Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


PIATRA CRAIULUI - PREZENTARE GENERALA - TURISMUL IN PIATRA CRAIULUI - TRASEE TURISTICE

Turism



+ Font mai mare | - Font mai mic



Prezentare generala

ASEZARE SI LIMITE

Geograful francez Emm. de Martonne (1873-1955), cel care ne-a dat primul studiu aprofundat asupra morfologiei Carpatilor Meridionali, a infatisat precum urmeaza aparitia Pietrei Craiului in ansamblul montan din care face parte: ,,Accidentul morfologic principal il constituie creasta calcaroasa a Pietrei Cfaiului, culminind la 2241 m; ea contrasteaza cu formele masive ale Bucegilor si Iezerului, de la care a imprumutat directia SV-NE si carora le opune eleganta profilului ei indraznet."



Intr-adevar, spre deosebire de alte zone din lungul sir al Carpatilor Meridionali, mult mai impresionante prin volumul sau prin aspectele lor alpine impunatoare (Bucegi, Iezer, Fagaras, Paring, Retezat etc.), Piatra Craiului se caracterizeaza printr-o infatisare cu totul particulara, unica in geografia Carpatilor romanesti. Ridicindu-se brusc la capatul sau dinspre nord-est, deasupra sesului intins al Tarii Birsei, si prelungindu-si coama catre sud-vest, pina deasupra bazinetulul Podul Dimbovitei, acest ,,accident morfologic' este singurul care se iveste de-a curmezisul liniei generale a Carpatilor Meridionali, ca o creasta izolata si atit de categoric individualizata, incit inaltimile aflate in vecinatatea sa apar in relief ca niste simple coline, carora localnicii le spun ,,gilme' sau ,,dilme' (pe versantul de rasarit) si ,,piscuri' (pe cel apusean).

De asemenea, datorita acestei infatisari, creasta izolata a Pietrei Craiului se deosebeste categoric de vecinii ceva mai indepartati decit ,,gilmele' sau "piscurile': muntii Iezer spre apus si Fagaras spre nord-vest (de care o desparte valea superioara a Dirnbovitei), ca si de ansamblul de munti marunti: Tagla-Persani (de care o separa Birsa Mare) sau masivul Bucegi, de care o desparte culoarul depresionar Rucar-Bran.

Schita 1. Asezarea Pietrei Craiului pe teritoriul tarii

Creasta izolata si golasa a Pietrei Craiului datoreaza impresia de maretie vecinatatii inaltimilor modeste mai sus amintite, ca si departarii fata de voluminoasele masive muntoase cu care se invecineaza in linii generale. Limitele geografice ale Pietrei Craiului sint, asadar, usor de identificat datorita pozitiei sale, ca un ,,accident' in mijlocul unui ansamblu montan cu infatisari total diferite, si aceasta cu atit mai usor cu cit calcarele Pietrei Craiului delimiteaza acest masiv singular care se distinge prin silueta sa, ca si printr-o mare omogenitate de structura geologica.

Catre nord-vest si nord, limita masivului urmeaza valea Birsa Mare, care il desparte de munceii - Tagla - Persaui, in timp ce catre rasarit, limita stricta este pe vaile oponente: Riul Mare al Zarnestilor si Dimbovicioara - Brusturet, care il despart de Magura Branului si de munceii Dimbovicioarei. Limita dinspre sud si vest trebuie plasata in lungul Dimbovitei superioare, amonte de confluenta cu Dimbovicioara, in care caz vom fi obligati sa includem in perimetrul masivului si acele ,,piscuri" impadurite ce se insira pe stinga Dimbovitei, desi alcatuirea lor geologica este cu totul alta. Delimitarea de mai sus, schematica si poate chiar deficienta, este determinata de necesitatea stabilirii unor limite geografice acceptabile, facind abstractie de prezenta ,,gilmelor" dinspre rasarit, dintre Magura Branului si pasul Giuvala, dar incluzind in mod necesar si ,,piscurile' de la poalele versantului apusean, care apartin geologic sisturilor cristaline ale muntilor Fagaras.

RELIEFUL

Asa cum am aratat mai sus, Piatra Craiului se infatiseaza sub aspectul general al unei spinari proeminente, care aminteste de un urias animal preistoric; detasata categoric fata de zonele invecinate, dirijata pe directia generala NE-SV si usor incovoiata la mijloc, aceasta uriasa spinare calcaroasa incepe in Piatra Mica, ale carei pante bogat impadurite coboara pina in tarinile si ,,toplitele' din marginea orasului Zarnesti si sfirseste in Pietricica, ale carei ultime pante sudice coboara pina la confluenta Dimbovicioarei cu Dimbovita.

Schita 2. Situarea Pietrei Craiului in raport cu zonele montane invecinate

De-a lungul a peste 22 km, aceasta spinare inalta si golasa culmineaza in vf. La Om (sau Piscul Baciului, 2 238 m alt.), putind fi descompusa in urmatoarele subunitati de relief:

a. Piatra Mica, o anexa cu aspect de dom, de inaltime modesta (1816 m), despartita de restul masivului prin adinca inseuare Curmatura Pietrei Craiului (1620 m alt), iar fata de Magura Branului prin ingustul defileu al Riului Mare al Zarnestilor;

b. Piatra Craiului Mare, spinarea propriu-zisa a masivului, al carei punct de maxima altitudine este vf. La Om, incepe sa se desfasoare din vf. Turnu (1 923 m alt.), ridicat cu 300 m deasupra Curmaturii, si se prelungeste catre sud-vest, pentru a culmina cu o serie de piscuri care se mentin la un nivel mediu de 2100-2200 m: Virful Ascutit (2 156 m), Timbalul Mare (2 177 m), Virful dintre Timbale (2170 m), Timbalul Mic (2 231 m), vf. Sbirii (2 220 m), Claia Caldarii Ocolite (2 204 m), vf. La Om (2 238 m). Grindu (2 229 m), Coama Lunga (2 216 m), Lespezi (2 127 m), Virful Pietrei (2 086 m) si Funduri (1951 m);

c. Pietricica este o continuare mult mai coborita a spinarii principale si incepe din saua Funduri (1 889 m), trecind apoi prin citeva puncte din ce in ce mai joase: La Arsura (1 853 m) - Pietricica (1 764 m) - Gruiul Mirii (1 582 m) - Sub Pietricica (1241 m) - Plaiul Mare (1 297 m) si Plaic (1172 m), dupa care coboara pina la nivelul apelor Dimbovicioarei si Dimbovitei.

In mod conventional, segmentul de creasta dintre vf. Turnu si vf. La Om a fost denumit (pentru uzul turistilor) Creasta nordica, iar segmentul urmator, dintre vf. La Om si saua Funduri, Creasta sudica. Referitor la cele trei Timbale precizam ca denumirile reflecta diferentcle de volum dintre aceste piscuri si nu diferentele de altitudine.

Versantii inaltei spinari a Pietrei Craiului prezinta infatisari diametral opuse, ceea ce reprezinta inca una dintre caracteristicile geografice ale masivului; astfel, versantul de rasarit, care priveste catre zona depresionara a culoarului Rucar-Bran, este slab inclinat si imbracat intr-o haina de vegetatie pastorala care coboara pina la limita superioara a padurilor compacte de la poalele masivului, in timp ce versantii de apus si nord-vest ofera privirilor, dinspre valea superioara a Dimbovitei si respectiv dinspre Birsa Mare, un abrupt de o inclinare care atinge pe alocuri verticala si care se desfasoara fara intrerupere, incepind din dreptul Turnului pina mult la sud de saua Funduri, marcind diferente de nivel de 200-600 m.

In general greu accesibil, fiind deosebit de accidentat, acest abrupt este principala podoaba a masivului, semnul sau de unicitate in ansamblul Carpatilor nostri; el a devenit, cu trecerea anilor, un principal teren de alpinism de performanta, printre numeroasele zone de mare atractivitate din Carpatii romanesti. Atingind o lungime de 16 km, acest abrupt se inalta maiestuos deasupra limitei superioare a padurilor care imbraca poalele masivului, infatisind privitorului o roca alba, de calcar in general putin rezistent, usor friabil, care in urma intenselor procese de dezagregare a dat nastere unor veritabile ,,riuri de grohotis' a caror expresie majora este Marele Grohotis, o pinza de bolovanisuri lata de circa 4 km, intinsa la baza abruptului apusean.

Nici abruptului nord-vestic nu-i lipsesc elementele de relief remarcabile, pe tare le putem identifica in perimetrul dintre vf. Turnu si asa-numitul ,,Westwand', acolo unde este atinsa cea mai mare diferenta de nivel: circa 600 m; printre aceste elemente de relief vom mentiona: peretii din Padina Sindileriei - Padina inchisa - Padina Popii; abruptul Coltilor Gemeni si cel al Timbalelor; zonele de abrupt Vladusca Superioara sau Spirla de Sus care, in ansamblu, nu sint cu mult inferioare unora dintre principalele puncte de atractie din abruptul apusean precum: Umerii, Padina Lancii, Peretele Marelui Grohotis, Piscul Rece, Muchia Rosie, Muchia lui Ivan etc.

O serie de ,,brine' (sau ,,briuri') de altitudine brazdeaza aceasta vasta zona de abrupt, usurind strabaterea ei, cu unele intreruperi locale: Briul de Sus, Briul de Mijloc, Cioringa Mare, Briul Richitii, Briul Rosu, Brina Caprelor; la rindul sau, versantul de rasarit prezinta doua brine de o mai redusa intindere si mult mai putin spectaculoase: Briul de sub Grind, care tiveste poalele modestului abrupt de la Hornurile Grindului, si Politele Martoiului, o brina care strabate zona din dreptul Coltilor Gainii pina aproape de Curmatura.

Vecinii Pietrei Craiului sint, pe latura de apus, numerosii muncei care se insira pe stinga Dimbovitei, incepind cu Capul Tamasului (1507 m), Tamaselul (1644 m), Piscul cu Brazi (1438 m), Valea lui Ivan - Valea Larga - Paltinet - Valea Speriatei - Gruiul Mirii, pe care motive de ordin geografic si turistic ne obliga sa-i introducem in aria Pietrei Craiului, desi alcatuirea lor geologica este de natura cristalina; pe latura de rasarit, imediat la sud de Magura Branului (1375 m), vecinii Pietrei Craiului sint munceii sau ,,gilmele" care incep cu Toanchesul (1 545 m), Martoiu (1433 m), Cozia sau Coja (1546 m) si continua cu Piatra Galbena (1474 m), Ciocanu (1223 m), Gilma Danciului (1267 m), Gilma Tiganului (1226 m), Rogoaza (1256 m), Dimbovicioara (1320 m)[1] si Predealul (1332 m), inaltimi modeste, cu structuri geologice diversificate (calcare, conglomerate, sisturi cristaline), dar pe care argumente similare celor mai sus invocate ne obliga de asemenea sa-i alaturam ariei geografice a Pietrei Craiului.

Mai ramine sa precizam ca trecerea dinspre Piatra Craiului spre muntii Fagaras se face fara nici o piedica, in zona de contact dintre calcarele de la Umerii Pietrei Craiului si sisturile cristaline ale munceilor Tamasel - Capul Tamasului, apoi prin Curmatura Foii, unde intram pe teritoriul muntelui Tamasul Mare.

ELEMENTE DE GEOLOGIE

Piatra Craiului este un masiv alcatuit in majoritate dintr-o masa compacta de calcare recifale de virsta jurasica, dispuse in strate sinclinale puternic rasturnate si care au favorizat formarea unui relief alcatuit din santuri adinci, de o mare inclinare, despartite prin creste abrupte si intens erodate, asa cum se prezinta situatia in cuprinsul abruptului nord-vestic, intre Turnu si Umeri; acolo, insa, unde stratificatia orizontala nu a fost deranjata, peisajul ne ofera aspectul impresionant al unor pereti aproape verticali, alcatuiti din trepte suprapuse pe diferente de nivel de 300-400 m, asa cum este cazul in zona Marelui Grohotis.

Depozitele de calcare se extind pe versantul de rasarit pina deasupra satelor Pestera si Sirnea, la linia de contact cu conglomeratele calcaroase care alcatuiesc structura geologica a zonei depresionare a Branului de Sus (culoarul Rucar-Bran), dupa cum se extind de asemenea si spre sud, incluzind muntele Piatra Galbena si Cheile Dimbovicioarei, pina la contactul cu bazinetul Podul Dimbovitei. Numai pe latura de apus depozitele dc calcare nu depasesc baza abruptului, in asa fel incit poalele Pietrei Craiului, pina la nivelul cursului superior al Dimbovitei, sint alcatuite din sisturile cristaline apartinind muntilor Fagaras; o dovada evidenta o avem in saua Tamaselului (1 580 m alt.), unde calcarele desprinse din Umerii Pietrei Craiului se amesteca cu sisturile cristaline ale muntelui Tamasel.

Carstul Pietrei Craiului. Privit in ansamblu, masivul Piatra Craiului este un vast teritoriu carstic, un mare ,,monument al naturii' in intelesul larg al termenului, datorita nu numai aspectului sau propriu-zis, ci si numeroaselor si variatelor fenomene geologice specific carstice, rezultind din omniprezenta calcarelor care au favorizat ivirea celor mai diverse fenomene de aceasta natura: pesteri, izbucuri, avene, chei, pinze de grohotis, arcade, ferestre, pereti. Cele mai cunoscute dintre aceste numeroase fenomene carstice de pe teritoriul Pietrei Craiului sint, de buna seama, cheile Dimbovicioarei si Brusturetului, precum si Pestera Dimbovicioarei, intregul ansamblu fiind usor accesibil si vizitabil pe cai rutiere obisnuite. Intinse pe o lungime totala de circa 5 km, cheile mai sus mentionate infatiseaza pereti salbatici si verticali, cu inaltimi de pina la 200 m, in cuprinsul carora intilnim si alte fenomene carstice precum Izvoarele din Plai si izbucul de la Gilgoaie, surse de apa resurgente al caror debit este deosebit de bogat.

La rindul ei, Pestera Dimbovicioarei, cunoscuta de foarte multa vreme, situata chiar in perimetrul comunei cu acelasi nume, la 870 m alt, reprezinta un alt element de atractie turistica din aceasta zona sudica a masivului, desi mai putin interesant ca formatiune carstica, din cauza distrugerilor suferite anterior amenajarii sale in vederea vizitarii in conditii acceptabile. Multe alte zeci de pesteri (circa 80) au fost identificate si cercetate in zona adiacenta a Dimbovicioarei, de catre echipe de speologi profesionisti, precum si de echipe de speologi amatori, apartinind unor cercuri din Bucuresti (,,Focul Viu' si ,,Emil Racovita') sau din Cimpulung (,,Piatra Craiului'), rezultatele acestor cercetari fiind consemnate in publicatii oficiale de specialitate.

La periferia sud-vestica a Pietrei Craiului, la poalele muntelui Plaiul Mare (Pietricica), putem semnala si prezenta Cheilor Mici ale Dimbovitei sau Cheile de la Plaiul Mare), de pe cursul superior al Dimbovitei, in al caror perete de apus se afla si binecunoscuta Pestera a Ursilor; consideram ca nu este cazul sa intram in amanunte, intrucit aceste obiective carstice au fost prezentate pe larg intr-o alta lucrare a noastra[2].

La extremitatea de nord-est a masivului, de-a lungul Riului Mare al Zarnestilor, vom intilni aceleasi fenomene de natura carstica: Prapastiile Zarnestilor, un defileu lung de circa 4 km, cu pereti inalti de pina la 200 m, verticali si salbatici, precum si un grup de izvoare resurgente, denumite Fintinile Domnilor, al caror debit deosebit de puternic a fost captat pentru alimentarea cu apa a orasului Zarnesti; chiar si Fintina lui Botorog, situata la intrarea in Prapastii, este un izbuc captat si amenajat cu multe decenii in urma de Gheorghe Botorog din satul Pestera, pe care l-am cunoscut si noi prin anii 1936-1937. Trecind pe versantul apusean, vom intilni numeroase fenomene carstice, printre care: arcadele de la Zaplaz, apoi intinsa zona a Marelui Grohotis, inclusiv Moara Dracului, o enorma excavatie suspendata la inaltime, pe Muchia Rosie, din interiorul careia se cerne neincetat un macinis calcaros foarte fin; apoi Ceardacul Stanciului, o alta mare arcada situata alaturi de un alt fenomen carstic: Pestera Stanciului, o grota de dimensiuni modeste (25 m), lipsita de concretiuni, unde se spune ca s-ar fi adapostit vreme indelungata vestitul haiduc dimbovitean Stanciu al Bratului.[3]

Din categoria avenelor cercetate amanuntit, cartate si catalogate, mentionam cele doua de pe versantul de rasarit al Pietrei Craiului: Avenul din Grindu[4] si Avenul din Vladusca, iar din categoria pesterilor de pe acelasi versant semnalam Pestera cu Lilieci, din mijlocul satului Pestera (Bran), precum si cea de pe valea Sbircioarei, sub nivelul satului Sirnea, denumita Gaura Sbircioarei.

RETEAUA HIDROGRAFICA

Constitutia geologica a Pietrei Craiului, preponderent calcaroasa, se caracterizeaza prin imposibilitatea retinerii apelor de infiltratie sau de siroire, pentru a da nastere unor pinze freatice si, in final, unor vai cu apa. Asa se explica faptul ca, in timp ce vaile care brazdeaza trupul masivului sint lipsite de apa, singurele vai cu apa sint cele de la periferia masivului: Birsa Mare, Dimbovita superioara, Dimbovicioara-Brusturet, cu unii dintre afluentii lor.

Birsa Mare, ale carei ape izvorasc la poalele muntilor Fagaras si Tagla-Persani, prin afluentul sau Birsa Grosetului, ia nastere propriu-zis din dreptul punctului Plaiul Foii, din unirea afluentului de mai sus cu Birsa Tamasului, ale carei izvoare se gasesc la poalele versantului nord-vestic al Pietrei Craiului, de unde aduna si alti doi afluenti: Spirla Tamasului si Vladusca. Pe dreapta Birsei Mari, incepind de la Plaiul Foii pina la Zarnesti, se insira un numar apreciabil de afluenti ai acesteia, in general cu un foarte redus debit de apa: Valea Podurilor, Padina lui Calinet, Padina Ursilor (cu Padina Popii - Padina lui Riie - Cioringa Mare), Padina Badoaiei, Padina Inchisa (cu Padina Sindileriei), Padina Calului, Padina Hotarului (cu Padina lui Man), Valea Crapaturii, precum si numeroasele fire de apa care impinzesc zona ,,toplitelor' din marginea orasului Zarnesti.

Frecventa termenului ,,padina" in enumerarea afluentilor de pe dreapta Birsei Mari se explica prin faptul ca, fara exceptie, toate vaile respective prezinta pe cursul lor inferior aspecte de ,,padina', adica zone joase, cu panta foarte slaba, cu maluri evazate si cu aspect de teren in permanenta umed; locuri bune pentru pasunat.

In ceea ce priveste latura opusa a Birsei Mari nu avem de semnalat decit doi afluenti principali:

- Birsa lui Bucur si Birsa Fierului - ambii cu un apreciabil debit de apa, intrucit strabat zonele de sisturi cristaline din munceii Tagla-Persani.

Riul Mare al Zarnestilor este si el un afluent al Birsei Mari, care isi are insa obirsia pe versantul de rasarit al Pietrei Craiului, unde sint raspindite pe o intinsa arie, dominata de Curmatura Pietrei Craiului, numeroasele sale fire de obirsie: Valea Curmaturii, Valea Cheii, Valea Martoiului, Valea Brusturetului, Vladusca (alta decit cea intilnita la izvoarele Birsei Tamasului), apoi Valea Zanoagei si Padina lui Danisor.

Dimbovita, al carei curs superior delimiteaza aria geografica (si turistica) a Pietrei Craiului pe mai mult de 20 km, amonte de confluenta cu Dimbovicioara, prezinta o serie de afluenti pe stinga, toti purtatori de cursuri de apa, care brazdeaza poalele versantului apusean al masivului, incepind cu Valea Tamasului (alta decit Birsa Tamasului), impreuna cu afluentul ei Izvorul Otetelii, apoi Valea Dragoslavenilor, care ia nastere din unirea Izvorului Tamaselului cu Padina Lancii, dupa care urmeaza: Valea lui Ivan (cu Valea Urzicii si Valea cu Apa), Valea Larga, Valea Speriatei, Valea Berilei si Valea Gruiului, apoi confluenta cu Dimbovicioara si Valea Oratiilor. Dimbovicioara isi insinueaza adinc cursul prin valea Brusturetului, la extremitatea sudica a Pietrei Craiului, unde ne infatiseaza o bogata retea de vai, in general cu apa (cu exceptia Vaii Seci a Pietrelor, care este o prelungire a vaii Brusturetului, uscata si bolovanoasa, dar importanta din punct de vedere turistic); incepind de la obirsie, vom mentiona: Vilcelul Gainii, Valea Cheii de sub Grind, Valea Capatinelor, Valea Lespezilor Valea lui Stinghie (Steghiei), Valea cu Apa (cu Valea Copilului si Funduri), Valea Muierii, Valea Pesterii, Valea Popii si Valea Bratoaiei, toate pe partea dreapta a Dimbovicioarei, iar pe cea stinga: Padina Izvorului (cu Padina Sirnii si Padina Dancioarei), apoi Valea Muierii si Valea Zanvelei.

