si cu 4,0 ha de pamant, dar exista si gospodarii mici, sarace, bazate pe economia de subzistenta. In zona exista forta de munca necesara pentru practicarea activitatii de crestere a animalelor, cu toate ca o parte a barbatilor practica alte activitati in localitate sau sunt navetisti in localitatile din jurul comunei. Specializarea zonei in cresterea animalelor face ca problema privind dimensiunea gospodariei montane sa fie pusa din perspectiva animalelor pe care le poate creste.

Pentru ca o gospodarie agricola sa poata asigura pentru membrii familiei (3 membrii) un venit compatibil cu celelalte sectoare din economie, ea trebuie sa produca si sa livreze anual cel putin 6-7 capete tineret bovin ingrasat care presupune cresterea similara a circa 16-17 capete de bovine. Asigurarea necesarului de fan reprezinta o mare problema, ea presupune posedarea si prelucrarea de catre gospodaria respectiva a cca 10-12 ha faneata.

In ultimii 20 de ani, odata cu cresterea dimensiunii exploatatiilor a crescut si venitul agricol pe o familie de peste trei ori, chiar daca nu se poate face o corelatie directa intre cresterea dimensiunii si a venitului este foarte clar ca exista o legatura foarte stransa intre cei doi indicatori.

Ca si pana acum si in viitor structura productiei agricole montane va fi determinata in special de conditiile pedoclimatice si de relief (panta) etc. Printr-o crestere masiva a bovinelor si ovinelor se poate asigura o productie mult mai mare decat a propriilor nevoi, putand astfel furniza importante cantitati de lapte si carne pentru centrele mari de consum si pentru export. Datorita ingrasamintelor naturale care se folosesc, respectiv cele furnizate de bovine si ovine, exista produse cu un grad biologic foarte ridicat.

Cresterea porcinelor si a pasarilor in zona de munte face obiectul nevoilor de autoconsum al populatiei cu putine disponibilitati. In comuna exista la altitudini mai mici regiuni unde pomicultura este intalnita prin: prun, mar, visin. In comuna Bran exista cativa crescatori importanti de albine. Produsele obtinute, in mare parte se valorifica in orasele din imprejurimi.

Agricultura montana, pe langa pasuni si fanete, cultura cartofului, unele legume, poate cuprinde in strategia sa o varietate de arbusti fructiferi de mare valoare economica printre care amintim: coacazul negru, zmeura, afinul. Pentru acesti arbusti fructiferi zona montana este cea mai proprie dintre zonele de relief ale Romaniei. Din pacate, traditia cultivarii acestora este deficitara, ceea ce necesita un efort important de formare si informare a agricultorilor, de organizare a prelucrarii si filierii comerciale precum si un mare efort de sustinere prin acordarea de credite. Pe plan stiintific un asemenea domeniu trebuie sa asigure materialul biologic adecvat.

In zonele montane, la nivelul gospodariilor, pe langa activitatile agricole exista si alte activitati ce se pot desfasura si care pot aduce venituri considerabile. Aceste activitati pot di reprezentate in special de artizanat, mestesuguri, agroturism.

Sunt necesare asadar crearea unor conditii economice care pot asigura existenta unei gospodarii montane viabile, gospodarii care prin practicarea altor activitati decat agricultura pot aduce membrilor familiei venituri foarte mici. Crearea acestor conditii economice trebuie sa constituie coordonata de baza a tuturor programelor de dezvoltare agricola a zonei montane, fiind totodata o directie strategica. Daca dimensiunea gospodariei montane este mica, iar sprijinul acordat de stat nu exista, putem spune fara nici o rezerva ca zona montana nu se poate dezvolta, ea putand chiar ajunge intr-o stare latenta care de-a lungul anilor, chiar si cu sprijinul statului, va fi foarte greu sa se reduca.

In cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei exista Comisia Zonei Montane care propune o serie de situatii, proiecte, cercetari si actiuni in privinta gospodariilor agricole din zona montana. Acestea au un singur si principal rol: acela de a rentabiliza gospodariile din zona in viitorul apropiat. Totusi, astfel de studii si cercetari au mai fost facute de o jumatate de secol. Este necesara asadar, introducerea lor deoarece reprezinta instrumentele fundamentale, fara de care nu se poate formula o practica economica adecvata zonei montane, politica care sa duca la redresarea, rentabilizarea si prosperitatea gospodariei montane, ca o alternativa economica viabila in strategia dezvoltarii economice pe plan national (aceasta lista privind studiile propuse de Comisia Zonei Montane este prezentata in Anexa 2).

Este necesara mentinerea exploatatiilor familiale in zona montana. Trebuie avut in vedere mai putin interventiile directe, vizand regruparea micilor exploatatii in unitati viabile economic, cat mai ales stimularea diversificarii activitatilor in aceste zone montane.

In contextul general se doreste recunoasterea in egala masura a cerintelor de diversificare a activitatilor ca baza economica in spatiul rural - montan, si de a se actiona prin oferirea de servicii publice celor care vin in aceste zone montane. Se urmareste totodata stoparea exodului populatiei, in special a tinerilor.

2. Imbunatatirea inzestrarii tehnice si a formelor de asistenta tehnica a gospodariilor taranesti

Modernizarea agriculturii presupune in special introducerea factorilor de progres tehnic in vederea cresterii productiei agricole; fiind vorba deci de factori de progres ne punem intrebarea: Ce fel de tip de progres tehnic? Se practica tipul de progres tehnic care se concretizeaza prin acumularea de resurse materiale si economice de munca vie. Acest tip de progres a fost aplicat pana azi, insa acum progresul tehnic presupune imbinarea tipului de agricultura intensiva care inseamna mecanizare, irigatii cu tipul de agricultura biologica care are la baza introducerea in cultura in proportii admisibile a plantelor care isi autoproduc substanta azotica din atmosfera. Aceste noi orientari prin prisma consideratiilor anterioare se refera la relatia dintre economie si ecologie, relatie ECO-ECO.

Din investigatiile facute in cazul comunei Bran reiese faptul ca la gospodariile montane din zona nu exista un necesar tehnic suficient din punct de vedere al numarului. Lipsa unor dotari tehnice necesare face ca munca in conditii destul de vitrege sa fie extrem de grea, ceea ce o face putin atractiva si agreabila de catre tinerii din comuna. Datorita dotarii slabe cu tehnica de lucru, doar o parte mica a terenului este lucrat corespunzator, aceasta ducand la obtinerea unor productii destul de mici, rezultand un randament scazut in ce priveste valorificarea resurselor.

In tabelul urmator vom reda utilajele agricole de care dispune zona Bran.

Tabelul 15

Inventarul utilajelor agricole:

Sursa: Primaria comunei Bran

In ceea ce priveste dotarile cu utilaje zootehnice, in comuna Bran exista urmatoarea situatie: 5 aparate de muls; 5 separatoare de lapte.

Putem deduce ca productia agricola din zona studiata necesita asigurarea unei dotari tehnice corespunzatoare si aceasta cu atat mai mult cu cat este necesara si o crestere mai accentuata a dimensiunii exploatatiei. Realizarea obiectivului presupune pe langa unele cercetari pentru dimensionarea solutiilor specifice si un efort financiar, pornind de la elementele simple pana la utilaje complexe. Solutiile de mecanizare trebuie sa vizeze ceea ce este mecanizabil.

Sursele de finantare reprezinta forma de procurare a utilajelor adecvate conditiilor montane. Aceste surse de finantare se pot procura numai din fonduri speciale prin crearea fondului national pentru munte. Toate aceste lucruri sunt cunoscute la nivel de minister, deci ele se pot realiza. Dezvoltarea montana are in vedere existenta unui instrument financiar destinat in special acestui scop, sursele pot fi din: bugetul national, bugetul judetean, fonduri externe atrase, fonduri din contributii publice sau restituirea catre zona de munte a unei parti din veniturile realizate pe seama resurselor montane (apa potabila, lemn, minerit, comert, produse agroalimentare si zootehnice, turism etc.).

Asadar, dezvoltarea agriculturii in zona depinde de calitatea, structura si volumul dotarii tehnice, dar si de pretul acesteia, iar intr-o directa proportionalitate cu ele este cresterea dimensiunii gospodariei.

In zonele montane exista niste linii ale mecanizarii lucrarilor. Acestea sunt reprezentate de:

reteaua foarte densa de ape;

drumuri proaste;

inclinatia mare a pantei;

excesivitatea parcelarii.

Concentrarea suprafetelor pe o gospodarie de va putea realiza prin arendarea sau cumpararea, ca mecanisme normale de piata. Trebuie specificat faptul ca acest proces nu va fi imediat, ci el se va putea derula treptat, in timp si va trebui insotit de o puternica dezvoltare a unor activitati neagricole, aceasta contribuind si la punerea in valoare a fortei de munca existente in zona.

Suprafata concentrata trebuie sa se afle in posesia unui taran cu initiativa, un taran dinamic care sa practice o agricultura durabila, un taran tanar, motivat, instruit si sprijinit prin credite de modernizare care se vor da pe baza unor proiecte si studii, cu conditia sa fie eficiente. In acest moment se are in vedere asistenta tehnica a gospodariei taranesti.

De foarte multe ori s-a afirmat ca dezvoltarea reprezinta insumarea managementului cu resursele, iar in zona montana exista destule resurse, atat naturale, dar din pacate lipseste managementul potrivit zonei montane.

Lipsesc specialistii din zona montana; ei trebuie formati pentru a fi capabili sa identifice gospodariile taranesti capabile sa devina adevarate capacitati de productie, acesti specialisti trebuie sa caute taranii care vor sa munceasca, care vor ca prin profitul realizat sa traiasca in conditii demne. Lipsesc managerii care au cunostinte suficiente pentru a forma in special tinerii pentru zona de munte, acesti manageri se pot forma numai printr-o pregatire adecvata in tari cu o indelungata activitate in zona montana. Managerii astfel pregatiti pentru zona montana, vor deveni de-a lungul capatarii experientei, adevarati formatori de noi manageri sau de tineri care au o atractie deosebita pentru a face ceva durabil in zona montana.

Acesti tineri vor fi instruiti, de aici si necesitatea infiintarii unor cursuri speciale pentru oamenii de la munte care trebuie incurajati si sustinuti. Totodata, nu trebuie neglijati nici batranii, deoarece ei sunt "mantaua de vreme rea a vietii" in zona montana.

Pentru ca acestea sa poata fi realizate este necesara o politica montana bine construita, care sa asigure consultanta, sprijin financiar si sa ajute la dezvoltarea gospodariei in ansamblul ei.

Intorcandu-ne la limitele mecanizarii putem aprecia ca in prezent, cu sistemul de masini existent, pe terenurile cu panta pana la 30% se pot mecaniza urmatoarele lucrari agricole: aratul, discuitul, grapatul, semanatul, erbicidatul, recoltatul si balotatul cerealelor. Aceste lucrari pot fi facute cu tractoare pe senile si cu pluguri reversibile, recoltatul facandu-se cu combine cu dispozitive de reglare in raport cu panta. Aceste utilaje, fiind mai complex concepute pentru panta inclinata, costa cu 30-60% mai mult fata de utilajele care lucreaza in regim normal, adica pe terenuri plane.

In agricultura montana sunt folosite foarte des motocositoarele care sunt utilaje cu mare autonomie. Totusi ele sunt destul de rare in zona montana, pana la asigurarea completa cu acest sistem de utilaje agricultura montana confruntandu-se cu numeroase probleme.

Lipsesc sau sunt insuficiente cositoarele tractate de animale, cositoarele mecanice, plugurile reversibile, prasitoarele, semanatoarele, seceratoarele, toate cu tractiune animala.

Modernizarea exploatatiilor familiale este in esenta asadar foarte necesara, de ea depinzand crearea unor venituri menite sa imbunatateasca nivelul de trai al taranilor din munte. Dezvoltarea durabila a gospodariei montane taranesti se afla in stransa legatura cu dezvoltarea rurala montana. Daca dezvoltarea gospodariei montane va contribui la sporirea avutiei nationale si tinand cont ca 1/3 din teritoriul tarii noastre este un teritoriu montan, va fi deci necesara o politica montana specifica, durabila si de calitate.