Sbircioara, impreuna cu Valea Moieciului si Valea Simonului, da nastere Vaii Turcului, care taie chei in roca dura din mijlocul localitatii Bran. Valea Sbircioarei prezinta o bogata retea de afluenti pe versantul sud-estic al Pietrei Craiului, incepind cu Valea Magurii, Valea lui Nan, Valea Corbosestilor si Valea Coacazei si sfirsind cu Valea Rogoazei, in lungul careia se insira satul Sirnea; toate aceste vai secundare isi au obirsia in zona de interes turistic de pe acest versant al masivului.

Deoarece vaile de abrupt de pe versantii de nord-vest si apus ai Pietrei Craiului sint lipsite de apa, consideram ca este in interesul turistilor si al alpinistilor sa indicam citeva surse de apa sporadice, precizind totodata si caile de acces: Sipotul Crapaturii (traseul B. 8); Izvorul de la Gavan (traseul B. 7); Izvorul de sub Saua Chiliilor (idem); Izvorul lui Orlovschi (traseul C. 1); grota La Ulcior (traseul C. 2); Izvorul din Poiana Inchisa (traseul B. 2); Izvorul Otetelii (traseele B. 2 si B. 3); Izvorul Tamaselului (traseul B. 3); Sipotul Spirla (traseul B. 1).

ELEMENTE DE CLIMA

Pozitia geografica, orientarea generala si configuratia specifica a reliefului Pietrei Craiului, totul axat pe o linie de creasta inalta si izolata, asezata perpendicular pe axul general est-vest al culmii Carpatilor Meridionali, au imprimat climatului Pietrei Craiului anumite particularitati, desi in general datele climatologice medii se inscriu in limitele admise pentru celelalte zone montane invecinate.

Temperatura medie anuala este usor superioara acestora din urma, datorita faptului ca rocile calcaroase predominante absorb mai multa caldura; astfel, cifra medie anuala este, pentru zona inferioara a masivului, de 2OC, iar pentru cea superioara de 0OC, in vreme ce in Bucegi, Iezer sau Fagaras ea coboara pina la -2OC. Orientarea generala a culmii Pietrei Craiului pe directia NE-SV da nastere la diferente de ternperatura intre cei doi versanti oponenti, in sensul ca pe versantul de rasarit, unde maximum de incalzire diurna se produce la amiaza, temperaturile sint sensibil inferioare celor de pe versantii de apus si nord-vest, expusi razelor solare in orele de dupa amiaza.

Extremitatea nord-estica a masivului (cunoscuta local sub numele de Dosul Pietrei Mici) prezinta un topoclimat caracterizat prin diferente mai mici intre temperaturile diurne maxime si minime, ca si printr-un grad mai ridicat de umiditate, ceea ce favorizeaza prezenta unei masive haine de paduri compacte, a caror limita superioara ajunge pina aproape de 1 700 m alt., spre deosebire de restul masivului, unde padurea se opreste la limita de circa 1600 m alt.

Vinturile reprezinta un factor climatic important pentru Piatra Craiului, datorita faptului ca spinarea inalta a acestui masiv se ridica puternic intre doua culoare depresionare (unul la est: culoarul Rucar-Bran; altul la apus: culoarul Birsa-Tamas) pe unde se scurg in permanenta masele de aer de pe cei doi versanti ai Carpatilor Meridionali. La nivelul crestei principale a Pietrei Craiului, curentii de altitudine circula in permanenta, cu variatii doar de intensitate si de directie; curentul dominant ramine totusi cel din sectorul nord-vestic, ca de altfel in tot cuprinsul Carpatilor Meridionali, fenomen atestat nu numai de inclinatia coroanei arborilor, ci si de acumularile de zapada mult mai masive pe versantul estic, la adapostul crestei principale. Anotimpul relativ cel mai calm este vara, in timp ce frecventele si vitezele cele mai mari ale vinturilor se inregistreaza iarna si primavara.

Nebulozitatea prezinta un grad relativ ridicat, media anuala a zilelor cu cer acoperit fiind de 180-200, iar a celor cu cer senin de cel mult 80. Sint demne de semnalat, in acest domeniu, doua fenomene meteorologice asupra carora atragem atentia turistilor Pietrei Craiului si anume: marea de nori care face ca, in unele zile calme de iarna, piscurile cele mai proeminente de pe creasta sa apara ca niste insule stincoase in mijlocul unui ocean in continua framintare; ceata deasa si umeda ("boaghea' - in vorbirea locala) care acopera zonele de altitudine medie, in general impadurite, constituind un serios obstacol in orientarea turistilor.

Nu rareori, parcurgind drumul de creasta, vom asista si la fenomenul de ,,foehn', materializat prin puternice trimbe de nori care incaleca linia de creasta, trecind de pe un versant pe celalalt, exact in acelasi mod in care fenomenul este vizibil si pe culmea principala a muntilor Fagaras.

Precipitatiile sint abundente in Piatra Craiului, media anuala cantitativa atingind 1 000-1 200 mm, din care lapovita si ninsoarea acopera circa 50% Cele mai abundente ploi se inregistreaza in lunile mai-iunie, cele mai reduse in lunile de toamna, iar cele mai putine caderi de zapada in lunile februarie si martie; foarte frecvente sint in lunile de vara, aversele de ploaie insotite de descarcari electrice, datorate curentilor ascendenti (de convectie) de pe cei doi versanti opusi ai masivului. Daca ploile sint distribuite, in general, aproape uniform pe ambii versanti, zapezile se aglomereaza mai mult pe versantul de rasarit, situat la adapost fata de vinturile predominante din sectorul nord-vestic si favorizat de o panta categoric mai putin inclinata decit pe versantul opus, unde zapada se pastreaza indeosebi pe brinele de altitudine si pe vaile de abrupt, de unde rezulta marele pericol al avalanselor.

VEGETATIA

Padurile ocupa numai poalele celor doi versanti ai Pietrei Craiului, pina la altitudinea medie de 1 600 m (pe versantul de rasarit) si circa 1 700 m (pe cei de apus si nord-vest); ele sint alcatuite, zonal, din fagete compacte (Fagus silvatica), in etajul de 800-1 400 m, sau din amestec de fag cu rasinoase ca bradul alb (Abies alba; Abies pectinata) sau pilcuri izolate de tisa (Taxus baccata), catre limita superioara a etajului. In etajul imediat superior (1 400-1 700 m), padurea este alcatuita din molidisuri compacte (Picea abies), continuate mai sus cu jnepenisuri (Pinus mughus) si ienupar (Juniperus nana).

Datorita preponderentei calcarelor, Piatra Craiului adaposteste o flora calcicola generalizata, mai putin bogata in specii, dar bogata in exemplare din aceeasi specie; printre acestea se afla si un numar apreciabil de specii endemice, unele dintre ele prezentind o importanta atit de mare incit au fost declarate monumente ale naturii si ocrotite ca atare (a se vedea capitolul ,,Monumente ale naturii si rezervatii'). Grohotisurile calcaroase care imbraca poalele masivului la nivelul mediu de circa 1 600-1 650 m (mai ales pe versantul de apus) sint adevarate gradini botanice naturale unde se dezvolta o flora deosebit de abundenta, cu numeroase exemplare de: linarita (Linaria alpina), macris (Rumex scutatus), firuta (Poa nemoralis), mac galben (Papaver pyrenaicum), muscata (Geranium robertianum), supranumita si ,,naprasnic", apoi ferigi (Dryopteris robertianum), garofite albe, mov sau roscate (Dianthus spiculifolius si Dianthus tenuitolius), numeroase saxifrage (ochii soricelului si alte flori de piatra), mirodele (Hesperis alpina), cu buchetelele lor albe si placut parfumate, etc.

In zonele superioare ale masivului, pe brinele de altitudine (1 800-2 100 m) ca si pe creasta, la peste 2 000 m alt., pot fi identificate exemplare mai rare de argintica (Dryas octopetala), relict glaciar cu flori albe, apoi muscatele numite "ciocul berzei' (Geranium caerulatum), gentiane sau ghinture albastre (Gentiana verna), nemtisori (Delphinium intermedium), garofite pitice (Dianthus gelidus), merisori (Vaccinium vitis idaea), afini (Vaccinium myrtillus) si tufe de smirdar (Rhododendron kotschyi), indeosebi in zona Turnului.

Poienile si luminisurile adapostesc, la rindul lor, mai ales in zonele mai coborite si mai umede, nenumarate exemplare de clopotei, uneori de dimensiuni impresionante, in toate nuantele de mov (Campanula abietina) apoi omagul (Acoiutum paniculatum), nu-ma-uita (Myosotis alpestris), ciubotica cucului (Primula longiflora), martisorul (Geum montanum), viorelele (Viola biflora) si multe altele. Vasta poiana din jurul casei de vinatoare "Piatra Craiului', de la Valea lui Ivan, devine in perioada cositului (iulie - august) o adevarata mare de flori, greu de strabatut.

FAUNA

Despre fauna Pietrei Craiului nu se poate spune, in general, nimic deosebit fata de zonele montane invecinate, cu exceptia prezentei in etajul alpin a unei numeroase colonii de capre negre (Rupicapra rupricapra), declarate monumente ale naturii si puse sub o riguroasa ocrotire, ceea ce a avut drept rezultat o accentuata sporire a efectivului, care atinge cifra de citeva sute de exemplare. In rest, capra rosie sau capriorul (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa), ursul brun (Ursus arctos), vulpea (Canis vulpes), veveritele (Sciurus vulgaris) si altele populeaza bungetele de padure; exemplare sporadice de vipera comuna (Vipera berus) apar pe stincariile incalzite de soarele verii; pastravii (Salmo trutta fario) brazdeaza apele repezi de la poalele masivului.

Dintre zburatoare mentionam: cocosul de munte (Tetrao urogallus), putine exemplare de acvile (Aquila chrysaetos), ciocanitoarea (Dendrocopus leucotus), mierla (Turdus alpestris), precum si o mierlita de stinca (Monticola saxatillis), prin stincariile abruptului apusean.

MONUMENTE ALE NATURII SI REZERVATIl

In fruntea listei elementelor de flora declarate monumente ale naturii de pe teritoriul Pietrei Craiului va trebui sa asezam acea rarisima specie de garofita care a primit denumirea de garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), prezenta exclusiv in spatiul geografic al masivului si care, datorita masurilor riguroase de ocrotire, dar mai ales faptului ca zona ei de dezvoltare este cunoscuta numai de specialisti, a atins un stadiu de dezvoltare remarcabil.

Nu aceleasi constatari pozitive putem mentiona in legatura cu un alt monument al naturii din lumea plantelor alpine, floarea de colt (Leontopodium alpinum), care se afla intr-un avansat stadiu de disparitie de pe stincile Pietrei Craiului, pe masura ce a crescut numarul celor care cerceteaza locurile preferate de aceasta planta, a carei floare era odinioara emblema masivului; nu la un astfel de rezultat s-au asteptat cei care, in urma cu patru sau cinci decenii, s-au straduit sa contribuie la dezvoltarea turismului si alpinismului in acest masiv, ceea ce ne determina sa lansam si pe aceasta cale un puternic semnnl de alarma

Din aceeasi categorie de plante declarate monumente ale naturii mai mentionam: argintica. (Dryas octopetala), brindusa (Crocus moesiacux), bulbucii (Trollius europaeus), ghintura galbena (Gentiana lutea), singele voinicului (Nigritella nigra), smirdarul (Rhododendron kotschyi) si tisa (Taxus baccata).

Dintre elementele din fauna Pietrei Craiului declarate monumente ale naturii se remarca urmatoarele: capra neagra (Rupicapra rupicapra), risul (Lynx lynx), cocosul de munte (Tetrao urogallus), acvila (Aquila chrysaetos) si pastravul (Salmo trutta fario).

Rezervatia naturala Piatra Craiului Mare

Pe mai bine de 1 200 ha de pe ambii versanti ai masivului, intre vf. La Om si Curmatura, incepind de la liziera superioara a padurii pina la linia Crestei nordice, a fost organizata, inca din anul 1938 (initial numai pe 440 ha), una dintre cele mai bogate rezervatii naturale din muntii nostri: pusa sub ocrotirea legii si sub ingrijirea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, de pe linga Academia R.S.R., aceasta rezervatie ocupa vastul teritoriu de pe ambii versanti ai Pietrei Craiului Mari, incepind din dreptul Coltilor Gainii pina sub Curmatura (pe versantul de rasarit) si de la Westwand - La Lanturi pina in Valea Crapaturii (pe versantul nord-vestic).

In concordanta cu prevederile legii nr. 9/1973, privind ocrotirea mediului inconjurator, rezervatia naturala "Piatra Craiului Mare' urmeaza sa fie extinsa si transformata in parc national.

Turismul in Piatra Craiului

Turismul de munte, mai mult sau mai putin organizat de pe versantul sudic al Carpatilor Meridionali, respectiv pe versantul sudic al muntilor Fagaras, Iezer si Piatra Craiului, de pe teritoriul actualului judet Arges, dateaza de la inceputul secolului nostru, cind a luat fiinta filiala ,,Cimpulung-Muscel' a Societatii Turistilor din Romania (S.T.R.), cu sediul central in Bucuresti si a carei activitate s-a desfasurat intre anii 1903-1916.

In afara de Bucegi, interesul acestui organism turistic obstesc s-a indreptat catre Piatra Craiului, unde filiala mai sus citata (printre ai carei protagonisti sint de mentionat farmacistul Gabriel Dimitriu si profesorul de liceu I. Nicolaescu-Bugheanu) a dat in folosinta, in anul 1908, cel dintii adapost turistic din zona, un mic refugiu dn piatra (fost pichet de graniceri) situat pe Plaiul Grindului. Acesta a dainuit pina in toamna anului 1916, cind a fost distrus in cursul operatiuni lor de razboi de pe frontul Carpatilor din zona Bran - Rucar[6].

In anul 1931, datorita reaparitiei miscarii turistice pe teritoriul Muscelului, ca urmare a infiintarii sectiei ,,Cimpulung-Muscel" a asociatiei turistice A.D.M.I.R. (Asociatia Drumetilor din Muntii inalti ai Romaniei), cu sediul central in Bucuresti, fostul refugiu de pe Plaiul Grindului a fost refacut si reamenajat, fiind dat in folosinta sub denumirea de ,,Casa Radu Negru'; ulterior. In cursul anului 1937, vechiul si neincapatorul adapost (cu doua camere si numai 20 de locuri la comun) a fost inlocuit cu o frumoasa cabana cu doua niveluri, cu 120 de locuri in 4 camere de dormit, sala de mese, bucatarie etc.; ea a dainuit pina in luna februarie 1953, cind a fost distrusa de o puternica avalansa.

Sintem datori sa precizam ca, in ceea ce priveste jumatatea nordica a Pietrei Craiului, aflata pe actualul teritoriu al judetului Brasov, turismul de munte s-a dezvoltat inca din ultimele decenii ale secolului trecut, datorita filialei locale a fostei asociatii S.K.V., cu sediul initial in Sibiu, intemeiata in anul 1880; astfel, cea mai veche casa de adapost de pe intregul teritoriu al Pietrei Craiului a fost cea de la Plaiul Foii, data in folosinta in anul 1881, in aceleasi conditii rudimentare ca si cea de pe Plaiul Grindului.

In general, turistul care isi propune sa cerceteze aspectele deosebit de atractive ale Pietrei Craiului trebuie sa stie ca va avea de intimpinat unele dificultati care au facut ca multa vreme acest exceptional domeniu de turism montan sa ramina oarecum rezervat localnicilor brasoveni, fiind mult mai greu accesibil celor care veneau de mai departe. Prin pozitia sa geografica laturalnica fata de marile cai de circulatie, Piatra Craiului ii obliga pe cei care nu locuiesc in Brasov sau in imprejurimi sa faca o calatorie cu trenul si apoi cu alte mijloace de transport, ceea ce echivaleaza cu o noapte si o dimineata consumate cu deplasarea pina la principala si cea mai accesibila baza turistica, Plaiul Foii.

Schita 3. Schita traseelor tustice din Piatra Craiului

In aceste conditii, traseele turistice principale care strabateau initial teritoriul Pietrei Craiului s-au dezvoltat potrivit unei scheme impuse de configuratia reliefului si de gradul de accesibilitate ale acestuia: un traseu longitudinal pe Creasta nordica, intre vf. La Om si Curmatura - Turnu, precum si un numar limitat de trasee de traversare a crestei: unul pe Westwand, pe Drumul Deubel, pe la Lanturi si Zaplaz (deosebit de dificil pentru grupurile numeroase) si altul pe la Diana - Brina Caprelor - Creasta nordica, servind si drept traseu de baza pentru alte citeva ture de abrupt, pe Valea Crapaturii, Padina Hotarului, Padina Sindileriei si Padina Popii.

Traseele turistice de mai sus, carora li s-au adaugat cu timpul altele (toate marcate), nu comporta dificultati de teren majore, cu exceptia depasirii unor diferente de nivel de 300-600 m, la care vom mai adauga si cele dintre baza de plecare (Zarnesti sau Plaiul Foii) si intrarea in zona de abrupt. In prezenta lucrare, destinata sa fie in permanenta la indemina turistilor pe traseu, am acordat o atentie prioritara traseelor de larga circulatie, in totalitate marcate, care inlesnesc o cit mai completa cunoastere a masivului, intreaga retea de drumuri turistice fiind accesibila de la oricare dintre casele de adapost sau localitatile din cuprinsul sau de la periferia masivului.

CAI DE ACCES

Pe calea ferata, accesul spre Piatra Craiului (cel mai recomandabil) este pe linia secundara Brasov - Zarnesti (27 km), cu trenuri de persoane sau curse. Pe drumurile publice, posibilitatile de acces sint mult mai numeroase, putind fi folosite si unele curse de autobuze I.T.A.

Legatura dintre Brasov si Zarnesti (baza de plecare cea mai recomandabila) se face pe drumul national 73 pina la Risnov si apoi pe DN 73 A pina la Tohanu Vechi, actualmente cartier al orasului Zarnesti (28 km in total; nu circula autobuze I.T.A.).

Legatura dintre Brasov si Bran (baza de plecare mai mult pentru Bucegi decit pentru Piatra Craiului) se face pe DN 73, prin Risnov (27 km in total); in continuare, pina la baza de plecare Moieciu de Jos (4 km din Bran-Centru) sau pina la Drumul Sirnii (pentru baza de plecare Sirnea) inca 10 km pe DN 73, circula autobuze I.T.A. de la Brasov la Cimpulung.

Legatura spre Podul Dimbovitei si Dimbovicioara (baze de plecare spre zonele sudice si estice ale Pietrei Craiului) se face din Cimpulung - 29 km pina la Podul Dimbovitei. 34 km pina la Dimbovicioara. 40 km pina la Brusturet (autobuze I.T.A.).

Legatura spre punctul Cojocaru - Valea lui Ivan (baza de plecare spre versantul apusean al Pietrei Craiului) se face de la Cimpulung, prin Rucar - Podul Dimbovitei: 40 km de la Cimpulung, 12 km de la Podul Dimbovitei (autobuze I.T.A.).

LOCALITATI SI PUNCTE DE ACCES

Orasul Zarnesti (judetul Brasov; 722 m alt.; 27 km de la Brasov, pe calea ferata; 28 km p.- DN 73 + DN 73 A, prin Risnov) este principala baza de plecare spre Piatra Craiului, cu exceptia zonelor sudice si vestice, pentru care indicam alte posibilitati de acces.

Important centru industrial pe harta tarii, situat la poalele extremitatii nord-estice a masivului, sub muntele Piatra Mica si la marginea cimpiei depresionare a Tarii Birsei, localitatea se bucura si de un vechi trecut istoric, fiind deseori mentionata in cronici, in legatura cu invaziile ostilor otomane si cu bataliile impotriva armatelor austro-ungare din secolele trecute. In localitate: citeva mari unitati industriale de interes republican (Fabrica de celuloza si hirtie, Uzinele mecanice Tohanul Vechi, Combinatul pentru industrializarea lemnului), restaurant, hotel, magazine, scoli, liceu industrial, cinematograf, casa de cultura etc.; sectie ,,Salvamont'. Orasul este o buna baza de plecare pentru traseele turistice A. 1, B. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 si 15.

Bran (judetul Brasov; 752 m alt.; 27 km de la Brasov pe DN 73, prin Risnov; autobuze I.T.A. de la Brasov spre Cimpulung - Pitesti si invers) este cea mai mare dintre cele 13 asezari din stravechea Comunitate braneana; situata la poalele versantului nordic al Bucegilor, localitatea se mindreste cu un bogat trecut istoric, fiind totodata si un important centru de turism, datorita prezentei Muzeului Bran, instalat in fosta cetate feudala construita la inceputul secolului al XIII-lea, pentru paza trecatorii Bran - Rucar si a drumului comercial dintre Transilvania si Tara Romaneasca; cetatea a fost reconstruita in anul 1377, de catre orasul Brasov, cu contributia locuitorilor celor 13 sate branene raspindite in jurul cetatii, ca si in cuprinsul vastei depresiuni intramontane a Branului de Sus (culoarul Rucar - Bran).

In localitate: hanul turistic ,,Bran', restaurante, magazine, spatii de cazare la localnici etc.

Moeciu de Jos (judetul Brasov; 805 m alt., situat la km 105 pe DN 73; 4 km de la Bran; autobuze I.T.A. de la Brasov la Cimpulung - Pitesti si invers) este o localitate rurala asezata la poalele versantului estic al Pietrei Craiului, la confluenta vailor Moieciului si Sbircioarei; baza de plecare pentru traseul turistic B. 21, prin satul Pestera.

Sirnea (judetul Brasov; 1 150 m alt.; 44 km de la Brasov, 47 km de la Cimpulung, pe DN 73; autobuze I.T.A. la Drumul Sirnii, km 95,5 pe DN 73) este o asezare rurala cu binecunoscute functii turistice si de odihna; baza de plecare pentru traseul turistic B. 22, de pe versantul estic al Pietrei Craiului. Raspindit pe munceii de la obirsia vaii Sbircioara si pe pantele estice ale muntelui Piatra Galbena, satul poseda un restaurant, o mica expozitie etnografica, birou local de turism etc., precum si excelente pirtii de schi; spatii de cazare la localnici.

Podul Dimbovitei (judetul Arges; 730 m alt.; 29 km de la Cimpulung, prin Rucar, pe DN 73, autobuze I.T.A. de la Cimpulung si Brasov) este o incintatoare asezare musceleana, cu casele raspindite in cuprinsul bazinetului intramontan care ii poarta numele, strins intre extremitatea sudica a Pietrei Craiului, munceii Dimbovicioarei si Giuvalei (cu Dealul Sasului), muntii Ghimbav si ai Posadei si strabatut de apele Dimbovitei, unite cu cele ale Dimbovicioarei.

In localitate: magazine, bufet, spatii de cazare la localnici; in apropiere, pe Dealul Sasului, la km 89 pe DN 73, se afla hanul turistic "Piatra Craiului' (1 100 m alt.. 85 locuri, restaurant, bar. telefon, teleschi, parcare auto). Localitatea este baza de plecare pentru traseele turistice rutiere A. 2 si A. 3

Dimbovicioara (judetul Arges; 850 m alt.; 5 km de la Podul Dimbovitei; autobuze I.T.A de la Cimpulung) este o localitate musceleana ale carei case sint raspindite pe munceii Dimbovicioarei si pe muntele Piatra Galbena, pina catre altitudinea de 1 100 m; in cuprinsul comunei, pe valea Dimbovicioarei, se afla importantul obiectiv turistic Pestera Dimbovicioarei. Situata pe traseul turistic rutier A. 2, localitatea este si baza de plecare pentru traseele marcate B. 23 si B. 24.

Fundata (judetul Brasov; 1 270 m alt.; km 92 pe DN 73), situata in imediata apropiere a pasului Giuvala (1 275 m alt.), este o foarte frumoasa asezare de munte, cu casele raspindite pe ambii versanti ai culmii Carpatilor Meridionali, in zona de contact dintre Piatra Craiului si masivul Leaota. In localitate: bufet-restaurant, camin cultural, statie meteorologica de altitudine etc.; spatii de cazare la localnici; autobuze I.T.A. de la Brasov si Cimpulung. De pe teritoriul comunei pleaca traseul turistic nemarcat C. 4 (in proiect: banda rosie), precum si traseul marcat cu banda rosie spre muntii Leaota si Bucegi.

Cojocaru - Valea lui Ivan (judetul Arges; 860 m alt.; 12 km de la Podul Dimbovitei, pe traseul turistic rutier A. 2). Important punct de acces spre versantul apusean al Pietrei Craiului, pe traseul turistic B. 25, locul denumit din vechime Cojocaru se gaseste pe teritoriul localitatii Satic (Saticul de Sus) si este marcat de noua constructie a Uzinei hidroelectrice Clabucet, precum si de podul peste apa Dimbovitei, pe unde trec drumurile forestiere (si turistice) spre Valea Dragoslavenilor si Valea lui Ivan. Statie de autobuze I.T.A. In dreptul coloniei Clabucet a santierului hidrotehnic Pecineagu (circa 1 km aval de Cojocaru).

CABANE SI REFUGII

Cabana ,,Plaiul Foii' (849 m alt.; 13 km de la Zarnesti, pe traseul turistic rutier A. 1) este situata pe malul sting al Birsei Mari, in imediata apropiere a confluentei Birsei Grosetului cu Birsa Tamasului. Este cea mai veche casa de adapost din Piatra Craiului; inca de la finele secolului trecut, pe malul drept al Birsei se afla un refugiu cu doua incaperi, amenajat de S.K.V. intr-un fost pichet de graniceri (casele vechi exista si astazi, alaturi de constructiile actuale).

Data in folosinta in anul 1937, cabana dispune de 110 de locuri de cazare in camere cu 2-6 paturi si la comun, lumina electrica, bufet-restaurant; deschisa permanent; post permanent ,,Salvamont'.

Cabana ,,Plaiul Foii' este o buna baza de plecare pentru traseele turistice marcate sau nemarcate B. 1, 2, 3, 4, 5, 6, C. 1 si C. 2.

Cabana ,,Curmatura' (1 470 m alt.) este situata pe versantul nord-estic al Pietrei Craiului, imediat la sud de Curmatura care separa muntele Piatra Mica de Piatra Craiului Mare; cabana dispune de 75 locuri de cazare in camere cu 2-6 paturi si 13; comun, lumina electrica, bufet-restaurant; este deschisa permanent. Data in folosinta in anul 1938, cabana se afla in curs de extindere. Este accesibila pe traseele B. 7, 8, 9, 10, 12, 13, 16, 17, 18, 19 si 20.

Cabana ,,Gura Riului' (740 m alt.; 2 km din centrul orasului Zarnesti, 3 km de la gara, pe drumul de caruta de pe Riul Mare al Zarnestilor, aproape de intrarea in Cheile Prapastiilor) dispune de 60 locuri de cazare in camere cu 2 paturi, bufet-restaurant, lumina electrica, apa curenta, este deschisa permanent.

Cabana este accesibila pe trascele B. 1, 7, 12, 13. 14 si 15.

Cabana ,,Brusturet' (992 m alt.; 11 km de la Podul Dimbovitei, 6 km de la Dimbovicioara, pe traseele turistice A. 2 si B. 23; autobuze I.T.A. de la Cimpulung) este singura casa de adapost care deserveste extremitatea sudica a Pietrei Craiului; baza de plecare pentru traseele turistice marcate B. 24 si B. 24.a.

Situata la confluenta Vaii Seci a Pietrelor cu Valea cu Apa, cabana (data in folosinta in anul 1969) are regim de han turistic si dispune de 60 locuri de cazare in camere cu 2-4 paturi, bufet-restaurant, lumina electrica, apa curenta, precum si de un numar de 4 casute cu cite doua paturi; este deschisa permanent.

Cabana ,,Garofita Pietrei Craiului' (1 100 m alt.; 4,5 km de la Cojocaru - U.H.E. Clabucet, pe drumul forestier carosabil din lungul Vaii Drogoslavenilor, la confluenta vailor Tamaselului si Padina Lancii) este cea mai recenta casa de adapost (data in folosinta in anul 1979). Amenajata si administrata de clubul turistic ,,Romania pitoreasca' din Pitesti (casuta postala 88), cabana dispune de 50 locuri de cazare in camere cu 4-8-18 paturi si la comun, punind la dispozitia oaspetilor o sala de mese si o bucatarie cu vesela respectiva.

Accesibila pe traseul turistic rutier A. 3 (statie de autobuze I.T.A. la Colonie), apoi pe traseul B. 25 (varianta B. 25.a, de pe Valea Dragoslavenilor, nemarcata), cabana este recomandata turistilor si alpinistilor care vor sa cerceteze abruptul apusean al Pietrei Craiului, fara eforturi deosebite (45 minute pina la Drumul Granicerilor; 1,30-2 ore pina la Marele Grohotis).

Casa de vinatoare ,,Piatra Craiului' (1 090 m alt.; 3 km de la Cojocaru - U.H.E. Clabucet, pe drumul forestier carosabil de pe Valea lui Ivan; traseul marcat B. 25) este accesibila turistilor doar in cazuri de forta majora; dispune de 50 locuri de cazare in camere separate si dormitoare comune, lumina electrica, telefon prin centrala Coloniei Clabucet; este deschisa permanent, fiind destinata exclusiv activitatii cinegetice.

Refugiul ,,Grindu' (1620 m alt.) se afla pe Plaiul Grindului, de pe versantul de rasarit al Pietrei Craiului, imediat sub Hornurile Grindului si Coltii Gainii, pe locul unde, pina in luna februarie 1953, s-a aflat cabana ,,Radu Negru' (A.D.M.I.R.), ulterior cabana ,,Grindu', distrusa de o puternica avalansa. Actualul refugiu, cu o capacitate de cazare de 10 locuri (priciuri), a fost instalat in vara anului 1983, de catre membrii cercului ,,Amicii Salvamont' si ai cercului de turism din Uzina ,,Tractorul' (ambele din Brasov).

Refugiul este accesibil pe traseele turistice B. 1, 20, 21, 22, 23, 24 si C. 4.

Refugiul ,,Spirla' (1420 m alt.) este situat in poienita de pe piciorul de munte care separa firele superioare ale vailor Birsa Tamasului si Spirla Tamasului, la mica distanta de punctul La Zaplaz, de pe traseul turistic marcat B. 1. Construit din lemn, de catre ,,Salvamont' Zarnesti, si dat in folosinta in anul 1972, refugiul are o capacitate de cazare de 20 locuri la prici, soba de gatit (apa in apropiere, la Sipotul Spirla) si este legat printr-un marcaj banda rosie de zona invecinata Umeri - Marele Grohotis.

Forma ,,Spirlea', intilnita in unele texte, nu este corecta, intrucit topicul nu deriva din patronimicul ,,Spirlea', ci de la cuvintul ,,spirlau sau sperla': loc cu vatra unde se face focul si ramin carbuni, termen des intilnit in zonele de exploatari forestiere. Denumirea "Valea Spirla' este un topic autohton stravechi, care a fost extins si la zona de abrupt respectiva: ,,Spirla de Sus'.

Refugiul ,,Virful Ascutit' (2 150 m alt.) este cel mai inalt refugiu alpin din Piatra Craiului, situat pe Creasta nordica, putin la sud de Virtul Ascutit (2156 m alt.), la iesirea de pe traseul B. 17, in punctul de contact cu traseele de creasta B. 1. a si B. 20. Refugiul are o capacitate de 8-10 locuri la prici; la ora actuala este partial deteriorat.

Refugiul ,,Richita' (1 685 m alt.) este instalat pe Briul Richitii, in zona Calinet - Timbalul Mare, fiind accesibil pe traseul nemarcat C. 1. Refugiul are o capacitate de 8-10 locuri (prici); partial deteriorat.

Alte doua refugii a caror refacere este imperios necesara (data fiind afluenta turistilor si alpinistilor) sint: Refugiul ,,Cabana Ascunsa' (1620 m alt), sub Briul Richitii, in dreptul punctului Scara de Fier, deasupra Padinei lui Calinet, pe traseul C. 1 si Refugiul ,,Diana', situat in poiana numita Curmatura Prapastiilor (1 510 m alt.), sub Muchia Padinei Popii, pe traseul B. 7, la intrarea pe Brina Caprelor.

STAREA TRASEELOR SI A MARCAJELOR

Drumurile turistice carosabile care inlesnesc patrunderea catre zonele alpine ale Pietrei Craiului (A. 1 - A. 3) se afla, in general, intr-o stare de intretinere acceptabila, fiind accesibile oricaror tipuri de autovehicule; doua dintre ele (A. 2, A. 3) sint strabatute si de curse de autobuze I.T.A.

Traseele turistice marcate folosesc in general poteci de larga circulatie, fiind satisfacatoare din punct de vedere al semnelor de marcaj, refacute periodic. Ca si in restul Carpatilor nostri, actuala retea de marcaje din Piatra Craiului, unitara si conforma normelor internationale, este opera organelor de resort din Confederatia Generala a Muncii (C.G.M. - actualmente U.G.S.R.) si din Oficiul National de Turism, datind din perioada 1948-1950. Marcajele au fost intretinute ulterior fie de echipe ,,Salvamont', fie de echipele de pionieri angajate in actiunea "Asaltul Carpatilor', care au realizat si alte citeva marcaje noi.

Traseele turistice nemarcate (C.l-C.4) au fost selectionate dintre cele mai putin dificile, putind fi urmarite pe hatase sau pe poteci bine vizibile si strabatind zone alpine de o frumusete care merita osteneala.

Prezentarea traseelor turistice din lucrarea de fata este conforma unor criterii obiective de circulatie turistica in munti: sa porneasca obligatoriu de la o baza de plecare (localitate sau punct de acces) usor accesibila cu mijloace de transport in comun sau individuale; sa fie descrisa in ordinea fireasca a sensului de mers, avind in vedere faptul ca multi dintre cititori se angajeaza pentru prima data pe un anumit traseu; sa sfirseasca obligatoriu intr-un punct dotat cu o posibilitate minima de popas si adapostire; sa usureze turistului nu numai intrarea in zona de munte, ci si iesirea in conditii optime.

Drept baze de plecare am ales, deci, urmatoarele localitati si puncte de interes turistic: orasul Zarnesti (cu 16 trasee si ramificatii); comunele Dimbovicioara (cu 2 trasee), Moieciu de Jos (cu 1 traseu), Fundata (cu 1 traseu); satele Podul Dimbovitei (cu 2 trasee) si Sirnea (cu 1 traseu); cabanele ,,Plaiul Foii' (cu 10 trasee) si ,,Curmatura" (cu 9 trasee); punctele Cojocaru - Valea lui Ivan si saua Funduri (cu cite 1 traseu).

Singurul marcaj nerefacut pina la data aparitiei acestei lucrari este cel de la Sirnea (B. 22 - triunghi rosu).

Trasee turistice

A. TRASEE TURISTICE RUTIERE

A.1. Zarnesti - Plaiul Foii - Rudarita

Sosea locala si forestiera (13 km pina la Plaiul Foii, 22 km pina la I.F.E.T. Rudarita). Nu circula autobuze I.T.A.

Traseul, deosebit de frecventat pe primul sau segment (intre Zarnesti si Plaiul Foii), este accesibil tuturor tipurilor de mijloace de transport. Centrul orasului Zarnesti (722 m alt.) este punctul de unde pornesc toate traseele turistice de pe latura de nord-vest a masivului, ca si cele de pe latura de est, in total 16 trasee de baza si ramificatii.

Iesirea din oras se face urmind strazile 1 Mai - Teilor - Vinatorilor - Toplitei, dupa care drumul carosabil se angajeaza in lungul Birsei Mari, strabatind la inceput lunca larga din marginea orasului, de pe dreapta vaii, denumita La Toplita. Tot din centrul orasului se desprinde drumul local care trece peste apa Birsei Mari si urca in serpentine pe malul sting al vaii, catre platforma Poiana Marului, cu interesanta asezare rurala Poiana Marului, ale carei case sint raspindite pe intinsa platforma, inalta de circa 1 000-1100 m, unde se face legatura cu DN 73 A: Risnov - Tohanu Vechi - Sercaia (Fagaras).

In cuprinsul luncii de la Toplita se desprinde, la stinga, o poteca larga, folosita de traseul turistic de baza B. 7, care urca treptat spre Piatra Mica. Pe distanta dintre Zarnesti si Plaiul Foii, dupa ce am trecut de Toplita, vom intilni urmatoarele repere: la km 3 - stina Priboaia si confluenta apelor de pe Valea Crapaturii cu Birsa Mare; la km 6,5 - Crucea lui Girnita (747 m alt.), o foarte veche troita situata la ramificatia drumului forestier de pe valea Birsa Fierului (pod peste Birsa Mare); la km 8 - saivanul Sub Bortila (pe malul sting) si Padina lui Man - Coltul Chiliilor (pe cel drept al Birsei Mari); la km 10,5 - Gura Birsei (796 m alt.), cu ramificatia drumului forestier de pe valea Birsa lui Bucur (pod peste Birsa).

In continuare, drumul carosabil trece din nou pe malul drept al Birsei Mari si se mentine pina in dreptul grupului de case din punctul Plaiul Foii (km 13; 849 m alt.); cabana turistica se afla pe malul sting, iar casele vechi pe cel drept. Citeva sute de metri mai sus, drumul carosabil se bifurca: ramura principala urmeaza malul drept al Birsei Grosetului, pina la I.F.E.T. Rudarita (1 050 m alt.), iar ramura secundara (drum forestier necarosabil) urca pe Birsa Tamasului inca vreo 4 km, pina la poalele versantului abrupt al masivului, sub Umeri.

Ramura principala (traseul A. 1) se indreapta catre obirsiile Birsei Grosetului, avind in stinga versantul impadurit al muntelui Tamasul Mare (Fagaras), iar in dreapta pe cel al muntelui Gruiul Lung (Tagla-Persani); pina la I.F.E.T. Rudarita (km 22 de la Zarnesti; 9 km de la Plaiul Foii), drumul trece si pe linga poiana Maicanu, punct de exploatare forestiera. In punctul Rudarita (centru de exploatare forestiera, canton silvic si alte cladiri) ia nastere Birsa Grosetului, din unirea apelor de pe Valea Cenusii cu cele de pe valea Lerescu, in carora urca alte drumuri forestiere, pina la poalele muntilor Comisu (Fagaras) si Vacaria (Tagla).

Doua marcaje noi pleaca din punctul Rudanta: cruce rosie pe valea Lerescu, apoi la stinga pina la saua Lerescu Mic (Stina Arsa); punct rosu pe Vacaria Mare, spre vf. Comisu (ambele pe teritoriul muntilor Fagaras).

A.2. Podul Dimbovitei - Dimbovicioara -Brusturet

Drum local si forestier ramificat din DN 73 in centrul satului Podul Dimbovitei; 5 km pina la Dimbovicioara. 11 km pina la Brusturet Autobuze I.T.A. de la Cimpulung.

Traseul turistic rutier de pe valoa Dimbovicioarei este unul dintre cele mai atractive din intreaga zona sudica a Pietrei Craiului, datorita atit obiectivelor turistice, cit si peisajului. Mentionam in mod special cheile Dimbovicioarei si ale Brusturetului, in lungime totala de circa 5 km.

Traseul incepe din centrul satului Podul Dimbovitei (730 m alt; km 80 pe DN 73), ramificindu-se din drumul national linga Podul lui Socol (vechea denumire Puntea lui Socol dainuie din vremea voievodului Matei Basarab) si urmind apoi malul sting al Dimbovitei pentru ca, dupa circa 2 km, sa patrunda in Cheile Dimbovicioarei, defileu de o rara frumusete, ai carui pereti verticali, inalti de pina la 200 m, ne intovarasesc pe circa 3 km, pina mai sus de Pestera Dimbovicioarei (870 m alt.), a carei intrare ne intimpina pe dreapta drumului (bufet la intrare). Pe parcurs, citeva sute de metri mai jos de pestera, trecem prin centrul comunei Dimbovicioara (850 m alt.), ale carei case ocupa inaltimile care domina defileul.

In continuare, drumul carosabil iese din Cheile Dimbovicioarei si dupa scurt timp patrunde in Cheile Brusturetului, pe care le strabate pe toata lungimea lor de peste 2 km, pentru a se opri in punctul Brusturet (992 m alt.; 11 km de la Podul Dimbovitei).

Inainte de a intra in detaliile parcursului, socotim interesant sa amintim ca, desi primii 5 km de sosea locala dintre Podul Dimbovitei si Dimbovicioara dateaza din anul 1905, totusi mai sus de Pestera Dimbovicioarei nu s-a putut circula decit cu calul sau cu piciorul pina in urma cu 40-50 de ani, actualul drum forestier fiind de data relativ recenta, ca si cabana ,,Brusturet'.

Patrunzind, asadar, mai sus de Pestera Dimbovicioarei, vom trece pe linga o serie de fenomene carstice deosebit de interesante, la care se vor adauga, de buna seama, aspectele particulare ale Cheilor Brusturetului, in prelungirea defileului Dimbovicioarei. Printre cele mai de seama obiective de pe acest parcurs mentionam mai intii: Izvoarele din Plai, un manunchi de izbucuri (izvoare resurgente) ivite pe stinga drumului si ale caror ape involburate dau nastere unei frumoase cascade (punct de reper: casutele catunului Valea Rea, de la confluenta Vaii Pesterii cu Dimbovicioara); putin mai sus, tot pe stinga drumului, la baza unor pereti inalti, apare o pestera denumita Gaura Brusturetului (Pestera Dracilor), situata la confluenta Brusturetului cu Valea Muierii (vale cu apa).

Circa 2 km mai sus, in inima Cheilor Brusturetului, ne atrage atentia puternicul suvoi de ape resurgente care tisnesc la baza unui perete calcaros inalt de circa 200 m si situat tot pe partea stinga a drumului: izbucul se numeste La Gilgoaie si are un debit deosebit de bogat, contribuind substantial la sporirea apelor Dimbovicioarei. Interesanta pentru plasticitatea ei deosebita, legata de relieful local, este si denumirea data de localnici punctului care domina peretele de la Gilgoaie si anume: poiana Cuibul Uliului (1 186 m alt.), loc situat la aproape 200 m deasupra izbucului.