Ridicarea capacitatii manageriale a producatorilor agricoli, sprijinul acordat de organismele guvernamentale si neguvernamentale

Taranul reprezinta un mic manager al propriei gospodarii, el trebuie instruit, invatat cum sa-si elaboreze un plan de actiune. Acest plan de actiune trebuie sa fie dinamic, capabil sa realizeze schimbarile dorite, ele trebuind sa asigure o esalonare a realizarii obiectivelor in concordanta cu realizarea resurselor financiare, sa raspunda la o serie de intrebari cum ar fi: daca ceea ce face este bine si destul, daca gospodaria o organizeaza cum trebuie si daca randamentul pe care il obtine este maxim, daca furajele pe care le produce sunt de calitate si animalele de rasa. Ce vrea sa faca gospodarul si pentru cine? Deci vizualizarea motivatiilor. Planificarea, organizarea si evoluarea permanenta a obiectivelor propuse sunt cateva atributii necesare unui manager, chiar daca el este un simplu taran care isi doreste ca gospodaria lui sa devina prospera.

In gospodaria sa proprie, taranul stie sa se faca inteles, totul este inteles prin contrast cu birocratia care se bazeaza pe premisa ca nimic nu este inteles. Cu cat sunt mai intelese lucrurile, cu atat mai putin trebuie verbalizate sau comunicate.

Intr-o gospodarie familiala nimeni nu pacaleste pe nimeni. Se stiu prea multe de catre toti, iar ajutorul dat de parinti fiilor sa reuseasca, este firesc. Intr-o familie subiectivismul, initiativa si pasiunea guverneaza atat afectiunile cat si conflictele.

Taranul din zona montana este chiar si un administrator bun. Cert este ca el trebuie sa-si gospodareasca cat mai bine resursele si bineinteles noile resurse montane; spunem aceasta referindu-ne la gama foarte larga a fructelor de padure, la baza energetica verde, la posibilitatile de turism, agroturism si alte activitati economice profitabile.

Firmele viitorului vor fi firmele familiale, firmele mici, lucrul acasa, in gospodarie, pentru ca totul este in avantajul acestora; daca sunt bine instruiti si informati, gospodarii pot sa-si ia masuri rapide, isi pot adapta gospodaria mai repede la nevoile pietei, dar pentru inceput ei trebuie ajutati.

Un taran poate deveni managerul propriei dale gospodarii prin mai multe variante:

trimiterea in tarile europene avansate de tarani cu gospodarii constituite si de investitori in domeniile serviciilor care sa capete experienta necesara;

organizarea de centre internationale cu sprijin uman si material, care sa coopereze cu institutii similare ale Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si ale Ministerului Educatiei Nationale, cat si ale Ministerului Mediului si Padurilor. Un exemplu concret este prevazut la Suceava in Vatra Dornei, unde exista Centrul de Instruire si formare - CIFIDEC - care organizeaza cursuri de iarna pe durata de 1-2 luni, cu cheltuieli suportate de statele participante;

trimiterea de tineri specialisti sau tarani in strainatate, pentru a lucra impreuna cu cei de acolo, pe parcursul unui an sau sezon, la lucrarile agricole.

Pentru a se depasi starea actuala in care se afla zona montana este necesara in primul rand ridicarea profesionalismului in agricultura cu calitatea muncii, in al doilea rand sa se dea o mai mare atentie celor 1,8 milioane de tarani sub 16 ani pentru ca ei sa ramana in sat si dupa incheierea studiilor de specialitate.

Taranul roman trebuie sa devina managerul propriei gospodarii; de milenii el este cultivator de pamant, are experienta pana la rutina in productia agricola, trebuie sa invete noile cuceriri ale stiintei agricole, noile tehnologii agrare in cultura plantelor si cresterea animalelor. Gospodaria montana a taranului trebuie reorganizata pentru a deveni viabila, de la forta de tractiune la materialul de insamantare, deci o inzestrare tehnica: mecanizare, tractorizare, ingrasaminte. Pentru ca toate acestea sa fie indeplinite, sunt necesare, asa cum am aratat, sfaturile specialistilor in domeniu, care cunosc problematica economiei agricole, cu toate aspectele respective.

Taranul roman care traieste la munte nu-si doreste nimic gratuit (cadou) si aceasta credem ca se gaseste inscrisa in codul sau genetic. El este inteligent si coopereaza in conditii de maxima sinceritate si reciprocitate.

Produsele agricole biologic-naturale trebuie sa ocupe un loc important in productia gospodarului montan. Trebuie avute in vedere conditiile de pregatire si livrarea acestor produse in conformitate cu exigentele si cerintele internationale.

Este de retinut faptul ca trebuie acordat un sprijin direct in domeniul ameliorarii genetice a efectivelor de animale si al tehnologiilor de crestere si de exploatare a acestora.

Livrarea de animale de prasila, material seminal, embrioni, sunt cai sigure si cu rezultate asteptate de zona montana, ca si livrarea de seminte de buna calitate. Un exemplu concludent ar fi extinderea experimentului franco-roman al cultivarii sfeclei de zahar si in zona de munte, pentru cresterea animalelor.

Se doreste crearea de filiale; mari institute de cercetare doresc crearea unor filiale care prin cercetari stiintifice sa elaboreze solutii pe termen mediu si lung (exemplu - Institutul de Montanologie de la Cristian - Sibiu, 1991) si crearea in cadrul acestui institut de filiale ale unor institute cu experienta in domeniu. Acest lucru ar reprezenta o solutie reala si eficienta.

Fondurile existente pentru zona montana sunt foarte mici, iar conditiile de intrare in posesia lor sunt extrem de dure. Este necesara aplicarea unor politici de sprijin pentru ca taranii sa poata intra in posesia acestora. Aceasta politica de sprijin financiar si de stimulare fiscala trebuie sa aiba in vedere in special urmatoarele aspecte:

a.     facilitatea cu prioritate a mentinerii si implantarii exploatatiilor agricole precum si a intreprinderilor artizanale, comerciale si industriale care utilizeaza tehnologii nepoluante;

b.     sprijinirea instalarii familiilor tinere in zona de munte, mai ales in sectorul agricol, dar si artizanal sau turistic;

c.      ajustarea justa a impozitelor in favoarea regiunilor montane, in functie de gradul de defavorizare;

d.     compensarea neajunsurilor naturale sau ecologice inerente zonelor de munte si a restrictiilor de utilizare stabilite prin regulamente sau contracte;

e.      remunerarea activitatilor ecologice efectuate de populatie, mai ales privind intretinerea peisajului si protectia contra deseurilor naturale.

In strategia dezvoltarii zonei montane se prevad organismele care se vor ocupa de teritoriul montan prin crearea unui cadru legislativ institutional si organizatoric, adaptat zonei montane.

Cadrul    legislativ

Este format din doua asa zise legi:

legea pentru sprijinirea gospodariilor familiale din zona de munte;

"Legea Muntelui" - prin care se asigura recunoasterea specificitatii si delimitarea teritoriului montan, principiile de abordare a dezvoltarii in mediul montan si mijloacele de interventie.

Cadrul institutional organizatoric

La nivelul central exista:

Agentia Nationala a Zonei Montane (ANZM) aflata in subordinea directa a Guvernului;

Agentia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC).

Intre aceste doua organisme interesate de dezvoltarea zonelor rurale exista atat deosebiri cat si asemanari. Au insa o preocupare comuna dominanta: grabirea punerii in valoare a potentialului natural de exceptie, in general, si al celui de munte in special, pentru a le introduce cat mai rapid in circuitul prosperitatii economice si sociale.

ANZM si ANTREC nu au plecat la drum fara . busola. Ambele asociatii si-au intemeia strategii pe studii solide, pe analize si comparatii cu state similare din Austria, Italia, Elvetia, Franta, care s-au imbogatit pe ele si imbogatesc si tarile din care fac parte prin veniturile uriase pe care le realizeaza din agroturism (turism rural).

ANZM a incercat sa-i convinga pe taranii din zonele montane sa apeleze la credite bancare, sa intemeieze asociatii pentru "a-si dezvolta gospodaria si ferma dupa modelul occidental". Nu s-a reusit in totalitate acest lucru din doua cauze:

sistemul bancar, care pana in momentul in care va acorda facilitati serioase, ramane o "fata morgana" pentru asezarile rurale;

a doua cauza se datoreaza insa si taranilor care se tem de imprumuturi bancare ca "dracu de tamaie". Va trece destul timp pana cand sistemul bancar romanesc va gasi un limbaj comun cu taranii, timp in care pierderile sunt mari din pacate pentru ambele parti.

ANTREC s-a dovedit a fi mai convingatoare, iar proiectele eu au anuntat un start mai promitator. Exista cateva zone montane recunoscute pentru activitatea lor (Brasov, Sibiu, Prahova, Vrancea etc.) unde au fost lansate niste proiecte promotionale si in prezent se actioneaza pentru materializarea lor. Prima reusita s-a nascut in zona Bran, care este o copie fidela a modelului elvetian, dar pe standardele franceze. Pe baza unei strategii bine definite numita "Orizont 2000", ANTREC si-a propus sa integreze pana la finele acestui mileniu peste 8 000 de gospodarii taranesti (ferme agroturistice si pensiuni) in reteaua nationala si internationala de turism. Circa 75% din aceste gospodarii se afla in zona muntilor.

ANZM, in colaborare cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei a pornit la initierea unui proiect PHARE pentru cateva judete din zona montana.

Nici ANTREC nu s-a lasat; ea a obtinut fonduri PHARE pentru proiectele sale, este adevarat mult mai mici ca volum decat cele obtinute de ANZM, dar ele vor permite lansarea in scurt timp a "modelelor" pentru cele 8 000 de gospodarii prin strategia "Orizontul 2000".

In ultimii sapte ani se stie faptul ca populatia rurala a fost principalul suport al partidelor de guvernamant, dar aceeasi populatie nu a avut nici un reprezentant in Parlament.

Guvernele nici nu au avut ragazul si nici motivatia de a initia strategii sau politici de evolutie a satului romanesc, contactul intre sat si guvernanti avand loc efectiv doar in perioadele electorale. Aparent, dar numai aparent, guvernele post-decembriste au lasat impresia ca dau importanta aceste zone care reprezinta un interes national, si sunt dispuse sa aiba in vedere dezvoltarea ei.

Guvernul Petre Roman, prin celebrul "pariu cu agricultura si turismul", Guvernul Vacaroiu prin "Programul pentru dezvoltarea Muntilor Apuseni" - au initiat proiecte care au ramas doar la acest stadiu.

La nivel de masiv montan (interjudetean exista Comitetul de Masiv care este un organism neguvernamental).

La nivel judetean se are in vedere: perfectionarea structurii existente in cadrul Directiilor generale pentru agricultura si alimentatie, crearea agentiilor judetene pentru zona montana in cadrul prefecturilor, cu dubla subordonare: Prefectura - ANZM.

La nivel local:

crearea de districte agricole montane (virtuale) la nivel intercomunal (bazine, depresiuni);

crearea comitetelor de district montan al consiliilor locale, la nivel intercomunal, acestea fiind organisme neguvernamentale;

crearea federatiilor agricultorilor de munte (organizatii profesionale, la nivel de district, cu filiale comunale) cu rol de dezvoltare a activitatii economico-sociale si de protejare a intereselor agricultorilor, acestea fiind organizatii neguvernamentale.

Alte forme de organizare pentru zona montana (forme neguvernamentale)

crearea asociatiilor judetene ale Alesilor Muntelui;

crearea Asociatiei Nationale a Alesilor Muntelui;

reunirea federatiilor agricultorilor de munte in cadrul unei confederatii nationale a agricultorilor de munte;

crearea Consiliului National al Muntelui.

Prin crearea cadrului institutional-organizatoric adaptat specificitatii montane se asigura competentele necesare institutiilor publice si dezvoltarea organizatiilor neguvernamentale cu rol major in procesul dezvoltarii montane durabile.

4. Impactul liberalizarii preturilor la produsele agricole asupra zonelor montane

Dezvoltarea muntelui trebuie sa prevada in mod obligatoriu pe termen mediu sau lung crearea unor filiere agroalimentare, industriale si comerciale proprii ale producatorilor montani pentru ca acestia sa vanda produsele finale si nu materia prima, astfel incat veniturile lor sa fie corelate cu preturile produselor alimentare si nealimentare finale. Pentru aceasta este necesara infiintarea unor unitati proprii de prelucrare la ferma sau prin asociere si organizarea unui lant comercial adecvat pentru produsele din zonele montane.

Datorita cresterii in special a ovinelor si bovinelor, in comuna Bran laptele si carnea constituie produse de baza. Sunt foarte cunoscute diferite tipuri de branzeturi (burduf, cas afumat, branza telemea, urda dulce sau sarata, cascaval), produse biologice cu un grad inalt de substante nutritive. Gospodinele din zona au o reteta proprie de fabricarea acestor produse, insa ele se confrunta cu necomercializarea lor, neexistand multe posibilitati de transportare a lor. Cascavalul de Rucar este unul din produsele prin care zona Bran este vestita in intreaga tara si nu numai.

Centrele urbane, cu toate ca sunt mari consumatoare de produse alimentare, duc lipsa de produse ca laptele, carnea si preparate din acestea, consumatorii platind preturi foarte ridicate datorita dezechilibrului dintre oferta si cerere, in timp ce in zona de munte laptele si carnea nu sunt receptionate la timp, se irosesc, descurajand producatorii. Animalele vii, aduse la nivelele de crestere si ingrasare, ce pot fi realizate in mod economic de catre gospodariile montane nu sunt preluate la timp, creand nemultumiri, deoarece consuma furaje nejustificat.

Se poate trage o concluzie, aceea de a se revedea preturile la toate produsele din zona montana. Se impun preturi diferentiate in functie de procentul de grasime al laptelui. Pentru reducerea costurilor de productie este necesara asistarea producatorilor agricoli de catre stat cu material de prasila sau cu furaje de buna calitate. Foarte important si necesar ar fi daca s-ar acorda anumite prime de productie in raport cu numarul de animale crescute, precum si reducerea tarifelor pentru lucrarile agricole. Datorita insuficientei mijloacelor de productie mecanizate, tarifele practicate de unii producatori sunt foarte mari.

In ceea ce priveste creditele, este necesar a se acorda dobanzi subventionate sau dobanzi mici.

Aceste masuri au un rol important in asigurarea rentabilitatii exploatatiei agricole pentru imbunatatirea sistemului de preturi. Aceste preturi pot fi imbunatatite si prin cresterea calitatii produselor, produsul natural agroalimentar montan putand fi obiect de comercializare si pe piata Uniunii Europene, unde exista piata formata pentru acest tip de produs ecologic.

In raport de mijloacele de productie, pretul produselor agricole este foarte scazut, de aceea sunt necesare credite pentru achizitionarea de masini agricole, un loc principal ocupandu-l cererea si oferta. Se poate spune ca preturile in sens general exprima cantitatea de moneda care trebuie platita pentru achizitionarea unor bunuri materiale si servicii in cadrul tranzactiilor bilaterale pe piata. Mecanismul formarii preturilor este foarte important deoarece pretul reprezinta o importanta parghie economica prin intermediul careia se realizeaza anumite directive economice si sociale.

Pentru ca sa produca reducerea cheltuielilor si micsorarea costului pe unitatea de efect util, trebuie ca preturile practicate sa fie cat mai avantajoase pentru producator. Realizarea unui cost minim trebuie facuta fara a afecta insa calitatea, performanta si fiabilitatea produsului. Maximizarea profitului obtinut se face prin minimizarea costului de productie, aici facandu-si aparitia si relatia dintre costul de productie si pretul competitiv. Obtinerea profitului depinde in special de capacitatea producatorilor de a da pe piata bunuri de calitate superioara, la un cost cat mai redus, pe care sa le vanda la preturi competitive, aceste preturi presupunand ca producatorii sa ofere cumparatorilor produse la preturi care sa nu insemne reducerea puterii de cumparare.

In gospodariile lor montane, taranii producatori trebuie sa urmareasca ca la un cost de productie dat, el sa maximizeze productia obtinuta, in concluzie sa produca cat mai mult posibil. Totusi, trebuie ca taranul-producator sa aiba in vedere cateva restrictii: nivelul resurselor disponibile, tinand cont ca multe dintre ele sunt limitate; preturile masinilor si utilajelor agricole pe care producatorul trebuie sa le aiba in gospodaria sa.

Acestea, toate duc la asigurarea unei dimensiuni optime a gospodariei care poate obtine o productie maxima, dar aceasta presupune in principal o dotare tehnica, o administrare si gestionare foarte eficienta a resurselor si pe langa aceasta, o cerinta primordiala este aceea de a se adapta rapid la cerintele pietei.

Taranul gospodar poate sa-si aleaga procesul de productie care este eficient din punct de vedere tehnic dar si economic; ca sa poata cumpara utilaje moderne, competitive, la preturile cele mai mici, sa poata reduce costurile de functionare ale acestora. Un rol important il are pretul pamantului, care este influentat de cererea si oferta de produse agricole. Marirea cererii de produse agricole si scumpirea lor stimuleaza cererea de pamant si ridica pretul acestuia, deoarece oferta este inelastica.

Comercializarea produselor agricole este o parghie prin care agricultorul montan isi poate procura veniturile necesare pentru a-si cumpara apoi produsele si bunurile de consum exogene, necesare si eventul poate sustine dezvoltarea gospodariei sale.

In Romania, sistemul rigid de stabilire a preturilor la produsele agricole, mentinerea lor la nivel scazut prin controlul riguros pe filiere nu a stimulat cresterea productiei agricole ce a contribuit la acumularea de capital in favoarea altor sectoare.

Procesul liberalizarii preturilor al produsele agricole s-a produs parcurgand patru etape.

Treptat a scazut rolul statului in controlul preturilor. Din 1990 acest control se mentine doar la cateva produse declarate ca fiind de importanta nationala.

Tabel 16

Evolutia preturilor* la principalele produse agricole in perioada 2000-2006

*- preturi nominale medii la sfarsitul anului;

SURSA: date M.A.A. ianuarie 2007

Evolutia preturilor la produsele agricole reflecta faptul ca procesul de liberalizare mai lent decat in restul economiei a dezavantajat agricultura si a produs mari distorsiuni si necorelari intre preturile agricole si preturile importurilor de bunuri si servicii, intre preturile agricole si preturile alimentelor, intre preturile diferitelor produse agricole.

Pentru ridicarea nivelului veniturilor obtinute de agricultorii montani la un nivel comparabil cu veniturile paritare pe economie, pe langa valorificarea mai buna a resurselor in acest domeniu, mai este insa nevoie si de implementarea si dezvoltarea unor activitati complementare in alte ramuri, unde agricultorii si membrii lor de familie sa poata completa veniturile lor.

Organizarea pietelor si formarea unei agriculturi montane durabile implica un sistem de supraveghere a raporturilor dintre preturile agricole si preturile neagricole, a raporturilor dintre preturile platite si preturile incasate de agricultori, precum si un sistem de interventie publica pentru a mentine, pe de o parte un echilibru financiar la nivelul exploatatiilor in conditiile unui anumit grad mediu de dotare tehnica si calificare profesionala si asigurarii unei protectii sociale a consumatorului, pe de alta parte institutele de cercetare por supraveghea si stabili pragurile de rentabilitate. Sistemul de interventie pentru echilibrul preturilor si al veniturilor implica interventia statutului prin mecanisme specifice economiei de piata.

Preturile "minim garantate" care rezulta in urma negocierilor pentru produsele alimentare de importanta nationala (grau, lapte, carne de porc si pasare) au niveluri stabilite administrativ si nu reflecta evolutia pietei. Totodata, controlul riguros pe filiere de prelucrare si distribuire nu asigura apropierea normala de nivelul preturilor internationale, ceea ce poate provoca mari tensiuni sociale in cazul liberalizarilor la un moment dat.

Consideram ca este necesar un sistem mai flexibil de garantare a preturilor la producatori, care sa permita variatia lor in functie de tendintele majore, conjuncturale si sa-i stimuleze.

In prezent preturile "minim garantate" platite agricultorilor la cele patru produse alimentare de baza sunt sub nivelul preturilor pietei libere, iar controlul lor este justificat de acordarea primelor si a altor forme de subventii. Rezultatele nu justifica utilizarea acestui sistem de preturi; ele mentin oferta interna scazuta si provoaca distorsiuni in semnalele pietei catre producatori. Stabilizarea preturilor agricole se poate realiza prin revigorarea agriculturii, prin mentinerea organizarii si modernizarii productie. Reducerea controlului statului in stabilirea preturilor se poate realiza pe calea negocierilor directe intre producatori, prelucratori si comercianti, sprijinul statului fiind necesar in elaborarea legislatiei preturilor agricole, a contractelor prin stimularea si ocrotirea concurentei.[3]

Din 2003 sustinerea agriculturii se face in intregime de la buget sub forma de interventie directa asupra preturilor prin prime, diferite de pret, tarife, alte alocatii. De asemenea se subventioneaza direct unii factori de productie prin acordarea de credite cu dobanzi subventionate de la buget, alocatii bugetare pentru ingrasaminte chimice acordate gratuit cu conditia controlului a cel putin 40% din productia la hectar etc.

Ponderea subventiilor agricole a scazut si este mult sub nivelul practicat vreme indelungata de tarile dezvoltate.

Din cauza lipsei de suport financiar si a administrarii defectuoase ca si de conditionarea subventiilor de control al preturilor, scopul declarat de Legea nr. 83/1993 de sustinere a producatorilor nu s-a atins decat partial.[4]

Indreptarea mecanismelor de sustinere bugetara in directia modernizarii agriculturii prin investitii in retehnologizarea sistemelor de irigatii, achizitionarea de tractoare si masini agricole, modernizarea infrastructurilor rurale etc., ar duce la stabilizarea pietei agricole si ar elimina distorsiunile produse prin sistemul aplicat in prezent. Aceasta schimbare a directiilor de sustinere a agriculturii necesita solutii de liberalizare selectiva a preturilor si de folosire a subventiilor, flexibil si mai eficient. Scopul este integrarea din ce in ce mai complexa a agriculturii pe piata libera.

4. PROIECT DE RENTABILIZARE A GOSPODARIEI TARANESTI DIN ZONA MONTANA BRAN (SCENARII ALTERNATIVE)

Proiectul de rentabilizare a gospodariei taranesti cuprinde mai multe subproiecte si studii de fezabilitate, proiecte tehnice, economice, financiare si administrative, unele dintre ele necesitand consultanta.

Aceste proiecte se pot inscrie in strategia de dezvoltare rurala montana, strategie ce consta intr-un ansamblu de actiuni de dezvoltare, de amenajare si reamenajare a mediului rural montan, care de regula se circumscriu la o zona determinata, in cazul nostru Bran, si care au drept scop revitalizarea zonei respective, restaurarea ei in deplina concordanta cu caracterele proprii ale zonei. Rezultatul trebuie sa duca la ameliorarea conditiilor de viata ale locuitorilor din punct de vedere social, cultural si economic, aceasta putand fi realizata numai prin promovarea unei exploatatii agricole durabile.

4.1. Principalele directii strategice privind zona montana Bran

Promovarea dezvoltarii integrate a zonelor rurale montane asigurand supravietuirea colectivitatilor satesti locale, o calitate a vietii demna si o prosperitate durabila prin masurile socio-economice adecvate, in mod special prin sprijinul public al agriculturii, economiei forestiere, artizanatului, turismului, infrastructurii de baza precum si prin programe de dezvoltare durabila, asigurand conservarea mediului, sunt cateva directii strategice principale pentru asigurarea unui viitor demn pentru civilizatiile rurale din zona de munte.

4.1.1. Amenajarea teritoriului montan si cadrul construit

Amenajarea teritoriului montan si cadrul construit necesita multiple actiuni de punere in valoare a resurselor naturale, materiale si umane, precum si asigurarea unei dezvoltari economice echilibrata prin folosirea spatiului in cadrul unitar al teritoriului.

Amenajarea turistica a teritoriului prin implicatiile pe care le are dezvoltarea turismului intr-o zona, necesita o abordare globala si porneste de la evaluarea atenta a tuturor categoriilor de resurse aflate pe un teritoriu determinat si definirea directiilor si posibilitatilor economice. Turismul in cadrul unui teritoriu dat trebuie sa se integreze in strategia de dezvoltare a zonei respective.