Dupa ce am trecut prin cele trei sectoare succesive ale Cheilor Brusturetului (Cheia Lunga, Cheia Strimta si Cheita), drumul ne scoate in marginea Poienii Brusturetului (990 m alt.), dezvoltata la confluenta Vaii cu Apa (al carei debit remarcabil isi are izvoarele in padurile care imbraca pantele muntilor Funduri si Pietricica) cu Valea Seaca a Pietrelor. In acest punct de confluenta, situat la poalele padurilor de pe Muchia lui Stinghie si muntele Piatra Galbena, se gaseste un grup de cladiri alcatuit dintr-un canton silvic, o casa de vinatoare, precum si cabana "Brusturet'. Aici ia sfirsit traseul turistic rutier A. 2, pentru a face loc traseelor turistice marcate B. 24 si B. 24.a.

Precizam ca pe Valea cu Apa urca un drum forestier care se afunda dupa circa 5 km in masivul paduros de pe muntele Funduri, cu o posibilitate de acces direct la saua Funduri, pe o poteca nemarcata; un alt drum forestier paraseste poiana Brusturet, indreptindu-se catre versantul estic al muntelui Pietricica (4,8 km pina in punctul La Cosere). Totodata mentionam noul marcaj local banda galbena care stabileste o legatura directa cu satul Ciocanu, pe o poteca fara dificultati deosebite, care strabate in urcus locuri incintatoare.

A.3. Podul Dimbovitei - valea Dimbovitei - Satic - Cojocaru

Drum local carosabil (44 km in total) ramificat din DN 73 la km 79; 12 km pina la Cojocaru (Valea lui Ivan) Autobuze I.T.A. de la Cimpulung pina la santierul Pecineagu.

Traseul deserveste deopotriva versantul de apus al Pietrei Craiului (zona Marelui Grohotis - Drumul Granicerilor) si versantii de rasarit si de nord ai muntilor Iezer, pina la originea vaii Dimbovitei, in punctul Valea Vladului (km 44 de la Podul Dimbovitei).

Intrarea pe traseu se face din DN 73, la circa 500 m sud de centrul satului Podul Dimbovitei (bufet la ramificatie), loc aflat sub Curmatura Posadei (875 m alt.), de unde se desfasoara o cuprinzatoare vedere atit catre depresiunea Rucarului, strinsa intre munti, cit si catre micul bazinet intramontan Podul Dimbovitei, de asemenea inconjurat de culmile muntilor. Dupa circa 1,5 km de la ramificatie, drumul carosabil patrunde in Cheile Mici ale Dimbovitei (sau Cheile de la Plaiul Mare), sapate in calcarele muntilor Arsita - Piscul Jugii (pe stinga, apartinind muntilor Iezer) si Plaiul Mare (pe dreapta cum urcam, apartinind Pietrei Craiului); tot pe stinga se iveste si intrarea in Pestera Ursilor[7]. Iesirea din chei se face in Lunca Berilei, dupa care, de la km 5, incep sa apara primele case din Saticu de Jos, parte componenta a localitatii Satic, impreuna cu Saticu de Sus, ale carui case se afla pe acelasi mal al Dimbovitei, in lungul drumului, ceva mai sus (km 5-11; 780-840 m alt.).

La capatul de sus al satului (km 11 - Valea Saului) ne intimpina constructiile Coloniei Clabucet a Santierului Pecineagu - Valea Dimbovitei (in colonie: centrala telefonica, lumina electrica, post de prim ajutor, magazine, cantina etc.); In acelasi punct mai semnalam: statia de autobuze I.T.A. Cimpulung - Rucar - Pecineagu, preeum si intrarea pe traseul turistic marcat cu triunghi rosu, de pe Valea Saului, spre cabana ,,Voina" (Iezer). Dupa 1 km ne vom opri in punctul Cojocaru - Valea lui Ivan (km 12 de la Podul Dimbovitei: 860 m alt.), unde s-a ridicat recent Uzina hidroelectrica Clabucet; pod peste Dimbovita, pe care vom trece spre zona Valea lui Ivan - Drumul Granicerilor, pe traseul turistic B. 25, sau spre cabana ,,Garofita Pietrei Craiului', pe Valea Dragoslavenilor (varianta B. 25.a).

Drumul carosabil continua sa urce pe valea Dimhovitei inca 32 km, trecind pe linga Colonia Rachita (vezi traseul B.4) si peste barajul noului lac de acumulare Pecineagu, ale carui ape vor alimenta turbinele U.H.E. Clabucet, din punctul Cojocaru - Valea lui Ivan; drumul de pe valea Dimbovitei se termina in punctul Valea Vladului (44 km de la Podul Dimbovitei; 1 230 m alt.).

Denumirea Clabucet, data unor obiective din jurul punctului Cojocaru - Valea lui Ivan, este total necorespunzatoare, dind nastere la confuzii, intrucit in realitate punctul Clabucet se afla la circa 3 km mai jos, pe valea Dimbovitei, la confluenta vaii Clabucetului (Gura Clabucetului: 795 m alt.).

B. TRASEE TURISTICE MARCATE[8]

B.1. Plaiul Foii - La Lanturi - vf. La Om - Grindu - Vladusca (La Table) - Pestera - Zarnesti

Marcaje: banda rosie si cruce rosie Durata: 10-12 ore Lungimea: circa 30 km Diferenta de nivel: 1 390 m Caracteristica: traseu in circuit, lipsit de dificultati, cu exceptia segmentului La Lanturi, nerecomandabil la coborire pe timp nefavorabil

Acest traseu, mult frecventat inca din ultimele decenii ale secolului trecut, reprezinta ,,Circuitul mare al Pietrei Craiului', tura lunga, obositoare, dar foarte diversificata ca aspecte de peisaj; dat fiind faptul ca la lungimea proprie a traseului se mai adauga si distanta de 13 km dintre Zarnesti si Plaiul Foii, un popas la aceasta cabana devine obligatoriu.

In desfasurarea traseului vom distinge doua segmente cu caracteristici total diferite:

a.        Plaiul Foii - vf. La Om, cu aspecte predominant alpine, cu deosebire pe intervalul La Zaplaz - vf. La Om, in continua ascensiune;

b.       vf. La Om - Zarnesti, in coborire neintrerupta, total lipsit de dificultati.

a. Segmentul Plaiul Foii - vf. La Om are drept repere ramificatia Plaiul Mare - refugiul ,,Spirla' - La Zaplaz - La Lanturi - vf. La Om si se desfasoara mai intii pe drumul forestier de pe Birsa Tamasului, dupa ce lasa in dreapta drumul forestier de pe Birsa Grosetului (traseul turistic A.l), precum si un traseu turistic secundar, marcat cu banda galbena, care iese din perimetrul turistic si geografic al Pietrei Craiului, urcind spre Tamasul Mare, pe Plaiul Runcului.

La baza piciorului de munte Plaiul Mare (878 m alt.), unde se afla si confluenta dintre Birsa Tamasului si piriul Runcu (placa indicatoare), se desprind marcajele triunghi rosu, triunghi albastru si banda albastra (traseele B. 2, B. 3 si B. 4) care urca pe Plaiul Mare, in timp ce traseul B. 1 continua sa foloseasca drumul forestier de pe Birsa Tamasului si trece prin dreptul unei cladiri abandonate si prin dreptul intrarii pe valea Vladusca, unde un marcaj local cruce rosie ne invita spre interesantul traseu alpin ,,Anghelide' (deosebit de dificil, recomandabil numai alpinistilor).

In punctul unde drumul forestier se abate la dreapta, pe Birsa Tamasului in sus, poteca marcata care a luat locul soselei se angajeaza pe valea Spirla, urcind din ce in ce mai pronuntat, pina la refugiul ,,Spirla" (1 420 m alt.), dupa ce a lasat in urma sipotul Spirla, ultima sursa de apa pentru urmatoarele 4-5 ore de mers. Din preajma refugiului se desfac doua poteci marcate cu acelasi semn banda rosie, ceea ce face necesara urmatoarea precizare: poteca din dreapta conduce la Umerii Pietrei Craiului (vezi traseul B. 2), in timp ce poteca din stinga este cea pe care va trebui sa o urmam pentru a ne opri in fata Zaplazului (1640 m alt.), unde ni se infatiseaza arcadele suprapuse, sapate in calcare de forta de eroziune a apelor de siroire si a vinturilor.

De la Zaplaz incepe ascensiunea abruptului care ne sta in fata si care sfirseste dupa un urcus obositor, pe circa 600 m diferenta de nivel (2-3 ore); aici traseul poarta numele de Drumul lui Deubel, denumire ce dateaza de pe la sfirsitul secolului trecut (1886-1887), cind animatorul si deschizatorul de drumuri de munte brasovean Friederich Deubel (1844-1932) l-a trasat, asa cum a trasat si Drumul Deubel de pe muntele Bucsoiu, din Bucegi. Un calator tot atit de vestit, care a trecut pe aici in anii tineretii sale, inainte de 1910, descria precum urmeaza acest segment de traseu: ,,Pina in virf, asa-zisa cararuie trece printr-un labirint de stinci si darimaturi. Panta este inspaimintatoare. Tot timpul trebuie sa te ajuti cu miinile si sa sari de pe o stinca pe alta. La un loc peretele este asa de drept, incit sint fixate niste lanturi in stinca, de care te tii ca sa urci. Locul se numeste La Lanturi'. (M. Gold-Haret, In muntii Sinaiei, Rucarului si Branului, Bucuresti, 1910, p. 235, 236).

Consideram de prisos orice adaos, precizind doar faptul ca in anii nostri trec pe aici, in fiecare an, zeci de grupuri de scolari si tineri care rezolva cu indeminare toate dificultatile de teren.

Poposind pe linia de creasta, In Saua Grindului (2150 rn alt.), mai avem putin de mers si de urcat pina in punctul de maxima altitudine de pe intregul masiv: vf. La Om sau Piscul Baciului (2 238 m alt.), unde incheiem primul segment al traseului.

b. Segmentul vf. La Om - Zarnesti este incomparabil mai usor decit precedentul si este insemnat prin urmatoarele repere: refugiul ,,Grindu' - sipotul Vladusca - saua Vladusca (La Table) - satul Pestera (Casa Folea) - Podul Magurii.

Coborirea de pe creasta se face pe sub Coltii Gainii, apoi pe Plaiul Grindului, pe linga refugiul ,,Grindu' (1 620 m alt), avind la dreapta micul dar deosebit de fotogenicul abrupt al Hornurilor Grindului, incununat de Creasta sudica. Imediat sub nivelul refugiului patrundem in padurea de conifere, lasam la dreapta semnele de marcaj banda albastra si ne abatem spre stinga, pe marcajul de baza al traseului (banda rosie), trecem pe linga sipotul Vladusca (1400 m alt.), importanta sursa de apa in zona, iar nu mult mai departe ne oprim in mijlocul luminisului de pe muntele Vladusca, in punctul saua Vladusca - La Table (1 415 m alt.), unde se aduna nu mai putin de 10 semne de marcaj (B. 1, B. 2, B. 14, B. 15, B. 18, B. 21, B. 22, B. 23, B. 24 si B. 24.a).

Precizam ca pe parcursul acestui traseu intilnim doi munti cu aceeasi denumire (si de asemenea doua vai): Vladusca - prima data pe versantul apusean al Pietrei Craiului, a doua oara pe cel de rasarit. Adaosul La Table este de data relativ recenta, din anii cind diferitele marcaje si trasee care se aduna in acest punct erau inscrise pe tot atitea table indicatoare, ulterior inlocuite cu panoul actual.[9]

Saua Vladusca se afla, din punct de vedere geografic, pe unul dintre punctele cele mai coborite ale culmii principale a Carpatilor Meridionali, la cumpana dintre versantul nordic al acestora (cu bazinul hidrografic al Oltului, prin Riul Mare al Zarnestilor si Birsa Mare) si versantul sudic (cu bazinul hidrografic Dimbovita - Arges, prin valea Dimbovicioarei). In continuare, aceasta culme joasa se incovoaie spre sud si, dupa ce trece prin Piatra Galbena si ,,gilmele' Dimbovicioarei, coboara inca mai mult, pina la pasul Giuvala (1275 m alt.); pe acest segment de culme carpatica vom indica un nou traseu turistic partial marcat: C. 4, avind drept punct initial comuna Fundata (judetul Brasov).

Incepind din punctul de rascruce La Table, semnele de marcaj banda rosie (care pina de curind se prelungeau pina la Zarnesti) au fost inlocuite cu semnele cruce rosie, pe care le vom urmari in continuare pina la capatul traseului; inlocuirea a fost impusa de faptul ca semnele banda rosie sint rezervate traseelor turistice de pe culmea principala a Carpatilor, ceea ce vom constata la prezentarea traseului C. 4.

Parasim deci punctul La Table si urmarim poteca si noul semn de marcaj care strabat initial pajistile de pe muntele Joaca (punct de reper Crucea Vatafului); lasind la dreapta intrarea pe muntele Cozia sau Coja (traseul C. 4), ne vom angaja in coborire pe malul sting al Vaii Pietrelor, o vale seaca si bolovanoasa (care nu trebuie confundata cu Valea Seaca a Pietrelor, din bazinul Brusturetului), al carei curs il vom parasi in marginea de sus a satului Pestera, in spatele Casei Folea (1200 m alt), o veche si foarte cunoscuta gospodarie braneana, unde pe vremuri drumetii in cautare de adapost gaseau o gazda primitoare, pe care o recomandam si astazi, ca o alternativa fericita la incomodul refugiu de pe plaiul Grindului.

Trecind, asadar, prin spatele Casei Folea, vom lasa la dreapta un marcaj asemanator (cruce rosie) care coboara spre Moieciu de Jos prin satul Pestera (traseul B. 21) si, dirijindu-ne catre stinga, vom ocoli de-a coasta pantele sudice ale muntelui Toanches, pe deasupra obirsiilor Vaii Magurii (Valea Rogozului), vom lasa in urma cele citeva casute ale catunului Toanches si vom cobori direct pina la drumul forestier din Prapastiile Zarnestilor.

In continuare, drumul ne va conduce pina in centrul orasului Zarnesti (circa 4 km), trecind pe la Podul Magurii - Fintina lui Botorog - carierele de la Baia de Piatra - Fintinile Domnilor si cabana ,,Gura Riului', puncte de interes turistic pe care le vom prezenta la traseul B. 12.

B.1.a. Vf. La Om - Creasta nordica - Turnu -Curmatura

Marcaj: punct rosu Durata: 5-6 ore Lungimea: circa 6 km Diferenta de nivel: 770 m Caracteristica: traseu de creasta, cu numeroase denivelari si treceri dificile; iarna, recomandabil numai alpinistilor.

Celor care nu intentioneaza sa parctirga cel de-al doilea segment al traseului B. 1, dorind sa strabata traseul de creasta fie spre nord, fie spre sud, le infatisam mai jos traseele B.l.a si B.l.b. Daca la cele minimum 5 ore necesare parcurgerii primului segment al traseului B. 1 (Plaiul Foii - vf. La Om) vom adauga alte 5-6 ore pe Creasta nordica sau 3-4 ore pe Creasta sudica a Pietrei Craiului, se intelege ca ne vom angaja intr-o tura de rezistenta, recomandabila numai celor foarte bine pregatiti fizic.

Schita 4. Creasta nordica a Pietrei Craiului

Parasind, deci, traseul de baza B. 1 in punctul culminant, vf. La Om (2238 m alt.), si luind directia nord, vom face mai intii inconjurul amfiteatrului final al Caldarii Ocolite, apoi vom trece la prima proba de rezistenta, reprezentata prin depasirea suitei celor 9 piscuri din grupul Claile Pietrei Craiului, printre care Claia Caldarii Ocolite (2 204 m alt.) si vf. Sbirii (2 220 m alt.). Cea de a doua proba se desfasoara in zona Timbalelor, unde vom urca si cobori in ordine: vf. Timbalul Mic (2231 m alt.) - Saua Vaii Podurilor (2189 m alt.) - Virful dintre Timbale (2170 m alt.) - Saua Calinetului (2 090 m alt.) - vf. Timbalul Mare (2 177 m alt.).

Coborirea de pe vf. Timbalul Mare pina la nivelul refugiului alpin "Virful Ascutit' (2150 m alt.), situat linga piscul cu acelasi nume, nu se va face fara unele emotii, dar refugiul ofera conditii bune pentru popas. Eventual putem abandona traseul de creasta (in caz de forta majora), coborind la cabana "Curmatura' (1 470 m alt.), pe traseul B. 17 (marcaj triunghi albastru; circa 2 ore).

In conditii normale vom continua traseul de creasta, depasind cele doua piscuri putin proeminente, aproape anonime: Virful Ascutit (2 156 m alt.) si vf. Padina Popii (1970 m alt.), cu citeva treceri destul de dificile (mai ales pe ceata); vom cobori apoi in Saua Padinei Inchise (1935 m alt.), unde ni se prezinta alte doua posibilitati de parasire a traseului de creasta, fie spre dreapta, la cabana "Curmatura", fie spre stinga, prin Padina Inchisa si Brina Caprelor, spre punctul Diana si spre Zarnesti (ambele variante pe traseul B. 7, marcaj banda albastra).

Continuind traseul de creasta spre punctul sau final, vf. Turnu (1923 m alt.), vom traversa o zona de jnepenisuri incilcite si de bolovanisuri, iar de pe Turnu vom incepe ,,marea coborire' spre cabana ,,Curmatura", pe o diferenta de nivel de 450 m, pe o poteca in trepte sapate in solul vegetal si prevazute pe alocuri cu cabluri; dupa un popas in larga Curmatura a Pietrei Craiului, in punctul sau de minima altitudine, Saua Curmaturii (1620 m), ne vom dirija spre cabana, urmarind in continuare semnul de marcaj punct rosu.

B.l.b. Vf. La Om - Creasta sudica - saua Funduri

Marcaj: punct rosu Durata: 3-4 ore Lungimea: circa 4 km Diferenta de nivel: 350 m Caracteristica: traseu de creasta, cu citeva treceri dificile; nu este recomandat iarna.

Desi Creasta sudica a Pietrei Craiului masoara in total circa 16 km (inclusiv Pietricica), noi ne vom ocupa aici numai de portiunea care prezinta caractere alpine, intre vf. La Om si saua Funduri, urmind ca despre restul tinutului sa ne ocupam in cadrul traseului C. 3.

Creasta sudica a Pietrei Craiului, pe portiunea sa alpina mai sus determinata, se strabate intr-un interval de timp mult mai mic decit Creasta nordica, datorita atit lungimii mai reduse, cit si dificultatilor de teren mai putin numeroase si redutabile. Aceasta nu inseamna ca traseul nu prezinta dificultati, mai ales pe anumite portiuni.

Schita 5. Creasta sudica a Pietrei Craiului.

Principalele repere ale traseului, incepind din vf. La Om, sint: Saua Grindului - Coltii Grindului - Coama Lunga - vf. Lespezi si saua Funduri, pe care le vom identifica in ordine, de la nord la sud. Astfel, dupa ce coborim de pe vf. La Om pina in Saua Grindului (2150 m alt.), pe care am intilnit-o si pe traseul de baza B. 1, la iesirea de pe Drumul lui Deubel, vom intra indata pe teritoriul accidentat al Coltilor Grindului (vf. Grindu, 2 229 m alt.), situati la iesirea din Hornurile Grindului, de pe versantul de rasarit, precum si din traseul frontal al Umerilor Pietrei Craiului, de pe versantul de apus (diferenta de nivel: 600 m pina la Saua Tamaselului).

In continuare vom patrunde in zona de creasta denumita Coama Lunga (2 210-2 216 m alt.) datorita infatisarii sale ca un enorm acoperis de casa, asemanator cu Cioaca Moldoveanului din muntii Fagaras (mai putin altitudinea, mai redusa cu circa 300 m). La dreapta noastra, in cuprinsul abruptului apusean (Padina Lancii) se deseneaza intinsul patrulater inierbat al Poienii Inchise (1950-2 000 m alt.), dominat de marile "surplombe', inca necercetate de catre alpinistii nostri.

Traversarea Coamei Lungi fiind cea mai dificila proba de pe intregul traseu al Crestei sudice, hatasul marcat se abate pe versantul de rasarit, mult mai ospitalier, dupa care, reintrind pe linia de creasta, trece pe vf. Lespezi (2 127 m alt.), care face parte din ultima suita de piscuri proeminente de pe Creasta sudica, printre care se mai remarca: vf. Pietrei (2 086 m) si vf. Funduri (1951 m), cel care domina dinspre nord saua Funduri (1 889 m), loc larg si odihnitor, important punct de reper in aceasta zona a masivului, unde si traseul nostru de creasta ia sfirsit. Mai inainte, insa, el trece prin punctul insemnat cu un stilp indicator, de unde un marcaj triunghi albastru ne conduce in coborire pe Valea Urzicii si apoi pe Marele Grohotis, in cazul ca optam pentru intoarcerea fie la Plaiul Foii, fie la cabana ,,Garofita Pietrei Craiului', fie prin Valea lui Ivan (a se vedea traseele B. 2 si B. 3). Celor care doresc sa mearga catre est le recomandam traseul B. 2 in coborire prin Funduri, pina la cabana ,,Brusturet'; in sfirsit, celor care ar dori sa-si incheie peregrinarile prin Piatra Craiului strabatind un traseu nu numai foarte usor, dar si inedit, le recomandam traseul C. 3 (nemarcat), in coborire continua peste muntele Pietricica, pina la Podul Dimbovitei.

B.2. Plaiul Foii - Umeri - Marele Grohotis - saua Funduri - Brusturet sau Vladusca (La Table)

Marcaje : triunghi albastru si banda albastra Durata: 9-10 ore Lungimea: circa 23 km Diferenta de nivel: 1 040 m Caracteristica: traseu lipsit de dificultati majore, dar lung si obositor.