Amenajarile turistice in totalitatea lor reprezinta un ansamblu de forme si structuri determinate pe de o parte de resursele turistice. Din aceasta cauza o topologizare foarte riguroasa a amenajarii turistice este dificila. Totusi, experienta si studiile de pana in prezent au permis delimitarea unor categorii omogene, enumerand doar cateva; in functie de resursele si raspandirea in teritoriu, indeosebi a conditiilor naturale si a bogatiilor cultural istorice, pot fi considerate urmatoarele localizari turistice: localizari turistice univoce, plurivoce si echivoce, acestea avand caracteristicile lor. In cazul predominatiei resurselor turistice si deci a optiunii pentru o dezvoltare turistica, destinatia specifica concreta a teritoriului trebuie sa fie astfel stabilita incat sa satisfaca necesitatea organizarii turistice a teritoriului pentru satisfacerea nevoilor turistice.

Amenajarea teritoriului montan necesita respectarea unor principii ca:

principiul integrarii armonioase a constructiilor cu conditiile naturale;

principiul corelarii activitatii principale si a receptiei secundare rezultat al conceptiei moderne de amenajare a statiunii;

principiul flexibilitatii, care are in vedere crearea unui sistem plurifunctional suplu, transformabil, capabil sa se adapteze dinamicii si mutatiilor in structura cererii;

principiul rentabilitatii directe si indirecte;

principiul interdependentei retelelor economice, de productie, turistice, sociale;

principiul functionalitatii optime a retelelor.

Aplicarea politicilor de amenajare a teritoriului trebuie sa daca obiectul unor planuri sau programe speciale de amenajare, care sa tina cont de toti factorii ce caracterizeaza zona montana si care sa poata reprezenta o referinta permanenta pentru toate celelalte politici sectoriale.

In ceea ce priveste armonia dintre constructii si zona in care sunt amplasate, pentru integrarea lor in cadrul natural este necesara asigurarea calitatii constructiilor tinand cont de perspectivele dezvoltarii agroturismului si ale cresterii animalelor in conditii de eficienta. Renovarea si modernizarea constructiilor, recuperarea celor abandonate se face respectand estetica, stilul si materialele traditionale.

4.1.2. Dezvoltarea productiei vegetale si animale

Recomandarea nr. 935 (1982) a Comitetului de Ministru al Consiliului Europei se refera la renasterea regiunilor rurale defavorizate in care statele membre trebuie sa faca pasi repezi in aceasta directie.

Renasterea regiunilor de munte presupune si revalorificarea agriculturii. Un agricultor montan nu este numai producator, fara el zonele montane pot deveni desert.

Taranii munteni, si in particular tinerii doresc sa aiba grija sau sa se situeze deasupra afacerilor exploatatiei agricole, exploatand terenurile agricole si beneficiind de investitii mari. Pentru aceasta, piata produselor trebuie sa fie asigurata printr-o mai buna organizare a pietelor pentru produsele particulare, printre-o cooperare generala si o industrie agroalimentara care este adaptata la nevoile regiunii.

Asa cum am prezentat in capitolele precedente, din datele pe care le avem a rezultat ca in comuna Bran la o gospodarie ii revin in medie 0,3 ha pamant arabil. In comuna tinerii agricultori au o pondere importanta, insa fiind pamant destul de putin exista o sansa pentru acestia, ei sa ia de la cei in varsta, care nu au mostenitori sau copii care locuiesc in zonele urbane, terenuri agricole. O parte din produsele pe care le scot de pe aceste terenuri ei sa o dea celor de la care au arendat acest pamant.

Este esential a se avea in vedere posibilitatea de marire a terenului arabil, deoarece de aceasta depinde diversificarea si imbunatatirea structurii productiei agricole.

De aceasta concentrare a terenurilor depinde si cresterea numarului de animale. Se constata in zona o preponderenta a familiilor tinere, aceasta insemnand o importanta forta de munca, dar este necesara o asistenta tehnica pentru ca aceste familii sa-si dezvolte propria exploatatie agricola.

In totalul suprafetei arabile, cultura cartofului ocupa primul loc, pentru aceasta este necesara crearea de piete pentru desfacere, sau schimbul cartofului pe produse din zona de campie. Muntele poate asigura zonelor de ses cartoful, laptele, carnea si lemnele, iar sesul poate asigura zonelor montane plantele furajere si cerealele necesare locuitorilor din munte pentru cresterea animalelor.

Suprafetele cu pasuni si fanete din comuna Bran sunt de 3 462 ha, suficiente pentru cresterea unui numar considerabil de animale. De pe urma acestor animale locuitorii isi au asigurata hrana, precum si unele venituri rezultate din comercializarea produselor vegetale si animale.

Conceptul de dezvoltare a agriculturii montane este in esenta sa un concept de dezvoltare rurala, adaptat conditiilor specifice locale, privilegiind gospodariile familiale, cu abateri justificate de la standardele in vigoare pentru regiunile de campie si colinare.

Atingerea obiectivelor stabilite prin strategie necesita crearea in prealabil a unor conditii pe plan national si regional.

In privinta agriculturii din zona Bran trebuie avute in vedere cateva masuri in directii strategice:

Productia vegetala are in vedere:

dotarea cu masini, unelte si echipamente agricole, adaptate conditiilor din zona;

regruparea terenurilor dispersate cat mai aproape de locuinta taranului, prin schimburi de parcele intre proprietari, printr-o buna intelegere;

utilizarea eficienta a terenului agricol pe principii de folosinta si dezvoltarea unui concept agro-silvic;

ameliorarea randamentelor la hectar, diversificarea si sporirea calitatii productiei vegetale montane prin:

a.     dezvoltarea culturii cartofului, pomiculturii si culturii arbustilor fructiferi, micilor culturi cerealiere si gradinaritului;

b.     utilizarea intensa a intregii resurse de ingrasaminte naturale furnizate de animale;

c.      ameliorarea structurii floristice a fanetelor si pasunilor naturale, a continutului de proteina vegetala, prin extinderea procentului de leguminoase, in special a trifoidei;

d.     ameliorarea materialului de inmultire si crearea de soiuri adaptate conditiilor pedoclimatice proprii bazinelor montane;

e.      ameliorarea tehnologiilor de productie, conservare si valorificare.

Productia animala are in vedere ameliorarea randamentelor pe cap de animal si sporirea efectivelor, in limitele suportabilitatii ecologice prin:

a.     ameliorarea raselor de ovine si bovine, adaptate conditiilor de mediu montane, in directia lapte-carne;

b.     imbunatatirea reproductiei;

c.      ameliorarea conditiilor de adapostire si igiena, modernizari si noi proiecte de grajduri in ce priveste lumina, apa, ventilatia, platformele de balegar si bazinele purin;

d.     ameliorarea tehnologiilor de crestere si exploatare a animalelor si a asistentei sanitar-veterinare;

e.      promovarea unor proiecte de dezvoltare a cresterii animalelor, sustinute financiar prin credite avantajoase care sa permita cresterea productiei marfa precum si crearea de locuri de munca permanente in gospodariile taranesti.

Cu toate ca in agricultura montana se folosesc in buna parte tehnologii rudimentare, cu randamente vegetale si animale slabe, ea se poate revigora prin folosirea eficienta a terenului agricol, modernizarea gospodariilor agricole, ameliorarea productiei vegetale si animale.

Datorita produselor sale agricole nepoluate, de inalta calitate biologica, gospodaria taraneasca trebuie privita si abordata prin adevarata sa valoare. Cu tot caracterul de subzistenta al gospodariilor, zone de munte are un important potential de productie marfa, mai ales la produsele animaliere: lapte, carne, piei, lana. Este important ca aceste productii se obtin prin consumuri minime de cereale si energie (electrica si petroliera). Consumurile energetice la unitatea de produs sunt mai mari, dar se bazeaza pe energia reciclabila.

4.1. Silvicultura

Dezvoltarea padurii trebuie sa se realizeze pe principiul ecosistemelor echilibrate in concept agro-silvic, care sa permita accesul controlat al animalelor si valorificarea unor resurse secundare, influentand favorabil activitatile economice locale. Silvicultura are rol de moderare a climatului, limitare a eroziunii solului, stavilirea avalanselor, asigura combustibilul casnic din zona etc. produsele padurii sunt prezentate in constructiile artizanale de pretutindeni, in spatiul rural.

In vederea asigurarii unor conditii cat mai bune de studii si cercetari silvice, a repartizarii padurii de functiuni, a asigurarii unei aprovizionari optime cu lemn a unitatilor economice interesate si pentru crearea unor conditii corespunzatoare de aplicare a lucrarilor silvice, padurile fiecarui ocol silvic sau ale unei sectii silvocinegetice se impart in unitati teritoriale mai mici, de diferite ordine.

O padure amenajata este un sistem care functioneaza asemenea unui organism neintrerupt si cu maximum de eficienta, asigurand prin gospodaria silvica realizarea telurilor urmarite. Pentru desfasurarea nestingherita a lucrarilor silvice, amenajarea unei paduri necesita o buna organizare teritoriala. Mai sunt cateva probleme organizatorice care privesc: structura corespunzatoare a padurii in vederea asigurarii continuitatii si masurile de protectie a arboretelor, ca elemente componente ale padurii.

Suprafata totala a fondului forestier in comuna Bran este de 2 663 ha, angajand 102 muncitori, un numar cam mic avand in vedere complexitatea si diversitatea productiei lemnoase. Crearea altor locuri de munca in silvicultura ar asigura pentru o parte din locuitorii zonei venituri necesare subzistentei sau dupa caz, completarea veniturilor pe care le are din alte activitati.

Este necesara punerea in valoare a padurilor montane prin ameliorarea conditiilor de productie si exploatatie, diversificarea speciilor si modernizarea si crearea de cai de acces si de servire compatibile cu mediul. In zona exista un singur gater care nu poate asigura prelucrarea lemnului din regiune. Aprovizionarea se face si de la filiala Romsilva, atat pentru populatie, cat si pentru societatile comerciale.

Modernizarea in ceea ce priveste prelucrarea lemnului este esentiala. Prin infiintarea unei mici fabrici de mobila se pot crea foarte multe locuri de munca, locuitorii fiind foarte priceputi in ceea ce priveste transformarea lemnului si foarte buni constructori. Se poate anula somajul, iar navetismul s-ar reduce considerabil, aceasta ar contribui la cresterea veniturilor populatiei si odata cu aceasta crestere s-ar diversifica productia si dezvoltarea zonei. Deseurile provenite din prelucrarea lemnului ar putea fi folosite in alte domenii (rumegusul - ca asternut pentru animale; constructii, zootehnie etc.).

Rezolutia 132 din 1982 asupra regiunilor rurale si agricole si a regiunilor montane prevede dezvoltarea sectorului forestier prin dezvoltarea publica si privata a resurselor si conducerea lor intr-o maniera rationala.

Masurile in domeniul forestier constau in programe de reimpadurire in zonele despadurite, cu specii indigene, evitarea monoculturii si impaduririlor haotice. Este necesara compensarea neajunsurilor naturale si ecologice ale exploatatiilor forestiere si a renuntarii la utilizarea potentialului forestier din ratiuni de protectie a mediului precum si protectia padurilor de inaltime impotriva catastrofelor naturale.

Trebuie sa se controleze si modul de impadurire naturala, aceasta ca o consecinta a abandonului exploatarii terenului agricol montan, in scopul evitarii degradarii peisajului.

Este necesara, in toate cazurile o reevaluare a politicii in silvicultura care trebuie sa fie corelata cu problematica agriculturii, in interesul conservarii peisajului general, a carei functie se adreseaza tuturor cetatenilor si generatiilor Comunitatii Europene.

4.1.4. Dezvoltarea activitatii industriale, artizanale si de servicii

Mentinerea populatiei in zonele montane este, in mare masura, dependenta de nivelul de trai pe care il pot realiza. Printre altele, nivelul de trai este strans dependent de nivelul veniturilor pe care le obtin muntenii si mai ales raportul acestora cu venitul paritar pe economie. De aceea este necesar ca cea mai mare parte a agricultorilor din zona montana sa exercite, in timpul neocupat de muncile agricole si a altor activitati: una destul de bine comercializata ar fi artizanatul sau mica industrie. Produsele care rezulta din aceasta sunt foarte cautate. Existenta acestor tipuri de activitati devine o conditie indispensabila a mentinerii exploatatiilor traditionale dar si o garantare a locuitorilor de munca in gospodarie.

Zona Bran reprezinta una dintre cele mai cunoscute zone din Romania si nu numai, cu traditii in artizanat si mica industrie, pentru extinderea acestor activitati fiind necesare unele orientari si masuri:

favorizarea instalarii intreprinderilor avansate de inalta tehnologie cu valoare adaugata inalta:

favorizarea mentinerii industriei nepoluante si artizanatului, actionandu-se asupra infrastructurilor si simplificandu-se procedurile administrative si fiscale;

stimularea implantului de industrii si ateliere artizanale in scopul imbunatatirii procesului de transformare a produselor agricole si forestiere;

valorificarea locala a produselor forestiere, in domeniul utilajelor, constructiilor si turismului;

favorizarea imbunatatirii proceselor de productie, de transformare si de comercializare a produselor montane si incurajarea productiei de calitate.

Toate aceste masuri si orientari, impreuna duc la asigurarea unui nivel de trai decent populatiei din zona si pot intr-adevar sa ajute la cresterea economica din comuna Bran, zona cu o bogata traditie in ceea ce priveste artizanatul si mica industrie.

Se spera ca odata cu dezvoltarea turismului montan va creste si puterea de cumparare a populatiei implicate in aceste activitati. Aceasta se poate reconsidera si prin mijloace moderne de informare care permit compensarea dezavantajelor de pana acum, datorita distantei sau dispersarii populatiei rurale. Acestia sunt factorii care pot incuraja autoritatile centrale si locale pentru refacerea si dezvoltarea industriei locale, artizanatului si serviciilor din zona. Eforturile trebuie indreptate spre cresterea valorii produselor primare locale, precum folosirea aptitudinilor si produselor specifice zonei Bran, pe controlul la nivel local al initiativelor individuale sau cooperatiste, menite sa vitalizeze contributia comunitatilor locale.

4.1.5. Infrastructuri, transporturi si echipamente

Comparativ cu celelalte zonele ale tarii, zona montana este mai putin dotata cu infrastructuri economice si sociale. Densitatea de sosele, cai ferate este mult mai redusa, calitatea acestora este scazuta si de aici apare izolarea localitatilor.

Comuna Bran dispune de o retea buna a infrastructurilor in comparatie cu alte zone montane, insa aceasta nu inseamna ca problema este rezolvata in totalitate. In capitolul doi au fost prezentate detaliat reteaua de drumuri (comunala, forestiera), mijloacele de transport, reteaua electrica, alimentarea cu apa, canalizarea, mijloace de comunicatii si de difuzare a informatiilor.

In ceea ce priveste reteaua sanitara si cea scalara, este necesar de mentionat ca din pacate se face simtita o lipsa a cadrelor de specialitate, problema care se poate rezolva insa pe plan local.

Exista cateva proiecte comunale precum si unele proiecte ale unor societati comunale printre care:

asfaltarea in continuare a drumurilor comunale cu inca 4,5 km, care este executata in proportie de 60%;

un rezervor de apa potabila cu o capacitate de 300 mc, lucrare inceputa;

punerea unor indicatoare de orientare pentru turisti.

In comuna Bran exista cateva moteluri atat de stat cat si particulare:

de stat: Hanul Bran, Cabana Bran Castel, Cabana de Creatie;

particulare: Benzin Bran, Ovitur.

Este foarte important de retinut ca in comuna Bran exista 216 gospodarii care practica agroturismul.

Este necesara luarea masurilor pentru asigurarea infrastructurilor de baza (drumuri locale, electrificare, aprovizionarea cu apa, scoli, spitale, telecomunicatii) utilizandu-se tehnologii adaptate conditiilor montane.

Pentru un viitor apropiat este necesara cuprinderea spatiilor montane in reteaua europeana de cai de comunicatie si transport.

Se poate avea in vedere pentru viitor chiar amenajarea unei cai ferate, adaptata terenului si integrata in peisaj.

Mentinerea si dezvoltarea bazei materiale si a serviciilor publice din zonele montane, precum si garantarea accesului locuitorilor la serviciile de baza: educatie, sanatate, posta, telecomunicatii, transporturi publice locale, protectia persoanei, sunt obiective care in mod sigur pot contribui la ridicarea nivelului de trai al locuitorilor din comuna Bran.

Se poate avea in vedere teleinformatia, prin sisteme informatice si de telecomunicare care permit populatiei locale sa cunoasca operativ cererea si oferta de produse precum si orice initiativa de interes pentru localitate.

Crearea infrastructurilor reprezinta o conditie esentiala pentru implantarea capitalului in regiunile montane. Aceste infrastructuri nu pot fi realizate decat prin finantare publica (din buget national, judetean si comunal). Este deci necesar ca dezvoltarea complexa a zonei montane sa prevada cu prioritate crearea si modernizarea infrastructurilor amintite.

4.1.6. Dezvoltarea agroturismului si turismului montan

Agroturismul si turismul montan implica un considerabil volum de munca pentru realizarea unei analize concrete care sa individualizeze atat greutatile in organizare, cat si aspectele pozitive si potentiale ale statului in perspectiva. Turismul in mediul rural are ca efect reducerea somajului prin reconversia populatiei in meserii care sa includa activitatea turistica.

Printr-un turism durabil se intelege toate formele de dezvoltare, amenajare si activitatea turistica ce respecta si pastreaza pe termen lung resursele naturale, culturale, economice si sociale (Federation of Nature an National Parks of Europe - Saving Hure to death - 1993). Dezvoltarea turismului rural in plan socio-cultural reprezinta un factor de crestere a calitatii vietii, a nivelului de trai, prin crearea unei infrastructuri moderne prin intermediul turistilor.

Agroturismul si turismul montan sunt bine dezvoltate in economia montana a tarilor occidentale dezvoltate. Satele de munte din Austria si Elvetia ti nu numai de aici aduna dolarii cu sacii din agroturism datorita frumusetilor naturale din zonele respective. Au ele vreun miracol in plus fata de asezarile noastre montane? Da au! El se numeste grija devenita cult pentru amenajarea satelor la standardele de civilizatie cerute de catre numarul tot mai mare al amatorilor de "vacante ecologice" si "vacante ale linistii totale".

Este necesar sa definim agroturismul si pentru aceasta este importanta formularea data de Radu Rey agroturismului montan:"In zonele de munte ce intrunesc conditiile necesare, turismul, in forme organizate si imbinat cu agricultura montana, poate deveni o solutie complementara, de sprijinire directa a dezvoltarii agriculturii, cresterii animalelor, cu efecte pozitive atat de natura economica, cat si pe plan social".

Pentru Emil Silvas, turismul montan inseamna: "a pleca, a reveni, a pleca din nou, a profita estetic, psihic, fizic si social".

Turismul rural, pentru a trece de la stadiul de activitate intamplatoare la aceea de desfasurare organizata presupune existenta unor conceptii clare cat si utilizarea mijloacelor cele mai moderne, oferite de revolutia tehnica si stiintifica in promovarea si propulsarea sa ca o componenta decisiva a progresului social si economic al tarii. Este de inteles ca turismul rural trebuie sa beneficieze ca toate sectoarele de activitate (agricol, industrial, cultural etc.) atat de o atentie deosebita din partea organelor de decizie cat si de o coordonare si sustinere adecvata.

In zona Bran sunt peste 2000 de gospodarii agricole, 216 dintre ele sunt atestate, deci pot gazdui turisti. Aceste gospodarii au fost clasificate pe categorii:

* o stea - camera dubla cu lacrina uscator;

** doua stele - camere duble, 2-3 camere pe o singura lacrina impreuna cu gospodarul;

*** trei stele - servicii suplimentare: camere cu baie, sau 2 camere cu o baie speciala pentru turisti.

La fiecare pensiune este prevazut accesul la bucatarie si frigider.

In 1993 a luat fiinta in Bran societatea BRANIMEX SRL, filiala a Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic si Cultural, care a creat aici un model de turism rural pentru Romana.

In zona exista multe surse de atractie turistica si am putea enumera: practicarea vanatului si pescuitului, degustarea produselor traditionale preparate din laptele de oaie si vaca (branza de burduf, cascaval afumat, branza telemea, urda dulce si sarata), precum si degustarea unor produse care provin din: fructele din zona (dulceturi si jeleuri din fructe, ceaiuri, siropuri si bauturi de casa, tuica, vin).

Exista cateva traditii locale:

Invoieli agricole privind pamantul: datorita faptului ca simtul proprietatii este foarte dezvoltat si acest drept nu a fost stirbit in timpul regimului comunist, branenii greu se invoiesc cand e vorba de pamant. Totusi, familiile mai invarsta care nu-si mai pot lucra pamantul, il dau "in parte" cu un procent de 50 %.

Masura laptelui la oi si vaci: fiecare stapan de stana, pentru varat, pentru fiecare oaie preda proprietarului, pe parcursul anului 4-5 kg branza de burduf si 1 kg de urda, sau 7-8 kg telemea si primeste de la proprietar pentru paza si tratamente zooveterinare, 70-80 lei. Pentru fiecare vaca, pentru perioada de varat, 1 iunie-1 octombrie, proprietarul primeste 6 kg branza de burduf si 1 kg urda, la fiecare litru de lapte muls la masuratoarea laptelui. Masuratoarea se desfasoara la mijlocul perioadei de pasunat, intre Sfantul Petru Nou si Sfantul Petru Vechi. In aceasta perioada, toti proprietarii urca la munte si participa la cele trei mulsori din ziua respectiva, prin care se constata cantitatea de lapte a fiecarei vaci.

Urcatul la munte: pe pasunile alpine, incepe la data de 1 iunie atat cu ovinele cat si cu taurinele. Ovinele incep pasunatul pe pasunile de la ses, incepand cu data de 1 mai iar taurinele pe fanetele proprietarilor inainte cu 1, 2 saptamani de urcatul la munte.

Tunsul: tunsul oilor se desfasoara in perioada 1 martie-10 aprilie dupa ce fatarile s-au terminat, pentru a ramane in adaposturile proprietarilor 3-4 saptamani, pana la iesirea la pasunat.

Alesul oilor: sau "ravasitul" este cea mai mare sarbatoare, care se desfasoara in zona Branului.

Dupa coborarea de la munte, stapanul de stana inapoiaza fiecarui proprietar efectivele si definitiveaza intelegerea (preda branza si incaseaza sumele de pasunat si tratament). Cu aceasta ocazie s-a impamantenit obiceiul ca in prima duminica din luna octombrie, la Bran pe platforma de la Vama, sa se desfasoare o sarbatoare traditionala denumita generic "Ravasitul Oilor". Dupa anul 1990, Consiliul Local Bran in colaborare cu Centrul Agricol, a organizat direct aceasta sarbatoare. Producatorii de branzeturi, proprietarii de animale n-au mai facut tranzactii haotic, ci a fost organizata, o mare expozitie de produse din lapte si cu cele mai frumoase animale (ovine, taurine, caini ciobanesti, cai, magari). Pentru stimularea producatorilor s-au asigurat fonduri pentru premierea celor mai frumoase si performante animale. An de an aceasta sarbatoare are un tot mai mare ecou, vizitatori din toate zonele de ses vin sa-si procure renumita branza de burduf. Descrierea stanii: constructie din barne de brad, cu acoperis in doua ape si invelitoare din sindrila, stana este componenta de baza a complexului pastoral de munte, in sensul de unitate economica destinata varatului animalelor. Stana este in acelasi timp si adapost pentru grupul uman si constructie legata de procesul de productie. Cel mai frecvent intalnita este tipul morfologic cu trei incaperi: fierbatoarea (foloseste la prelucrarea laptelui); stana foilor (destinata dospirii casului si prelucrarii branzei); stana branzei (sau bordeiul de branza) amplasata in partea nordica unde se pastreaza mai bine branza.

In zona exista numeroase obiective turistice: Pestera Dambovicioara pe cheile Dambovicioarei, Pestera Liliecilor, Refugiul Ciubotea, Castelul Bran, Muzeul vamal Bran care contine o importanta si valoroasa colectie numismatica, arme vechi din secolul XIV, cateva harti din perioada secolelor XIV-XIX care arata drumul carelor, cetatea Rasnov, Cheile Zarnestului, Cheile Moieciului, Ansamblul Paul Everac, cabana Plaiul Foii, Cabana Omu.

Un avantaj deosebit pentru zona il reprezinta faptul ca populatia a pastrat vechile obiceiuri, ocupandu-se in special cu pastoritul, prelucrarea lemnului (in ateliere particulare), brodatul, tesutul.