Ne aflam in prezenta unuia dintre cele mai spectaculoase trasee turistice din Piatra Craiului, al carui principal punct de atractie este zona Marelui Grohotis, cu intregul ei ansamblu dintre Umeri si Valea Urzicii; este totodata si un traseu de baza pentru numeroasele ture alpine, unele de o mare dificultate, realizate in cuprinsul abruptului apusean al masivului in ultimele decenii. Ca si precedentul, traseul de fata prezinta doua segmente cu caracteristici total diferite si anume:

a.        Plaiul Foii - saua Funduri, cu aspecte predominant alpine, in urcus continuu;

b.       Saua Funduri - Brusturet sau Vladusca (La Table), in coborire si lipsit de dificultati.

a. Segmentul Plaiul Foii - saua Funduri prezinta urmatoarele repere: ramificatia Plaiul Mare - Curmatura Foii - poiana Tamasel - Umerii Pietrei Craiului - Marele Grohotis - Prepeleag (Valea Urzicii) si saua Funduri (Creasta sudica), cu mentiunea ca distanta dintre cabana "Plaiul Foii' (849 m alt.) si Plaiul Mare (878 m alt.) a fost descrisa la traseul anterior (B. 1) si deci nu mai repetam descrierea.

Din punctul de ramificatie de la poalele piciorului de munte Plaiul Mare vom lasa la stinga traseul B. 1, pe Birsa Tamasului in sus, si ne vom angaja intr-un urcus pronuntat si neintrerupt, care dureaza minimum o ora si jumatate, printr-o deasa padure de foioase, pe marele drum pastoral care poarta stravechea denumire Drumul Granicerilor. Pe culmea Plaiului Mare, in plina padure, se desprinde la dreapta (placa indicatoare) unul dintre cele trei semne de marcaj care intovarasesc traseul nostru, si anume banda albastra (traseul B. 4), celelalte doua semne de marcaj (triunghi albastru si triunghi rosu) continuind sa urce foarte putin, de-a coasta, catre stinga, pentru a patrunde in poienita (odinioara o vasta poiana, acum sufocata de padurea in plina dezvoltare) din locul numit Curmatura Foii (1 375 m alt.).

Mentionam ca din acest loc (masuta si banca din lemn pentru odihna) se mai desprinde catre dreapta (in jos) semnul de marcaj triunghi galben, pe traseul B. 5 (spre Gura Tamasului), iar tot catre dreapta (in sus) semnul banda rosie, care urca pe muntele Tamasul Mare, spre culmea principala a Fagarasului; de asemenea, acest din urma semn de marcaj se va desprinde, dupa citeva zeci de metri, spre stinga, trecind in lungul culmii Capul Tamasului, pentru a iesi din padure in fata Umerilor, unde il vom reintilni. Parasind ,,odihna' din Curmatura Foii, vom continua sa urmarim Drumul Granicerilor (semne de marcaj comune triunghi albastru, banda rosie si triunghi rosu) care trece de-a coasta, apoi urca si coboara usor pe sub culmea muntelui Capul Tamasului, trece prin dreptul puternicei surse de apa de la Izvorul Otetelii (ultima pentru urmatoarele 4-5 ore) si atinge culmea muntelui Tamasel in cuprinsul unei frumoase si intinse poieni, unde semnele de marcaj se despart din nou: semnul triunghi rosu merge inainte, pe Drumul Granicerilor, spre Valea lui Ivan (traseul B. 3), iar semnele banda rosie si triunghi albastru la stinga, spre Umeri (traseul B. 2).

Pe distanta dintre Curmatura Foii - Poiana Tamasel - Umeri, traseul B. 2 mai este insotit si de semnul banda rosie, care reprezinta o varianta mai simpla a traseului de pe culmea Capul Tamasului - Tamasel.

Parasind, deci, Poiana Tamasel (1430 m alt.), traseul nostru face un unghi de 90 grade catre stinga si urca sustinut pe hatasul de pe muntele Tamasel, strabatind o padure deasa care nu se deschide decit acolo unde, oprindu-ne pe vf. Tamasel (1 644 m alt.), vom avea la picioare larga poiana din Saua Tamaselului (1 580 m alt.), iar in fata imprevizibilul si impresionantul tablou alpin al Umerilor Pietrei Craiului, care merita un popas. Traseul nostru coboara, deci, in saua de la poalele abruptului Umerilor, lasa la stinga semnele banda rosie (care se indreapta spre refugiul "Spirla' - traseul B. 1) si incepe lunga traversare a fluviului de bolovani de la Marele Grohotis, lat de circa 4 km, pentru a iesi la liman in punctul La Prepeleac (1 710 m alt.), situat deasupra Vaii Urzicii. Mentinindu-se la altitudinea medie de 1650 m, hatasul urca si coboara cele 5-6 limbi de grohotis care alcatuiesc acest mare si unic fluviu de bolovanisuri calcaroase din muntii nostri, permitindu-ne sa trecem in revista citeva dintre ,,celebritatile' Pietrei Craiului: Umerii, Virful Lancii (sau Coltul Carugelor), Padina Lancii, Peretele Marelui Grohotis, Muchia Rosie (cu ,,Moara Dracului'), Pestera si Ceardacul Stanciului.

Pentru ,,prepeleac' si ,,ceardac', dictionarele limbii romane dau si formele ,,prepeleag' si ,,cerdac'; forma corecta este Virful Lancii (nu vf. Lancea), intrucit topicul provine din patronimicul Lancea sau Lancia, pe care il intilnim ca atare si in Bucegi (Virful Lancii - din Ciobotea); Coltul Carugelor poate proveni si de la ,,corugea' - planta de munte, ca si de la ,,coruga' - vale de abrupt, stincoasa, asa cum se prezinta valea Padina Lancii.

Dupa un popas la Prepeleag, unde se desfasoara la picioarele noastre intregul tinut al Vaii lui Ivan, inclusiv casa de vinatoare inconjurata de o vasta poiana, iar dincolo de Dimbovita troneaza piramida impunatoare a Papusii, cu numeroasele ei picioare de munte, continuam traseul patrunzind in Valea Urzicii, care ne pune in fata cel din urma "test' de rezistenta de pe intregul traseu: o escaladare fara ragaz a numeroaselor praguri si pinze de grohotis, din care iesim numai odata cu atingerea Crestei sudice, linga saua Funduri (1 889 m alt.), unde se incheie primul si cel mai dificil segment al traseului, dupa un efort de minimum 7-8 ore.

Saua Funduri este un important punct de reper in reteaua de drumuri turistice a Pietrei Craiului, de unde ni se ofera o larga vedere asupra depresiunii Branului de Sus (culoarul Rucar-Bran), pina departe la rasarit, unde orizontul este inchis de spinarile Bucegilor; totodata, locul este important si pentru cele doua posibilitati de continuare a drumetiei: pe traseeul B. 2 in continuare (vezi mai departe) sau pe traseul C. 3, spre Podul Dimbovitei.

b. Segmentul saua Funduri - Brusturet (sau Vladusca - La Table) se caracterizeaza printr-o coborire neintrerupta pe versantul estic al Pietrei Craiului, pe o poteca a carei denumire era odinioara Plaiul Granicerilor, iar astazi este Plaiul Oii; coborirea incepe chiar de pe creasta, traverseaza locuri bolovanoase si pajisti intinse si continua pina in mijlocul unei vaste poiene de pe muntele Funduri (poiana Funduri: 1368 m alt.), unde ni se infatiseaza ca punct de reper grupul de 3-4 stine, printre care si stravechea Stina din Funduri (1368 m alt.), in fata careia va trebui sa ne oprim pentru a opta intre un popas de noapte confortabil la cabana "Brusturet' sau altul, modest, la refugiul ,,Grindu'.

Optind pentru prima varianta, vom urma marcajul banda albastra catre sud (dreapta) care se angajeaza pe o buna poteca pastorala, trece pe linga intregul grup al stinelor din Funduri, mentinindu-se pe linia de culme a Muchiei lui Stinghie, prin padure, si sfirseste in fata cabanei ,,Brusturet' (992 m alt.). Iesirea din munte se face pe traseul turistic rutier A. 2.

Cei care se vor indrepta spre punctul Vladusca - La Table sau spre refugiul "Grindu' vor urmari de la vechea stina din Funduri semnele de marcaj triunghi albastru, vor trece pe linga cantonul ,,Lespezi' si pe linga stina din Grindu (1 345 m alt.), dupa care, in plina padure, vor putea urca pe o ramura a traseului, pina la refugiul ,,Grindu' (1 620 m alt.), sau vor continua traseul pe linga sipotul Vladusca (1400 m alt), oprindu-se in saua Vladusca (La Table), unde se concentreaza nu mai putin de 10 semne de marcaj.

B.3. Plaiul Foii - Drumul Granicerilor - Valea lui Ivan - Cojocaru (valea Dimbovitei)

Marcaj: triunghi rosu Durata: 5-6 ore Lungimea: circa 16 km Diferenta de nivel: 590 m Caracteristica: traseu de poteca, lipsit de dificultati.

Pe distanta dintre Plaiul Foii si Poiana Tamaselului vom folosi indicatiile date la traseul anterior, intrucit ambele trasee au un parcurs comun. In continuare, insa, Drumul Granicerilor se indreapta catre sud, dupa ce lasa la stinga semnele triunghi albastru (de pe traseul B. 2) si banda rosie, de pe varianta traseului de culme intilnit si in punctul Curmatura Foii.

Inainte de a ne angaja, in continuare, pe Drumul Granicerilor, este cazul sa precizam ca, incepind din Poiana Tamaselului si pina aproape de Piscul cu Brazi, ne stau la dispozitie trei posibilitati de a cobori direct catre cabana ,,Garofita Pietrei Craiului' (1 100 m alt.), in caz de necesitate: prima varianta, marcata cu punct galben, poate fi folosita chiar de la stina de pe muntele Tamasel, aflata la citeva sute de metri de Poiana Tamaselului; a doua (nemarcata) ne va intimpina la Izvorul Tamaselului, pe Drumul Granicerilor (vezi mai departe), de unde putem cobori pe cursul vaii Tamaselului pina la noua cabana; a treia varianta (marcata cu cruce galbena) se prezinta putin inainte de a fi urcat pe Piscul cu Brazi (vezi de asemenea mai departe) si coboara prin padure pina la cabana.

Incepind din Poiana Tamaselului, Drumul Granicerilor se prezinta ca o poteca lata, relativ bine intretinuta, care strabate aproximativ pe toata lungimea sa zona de paduri dese care imbraca poalele versantului apusean al Pietrei Craiului, fiind deci usor de urmarit in orice conditii. Nu mult dupa parasirea punctului de ramificatie din Poiana Tamaselului (1430 m alt.), vom observa prezenta unei bogate surse de apa care este, de fapt, izvorul de obirsie al piriului Tamasel, in lungul caruia vom putea cobori spre cabana ,,Garofita Pietrei Craiului', pe cea de a doua varianta de mai sus.

Mai departe, poteca urca usor pentru a iesi la lumina in marginea unei vaste poieni care ne permite sa ne bucuram de o surprinzatoare imagine a tinutului alpin de la Marele Grohotis, cu toata gama de vai de abrupt, piscuri si pereti Ia baza carora se distinge hatasul care traverseaza fluviul de grohotis (traseul B. 2); sintem in Poiana Lancii (1415 m alt.), situata deasupra firelor inferioare ale vaii Padina Lancii, care, dupa ce au scapat din strinsoarea stincilor de calcar, se adincesc in bungetul padurilor de conifere.

Orientindu-ne si cu ajutorul celor citiva stilpi metalici de marcaj, strabatem in coborire intreaga poiana si, prinzind din nou poteca, traversam prin strafunduri de padure firele de vale, avind grija ca, indata ce poteca incepe sa urce pentru a iesi pe Piscul cu Brazi, sa identificam, aplicate pe copaci, semnele de marcaj cruce galbena care se indreapta, in coborire prin padurea deasa, spre cabana "Garofita Pietrei Craiului' (a treia varianta).

Pe culmea Piscului cu Brazi (1438 m alt.) ne oprim in mijlocul unui mic luminis, o poienita incintatoare unde un stilp cu sageata ne arata ca de aici se poate iesi direct la Marele Grohotis, nu departe de Ceardacul Stanciului, in cel mult o ora de urcus (marcaj cruce albastra). Din nou in coborire, pe o portiune de panta stricata de ape si cu marcaj deficitar, vom cauta sa identificam reperul urmator: Crucea Granicerului (1 330 m alt.), un monument metalic ridicat alaturi de batrina troita din lemn, napadita de vegetatie, care marcheaza de decenii locul unde a cazut la datorie, in iulie 1912, soldatul-granicer Dobre Marin.

Un hatas nemarcat, greu de urmarit, se ramifica din acest punct si iese dupa o ora de urcus prin locuri napadite de vegetatie, in poteca Marelui Grohotis, intre Ceardacul Stanciului si Prepeleag. Incepind de la Crucea Granicerului, poteca aflata in aceeasi stare de deteriorare, dar usor de urmarit, coboara fara intrerupere pina la marginea vastei poieni in mijlocul careia se afla casa de vinatoare ,,Piatra Craiului' (1 090 m alt.), important punct de reper pe linga care vom trece fara a ne opri, cabana nefiind accesibila turistilor; ne vom indrepta, deci, catre punctul final al traseului: Cojocaru - Valea lui Ivan (860 m alt.; 12 km de la Podul Dimbovitei), folosind in acest scop fie drumul carosabil (3 km), fie scurtaturile din lungul liniei telefonice, prin padurea special defrisata (exeelente pirtii de schi).

In punctul final Cojocaru ne intimpina, pe malul drept al Dimbovitei, noua si impunatoarea constructie a uzinei hidro-electrice (impropriu denumita Clabucet), iar la 1 km mai jos apar si constructiile Coloniei Clabucet. In dreptul coloniei: statia de autobuze I.T.A. spre Cimpulung, iar linga statie intrarea pe traseul turistic marcat cu triunghi rosu, pe Valea Saului, spre cabana "Voina' din muntii Iezer (se remarca lipsa unui stilp de marcaj, cu indicatiile necesare).

B.4. Plaiul Foii - Tamasul Mare - Richita (valea Dimbovitei)

Marcaj: banda albastra Durata: 5-6 ore Lungimea: circa 12 km Diferenta de nivel: 650 m Caracteristica: traseu de legatura, fara dificultati

Desi strabate un teritoriu montan care, geografic si turistic, nu apartine Pietrei Craiului, vom prezenta totusi acest traseu care se desfasoara in cuprinsul muntelui Tamasul Mare, ultimul component al lantului fagarasean, la extremitatea lui estica, pentru ca, avind drept baza de plecare punctul Plaiul Foii, traseul reprezinta una dintre cele trei artere de legatura cu muntii Iezer (si chiar cu muntii Fagaras), alaturi de traseul anterior (B. 3) si de cel urmator (B. 5). Asa cum am atras atentia in cuprinsul traseului B. 2, in padurea de pe Plaiul Mare, putin inainte de a iesi in Curmatura Foii, vom identifica punctul unde traseul de fata, dupa ce a urcat Plaiul Mare, impreuna cu traseele B. 2 si B. 3, se desprinde catre dreapta, folosind o mare poteca pastorala care continua sa urce usor, tot prin padure, depasind culmea Tamasului Mare intr-un punct anonim al ei, unde intilneste si marele drum de culme al Fagarasului, marcat cu banda rosie. De pe culme, poteca (denumita in continuare Plaiul Tamasului) trece pe versantul opus al muntelui si, tot prin padure, strabate de-a coasta acest versant, iesind la lumina la Izvorul din Plai (circa 1400 m alt.), importanta sursa de apa situata in punctul unde apare, urcind dinspre stinga, pe piciorul de munte Piscul Turcilor, o alta mare poteca pastorala: Plaiul Turcilor, pe care o vom intilni si la capatul inferior al traseului B. 5, la Gura Tamasului.

Strabatind in continuare si tot de-a coasta vastele pasuni de pe versantul sudic al Tamasului Mare (al carui virf, cu cota 1 735 m, se profileaza in dreapta), traseul nostru urmareste acelasi Plai al Tamasului, trece pe deasupra unei mari stine, se incolaceste pe la izvoarele Vaii lui Stanciu si ale Vaii Richitii, se uneste cu noul drum forestier si coboara in lungul acestei ultime vai care conflueaza cu Dimbovita in punctui Richita (960 m alt.; km 22 de la Podul Dimbovitei). Aici se afla anterior un canton silvic, iar acum se infatiseaza Colonia Richita a santierului hidro-energetic de pe valea superioara a Dimbovitei. In colonie: locuinte muncitoresti, birouri, ateliere, cantina, magazine, telefon, lumina electrica; statie de autobuze I.T.A. spre Cimpulung sau spre barajul Pecineagu (3 km amonte pe valea Dimbovitei).

In punctul Richita, traseul nostru ia sfirsit, dar semnele de marcaj continua, patrunzind pe teritoriul muntilor Iezer, prin punctul Dracsin, 2 km mai jos de colonie, pe valea Dimbovitei, facind legatura cu cabanele "Cuca' si ,,Voina'. Pentru accesul spre muntii Fagaras (zona Mezea - Oticu - Bratila) se va folosi soseaua noua, de contur, de pe malul lacului de acumulare Pecineagu, pina in punctul Valea Vladului (1230 m alt; km 44 de la Podul Dimbovitei; canton silvic).

B.5. Plaiul Foii - Curmatura Foii - Gura Tamasului (valea Dimbovitei)

Marcaj: triunghi galben Durata: 4-5 ore Lungimea: circa 10 km Diferenta de nivel: 525 m Caracteristica: traseu de legatura, lipsit de dificultati

Cind ne-am oprit in Curmatura Foii, venind de la Plaiul Foii pe traseul B. 2, am atras atentia asupra prezentei unor semne de marcaj triunghi galben, pe care le vom urmari, de data aceasta, daca avem intentia sa coborim catre valea Dimbovitei pe un traseu mult mai scurt si intr-un interval de timp incomparabil mai redus decit cel de pe Drumul Granicerilor; folosim acest traseu in special pentru a face legatura directa cu muntii Iezer. Asadar, dupa un popas la ,,odihna' din Curmatura Foii (masuta si banca din lemn), vom lasa sa se dirijeze catre stinga toate celelalte trei semne de marcaj aflate in acest important punct de reper (triunghi albastru, triunghi rosu si banda rosie), identificind dupa o atenta cautare semnele triunghi galben aplicate pe copaci, care parasesc poienita din Curmatura Foii si prind o potecuta la inceput abia vizibila, dar care se angajeaza apoi intr-o continua coborire prin mijlocul unor paduri in curs de exploatare.

Sintem la izvoarele vaii Tamasului, un afluent al Dimbovitei pe care nu trebuie sa-1 confundam cu Birsa Tamasului, afluent al Birsei Mari; coborim mereu prin locuri mai salbatice, pe versantul apusean al muntelui Tamasul Mare, pina cind ajungem la confluenta cu piriul Otetelii, un nume care ne este cunoscut deoarece l-am intilnit si pe Drumul Granicerilor, in locul de obirsie al apelor sale: Izvorul Otetelii. De la o vreme, poteca face loc unui drum forestier de data relativ recenta, care coboara in continuare in lungul vaii Tamasului, oprindu-se la Gura Tamasului, unde drumul trece peste apa Dimbovitei si se uneste cu cel de pe Dimbovita, iar apele vaii Tamasului se varsa in Dimbovita; in acest loc (908 m alt.; 16 km de la Podul Dimbovitei, 4 km de la Cojocaru) vom remarca si intrarea pe poteca pastorala de pe Plaiul Turcilor, despre care am amintit pe parcursul traseului B. 4 cind ne-am oprit la Izvorul din Plai; semnele de marcaj triunghi galben nu se opresc odata cu traseul respectiv, ci apar in continuare pe malul opus al Dimbovitei, la poalele muntelui Cascue, indreptindu-se spre vf. Papusa din muntii Iezer.

Originea topicelor Plaiul Turcilor, Piscul Turcilor, Piriul Turcilor, ca si a vaii si muntelui Pecineagu (mai sus, pe valea Dimbovitei) trebuie legata istoriceste de repetatele invazii ale ostilor otomane, care prin secolele XV-XVII treceau muntii spre Transilvania, in dese incursiuni de prada; sint semnalate, in special, invaziile din anii 1421 si 1690 (cf. Ion Turcu, Escursiuni prin muntii tarii Birsei si ai Fagarasului, Brasov, 1896).

B.6. Plaiul Foii - Padina Ursilor - Diana

Marcaj: triunghi galben Durata: circa 2 ore Lungimea: circa 3 km Diferenta de nivel: 660 m Caracteristica: traseu de legatura, foarte scurt si lipsit de dificultati

Acest traseu a fost marcat in urma cu multe decenii, pentru a veni in sprijinul celor care, plecind de la cabana ,,Plaiul Foii', urmareau sa ajunga cit mai repede si mai direct la fostul refugiu ,,Diana", pentru a urca apoi spre creasta, pe unul dintre clasicele trasee B. 7 sau B. 11. Intre timp, insa, alpinismul de performanta a luat astfel de proportii in zona de stinca din vecinatatea punctului Diana, incit in prezent, la afluenta turistilor se adauga cea a alpinistilor care cistiga astfel un timp pretios si isi menajeaza fortele, cu atit mai mult cu cit refugiul ,,Diana', distrus de un incendiu in vara anului 1980, intirzie sa-si faca aparitia sub o noua infatisare.