Pentru dezvoltarea turismului rural si agroturismului montan sunt necesare a se defini cateva conditii:

existenta infrastructurilor economice si sociale (sosele, drumuri, mijloace de transport, cai si mijloace de comunicatii si telecomunicatii, alimentarea cu apa, canalizari, retele sanitare, retele scolare, electricitate);

organizarea exploatatiilor agricole pentru agroturism;

amenajarea agroturistica a zonelor (traseele turistice);

organizarea structurilor de primire si a structurilor de servicii adecvate in sate si comune, cultivarea unui spirit anume de primire a oaspetilor (in primul rand un birou de primire);

crearea structurilor organizatorice - in mediul rural montan mai cu seama exista individualitate, este necesara o asociatie agroturistica;

publicitatea si promovarea;

existenta unui cadru legal;

politici guvernamentale de sprijinire si sustinere.

Daca aceste cerinte pot fi indeplinite, numarul de locuri de cazare in Bran se va mari simtitor.

In tabelul urmator vom arata capacitatea de cazare si asigurarea    mesei in restaurante si cabane din zona.

Tabel 17 (2005)

Vorbind despre realizarile firmei BRAN IMPEX SRL, doamna Mioara Stoian directorul acestei societati arata printre altele ca "a fost ajutata permanent de Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana si Directia Generala a zonei montane din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, de Prefectura judetului Brasov si de primarul comunei Bran.

Avantajele agroturismului fata de turismul clasic pot fi privite din doua puncte de vedere: avantaje pentru turisti, si aici avem:

practicarea unor preturi mai scazute in gospodariile agroturistice;

varietatea de confort si de conditii bune de gazduire cu variatia de tarife care permite turistilor sa-si aleaga locul cel mai convenabil;

permite contactul direct al agroturismului cu activitatile rurale, cu lumea rurala, cu traditiile ei, permitand adesea turistilor sa descopere o multitudine de traditii si obiceiuri direct de la sursa;

viata artificiala dusa de turist este o motivatie puternica pentru agroturism.

Turismul rural permite citadinilor sa cunoasca in mod direct problemele lumii rurale si in functie de acestea chiar sa se implice in rezolvarea lor.

Pentru exploatatiile agricole avantajele sunt:

veniturile pe care le ia gospodarul de pe urma practicarii agroturismului ajung direct la el, deoarece prin legea nr. 145 din 1994 cu ordonanta nr. 62 din 24 august 1994, sunt scutiti de impozite pentru promovarea turismului rural si pentru reamenajarea gospodariilor la nivelurile standardelor occidentale;

reprezinta o cale importanta de capitalizare si exploatare a gospodariei;

membrii familiei, somerii isi pot asigura un loc de munca si venituri satisfacatoare in propria lor familie;

agricultorii si familiile lor castiga o competenta profesionala diferita fata de cea de agricultor;

pentru comunitatea rurala locala, turismul rural poate fi un generator de venit pentru majoritatea locuitorilor din zona;

grija pentru mediu este in crestere (din punct de vedere comportamental);

ameliorarea normelor si conditiilor de locuit (drumuri, structuri locale);

reinvierea unor traditii si obiceiuri;

pentru regiune, dezvoltarea turismului montan si a agroturismului permite punerea in aplicare a unor amenajari agroturistice si a infrastructurilor.

Nu putem uita aici ca aportul agroturismului duce la revigorarea economica a gospodariei montane si la determinarea capacitatii de primire a teritoriului.

Iata deci, ca infiintarea unor asociatii de organizare si dezvoltare a agroturismului este esentiala, deoarece prin aceste asociatii se pot face si proiecte privind modernizarea gospodariilor montane, precum si organizarea de pensiuni adaptate agroturismului.

Pe langa acestea este necesar sprijinul si stimularea initiativelor in domeniul turistic montan cu respectarea mediului natural, economic si cultural, iar asigurarea unei calificari adaptate cerintelor a agentilor din sectorul turistic rural montan care sa garanteze servicii de calitate este inevitabila.

Profesorul Emil Silvas spunea ca: "Expansiunea turismului verde - rural nu se datoreaza avantajelor materiale, fiind mai ieftin, ci exigentelor turistice pe care mediul rural le-a inteles, acceptat, insusit si respectat".

4.1.7. Perfectionarea organizatiilor profesionale

Economia de piata presupune organizarea, asocierea, intr-o maniera sau alta a agentilor economici. Puzderia de mici producatori agricoli, neorganizati in societati, asociatii etc. care sa-i protejeze, sa-i ajute sa se aprovizioneze si sa-si vanda produsele in mod convenabil duce la ruinarea si disparitia rapida a acestora.

Asociatiile familiale, societatile comerciale, sindicatele si federatiile taranesti, sunt o necesitate si trebuie sprijinite. De asemenea, trebuie sprijiniti si supravegheati agentii economici privati care organizeaza piata produselor montane.

Cel mai adecvat cadru, dovedit deja de experienta tarilor dezvoltate il constituie crearea unor sisteme integrate agro-industriale comerciale ale producatorilor agricoli, capabile sa asigure protectia lor economica, juridica si sociala intr-un sistem de organizare adecvat.

Se impune din aceasta privinta un sistem care sa asigure protectia producatorilor. Pot di asociatii sau organizatii profesionale ale micilor mestesugari, ale agricultorilor, ale producatorilor de lapte si carne.

Aceste organizatii profesionale pot apara interesele membrilor lor ducand la o politica dusa de ele si implicit la cresterea nivelului de trai a gospodarilor.

Pe plan national a luat fiinta cu avizul Ministerului Turismului si Ministerului Agriculturii si Alimentatiei - Agentia Nationala a Zonelor de Munte, care are in fruntea ei un specialist si un cunoscator fara egal al acestor asezari - profesor doctor Radu Rey.

In Brasov si nu numai s-a facut foarte simtita aparitia Asociatiei Nationale pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural, condusa de economista Mioara Stoian prin filiala BRAN IMPEX SRL.

Ambele asociatii au un singur scop: grabirea punerii in valoare a potentialului natural de exceptie al satelor, in general si al celor de munte in special, pentru a le introduce cat mai repede in circuitul prosperitatii economice si sociale. Ele doresc si in parte au reusit revigorarea gospodariei montane.

4.2. Scenarii alternative de dezvoltare a activitatii de marketing - comercializare a produselor agroalimentare si serviciilor turistice

Activitatea de marketing presupune un ansamblu de activitati, metode si tehnici care au ca obiect studiul cererii consumatorilor si satisfacerea acestor cereri cu produse si servicii care prin caracteristicile lor, prin preturile si disponibilitatea lor in timp si in locurile unde sunt cerute, pot oferi o serie de avantaje prin care se asigura cumpararea lor repetata de catre consumatori. Trebuie luat in considerare faptul ca se va produce ceea ce se poate vinde.

Produsele obtinute in gospodariile taranesti precum si serviciile oferite de acestea trebuie comercializate pentru ca producatorul sa poata realiza un profit. Realizarea acestui profit depinde in mare masura de raportul cerere-oferta. Pentru aceasta gospodaria trebuie sa raspunda unor cerinte esentiale:

sa dovedeasca capacitatea de cunoastere a fenomenelor pietei, sa urmareasca manifestarea lor, sa anticipeze evolutia lor;

sa manifeste receptivitate si fermitate fata de cerintele de consum ale pietei, asigurandu-si garantia unei activitati utile;

sa manifeste inventivitate si un spirit creator, sa fie preocupat de modernizare in activitatea proprie;

sa realizeze o eficienta maxima ca rezultat al orientarii activitatii catre nevoile reale, ca rezultat al utilizarii rationale a resurselor.

Ideal ar fi ca fiecare taran, in gospodaria sa proprie sa fie un bun manager, sa gandeasca astfel incat sa putem vorbi de o dezvoltare accentuata a gospodariei agricole, fiind necesara o accentuare a retelei de comercializare a produselor agricole obtinute. Necesitatea comercializarii unei parti din productia agricola realizata in gospodariile montane este determinata de forta dinamizatoare ce o poate imprima procesul de comercializare dezvoltarii productiei agricole.

Comercializarea stimuleaza cererea in ameliorarea si transformarea produselor agricole si crearea de noi consumatori, de noi nevoi. Ea orienteaza agricultorii spre noi productii si incurajeaza inovatia si ameliorarea in functie de cerere si de preturi. Ofera sanse pentru investitii in activitatile prospere prin fondurile create in urma comercializarii.

Inainte de a gandi pornirea unei afaceri este necesara o evaluare a potentialului pietei. Investigarea pietei trebuie sa indice care este dimensiunea pietei, a volumului vanzarilor si a serviciilor necesare, in mod esalonat in cursul anului, pe perioade, pe sezoane.

Gospodarul trebuie sa stie care-i sunt concurentii care-i partea lor de piata, sa aiba in vedere obiectivele de marketing, previziunile de vanzare, preturile, structura vanzarilor si a produselor, publicitatea si promovarea lor.

Dezvoltarea produsului trebuie sa aiba in vedere cerintele pietei, taranul gospodar este interesat sa-si valorifice produsele din gospodarie. Tinand cont de cerintele pietei, el va dezvolta acele produse pentru care are conditii in ferma. Planul de dezvoltare reprezinta o componenta complementara cu planul de marketing si trebuie sa aiba in vedere obiectivele de productie, procesul de productie, necesarul de materii prime, disponibilul de materii prime, calitatea produselor, tehnologiile utilizate, problemele economiei productiei, costurile financiare, controlul calitatii, forta de munca, rentabilitatea productiei, respectiv planul financiar al afacerii care cuprinde:

costurile si fondurile necesare - constau intr-o expunere a tuturor costurilor necesare cu evaluarea de costuri aferente pe fiecare produs in parte, fondurile, sursele si sumele necesare pentru demararea si dezvoltarea afacerii;

varsamintele de numerar - grafic al incasarilor si al platilor, acestea sunt incasarile previzibile;

profitabilitatea afacerii

Piata montana are caracteristicile ei. O prima posibilitate de dezvoltare a activitatii de marketing poate fi desfacerea produselor in localitatea Bran, prin organizarea unor targuri care au ca efect concentrarea de populatie, prin aceasta facandu-se cunoscut targul respectiv. O alternativa poate fi promovarea acestor targuri in zonele invecinate: Rasnov, Zarnesti, Brasov, unde locuitorii comunei se pot deplasa in anumite zile ale lunii pentru a-si vinde produsele.

Marketingul agroturistic trebuie sa determine cererea consumatorului, sa o evalueze, sa stabileasca motivatiile vanzarii produsului agroturistic si sa stabileasca caile si modalitatile de perfectionare in legatura cu preferinta clientilor.

Aici trebuie avute in vedere ca fiind deosebit de importante in studiul pietei, cinci elemente:

produsul oferit si produsul cerut de turist;

locul, zona unde se afla potentialii turisti;

pretul - cat de mult sunt dispusi sa plateasca turistii;

promovarea agroturismului si performantele care se realizeaza prin gradul de confort si varietatea serviciilor;

planul de marketing la nivelul zonei agroturistice. Acest plan presupune elemente esentiale pentru piata agroturistica: caracteristicile pietei, comportarea consumatorului, concurenta, organizarea retelei agroturistice, varietatea produselor si serviciilor oferite in raport de sezon.

Pentru un gospodar esential este sa vanda unde se afla turistii, concentratii de populatii pe categorii: studenti, elevi, intelectuali etc. si comportarea acestor consumatori, interesati sa le cumpere produsele.

Pentru o asemenea complexitate si amploare a actiunilor de comercializare a produselor agricole in perioada actuala, o asociere a agricultorilor montani este necesara datorita faptului ca la un studiu superior al promovarii comerciale in regim de concurenta, trebuie utilizate tehnici de negociere, publicitate si servicii speciale, care au din ce in ce mai mare importanta si care nu sunt la indemana micului producator.

Modul in care agricultorul montan reuseste sa produca peste necesarul de consum si sa-si comercializeze cat mai avantajos disponibilul creat, este hotarator pentru imbunatatirea nivelului sau de trai. Agricultorul montan trebuie ajutat sa inteleaga ca singur nu mai este in masura sa faca fata noilor exigente ale progresului, deci este nevoie de unire cu alti agricultori.

Prin intermediul asociatiei el va putea vinde mai usor produsele si sa-si ofere serviciile.

Pietele targurile, expozitiile interne si internationale reprezinta posibilitati reale pentru zona montana. Crearea unor burse de marfuri este si ea necesara. Prin toate acestea marketingul din zona nu va mai fi o problema, iar comercializarea se va putea intr-adevar constitui ca una din parghiile principale prin care se poate imbunatati nivelul veniturilor agricultorilor si in final nivelul lor de trai.

4. Impactul dezvoltarii activitatii economice asupra cresterii veniturilor si rentabilitatii menajelor din zona montana Bran

Toate problemele dezvoltate pana acum, in acest capitol reprezinta cai ce duc la o mai buna utilizare a resurselor destinate agriculturii in zona montana, implicit la imbunatatirea nivelului de trai al muntenilor.

Sezonalitatea activitatii in agricultura, fiind mai pronuntata in zona montana, face necesara utilizarea fortei de munca disponibilizate si completarea veniturilor din alte activitati (turism, silvicultura, industrie, mestesuguri, comert etc.).

Incurajarea dezvoltarii generale a zonei este o actiune care se poate sprijini pe ipoteze ca rezolvarea problemelor economice si sociale ale agricultorilor de munte, nu poate fi asigurata in exclusivitate prin dezvoltarea agriculturii. Pentru aceasta este nevoie de o coordonare a eforturilor, de o dirijare a acestora spre toate activitatile posibile, spre o dezvoltare de ansamblu, in asa fel incat taranul sa poata avea si alte surse de castig.

Rentabilitatea constituie un indicator sintetic, care reflecta eficienta cu care sunt utilizate forta de munca si mijloacele materiale si banesti ale gospodariei montane. Nivelul rentabilitatii oglindeste modul cum gospodariile realizeaza circuitul bani-marfa-bani. Cresterea rentabilitatii constituie un factor important care asigura sporirea bunastarii locuitorilor gospodariei.

Ceea ce ingreuneaza studierea veniturilor unui menaj este lipsa unei contabilizari a activitatii acestora in tara noastra, astfel neprimind nici un fel de comparatie, din punct de vedere ale agricultorilor, pe diferite zone de productie. Este o problema cu care se confrunta orice cercetator in acest domeniu. Totusi, in linii generale incercam sa analizam cat venit revine in medie pe o gospodarie in comuna Bran.

Daca in prezent pe o suprafata reprezentand arabil 0,3 ha; fanete 0,6 ha; pasuni 0,8 ha; livezi 0,2 ha; fond forestier 1,0 ha, se cresc in medie 1,33 bovine; 9,52 ovine; 0,95 porcine; 0,40 cabaline; 4,76 pasari, obtinandu-se anual pentru consumul familial: 250 t carne bovine, 100 t carne ovine; 207 t carne porcine; 24 t carne pasari, pentru toata zona, imbunatatindu-se dimensiunea exploatatiei agricole, productia ar creste inevitabil, structura productiei va fi largita, creandu-se conditiile necesare dezvoltarii economice.

Dezvoltarea economica se reflecta cu precadere asupra veniturile gospodariilor, pe aceasta cale ele marindu-se substantial.

Masura durabilitatii dezvoltarii reprezinta obiectivul global la care se ajunge prin masuratori partiale ale dimensiunilor durabilitatii, care prin evidentierea echilibrului dintre ele dau expresia durabilitatii totale.

Echilibrul este intotdeauna dinamic, iar capacitatea economiei de a se adapta conditiilor si a veni permanent si rapid intr-o netulburata tendinta generala, in punctele de echilibru caracterizeaza flexibilitatea, adica durabilitatea generala, definita prin urmatoarele echivalente:

structura economica flexibila = durabilitatea economica;

mobilitatea sociala = durabilitatea sociala;

flexibilitatea mediului ambiant = durabilitatea ecologica.

Dezvoltarea regiunilor de munte trebuie sa inceapa de la resursele potentiale, proprii, strategice, in care agricultura vine luata in considerare in primul rand. Efortul societatii indreptat in vederea sprijinirii agriculturii montane este compensat de produsele agricole de foarte buna calitate furnizate societatii, de activitate agricola in sfera protectiei mediului si infrumusetarii peisajului montan, precum si de toate celelalte activitati desfasurate de populatia montana in favoarea populatiei din alte zone.

Daca Romania recunoaste conditiile particulare de productie in regiunile de munte si calitatea deosebita a acestor produse obtinute in gospodariile montane, va fi dispusa prin consumatorii din centrele aglomerate la plata unui pret mai ridicat pentru aceste produse. Crearea unei marci specifice este privita ca fiind un element determinant al acestei politici de valorificare a productiei de munte.

Agricultura de "tip partial" joaca un rol de prim ordin in strategia dezvoltarii menajelor din zonele montane in calitate de menaje de productie si habitat. Realizarea unor infrastructuri permanente si largirea posibilitatilor agricultorilor montani de a se angaja paralel si in alte locuri de munca prin dezvoltarea unor noi ramuri de activitate, constituie si el un obiectiv major cu implicatii importante in structura veniturilor menajelor montane.

Diversificarea economiei si integrarea treptata in circuitul monetar (prin salarii) modifica profund comportamentul populatiei. O analiza chiar si numai pe baza unor date minime privind impactul economic asupra gospodariilor rurale montane din Bran arata ca progresul tehnic este lent ca urmare a divergentelor dintre traditie si revolutia stiintifica.

Vom utiliza ca indicator de relevanta numarul de bovine pe o gospodarie taraneasca, precum si productia de lapte, pentru a ilustra mai bine nivelul dezvoltarii productiei in zona. Cu toate ca evaluarea resursei din acest punct de vedere nu face obiectul acestei lucrari, merita atrasa atentia asupra importantei acestei parghii cu privire la valorificarea superioara a resurselor naturale existente. O vaca produce anual in medie 2 800 litri lapte, ceea ce reprezinta o productie destul de scazuta, tinand cont si de productia zilnica de 8 litri, se poate avea in vedere ca un reproducator cu un potential genetic mai ridicat poate asigura un spor de peste 1 000 litri lapte in conditii minime prin imbunatatirea genetica a animalelor din zona. In aceste limite se inscrie o intreaga scara a valorilor.

Structura terenului agricol total in comuna Bran (2005):

Structura terenului agricol in comuna Bran (%)

Dupa cum se observa, potentialul pentru cresterea veniturilor gospodariilor exista prin ponderea mare pe care o au pasunile si fanetele din Bran. Prin aceasta se creaza posibilitatile de crestere optima a animalelor, in special a ovinelor si bovinelor. Incurajarea initiativei proprii in zona si sustinerea ei cu un sprijin economic poate contribui la organizarea viitorului agricultorilor si de a asigura participarea la dezvoltarea social-economica a comunei Bran.

4.4. Protectia peisajului si a mediului montan

Este o obligatie morala a tuturor locuitorilor din zona montana de a deveni "aparatori ai naturii". Fenomenele de distrugere a patrimoniului genetic, a faunei si florei, a monumentelor naturii - exceptand braconierii si delincventii de drept comun - apartin cu prioritate celor care viziteaza ocazional muntele, carora putin le pasa de ce vor lasa dupa plecarea lor.

Dupa cum spunea doctorul Ovidiu Bojor: "Muntele a fost si va trebuie sa ramana un sanctuar al neamului romanesc, de unde au plecat primele forme de civilizatie si cultura". Tot aici s-au pastrat nealterate credintele, superstitiile, religiile, obiceiurile, cantecele, baladele, poeziile si in primul rand spiritualitatea romaneasca cu care putine popoare din lume se pot afirma.

Muntele reprezinta o entitate geografica, economica si sociala al carui relief, clima, patrimoniu natural si cultural necesita definirea si punerea in lucru a unei politici specifice de dezvoltare, amenajare si protectie.

"In vederea protejarii si conservarii mediului inconjurator al regiunilor montane, este necesara intensificarea educatiei ecologice si economice informationale, responsabilitatea fiecaruia dintre noi pentru a opri deteriorarea mediului, de a conserva resursele naturale si reechilibrarea zonelor afectate partial trebuie sa faca parte din ceea ce includem in sfera educatiei ecologico-economice" spunea prof. univ. dr. Florina Bran.

Protectia peisajului presupune:

a promova o exploatatie agricola si forestiera durabila a intregului peisaj, utilizand la maxim si intr-un mod adecvat fortele si mecanismele naturale de productie;

a ocroti peisajele rurale traditionale, culturile in terase, gradinile, pentru frumusetea lor, pentru bogatia lor naturala cat si culturala, sustinand prin mijloace publice continuarea exploatarii traditionale;

asigurarea conditiilor necesare de trai decent;

conservarea peisajului si mediului montan in general.

Imbunatatirea calitatii vietii sociale si economice durabile si exploatarea resurselor naturale se face asa dupa cum am aratat, in concordanta cu ecologia.

Programele de dezvoltare durabila trebuie sa tina cont in primul rand de conservarea mediului.

Masurile in ceea ce priveste mediul fac referire la:

asigurarea protectiei si gestiunii solurilor, apelor, aerului, refacerii peisajelor afectate si a conservarii florei, faunei si habitatelor;

delimitarea zonelor care necesita limitarea sau interzicerea constructiilor, instalatiilor, circulatiei, alte activitati care afecteaza mediul;

realizarea studiilor de determinare a limitelor ecologice de exploatare a solurilor montane;

difuzarea sistemelor de protectie contra eroziunii hidrologice si de prevenire si lupta impotriva incendiilor forestiere;

dezvoltarea retelei montane de arii protejate si protectia biotopurilor amenintate;

realizarea studiilor de impact asupra mediului, ale proiectelor industriale, turistice, care pot dauna resurselor mediului montan;

inventarierea zonelor periculoase si luarea de masuri de prevenire a riscurilor naturale: avalanse, incendii, alunecari de teren, torenti;

favorizarea activitatilor si proiectelor de dezvoltare a regiunilor montane care sunt favorabile mediului;

cooperarea internationala pentru asigurarea gestiunii resurselor de apa;

stabilirea unei cooperari internationale stiintifice, tehnice si politice pentru asigurarea gestiunii si protectiei mediului montan in Europa.

Trebuie avuta aici in vedere legea protectiei mediului.

CONCLUZII

Luand in considerare resursele din zona montana Bran si urmarind modul de valorificare a acestora in economia agrara montana putem mentiona urmatoarele:

1. Productia obtinuta pana in prezent de cercetarea stiintifica denota faptul ca resursele din zona sunt suficiente, dar este necesara o valorificare superioara pentru asigurarea unei alimentatii normale a populatiei autohtone, putand asigura chiar si surplusuri la produsele animaliere.

2. Plecand de la cercetarea stiintifica in cadrul unor ferme din comuna Bran este necesara extinderea lor in gospodariile oamenilor de frunte din comuna (primar, preot, invatator) pentru a se putea reusi adoptarea unor masuri menite sa duca la revigorarea agriculturii si zootehniei in toate gospodariile.

se doreste in comuna Bran incurajarea oricaror investitori, daca investitiile facute sunt de natura sa faciliteze cresterea veniturilor populatiei autohtone prin locurile de munca oferite in activitatile complementare. Stimularea acestor investitori poate fi facuta prin acordarea unor credite cu dobanzi reduse, prin reduceri de impozite asupra veniturilor realizate din astfel de activitati din zona montana (Decretul lege 54/1990 privind libera initiativa, care pune in evidenta materializarea atuurilor unei persoane sau asociatiilor familiale de a dezvolta activitati de anvergura mai mica pe linia turismului rural; Legea 31/1991 pricind functionarea societatilor comerciale cu vocatie in desfasurarea de activitati specifice turismului rural, cat si cu activitati conexe pentru dezvoltarea turismului rural, legea 145/1994 cu ordonanta nr. 62 din 24.08.1994 pentru dezvoltarea turismului si promovarea initiativei private prin care statul roman sprijina persoanele fizice si asociatiile familiale, autorizate potrivit legii prin unele facilitati).

4. Se poate dezvolta si adapta invatamantul din zona montana la exigentele activitatilor economice si sociale din Bran prin ridicarea gradului de instruire generala si profesionala a populatiei montane, organizarea unor forme de instruire profesionala a agricultorilor si de perfectionare pentru specialistii agricoli si alte categorii de cadre din zona, precum si conlucrarea cu Ministerul Educatiei Nationale in vederea sprijinirii invatamantului gimnazial si dezvoltarii invatamantului profesional cu specific agroalimentar.