Parasim, deci, cabana ,,Plaiul Foii' (849 m alt.) si, trecind pe malul drept al Birsei Mari, coborim (odata cu apele acesteia) cam o mie de metri pe drumul local, dupa care, in dreptul unui stilp cu sageata, parasim soseaua si cotim la dreapta, pe un drum de sleau care strabate initial o zona joasa de pajisti, o "padina' unde se aduna cursurile inferioare ale vailor Padina lui Riie, Cioringa Mare si Padina Ursilor; in curind, o poteca ia locul drumeagului si, trecind pe malul drept al Padinei Ursilor, urmareste cursul acesteia amonte, pina la obirsia ei, imediat sub Curmatura Prapastiilor (1510 m alt), unde se afla, pina de curind, si refugiul ,,Diana".

Locurile sint deosebit de salbatice si pustii, bungetul padurii strabatute de Padina Ursilor este atit de intunecos si greu de parcurs, incit justifica din plin denumirea data vaii; poteca urca pe alocuri pieptis pe malul drept al vaii si se opreste, odata cu semnele de marcaj, in marginea poienii dim Curmatura Prapastiilor, unde face legatura cu traseele B. 7 si B. 11.

B.7. Zarnesti - Diana - Padina Inchisa - Creasta nordica - Curmatura - Zarnesti

Marcaj: banda albastra Durata: 7-8 ore Lungimea: circa 20 km Diferenta de nivel: 1 236 m Caracteristica: traseu de baza, in circuit, lipsit de dificultati majore

Este al doilea ca lungime dintre cele trei circuite clasice ale Pietrei Craiului, stabilite de peste un secol de catre turistii brasoveni, si totodata un traseu de baza pentru citeva ture semialpine de pe versantul nord-vestic al Pietrei Craiului, in zona Turnului (traseele B. 8, B. 9, B. 10 si B. 11).

Iesirea din orasul Zarnesti se face (ca si pentru traseul turistic rutier A. 1) prin marginea de apus a acestuia, pina la Toplita, unde poteca spre Diana se abate la stinga, parasind drumul carosabil si incepind sa urce usor, pe sub poalele padurii de pe versantul nordic al muntelui Piatra Mica (,,Sub Barc" - in toponimia locala). Primul punct de reper de pe traseu este traversarea Vaii Crapaturii (980 m alt.), pe al carei curs abrupt se insinueaza hatasul marcat de pe traseul B. 8; in acest loc (apa pe cursul vaii), un ochi ager poate distinge, la capatul de sus al vaii, silueta Acului Crapaturii, una dintre primele cuceriri ale generatiei de alpinisti din anii 1937-1940.

Indata dupa traversarea Vaii Crapaturii, traseul B. 7 trece pe la poalele versantului nord-vestic al Turnului Pietrei Craiului, lasa la stinga intrarea pe traseul semialpin B. 9 (1015 m alt.) si urca apoi pina in poiana din Saua Chiliilor (1090 m alt.), adincita intre versantul Turnului si un monticul bogat impadurit: Coltul Chiliilor (1 125 m alt.), a carui denumire se datoreste prezentei citorva grote care au servit localnicilor ca locuri de adapost si de cult, in perioadele de restriste din secolele XV-XVII.

Saua Chiliilor (izvor sub sa) este o veritabila poarta de intrare catre zonele din ce in ce mai accidentate si mai stincoase din aceasta parte a abruptului Turnului Pietrei Craiului, accesibile de pe traseele B. 7, B. 10 si B. 11 (Padina Sindileriei, Padina Inchisa, Padina Popii). In continuare, lasind in urma aceasta ,,poarta', poteca bine vizibila de pe traseul de baza B. 7 trece mai intii prin dreptul intrarii pe traseul semialpin B. 10, de pe Padina Sindileriei (1140 m alt.), apoi si prin dreptul intrarii in Padina Inchisa (1290 m alt.), cu bogata ei zestre de trasee alpine, dupa care urca pieptis, strecurindu-se printre trunchiuri uriase de molizi, pina la nivelul poienii din Curmatura Prapastiilor (1510 m alt.), situata pe cumpana dintre vaile prapastioase pe linga care am trecut si cele umede si intunecoase din zona Cioringa Mare - Padina lui Riie - Padina Ursilor.

Dupa un popas pe locul unde s-a aflat (si speram ca se va afla din nou) vechiul "Diana', reluam ascensiunea spre zona superioara a vaii Padina Inchisa, constatind ca, deodata, aspectul general al locurilor s-a schimbat radical; poteca este obligata sa se strecoare pe sub peretii inalti si verticali ai Muchiei Dianei (sau Padinei Popii), cu ,,turnurile' sale, urmind cu fidelitate ondulatiile unei prispe inalte si inguste care ne conduce pe deasupra adincimilor Padinei Inchise, oferindu-ne maretul tablou al peretilor verticali si striati de peste vale, ca niste enorme tuburi de orga, de unde si denumirea de Marea Orga a Pietrei Craiului.

Urcind in continuare pe Brina (sau Briul) Caprelor, vom face un popas obligatoriu la singura sursa de apa din aceasta zona de abrupt: Izvorul de la Gavan, care prin altitudinea sa (1 880 m) este al doilea ca inaltime in cuprinsul masivului (cel mai inalt fiind izvorul amenajat la baza Poienii Inchise, din abruptul apusean al Padinei Lancii, aflat la 1 950 m alt.). Mai sus de izvor va trebui sa iesim de pe Brina Caprelor traversind o pinza de grohotis nestabil si trecind apoi pe sub Strunga Izvorului (1 920 m alt.), o mica poarta catre portiunea finala a vaii de abrupt Padina Popii; in continuare, luptind cu tufele de jnepeni si cu pietrele, vom ocoli in urcus usor partea finala a vaii Padina Inchisa, a carei "incuietoare" a ramas mult in urma, si ne vom opri din urcus pe linia Crestei nordice, pe care o vom depasi prin Saua Padinei Inchise (1 935 m alt.).

Segmentul ascensional al traseului (Circuitul mijlociu al Pietrei Craiului) luind sfirsit in acest punct, urmeaza segmentul descendent, al carui punct final este orasul Zarnesti. Mai inainte insa ne vom opri la cabana ,,Curmatura", aflata pe traseu. In acest scop vom urmari in continuare, pe versantul estic al masivului, semnele de marcaj banda albastra, vom strabate initial o zona de bolovanisuri, apoi o padure de conifere si ne vom opri la cabana "Curmatura' (1470 m alt.), importanta baza turistica din aceasta parte a Pietrei Craiului.

Pentru coborirea spre Zarnesti ne stau la dispozitie doua variante total diferite:

a.        O varianta mai scurta si incomparabil mai comoda, pe sub Piatra Mica (marcaj banda galbena), recomandabila dupa un drum de peste 5 ore;

b.       O varianta mai lunga si mai complicata, pe marcajul banda albastra in continuare si apoi prin Cheile Prapastiilor, mult mai obositoare.

Intrucit ambele variante vor fi prezentate in amanunt putin mai departe, vom preciza doar ca prima varianta o vom regasi si in partea finala a traseului B. 8, iar pe cea de a doua la traseul B. 13.

B.8. Valea Crapaturii - Curmatura - Zarnesti

Marcaj: banda galbena Durata: 4-5 ore (+1 ora)[10] Lungimea: circa 15 km Diferenta de nivel: 940 m. Caracteristica: traseu de abrupt, semialpin, lipsit de dificultati deosebite.

Traseul de fata (Circuitul mic al Pietrei Craiului) s-a bucurat dintotdeauna de o deosebita preferinta din partea turistilor brasoveni, cu toate ca abia prin anii 1938-1939 a aparut pe traseu noul punct de atractie: cabana "Curmatura'. Reprezentind hotarul natural dintre Piatra Mica si Piatra Craiului Mare (respectiv vf. Turnu), Valea Crapaturii isi are obirsia pe versantul de nord-vest al Curmaturii Pietrei Craiului, acea larga inseuare care se adinceste considerabil intre cele doua subunitati de mai sus ale masivului, atingind altitudinea de 1 660 m in Saua Crapaturii si de 1620 m, Saua Curmaturii, intre ele situindu-se un pilon masiv de stinca: Coltul Curmaturii.

Traseul nu ne obliga la o descriere amanuntita deoarece ascensiunea vaii este elementara, desi neintrerupta, pe o diferenta de nivel de 680 m (circa 2 ore), calculata intre punctul de intrare pe vale (980 m alt.) si Saua Crapaturii, mai sus mentionata. Initial, valea prezinta un gang cu aspect de defileu, dupa care se deschide, strecurindu-se printre doi versanti puternic inclinati, Imbracati in vegetatie si inaltindu-se in trepte succesive, separate de grohotisuri nestabile, motiv pentru care valea este mult mai recomandabila la urcus, mai ales pe ploaie, cind stincaria este alunecoasa.

Aproape de capatul superior al vaii ne intimpina, pe stinga cum urcam, un mic izvor: Sipotul Crapaturii (circa 1 400 m alt.), situat la baza Acului Crapaturii, pe a carui fisura centrala Titi Ionescu a stabilit cea dintii tura alpina din aceasta zona (iulie 1939). Indata dupa iesirea in Saua Crapaturii (1660 m alt.) si dupa o scurta coborire printr-o padurice de conifere, se iveste cabana ,,Curmatura', unde se aduna un bogat manunchi de trasee turistice marcate: B. 7, B. 8, B. 12, B. 13, B. 16, B. 17, B. 18. B. 19 si B. 20; dintre acestea, pentru a cobori spre Zarnesti, vom opta pentru cea mai scurta si mai comoda dintre cele doua posibilitati care ni se ofera, si anume continuarea traseului B. 8 (cu acelasi semn de marcaj: banda galbena), pe la poalele muntelui Piatra Mica, pe sub peretele calcaros Galbenoasa, apoi pe linga stina din marea poiana Zanoaga si, in fine, prin Padina lui Danisor, pina la nivelul intrarii in Cheile Prapastiilor, unde ne intimpina Fintina lui Botorog (785 m alt).

Pe ultimii 4 Km, pina in centrul orasului Zarnesti, vom urmari drumul local care trece pe linga marile cariere de la Baia de Piatra, apoi prin dreptul captarilor de la Fintinile Domnilor si pe linga cabana "Gura Riului' (740 m alt.).

B.9. Padina Hotarului - Turnu - Curmatura

Marcaj: cruce albastra Durata; 3-4 ore (+l ora) Lungimea: circa 10 km Diferenta de nivel: 1 200 m Caracteristica: traseu de abrupt, semialpin, lipsit de dificultati deosebite.

Situat nu departe de Valea Crapaturii, firul de abrupt al vaii Padina Hotarului (gresit: Hotarelor) isi proiecteaza adincul sant, puternic inclinat, pe fata nordica a Turnului Pietrei Craiului; in lungul acestui imens sant se insinueaza, pe o diferenta de nivel de peste 900 m, hatasul marcat care se desprinde din traseul de baza B. 7, la altitudinea de 1015 m, pentru a patrunde apoi intr-un gang asemanator celui de la intrarea in Valea Crapaturii.

Ascensiunea pe firul Padinei Hotarului este elementara, singurul impediment fiind inclinatia pantei, cu care va trebui sa luptam pe tot parcursul urcusului, care se incheie pe o mica platforma situata sub vf. Turnu; vom accede in acest punct urmind hatasul si semnele de marcaj catre stinga si trecind printre tufe de rododendron care, in perioada de inflorire, imbraca intregul pisc al Turnului intr-o haina de culoare rosie intensa.

Semnele de marcaj se opresc la numai 50-60 m sub virf, unde fac jonctiunea cu cele de pe traseul de creasta (punct rosu); urmarind accste din urma semne de marcaj in sus, vom poposi de indata pe vf. Turnu (1 923 m alt.), printre bolovani si vegetatie bogata, aflindu-ne izolati deasupra haului adinc al Vaii Crapaturii; urmarind aceleasi semne de marcaj in jos, vom cobori in circa o ora pe o poteca in trepte, pina la nivelul Curmaturii, in saua de la 1620 m alt.; de aici, fie direct, fie prin Saua Crapaturii (1660 m alt.), vom ajunge la capatul traseului: cabana "Curmatura' (1 470 m alt.).

B.10. Padina Sindileriei - Turnu - Curmatura

Marcaj: cruce rosie Durata: 3-4 ore (+2 ore) Lungimea: circa 12 km Diferenta de nivel: 1 200 m Caracteristica: traseu de abrupt, semi-alpin, lipsit de dificultati deosebite.

Nu mult dupa ce am depasit Saua Chiliilor (1090 m alt.) venind dinspre Zarnesti pe traseul de baza B. 7, vom intilni, in padurea de la poalele muntelui, indicatorul spre ramificatia traseului B. 10 (1140 m alt.); la inceput, un hatas urca prin padure, se prelinge pe sub peretele de stinca spre dreapta si sfirseste la intrarea pe firul de abrupt al Padinei Sindileriei, al carei segment inferior se adinceste in dreapta noastra, catre "padina' de la confluenta cu Birsa Mare.

Denumirea corecta este Sindileriei si nu Sindrileriei sau Sindrilariei.

Intrarea pe firul de abrupt al Padinei Sindileriei se face deci indirect: inainte de intrarea pe fir ne va intimpina si primul obstacol, tot in genul celor de la intrarile vailor Crapaturii si Padinei Hotarului, si anume un gang foarte ingust, obstruat de un prag inalt (Saritoarea cu Scara) peste care acum ne cataram direct (cu multe decenii in urma se afla aici o scara de lemn( inlocuita apoi cu un cablu metalic).

De la aceasta scara din trecut a derivat si denumirea veche a vaii, care in limbajul turistilor brasoveni de origine germana se numea Leiterschlucht (Valea cu Scara).

Dupa depasirea Saritorii cu Scara, valea de abrupt se deschide larg, conducindu-ne la baza unui vast amfiteatru presarat cu zeci de turnuri si turnulete, ace, sulite, piramide de stinca, totul alcatuind ceea ce Emilian Cristea a denumit ,,Cetatea Sindileriei', un peisaj montan specific, dominat de un perete vertical cu nimic inferior corespondentului sau de pe valea invecinata, Peretele Orga Mare din Padina Inchisa (traseul B. 7).

Incepind din cuprinsul acestui amfiteatru (prin al carui labirint de formatiuni calcaroase putem urca direct pina la linia Crestei nordice), traseul marcat deviaza la stinga, iar aspectele devin din ce in ce mai alpine, obligindu-ne sa ne confruntam nu numai cu panta, ci mai ales cu numeroasele forme de relief printre care traseul marcat a fost obligat sa se strecoare, urcind in directia Turnului; la un moment dat, aflindu-ne pe una dintre numeroasele creste care brazdeaza zona de abrupt, ne intimpina o mica surpriza: Coltii Calului, o interesanta pereche de coltani voluminosi, amintind de Coltii Malinului din Bucegi.

Iesind deasupra acestor coltani, traseul marcat isi continua ascensiunea spre virf, ratacind printre muchii de piatra si tufe de jnepeni si sfirsind pe vf. Turnu (1923 m alt), unde face jonctiunea cu marcajul de creasta: punct rosu. Urmeaza, ca si pe traseul anterior, o vertiginoasa coborire pe poteca in trepte de pe versantul foarte inclinat al Turnului, pina la nivelul celei mai joase dintre cele doua sei de pe Curmatura Pietrei Craiului (1620 m alt.), coborire care sfirseste la cabana ,,Curmatura', dupa cel putin 90 minute (socotite din Virf).

B.11. Padina Popii - Creasta nordica - Curmatura

Marcaj: triunghi albastru Durata: 3-4 ore ( + 3 ore) Lungimea: circa 14 km Diferenta de nivel: 1 250 m Caracteristica: traseu de abrupt, semi-alpin

Padina Popii este ultima dintre cele cinci vai de abrupt din zona Turnului Pietrei Craiului, in lungul carora au fost stabilite, cu aproape un secol in urma, trasee turistice marcate, accesibile in general oricaror categorii de turisti; ea ne ofera, pe de alta parte, ultima posibilitate de iesire directa la Creasta nordica, stiind ca restul zonei de abrupt, spre sud, pina la Drumul lui Deubel, pe la Lanturi si Zaplaz, nu mai este accesibil acestor turisti, fiind rezervat celor cu o pregatire mult mai buna.

Intrarea pe traseu se face in marginea poienii dim Curmatura Prapastiilor (1 510 m alt.), in apropierea locului unde iese si marcajul triunghi galben, de pe Padina Ursilor (traseul B. 6); parasind, deci, poiana de mai sus (unde se afla pina de curind si refugiul ,,Diana'), hatasul marcat cu triughi albastru se strecoara pe sub peretele Turnurilor Dianei (Muchia Diana sau Muchia Padinei Popii), trece pe deasupra vagaunii impadurite a vaii Padina Popii, iar dupa ce s-a luptat cu pantele, ca si cu pinzele de grohotis de la poalele peretilor verticali, ofera un punct de popas sub Strunga Izvorului (1 920 m alt), loc larg pe unde pntem trece fara probleme catre amfiteatrul final al vaii Padina Inchisa, facind jonctiunea cu traseul marcat B. 7.

In consecinta, de sub Strunga Izvorului putem atinge Creasta nordica pe doua variante:

a.        direct pe marcajul de pe traseul B. 11 (triunghi albastru), care ocoleste la mare inaltime haul intunecat si impadurit de la confluenta vailor Padina Popii - Padina lui Riie - Padina Ursilor si Cioringa Mare, atingind creasta sub vf. Padina Popii (1 970 m alt.);

b.       trecind prin Strunga Izvorului si urcind spre creasta pe traseul marcat B. 7 (banda albastra), pina in Saua Padinei Inchise (1 935 m alt.), de pe Creasta nordica.

In primul caz, de sub vf. Padina Popii ne vom dirija spre sud (dreapta), pe traseul de creasta (marcaj punct rosu); dupa ce vom depasi Virful Ascutit (2 156 m alt.) vom intilni in apropiere refugiul alpin cu acelasi nume, de unde putem cobori, in cel mult 2 ore, la cabana ,,Curmatura', pe traseul B. 17. In cel de al doilea caz, vom putea ajunge la aceeasi cabana pe traseul B. 7, peste Saua Padinei Inchise, dupa o scurta coborire (varianta este mult mai recomandabila).

B.12. Zarnesti - Podul Magurii - Zanoaga - Curmatura

Marcaj: banda galbena Durata: 3 ore Lungimea: circa 10 km Diferenta de nivel: 940 m Caracteristica: traseu de patrundere, drum de cal si de picior.

Trecind la prezentarea retelei de trasee turistice marcate de pe versantul sud-estic al Pietrei Craiului si avind drept punct comun de plecare centrul orasului Zarnesti (laolalta cu traseele prezentate anterior, de pe versantul de nord-vest), vom descrie in primul rind pe cel mai frecventat dintre acestea, pe unde numeroase grupuri de turisti se perinda in tot cursul anului, datorita accesibilitatii traseului care reprezinta, totodata, si cea mai scurta cale de acces spre cabana ,,Curmatura'.

Iesim din orasul Zarnesti prin cartierul de sud-vest (Badeana); vom trece mai intii prin fata cabanei ,,Gura Riului' (740 m alt.) si vom patrunde in Cheile Prapastiilor, pe drumul local si forestier de pe cursul Riului Mare al Zarnestilor, lasind in urma, la intrarea in defileu, atit captarile de apa de la Fintinile Domnilor cit si marea cariera de calcar Baia de Piatra. Dupa circa 4 km ne vom opri in dreptul unui important punct de reper din aceasta zona a masivului, Fintina lui Botorog (785 m alt.), avind in imediata ei apropiere un alt reper important: Podul Magurii pe unde drumul local trece catre satele branene Magura si Pestera.

De la Fintina lui Botorog, lasam drumul forestier sa patrunda adinc in Cheile Prapastiilor (traseele B. 13 si B. 14) si prindem o poteca de cal si de picior care urca prin padurea de la poalele Pietrei Mici, trece apoi in lungul vaii Padina lui Danisor si, angajindu-se intr-un urcus domol, trece de-a coasta pe sub Piatra Mica, strabate vasta poiama Zanoaga (punct de reper: Stina din Zanoaga - 1 375 m alt.) si se indreapta spre cabana "Curmatura'. Pe acest parcurs mai mentionam doua puncte de reper: locul unde se ramifica la dreapta traseul turistic B. 16, de pe muntele Piatra Mica, iar putin mai sus peretele calcaros Galbenoasa, vast teren de aplicatii pentru alpinisti.

Ocolind, in final, largile obirsii ale Vaii Curmaturii, traseul se opreste mai intii la cabana "Curmatura' (1470 m alt.), dupa care continua sa urce pina la cea mai inalta dintre cele doua sei din Curmatura Pietrei Craiului (Saua Crapaturii - 1 660 m alt.), unde face jonctiunea cu marcajul asemanator de pe traseul B. 8.

B.13. Zarnesti - Prapastii - Curmatura

Marcaj: banda albastra Durata: 4-5 ore Lungimea: circa 14 km Diferenta de nivel: 940 m Caracteristica: traseu de patrundere, lipsit de dificultati.

Pe primii 4 km de drum local, din centrul orasului Zarnesti pina la Fintina lui Botorog si Podul Magurii, vom folosi indicatiile de la traseul anterior (B. 12). Apoi, urmind drumul forestier care se ramifica din cel local, vom continua sa patrundem printre peretii inalti, verticali si prapastiosi ai defileului Prapastiile Zarnestilor, pe unde odinioara se putea merge doar cu piciorul; acum, aici se afla o sosea forestiera destul de bolovanoasa, care patrtmde, insa, adinc in inima tinutului de sub Curmatura Pietrei Craiulul. Strajuite de versantii greu accesibili ai muntilor Zanoaga si Toanches, aceste chei, in lungime de circa 4 km, reprezinta unul dintre importantele obiective turistice ale Pietrei Craiului.

Dupa circa 8 km din centrul orasului Zarnesti ne vom opri la capatul superior al acestor chei, in inima unui intreg ansamblu de vai inguste si impadurite, strajuite de versanti povirniti, constituind un fel de nod pentru numeroasele fire de vale ce se rasfira de aici, adincindu-se pe versantul de rasarit al masivului, in zone ce poarta numele: Curmatura, Martoiu, Vladusca, Zanoaga etc. (de remarcat, la baza peretelui inalt care coboara din muntele Zanoaga, un foarte bine venit izbuc, cu apa rece si limpede).

Pe cele mai multe dintre aceste vai cu aspect deosebit de salbatic, ca si pe culmile despartitoare, se strecoara drumuri forestiere si poteci largi, pe unde vom putea patrunde fie catre cabana ,,Curmatura', fie catre punctul Vladusca - La Table, asa cum vom arata mai departe (traseele B. 13 si B. 14).

Urmarind in continuare marcajul banda albastra care ne va conduce spre cabana ,,Curmatura', lasam in urma micul izbuc amintit anterior, precum si drumul forestier care se abate spre stinga (pentru a se desparti apoi in mai multe ramuri); patrunzind in continuare pe firul Intunecos al Vaii Curmaturii, vom fi atenti la semnele de marcaj ale potecii care, dupa mai putin de o suta de metri, se catara pe malul din stinga noastra si, dupa citeva trepte sapate in solul vegetal, prinde culmea impadurita a Piscului Curmaturii; folosim apoi o veche poteca de picior care strabate o taietura de padure si iese la lumina in Poiana Curmaturii (1372 m alt.; punct de reper: stina Curmatura).

Constatind ca in aceeasi poiana isi are capatul si unul dintre drumurile forestiere rasfirate din dreptul izbucului de sub muntele Zanoaga (varianta ocolitoare si nerecomandabila din cauza starii drumului, vom lasa in urma stina si poiana Curmaturii si, fara nici o problema de orientare, ne vom indrepta catre cabana ,,Curmatura', a carei silueta se vede clar pe versantul opus al Vaii Curmaturii, pe deasupra careia am circulat).

B.14. Zarnesti - Prapastii - Vladusca (La Table)

Marcaj: cruce rosie Durata: 3-4 ore Lungimea: circa 13 km Diferenta de nivel: 700 m Caracteristica: traseu de patrundere lipsit de dificultati.

Pe distanta de circa 8 km dintre centrul orasului Zarnesti si capatul superior al Prapastiilor, vom folosi indicatiile date la traseele B. 12 si B. 13. Din punctul marcat prin prezenta izbucului de sub muntele Zanoaga (mentionat la traseul anterior), vom continua sa urmarim drumul forestier de data relativ recenta, plin de bolovani, care face un ocol larg catre stinga; lasind la dreapta marcajul banda albastra (B. 13) de pe Valea Curmaturii si angajindu-se pe Valea Cheii, drumul se imparte in trei ramuri: cea din dreapta urca spre Poiana Curmaturii, de pe traseul B. 13; cea din mijloc urca pe Valea Martoiului, iar cea din stinga (marcata cu cruce rosie) trece peste partea cea mai joasa a muntelui Martoiu si intra pe firul vaii Vladusca, ale carei chei inguste le-a ocolit.

In legatura cu aeeste chei este cazul sa precizam ca, anterior construirii noului drum forestier, traseul turistic marcat intra direct pe cursul vaii Vladusca, putin mai jos de izbucul din Prapastii, si dupa ce escalada o serie de praguri si cheite, debusa cam in acelasi loc unde drumul forestier actual (marcat cu cruce rosie) iese la loc larg, pe acelasi fir al vaii Vladusca. Din acest punct, drumul forestier se angajeaza in continuare in urcus usor pe firul vaii, lasa in urma intersectia cu traseul turistic B. 19 (triunghi galben), ca si pe cea cu traseul B. 18 (triunghi rosu) si se opreste putin mai jos de saua Vladusea - La Table (1415 m alt.), urmind ca in viitor sa fie prelungit peste aceasta sa, pentru a se uni cu drumul de pe Valea Seaca a Pietrelor (Brusturet). Reamintim, cu acest prilej, ca punctul de mai sus se confunda geografic cu unul dintre cele mai coborite de pe culmea Carpatilor Meridionali, a carei directie generala V-E face aici un unghi de 90 grade, dirijindu-se spre sud, catre pasul Giuvala - 1 275 m alt. (detalii la traseul C. 4).

B.15. Zarnesti - Podul Magurii - Pestara - Vladusca (La Table)

Marcaj: cruce rosie Durata: 3-4 ore Lungimea: circa 14 km Diferenta de nivel: 700 m Caracteristica: traseu de patrundere, drum de cal si de picior

Prezentam mai jos unul dintre cele mai accesibile si mai agreabile trasee turistice de patrundere catre versantul estic al Pietrei Craiului, recomandabil atit vara, cit si iarna (pe schiuri) si care ne prilejuieste o veritabila promenada pe deasupra cuprinzatoarei depresiuni a Branului de Sus (culoarul Rucar - Bran), cu relieful sau valurit si cu satele branene raspindite pe colnice.

Din centrul orasului Zarnesti pina la Fintina lui Botorog (si respectiv Podul Magurii) ne vom lasa condusi de indicatiile date la traseul B. 12 (circa 4 km de la Zarnesti). In continuare, drumul local folosit pina aici trece peste Podul Magurii (790 m alt.) si urca in serpentine strinse pina la primele case ale satului Magura, adapostite la poalele versantului sudic, impadurit, al muntelui Magura Branului (1375 m alt.); din dreptul acestor case ne vom abate la dreapta pe o ulita care trece peste obirsia vaii Magurii (Valea Rogozului) si va urmari coama dezgolita a Muchiei lui Girnita pina in punctul cel mai inalt al acesteia (La Sipote - 1 235 m alt.), unde s-a aflat cindva o casa de adapost. Ne aflam in cuprinsul satului Pestera, unde drumul se abate din nou catre dreapta, urcind usor pina la marginea superioara a satului, in dreptul Casei Folea (1 200 m alt.), important punct de reper in aceasta zona si loc de adapostire la nevoie.

Pina aici am prezentat varianta nemarcata a traseului, varianta indeosebi recomandablia iarna (pe schiuri). Sa trecem acum la prezentarea variantei marcate, care, incepind de la Podul Magurii, mai urca putin prin Prapastii, apoi se catara pe malul drept al acestora (muntele Steghioara) si iese la loc larg, deasupra Vaii Rogozului, urcind usor pe versantul sting al acesteia, mai intii printre cele citeva case ale catunului Toanches (1062 m alt.), apoi pe intinsele plaiuri de la Poduri, pentru a face jonctiunea cu varianta nemarcata in dreptul Casei Folea.

De aici inainte, traseul marcat foloseste drumeagul care urca usor pe versantul sting al Vaii Pietrelor (o vale seaca si bolovanoasa care nu trebuie confundata cu Valea Seaca a Pietrelor de la obirsia vaii Brusturetului); drumeagul ocoleste de-a coasta poalele muntelui Toanches, ca si inceputurile Vaii Seci a Pietrelor, strabate largile poieni de pe muntele Joaca (punct de reper: Crucea Vatafului) si se opreste in punctul Vladusca - La Table (1415 m alt.), acolo unde se aduna nu mai putin de 10 trasee turistice marcate.

B.16. Curmatura - Piatra Mica - Zanoaga

Marcaj: punct albastru Durata: 3-4 ore Lungimea: circa 8 km Diferenta de nivel: 346 m Caracteristica: traseu lipsit de dificultati

Muntele Piatra Mica (sau Piatra Craiului Mica), cu altitudinea sa modesta (1816 m), cu haina sa de paduri dese si vesnic verzi care il imbraca pina aproape de virf si cu aspectele sale imbietoare, a fost de multa vreme un punct de atractie si chiar de divertisment pentru turistii din asezarile brasovene; aici s-au organizat, inca din vechime, ,,maialuri' de inceput de primavara, atit pe virf, cit si in poienile de la poalele muntelui. De asemenea, in preajma monumentulul comemorativ de pe virf, se organizeaza ceremonii in memoria ostasilor romani cazuti la datorie pentru dezrobirea Ardealulul, in timpul luptelor din toamna anului 1916.

Schita 6. Trasee turistice in zona Curmatura

Traseul turistic marcat incepe de la cabana "Curmatura' (1 470 m alt.) si urca pe marea carare care strabate paduricea de sub Curmatura Pietrei Craiului, pina la Saua Crapaturii (1660 m alt.), unde se deschide la picioarele noastre, spre nord, adinca despicatura a Vaii Crapaturii, hotar natural intre muntele Piatra Mica si vf. Turnu. In Saua Crapaturii, marcajele care au urcat in comun de la cabana ,,Curmatura" se despart: semnele banda galbena coboara precipitat pe Valea Crapaturii, pe traseul B. 8 (sau B. 12, in continuare); semnele punct rosu se indreapta catre stinga, pentru a urca spre vf. Turnu si apoi pe Creasta nordica (traseul B. 20), iar semnele punct albastru se indreapta in directia opusa (la dreapta), spre virful Pietrei Mici, trecind initial peste citeva mici accidente de teren usor de depasit.

In continuare ne vom strecura in lungul citorva jgheaburi sapate in calcarele din care este alcatuit muntele Piatra Mica, pentru a iesi in final pe o culme stincoasa care sfirseste in piscul principal al muntelui, la altitudinea de numai 1 816 m, unde ni se infatiseaza un mic platou stincos, imbracat in tufe de jnepeni si de rododendroni si de o puzderie de flori de munte. De linga batrina troita amintita mai sus, o vedere panoramica rasplateste din plin osteneala celor care poposesc aici, infatisindu-le vasta cimpie manoasa a Tarii Birsei, dominata de Magura Codlei (barometrul natural al localnicilor), apoi larga depresiune a Branului, maiestuoasa creasta a Pietrei Craiului sau imaginea indepartata si sobra a Iezerului si Fagarasului.

De pe virful Pietrei Mici nu ne vom intoarce pe acelasi traseu, ci vom continua sa urmarim semnele de marcaj care coboara pronuntat pe versantul sudic al muntelui, folosind o poteca bine trasata care strabate padurea compacta de pe acest versant, pentru a iesi la lumina in marginea de sus a poienii Zanoaga (punct de reper: Stina din Zanoaga - 1 375 m alt.), unde face jonctiunea cu traseul marcat B. 12. Urmarind acest traseu in sus (dreapta) vom ajunge in scurta vreme la punctul de plecare, cabana "Curmatura', dupa ce vom fi trecut si prin fata interesantului perete vertical, calcaros, Galbenoasa (teren de exercitii pentru alpinisti). Daca dorim sa coborim spre Zarnesti, vom folosi acelasi traseu B. 12, la stinga, iar dupa ce vom fi coborit pantele Zanoagei in punctul Fintina lui Botorog, ne vom indrepta catre Zarnesti pe drumul local din lungul Riului Mare (4 km).

B.17. Curmatura - Padinile Frumoase - Virful Ascutit (refugiu)

Marcaj: triunghi albastru Durata: 2-3 ore Lungimea: circa 5 km Diferenta de nivel: 680 m Caracteristica: traseu de legatura cu linia de creasta, lipsit de dificultati deosebite

Traseul a fost marcat pentru a stabili o legatura directa si foarte necesara, lipsita de dificultati deosebite, intre cabana ,,Curmatura' si zona de creasta din jurul a doua importante obiective turistice: refugiul ,,Virful Ascutit' (2150 m alt.) si Virful Ascutit (2 156 m alt), in afara de cealalta legatura, pe traseul B. 7, care accede la Creasta nordica in Saua Padinei Inchise.

Traseul are drept punct de plecare cabana "Curmatura' (ca si traseele B. 7, B. 13, B. 18 si B. 19), dar la mica distanta de cabana se desprinde la dreapta traseul B. 7, urcind spre creasta; apoi, celelalte trei semne de marcaj: banda albastra (B. 13), triunghi rosu (B. 18) si triunghi galben (B. 19) se desprind catre stinga, in plina padure. Raminind singur in lungul unei poteci largi, traseul B. 17 (triunghi albastru) continua sa urce usor, tot prin padure, pentru a patrunde in curind in cuprinsul unei vaste poieni situate la poalele micului abrupt de pe versantul estic ai Pietrei Craiului, deasupra firelor de obirsie ale unui intreg manunchi de vai care brazdeaza acest versant, purtind denumirea colectiva de Padinile Frumoase.

Patrunzind in poiana de mai sus, traseul, marcat si cu citiva stilpi metalici, face un unghi de 90 grade catre dreapta, urcind sustinut catre marginea superioara a poienii, unde ia contact direct cu stincile abruptului estic, dupa ce ne-a delectat cu incintatoarele privelisti din zona Padinilor Frumoase, cu vaile lor umbroase, bogat impadurite. Ascensiunea micului abrupt estic pina la creasta, pe circa 300 m diferenta de nivel, este elementara, fiind ingreunata doar de grohotisurile si pragurile de stinca pe care trebuie sa le depasim, precum si de un ultim jgheab calcaros in lungul caruia ne vom catara pentru a iesi pe linia de creasta; aici, in cuprinsul unei platforme, ne va intimpina mai intii refugiul de tip Salvamont (2150 m alt.), iar putin mai departe, spre nord, Virful Ascutit (2156 m alt.), cu piscul lui aproape anonim, in timp ce spre sud se profileaza linia de creasta care urca spre vf. Timbalul Mare (2177 m alt.).

B.18. Curmatura - Martoiu - Vladusca (La Table)

Marcaj: triunghi rosu    Durata: 3-4 ore Lungimea: circa 8 km Diferenta de nivel: 37 m Caracteristica: traseu de legatura, cu numeroase denivelari, lipsit de dificultati.

Prezentam mai jos un deosebit de agreabil traseu de legatura intre zona Curmaturii si punctul de convergenta turistica Vladusca - La Table, traseu care devine pe parcurs o veritabila promenada prin padurile umbroase si poienile pline de lumina din zona subalpina a versantului rasaritean al Pietrei Craiului, marcata printr-o succesiune de picioare de munte (sau "piscuri') care separa numeroasele fire de vale apartinind bogatei retele de vai de sub Curmatura Pietrei Craiului.

Desi ne va obliga sa urcam si sa coborim aceasta succesiune de piscuri si vai, traseul nu este deloc obositor, denivelarile marcind diferente destul de reduse; in ceea ce priveste urmarirea pe teren a traseului, semnele de marcaj fiind intrucitva deficitare, vom indica urmatoarele repere: poiana si stina Curmatura - piscul Brusturet - valea Martoiului - piscul Martoiu - valea Vladusca, reperul final fiind saua Vladusca - La Table.

Asadar, indata dupa plecarea de la cabana ,,Curmatura' (1 470 m alt.), odata cu marcajele de pe traseele B. 7, B. 13, B. 17 si B. 19, vom lasa in dreapta mai intii traseul B. 7 (banda albastra), care urca direct spre Creasta nordica, apoi tot la dreapta traseul B. 17 (triunghi albastru) spre Padinile Frumoase; deviind usor catre stinga, in jos, prin padure, celelalte trei semne de marcaj banda albastra (B. 13), triunghi rosu (B. 18) si triunghi galben (B. 19) vor continua sa se desfasoare in comun pina la primul reper mentionat mai sus: poiana si stina Curmatura (1 372 m alt), situate pe piciorul de munte Piscul Curmaturii, de unde avem prima vedere generala asupra ansamblului Piatra Mica - Curmatura, pe deasupra firului final al Vaii Curmaturii.

In cuprinsul poienii, semnele de marcaj banda albastra, de pe traseul B. 13, continua sa coboare spre Prapastii si Zarnesti, in lungul Piscului Curmaturii; de asemenea, de retinut este si faptul ca, din aceeasi poiana, incepe sa coboare, tot catre Prapastii si Zarnesti, un drum forestier care trece pe Piciorul Coltului Scris, in lungul caruia coboara pina la gura vaii Cheia, unde intra in Cheile Prapastiilor. Urmatorul reper, piscul Brusturet (1320 m alt), il atingem urmarind in continuare numai ultimele doua semne de marcaj (triunghi rosu si triunghi galben); de pe acest pisc vom avea penultimul prilej de a arunca o privire inapoi, catre ansamblul Piatra Mica - Curmatura, cu domul Pietrei Mici drept fundal de decor.

De pe piscul Brusturet, poteca marcata cu cele doua semne de mai sus coboara pronuntat spre confluenta vaii Brusturetului cu valea Martoiului, unde se dezvolta un incintator luminis (Poiana Martoiului - 1 250 m alt.) care adaposteste si uui grup de cabane forestiere; un drum forestier se strecoara prin aceasta poiana, venind dinspre capatul Prapastiilor (valea Cheia de sub Curmatura) si urcind pe firul superior al vaii Martoiului. Locul este important din punct de vedere turistic, deoarece in cuprinsul acestei poieni se despart traseele B. 18 si B. 19, cel dintii urcind pe valea Martoiului, spre capatul drumului forestier, iar cel de-al doilea (B. 19) trecind mai departe peste muntele Martoiu, spre Toanches si satul Pestera.

Dupa ce a urcat putin pe valea Martoiului, traseul B. 18 (pe care ne aflam) paraseste valea, prinde poteca de pe versantul drept al acesteia si urca pina pe culmea muntelui Martoiu, trecind prin apropierea piscului Martoiu (1 433 m alt.) si a stinei invecinate; totul este inconjurat de o padure deasa, printre ale carei luminisuri mai putem arunca o privire inapoi, dar si inainte, catre locurile spre care ne vom indrepta, coborind usor si oblic, pina la nivelul cursului superior al vaii Vladusca, la noul drum forestier pe care l-am folosit pe traseul B. 14.

Ambele semne de marcaj (triunghi rosu si cruce rosie) urca apoi in comun, prin poienitele si pajistile din zona numeroaselor fire de obirsie ale vaii Vladusca; ele se reunesc la capatul drumului forestier, imediat sub saua Vladusca - La Table (1 415 m alt.), important punct de convergenta in reteaua de trasee turistice, despre care am mai amintit anterior.

B.19. Curmatura - Toanches - Pestera (Folea)

Marcaj: triunghi galben Durata: 4-5 ore Lungimea: circa 8 km Diferenta de nivel: 220 m Caracteristica: traseu de legatura, cu mari denivelari, lipsit de alte dificultati.

Conceput initial pentru a stabili o legatura directa intre cabana ,,Curmatura' si satul Pestera, in cazul in care aceasta localitate ar fi devenit un centru turistic organizat ca atare, traseul de fata a ajuns, cu trecerea timpului, oarecum inutil si nerecomandabil, cu semnele de marcaj pe alocuri deficitare, existind si o alta varianta pentru a stabili legatura de mai sus, prin locuri mult mai comode, fara eforturi deosebite, si anume prin saua Vladusca - La Table. Prezenta pe teren a semnelor de marcaj respective ne obliga totusi sa prezentam traseul, cu atit mai mult cu cit el are o desfasurare comuna cu traseul anterior (B. 18) pe aproape jumatate din lungimea sa, intre cabana ,,Curmatura' si valea Martoiului.

Schita 7. Trasee turistice in zona Curmatura -Martoiu

Urmarind, asadar, desfasurarea in comun a celor doua trasee (B. 18 si B. 19), potrivit detaliilor infatisate in descrierea traseului anterior, ne vom opri pentru orientare in Poiana Martoiului, acolo unde cele doua trasee se despart; din acest punct, semnele de marcaj triunghi galben trec pe versantul din dreapta al vaii Martoiului si urca oblic spre stinga, pe panta puternic inclinata a versantului, imbracata intr-o bogata haina de vegetatie, trec peste culmea Martoiului si coboara apoi direct catre valea Vladusca, unde intersecteaza drumul forestier folosit de traseul B. 14 (marcaj cruce rosie).

In acest punct, traseul B. 19 intra pe cel mai dificil segment al sau: un urcus pe circa 300 m diferenta de nivel peste muntele Toanches; se impune o mare atentie la semnele de marcaj deficitare tocmai intr-o zona cu vegetatia in plina dezvoltare. Se atinge astfel punctul de maxima altitudine de pe intreg traseul: Saua Priporului (1 485 m alt.), situata pe culmea muntelui Toanches, intre cele doua piscuri gemene ale acestuia: Tilfa (1 545 m) si Priporu (1 541 m); singura recompensa pentru un efort care ar fi fost evitat, in cazul cind am fi optat pentru varianta de ocolire a muntelui Toanches prin saua Vladusca, este larga vedere panoramica asupra intregii depresiuni a Branului de Sus (culoarul Rucar - Bran), pina departe spre culmile Bucegilor.