5. In ceea ce priveste agroturismul, trebuie avute in vedere continuarea actiunilor de atestare a gospodariilor agroturistice, pe baza certificatelor de atestare stabilite, esentiala fiind si cunoasterea situatiei actuale si a disponibilitatii psihologice a muntenilor de a primi turisti in gospodariile lor, iar pentru a asigura conditiile civilizate tuturor turistilor trebuie avute in vedere anumite proiecte de modernizare a gospodariilor montane.

6. Este necesara alocarea unor fonduri de investitii in zona Bran pentru dezvoltarea infrastructurilor, imbunatatirea bazei de productie etc., precum si a unor fonduri care sa incurajeze agricultorii, fonduri destinate subventionarii unor actiuni menite sa imbunatateasca nivelul lor de trai.

7. Se pot avea in vedere alte venituri care pot proveni din dezvoltarea industriilor pentru prelucrarea produselor vegetale si animale (agrozootehnice) si a altor industrii din zona montana prin elaborarea unor studii si proiecte cu actiuni concrete care urmeaza a fi intreprinse incepand cu cunoasterea stadiului actual al gradului de poluare a productiei agricole, vegetale si animale din zona, impactul industriilor si mestesugurilor montane asupra ocuparii si stabilirii fortei de munca in zona. Alte masuri ar fi: dezvoltarea serviciilor pentru populatie si a serviciilor productive, dezvoltarea artizanatului montan, crearea unor produse cu marca locala.

8. Gospodariile montane sunt subdimensionate in raport cu cerintele unei bune dotari tehnice, ele neputand din aceasta cauza sa asigure venituri suficiente familiilor si deseori nu pot asigura nici necesarul de produse agricole. Fenomenul este dependent in buna masura si de modul cum o anumita dimensiune se coreleaza cu dispunerea gospodariilor pe altitudine.

9. Resursele naturale disponibile in zona studiata ofera posibilitati importante de patentare a randamentului productiv. Calea spre o valorificare superioara a resurselor este folosirea unor soiuri de plante si de rase animaliere evoluate si adecvate si practicarea unei tehnologii corespunzatoare conditiilor specifice zonei si sfarsitului secolului XX. In ceea ce priveste nivelul productiilor obtinute, acestea pot fi dublate sau chiar triplate, la unele produse.

10. Dintre speciile de animale crescute in zona montana, taurinele pun in valoare cel mai important volum de productie marfa in conditii de eficienta, pentru aceasta fiind necesara revederea mai detaliata a raionarii raselor, ameliorarea efectivelor si imbunatatirea tehnologiei de exploatare.

11. Pentru completarea veniturilor locuitorilor din zona este necesara dezvoltarea unor activitati complementare in alte ramuri, unde agricultura si membrii familiilor lor pot sa-si valorifice forta de munca disponibila (mestesuguri, artizanat etc.).

12. Desi resursele naturale montane sunt mai putin favorabile productiei, ele sunt foarte importante deoarece sunt regenerabile.

1 Fiind o zona defavorizata pentru agricultura prin teritoriul care are parametrii calitativi inferiori in raport cu conditiile medii din tara, zone Bran necesita aplicarea unor politici adecvate..

14. O preocupare adecvata pentru valorificarea superioara a produselor agricole ar insemna mai intai o forma de utilizare mai buna a resurselor, precum si sporirea veniturilor, rezultand cresterea nivelului de trai.

15. Pajistea naturala nu este foarte pretentioasa, ea poate asigura hrana animalelor, deci o orientare a gospodariilor spre marirea numarului de animale crescute si in paralel crearea unor centre de prelucrare locala, care lipsesc in comuna Bran.

16. Clima fiind aspra, ofera conditii prielnice de dezvoltare doar plantelor cu o perioada scurta de vegetatie.

17. Producerea unor bunuri alimentare nepoluate si a unor bunuri nealimentare de inalta calitate, competitive, in conditiile economiei de piata, pot crea venituri suplimentare prin exportul acestora. Aici putem mentiona: practicarea unei agriculturi biologice si traditionale prin folosirea gunoiului de grajd si purinului pe baza analizelor agrochimice ale solului, elaborarea de documentatii pentru aprobarea atestarii de produse "Bio" care sa fie stimulate prin pret, dirijarea acestor produse pentru export si folosirea lor in activitatea de agroturism, realizarea de produse mestesugaresti traditionale, a industriei casnice prin dezvoltarea unor noi activitati.

18. Organizarea de targuri comunale si zonale saptamanal, reprezinta o necesitate vitala pentru inviorarea agriculturii, mestesugurilor si artizanatului montan, piete organizate pentru desfacerea produselor montane unde sa se intalneasca producatorii, respectiv gospodarii din zona, cu beneficiarii, respectiv turistii.

19. Protectia mediului, combaterea tuturor factorilor de poluare de orice natura si pastrarea muntelui curat, chiar in conditiile dezvoltarii acestuia, trebuie sa reprezinte factori esentiali ce trebuie avuti in vedere. Prin dezvoltarea zonei montane trebuie conservata viata sanatoasa a locuitorilor sai si a celor care consuma produsele din zona.

Pentru a se putea realiza obiectivele strategice propuse in comuna Bran in special si in zona montana in general, este necesar ca intr-un viitor apropiat sa se imbunatateasca cadrul juridic existent. Sprijinirea gospodariilor familiale din zona montana constituie o problema stringenta, totusi eforturile conjugate ale institutiilor cu profit montan, ar putea ajuta gospodarul din zona montana sa-si organizeze si sa-si imbunatateasca structura activitatilor din propria-i gospodarie si prin aceasta ajungandu-se la marirea veniturilor,

In spatiul montan dintre granitele tarii s-au adunat anii de glorie ca si cei de bejanie, virtutile si defectele, jertfele si sperantele de totdeauna ale poporului roman. Iata de ce spatiul rural montan romanesc trebuie pastrat si purtat in generatii ca un adevarat templu al perenitatii natiunii romane.

ANEXE

Anexa nr. 1

1. Trupuri de pasuni:

- P1 Zanoaga

- P2 Ciubotea

- P3 Gaura

- P4 Gutanu

- P5 Vladoiu

- P6 Fundata

- P7 Magura Mica

- P8 Magura Mare

2. Exploatari forestiere:

Parchete de exploatare

- POARTA

- SIMON

- VALEA POPII

- BANGALEASA

- CIULBEA

Case de odihna:

A. Cantonul Gutanu

B. Stand de vanatoare Zanoaga

4. Captari de apa - rezervoare:

- Turcu

- Curmatura

- Predelut

5. Microhidrocentrale:

- MHC nr. 1

- MHC nr. 2

- MHC nr. 3

Anexa nr. 2

Lista studiilor, proiectelor si cercetarilor propuse in privinta gospodariilor agricole din zona montana:

1. Numarul si evolutia gospodariilor din zona montana. Tendinte si perspective.

2. Structura gospodariilor dupa numarul total al membrilor de familie, din care activi.

Structura gospodariilor dupa suprafata de teren agricole pe o familie si pe un activ.

4. Structura gospodariilor dupa numarul de animale pe o gospodarie.

5. Inzestrarea gospodariilor montane cu masini si unelte agricole pentru productia vegetala si animala. Evolutia inzestrarii pe total si pe o gospodarie cu principalele masini si unelte agricole.

6. Cercetari privind nivelul tehnologic al gospodariilor montane, modernizarea etapizata a masinilor, uneltelor, instalatiilor, tractoarelor si a altor utilaje specifice activitatii agricole montane.

7. Organizarea unor expozitii si demonstratii de utilizare a masinilor, utilajelor si uneltelor specifice activitatii din zona de munte.

8. Studii, cercetari si proiecte privind dotarea gospodariilor montane cu constructii productive si de locuit (arhitectura cadrului construit). Studiu privind tipologia actuala a organizarii, dotarii si arhitecturii constructive a gospodariilor montane, implicit solutiile constructive.

9. Studii privind tipologia actuala a diferitelor asezari montane.

10. Studii si proiecte privind modernizarea arhitecturii si a solutiilor constructive ale gospodariilor si asezarilor montane. Programe de asistenta tehnica specializata; proiecte de legislatie privind sistemul de orientare a populatiei montane spre tipuri sau modele modernizate de constructii gospodaresti si de locuit la nivelul civilizatiei moderne.

11. Proiecte de normative tehnice de constructii, izolatii si echipamente pentru activitatile respective din zona montana.

12. Studii exemplificative de amplasare a constructiilor gospodaresti montane integrate armonios in mediul inconjurator cu asigurarea conditiilor de functionalitate, igiena, confort si eficienta.

1 Studii privind proiectarea in viitor a incintelor gospodaresti montane. Proiecte tip de gospodarii montane.

14. Studii si proiecte de instalatii si echipamente pentru protectia mediului in gospodariile izolate, ferme de animale, mici comunitati montane.

15. Cercetari privind optimizarea gospodariilor montane la orizontul anului 2000 (strategia de optimizare a dezvoltarii gospodariilor montane).

16. Propuneri pentru legiferarea unor acte normative care sa sprijine dezvoltarea gospodariilor private din zona montana prin credite in conditii avantajoase, sisteme de subventii, regimul de asigurari sociale, regimul fondului funciar si altele.

BIBLIOGRAFIE

1. Barbu, Gh., 1981, Turismul in economia nationala - studii - ed. Sport Turism

2. Bojor, O., 1996, Plantele medicinale si anomohice - curs - Bucuresti

Bold, I., Hortia, S., 1984, Economia funciara, ed. Ceres, Bucuresti,

4. Brasoveanu, N., 1995, Economia agriculturii montane, curs litografiat, Bucuresti

5. Buciuman, E., Strategie si actiune in zona de munte, Tribuna Economica nr. 44/1990, pg. 11-12

6. Fulea, M., Coordonate economice si socio-demografice ale satului romanesc in tranzitie, ed. Academiei Romane

7. Gavrila, I., Vasilescu, I., Agrotehnica in zona de munte

8. Gavrilescu, D., si colaboratorii, 1996 Cererea, oferta si preturile agricole in perioada 1990-1995, CIDE, Academia Romana, Bucuresti

9. Ionescu-Sisesti, G., Politica agrara cu privire la Romania, Bucuresti

10. Jula, D., 1999, Economia dezvoltarii, ed. Viitorul romanesc, Bucuresti

11. JULA, D., 2003, Economie regionala, ed. Estfalia, Bucuresti

12. MICU, E., Branul si Cetatea Bran, 1943

1 Mitrache, St., Fond de finantare pentru micii producatori, revista Vita Muntilor nr. 11/1993

14. Mitrache, St., Manole, V., Stoian, M., Bran, Fl., Istrate, I., 1996, Agroturism si turism rural, Bucuresti

15. Neamtu, O., 1969, Sociologie rurala, Centrul de documentare agricola, Bucuresti

16. Plaias, I., 1994, Agricultura montana - societate, ed. Libris, Cluj-Napoca

17. Popescu, Gh., 1994, Dezvoltarea economica in profil teritorial a Romaniei 1900-1985, ed. Sincron

18. Prahoveanu, I., 1989, Asezarile Branene

19. Registrele Agricole Comunale

20. Rey, R., 1985, Civilizatie montana, ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

21. REY, R., Vocatie agrozootehnica a zonei montane"

22. REY, R., 1979, Viitor in Carpati, ed. Scrisul Romanesc, Bucuresti

2 Silvas, E., 1993, Tehnologii agrare montane, curs litografiat, Bucuresti,

24. Tubici, V., 1985, Satul romanesc, ed. Academiei Romane, Bucuresti

25. Zahiu, L., 1993, Economia si organizarea unitatilor agricole, Bucuresti

26. Zahiu, L., 1993, Agricultura mondiala si mecanismele pietei, Bucuresti

27. Zahiu, L., 1996, Managementul agricol, ed. Fundatiei Romane de Maine

28. A treia conferinta europeana a regiunilor de munte (Chamonix, Franta, 1994)

29. A patra reuniune a Comitetului Director pentru protectia si gestiunea mediului (CDPE) de la Strasbourg, 19-21 octombrie 1994

30. Legea Muntelui

31. Strategia dezvoltarii zonei montane a Romaniei in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, elaborata de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei

32. Strategia europeana de conservare a mediului, editata de Consiliul European in 1994

3 Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu, Ministerul Turismului, 1995