Partea finala a traseului este o coborire directa si vertiginoasa pe versantul sudic al muntelui Toanches, pina in pajistile de la Poduri, situate deasupra satului Pestera, si apoi pina la poteca din spatele Casei Folea (1 200 m alt.), unde traseul B. 19 face jonctiunea cu traseul B. 15 (marcaj cruce rosie). In continuare ne stau la dispozitie doua trasee marcate cu acelasi semn (cruce rosie): traseul B. 15, pentru coborirea spre Zarnesti, pe la Podul Magurii si Fintina lui Botorog, sau traseul B. 21, pentru coborirea la Moieciu de Jos, prin satul Pestera.

B.20. Curmatura - Turnu - Creasta nordica - vf. La Om - Creasta sudica - saua Funduri

Marcaj: punct rosu Durata: 10-12 ore Lungimea: circa 12 km Diferenta de nivel: 770 m Caracteristica: traseu de creasta lung si obositor, recomandabil numai celor foarte bine antrenati; iarna, numai pentru alpinisti.

Foarte multi dintre turistii care poposesc la cabana ,,Curmatura' vin cu intentia de a strabate creasta Pietrei Craiului pe directia N-S, tot asa cum cei care pleaca de la cabana ,,Plaiul Foii' vor sa o strabata pe directia S-N (traseul B. 1; anexa B. 1.a). Prezentarea care urmeaza este destinata, deci, turistilor din prima categorie, carora le atragem insa atentia ca este vorba de un traseu obositor, cu suficient de multe treceri dificile peste o bogata suita de piscuri, a caror altitudine se mentine intre 2 000-2 200 m, si cu numeroase sei si strungi care le pun la o serioasa proba calitatile fizice.

Privelistile, in schimb, sint grandioase si rasplatesc din plin eforturile. Spre rasarit, ele se desfasoara libere de orice obstacol, peste relieful valurit al Branului de Sus (culoarul Rucar - Bran), pina departe, la culmile Ciobotei si Gutanului din Bucegi, inclusiv catre ovalul perfect al pasului Strunga. Spre apus se infatiseaza mareata piramida a Papusii din muntii Iezer, dominind valea adinca a Dimbovitei superioare, ca si plaiurile prelungi ale Tamasului Mare, drept fundal de decor ghicindu-se, la orizont, crestele indepartate ale Fagarasului. Catre nord si nord-vest se desfasoara Tara Birsei, cu Magura Codlei si Postavaru ca doua santinele, precum si munceii marunti ai ansamblului Tagla - Poiana Marului, iar catre sud colinele (muscelele) Cimpulungului, strajuite de piscurile proeminente ale Ghimbavului si Pietrei Dragoslavelor, din domeniul montan al Leaotei.

Traseul B. 20 incepe sa urce chiar de la primii metri, pe poteca dintre cabana ,,Curmatura' (1 470 m alt.) si Curmatura Pietrei Craiului. Vom face primul popas, pentru orientare, in Saua Crapaturii (1 660 m alt.), Trecind apoi prin punctul de minima altitudine al Curmaturii (Saua Curmaturii - 1 620 m alt.), vom ataca segmentul cel mai obositor de pe intregul traseu: urcusul pieptis, pe o poteca in trepte, dintre Saua Curmaturii si vf. Turnu (1 923 m alt.), echivalind cu o diferenta de nivel de 300 m.

Odata escaladata aceasta veritabila ,,scara la cer', ne vom opri pe vf. Turnu, in mijlocul unei vegetatii in plina dezvoltare si al unui bolovanis incomod; la picioarele noastre se desfasoara, de jur-imprejur, pantele aspre ale Turnului, cu vagauna Vaii Crapaturii si cu Piatra Mica, mai departe; cabana ,,Curmatura' a ramas in urma noastra ca un punct pierdut printre copaci.

Din vf. Turnu incepe traseul de pe Creasta nordica a Pietrei Craiului, pentru a carui parcurgere sint necesare cel putin 5-6 ore, in care timp vom trece pe linga urmatoarele puncte de reper: Saua Padinei Inchise - Virful Ascutit (cu refugiul invecinat) - vf. Timbalul Mare (urmat de Virful dintre Timbale si Timbalul Mic) - Claile Pietrei Craiului (o suita de piscuri) - Caldarea Ocolita si vf. La Om.

Primul reper, Saua Padinei Inchise (1935 m alt.), situat in dreptul amfiteatrului final al vaii Padina Inchisa de pe versantul nord-vestic al masivului, il vom atinge in punctul unde traseul de creasta va intersecta traseul B. 7, marcat cu banda albastra, care trece peste creasta, legind punctul Diana de cabana ,,Curmatura'. Vom depasi in continuare vf. Padina Popii (1 970 m alt.), apoi, dupa citeva treceri mai dificile (unde s-ar impune montarea unor cabluri), vom poposi linga Virful Ascutit (2156 m alt.), la refugiul Salvamont cu acelasi nume, de unde incepe sa coboare spre cabana ,,Curmatura' traseul B. 17, marcat cu triunghi albastru.

Urmeaza un segment de creasta din ce in ce mai inalt si mai accidentat, pe masura ce ne apropiem de punctul somital al masivului: vf. La Om (2238 m); este vorba, mai intii, de grupul celor 3 Timbale, cu inaltimi de 2 177 m, 2 170 m si 2 231 m, despartite prin seile adinci din dreptul vailor de abrupt Calinet si Valea Podurilor, cu altitudini de 2 090 m si respectiv 2 180 m (exceptionale aspecte alpine pe versantul nord-vestic, in zona Timbalelor si Calinetului, transformata de vreo citeva decenii in una dintre cele mai bune scoli de alpinism de performanta din muntii nostri).

Dupa depasirea tinutului de creasta al celor 3 Timbale urmeaza ultima proba de rezistenta: grupul celor 9 Clai ale Pietrei Craiului, al caror nivel nu scade sub 2 200 m si printre care mentionam vf. Sbirii (2220 m alt.) si Claia Caldarii Ocolite (2204 m alt.). Ultima dificultate este inconjurul Caldarii Ocolite, adincita ca o enorma pilnie pe acelasi versant nord-vestic, dupa care traseul de pe Creasta nordica a Pietrei Craiului se incheie pe vf. La Om (2 238 m alt.), punctul de maxima altitudine din intreg masivul.

Pentru cei care doresc sa incheie aici traseul de creasta, recomandam coborirea pe versantul estic, pe traseul B. 1, spre refugiul ,,Grindu' si celelalte locuri mai adapostite de la poalele acestui versant; coborirea pe versantul opus (nord-vestic), pe Drumul lui Deubel, pe la Lanturi si Zaplaz, spre cabana ,,Plaiul Foii' (traseul B. 1, in sens invers) este recomandabila numai celor cu o buna pregatire fizica si numai pe timp favorabil.

B.21. Moieciu de Jos - Pestera - Vladusca (La Table)

Marcaj: cruce rosie Durata: 4-5 ore Lungimea: circa 15 km Diferenta de nivel: 620 m Caracteristica: traseu de patrundere, lipsit de dificultati.

Urmatoarele doua trasee turistice marcate (B. 21 si B. 22), avind drept baze de plecare asezarile branene Moieciu de Jos si Sirnea, sint de data relativ recenta, fiind realizate pe plan local, de catre echipajele de pionieri angajate in actiunea "Asaltul Carpatilor', si destinate sa stabileasca un acces direct si foarte comod intre aceste doua asezari si zona centrala de pe versantul estic al Pietrei Craiului.

Traseul de fata incepe din centrul comunei Moieciu de Jos (805 m alt.), la km 105 de pe drumul national 73 (din culoarul Rucar-Bran) si la 4 km din Bran (centru), pe acelasi drum national. Traseul paraseste drumul national si coboara direct in valea Sbircioarei, urcind citeva sute de metri pe aceasta vale, pina la confluenta ei cu valea Magurii, de unde drumul local (care a lasat o ramura si spre satul Magura) se angajeaza pe botul de deal al Piscului lui Corbos (1015 m alt.) si apoi pe Dealul Bisericii (1 112 m alt.), denumire datorata faptului ca, in punctul culminant, se gaseste vechea biserica din centrul satului Pestera (comuna Moieciu de Jos).

La rindul sau, denumirea satului se datoreste prezentei, in coasta dinspre valea Magurii (Dealul Bisericii), a unui foarte cunoscut si cercetat obiectiv speologic (si turistic totodata): Pestera cu Lilieci (950 m alt.), cu o galerie in lungime de circa 160 m, populata cu o numeroasa colonie de lilieci. Urmarind, in continuare, drumul local care strabate centrul satului Pestera (ale carui case sint raspindite pe munceii invecinati), traseul urca usor pina la punctul La Sipote (1 235 m alt), unde s-a aflat cindva o casa de adapost; in acest punct intilnim si drumul local de pe Muchia lui Girnita, pe care l-am recomandat drept varianta de iarna a traseului B. 15. De aici inainte, drumul se strecoara printre obirsiile vailor Magurii si Sbircioarei pina in dreptul Casei Folea (1 200 m alt), in spatele careia face jonctiunea cu traseul B. 15 (varianta de vara; marcaj cruce rosie) si se di-rijeaza spre punctul de convergenta Vladusca - La Table (1 415 m alt.).

Folosind acelasi semn de marcaj, ambele trasee urca usor in lungul Vaii Pietrelor, o vale uscata si bolovanoasa care se afla si ea la obirsia Sbircioarei, impreuna cu multe alte vai seci si pietroase; traseul strabate apoi intinsele poieni de pe muntele Joaca, ocolind obirsia Vaii Seci a Pietrelor (bazinul Brusturet - Dimbovicioara) pe la Crucea Vatafului si sfirsind in saua Vladusca (1415 m alt.), pe cumpana de ape dintre cei doi versanti opusi (nordic si sudic) ai Carpatilor Meridionali, in unul dintre punctele cu cea mai coborita altitudine de pe tot cuprinsul culmii acestora.

B.22. Sirnea - Curmatura Groapelor - Valea Seaca a Pietrelor - Vladusca (La Table)

Marcaj: triunghi rosu (absent) Durata: 3-4 ore Lungimea: circa 9 km Diferenta de nivel: 265 m Caracteristica: traseu de legatura, caracter local.

Ca si precedentul, traseul de fata a fost marcat in anii din urma de catre echipaje locale de pionieri, in cadrul actiunii ,,Asaltul Carpatilor', cu intentia de a face din frumoasa asezare braneana Sirnea (1 150 m alt.) o baza de plecare spre obiectivele turistice de pe versantul estic al Pietrei Craiului. Am aratat in capitolul ,,Localitati si puncte de acces' cum putem ajunge la Sirnea, venind cu autobuzele I.T.A. fie dinspre Cimpulung, fie dinspre Brasov (statie la Drumul Sirnii, km 95,5 pe DN 73, apoi 3 km drum local pina in centrul satului).

Lasind in urma centrul localitatii, ne vom indrepta spre capatul de sus al satului (nord), pe o ulita care strabate longitudinal asezarea axata pe firul superior al Sbircioarei (Valea Rogoazei), restul caselor fiind risipite pe versanti; pe stinga ulitei se profileaza, pe o coasta de deal, o frumoasa casa de munte apartinind familiei vestitului cabanier si prieten al turistilor din Piatra Craiului, mos Ion Benga Burlacu, care a fost timp de aproape trei decenii paznic la vechea cabana ,,Radu Negru' de pe Plaiul Grindului si constructor al cabanei noi, distrusa de o avalansa in iarna 1952-1953 (a decedat in anul 1973, la virsta venerabila de 101 ani).

Din capatul de sus al satului Sirnea, traseul foloseste drumul de car, bolovanos, care urca pina la Curmatura Groapelor (1396 m alt.), larga inseuare pe linia de culme a muntelui Piatra Galbena, la hotarul cu muntele Coja (sau Cozia), culme care este in realitate (asa cum am amintit si anterior) continuarea culmii Carpatilor Meridionali, in cuprinsul celei mai coborite zone a acestora, dintre saua Vladusca - La Table si pasul Giuvala. In Curmatura Groapelor vom intilni, venind dinspre stinga (sud), de pe muntele Piatra Galbena, marcajul cruce albastra de pe traseul B. 23 (vezi si p. 42).

Traseul care a urcat dinspre Sirnea coboara (laolalta cu cel de pe Piatra Galbena) din Curmatura Groapelor catre Valea Seaca a Pietrelor, urmarind drumul forestier recent amenajat pina cind acesta face jonctiunea cu drumul forestier de asemenea nou de pe Valea Seaca a Pietrelor, drum care isi are inceputul la cabana ,,Brusturet' si este o continuare a traseului rutier A. 2.

Urcind pe firul uscat al vaii de mai sus, vom urmari trei semne de marcaj care ne vor conduce catre acelasi punct central Vladusca - La Table si anume: triunghi rosu (dinspre Sirnea), cruce albastra (dinspre Piatra Galbena) si cruce galbena (dinspre cabana ,,Brusturet'). Toate aceste semne de marcaj urca laolalta pina la poiana si stina din Grindu (1 345 m alt.), unde fac jonctiunea cu marcajele triunghi albastru (de pe traseul B. 2) si banda albastra (de pe traseul B. 24), indreptindu-se apoi, pe la poalele muntelui Grindu si pe linga Sipotul Vladusca (1400 m alt), spre punctul de convergenta La Table din saua Vladusca (1415 m alt.).

Pentru accesul spre refugiul ,,Grindu' a fost realizata o ramificatie a traseului B. 24 (banda albastra), prin padurea de pe muntele Grindu.

B.23. Dimbovicioara - Ciocanu - Piatra Galbena - Valea Seaca a Pietrelor - Vladusca (La Table)

Marcaj: cruce albastra (deficitar) Durata: 5-6 ore. Lungimea: circa 18 km Diferenta de nivel: 570 m Caracteristica: traseu de patrundere, lipsit de dificultati.

Traseul de fata, impreuna cu urmatorul, reprezinta cele doua cai de acces dinspre zonele sudice ale Pietrei Craiului catre principalele obiective turistice de pe versantul estic al masivului. Mai ocolit si mai accidentat decit urmatorul, acest traseu are ca punct de plecare centrul comunei Dimbovicioara (850 m alt.), de pe valea Dimbovicioarei (drumul turistic A. 2). Din punctul de mai sus (statie de autobuze I.T.A.), traseul turistic B. 23 se desprinde din soseaua de pe vale si urca sustinut folosind drumul local care strabate intreaga asezare, pitoresc raspindita pe munceii (sau ,,gilmele') din jur; mai intii pe Padina Izvorului, apoi pe Padina Sirnii, drumul urca pronuntat pina la primele case ale satului Ciocanu (circa 1150 m alt.), asezare situata la obirsia vailor Padina Sirnii si Padina Dancioarei. Din acest punct (insemnat prin crucea Brincoveneasca - monument istoric din secolul al XVII-lea), traseul paraseste drumul local (care coboara catre satul Sirnea) si, indreptindu-se spre nord, prinde o poteca de cal si de picior si patrunde pe teritoriul muntelui Piatra Galbena, un masiv calcaros ale carui aspecte carstice si ale carui piscuri stincoase se insira de-a lungul traseului, pe o distanta apreciabila.

Primul reper intilnit dupa ramificatia de mai sus (Drumul Sirnii) este Crucea Sparturilor (1226 m alt), de unde un alt drumeag de picior si de cal se indreapta catre satul Sirnea, coborind prelung pina in mijlocul acestuia; incepind din punctul de mai sus, traseul marcat face un lung ocol al crestei stincoase a muntelui Piatra Galbena, pe versantul sau apusean, ocol care se termina departe spre nord, in apropierea Curmaturii Groapelor, unde bolovanisurile si coltanii incep sa dispara, facind loc unor suprafete mai netede.

Pe acest parcurs ocolitor se insira, pe culmea Pietrei Galbene, cele trei piscuri ale ei, imbracate mai mult in ,,sparturi' de roci calcaroase decit in vegetatie. In ordine de la sud la nord, aceste piscuri sint: Piatra Galbena (1474 m alt.), Coltul Sparturilor (1 472 m alt.) si Gilma Sparturilor (1475 m alt.), toate purtind denumiri ce caracterizeaza aspectele generale ale peisajului. Imediat la nord de ultimul pisc, consemnam o prezenta specific carstica, o mica depresiune bogata in doline, a carei denumire, La Gavan, este, de asemenea, intr-o deplina concordanta cu aspectul general al locului (excelent teren pentru practicarea schiului).

In cuprinsul Gavanului, traseul reintra pe linia de culme a muntelui Piatra Galbena, coborind treptat pina in Curmatura Groapelor (1 396 m alt.), vasta zona calcaroasa, despadurita si bolovanoasa, cu evidente caractere carstice ("groape' - echivalent "doline'). Cele doua trasee (B. 22 si B. 23) care se intilnesc in Curmatura Groapelor coboara in comun catre Valea Seaca a Pietrelor, pina cind drumul local dinspre Sirnea face jonctiunea cu drumul forestier de pe aceasta vale, indreptindu-se catre punctul de convergenta Vladusca - La Table, asa cum am aratat in partea finala a traseului anterior.

In incheiere, atragem atentia asupra exceptionalelor vederi de ansamblu care ni se ofera de pe muntele Piatra Galbena, fie catre intreaga creasta a Pietrei Craiului, fie catre vasta depresiune a Branului de Sus (culoarul Rucar - Bran), atit vara, cit mai ales iarna, cind intregul traseu poate fi parcurs pe schiuri. Pentru accesul la refugiul ,,Grindu' a fost realizata o ramificatie a traseului B. 24 (banda albastra), prin padurea de pe muntele Grindu.

B.24. Dimbovicioara - Brusturet - Funduri -Vladusca (La Table) sau saua Funduri

Marcaj: banda albastra Durata: 5-6 ore Lungimea: circa 16 km Diferenta de nivel: 570 m Caracteristica: traseu de patrundere, lipsit de dificultati.

Ca si precedentul, traseul de fata isi are punctul de plecare tot in centrul comunei Dimbovicioara (850 m alt.), dar patrunde catre versantul estic al Pietrei Craiului, folosind, pe primii 6 km, pina la cabana "Brusturet', drumul turistic de pe vaile Dimtoovicioarei si Brusturetulul, drum ale carui detalii le-am prezentat in cuprinsul capitolului "Trasee turistice rutiere' (A. 2). Incepind de la cabana "Brusturet' (992 m alt.), traseul marcat ataca pantele puternic inclinate si din belsug impadurite ale muntelui, folosind poteca pastorala care urca pieptis, chiar din fata cabanei, pe Muchia lui Stinghie, un picior de munte care face parte din ansamblul muntelui Funduri si a carui linie de culme (impreuna cu semnele de marcaj) este urmarita cu fidelitate pe o diferenta de nivel de peste 300 m; aceasta veritabila proba de rezistenta ia sfirsit in apropierea grupului de stine din poiana Funduri, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Stina din Funduri (1368 m alt.), important punct de reper in cuprinsul acestei zone situata la poalele versantului estic al Pietrei Craiului, dat fiind faptul ca, in dreptul ei, se afla locul de convergenta a traseelor turistice din zona respectiva: traseul B. 2 (marcaj triunghi albastru), traseul B. 1, varianta B. l.b, de pe Creasta sudica (marcaj punct rosu), precum si traseul pe care ne aflam.

Punctul de convergenta Stina din Funduri mai este important si datorita faptului ca aici va trebui sa ne decidem asupra directiei in care vom continua drumul, in raport cu obiectivul spre care dorim sa ne indreptam. Astfel, daca vom opta pentru refugiul ,,Grindu' sau pentru Vladusca - La Table, va trebui sa urmarim in continuare semnul de marcaj banda albastra, schimbind directia de mers catre dreapta (nord), strabatind padurea deasa care imbraca poalele masivului, trecind pe linga cantonul silvic Lespezi si pe linga stina din Grindu, din poiana cu acelasi nume, dupa care o ramura a traseului se desprinde spre stinga, urcind tot prin padure pina la refugiu, iar o alta ramura continua sa se depene pe sub munte, de la sipotul Vladusca (1 400 m alt.), pina in punctul de convergenta: saua Vladusca - La Table (1415 m alt.).

Celor care au urcat pina la Stina din Funduri cu intentia de a se indrepta spre saua Funduri, de pe Creasta sudica a Pietrei Craiului, le recomandam ca, de la stina mai sus mentionata, sa schimbe directia de mers catre stinga (sud), urmarind de data aceasta semnele de marcaj de pe traseele B. 2 (triunghi albastru) sau B. 1, varianta B. l.b (punct rosu); vor urca astfel o diferenta de nivel de circa 500 m, folosind o straveche poteca, bolovanoasa si in parte distrusa de intemperii, al carei nume este astazi Plaiul Oii, dar care in urma cu multe decenii se numea Plaiul Granicerilor, fiind corespondentul estic al Drumului Granicerilor de pe versantul vestic al Pietrei Craiului (in vorbirea curenta a localnicilor: Plaiul Funduri).

Poposind in saua Funduri (1 889 m alt.), de pe Creasta sudica a masivului, vom avea de ales intre urmatoarele posibilitati de continuare a drumului:

a.        spre cabanele ,,Garofita Pietrei Craiului' sau ,,Plaiul Foii', pe marcajul triunghi albastru, peste Marele Grohotis (traseul B. 2, in sens invers);

b.       pe Creasta sudica, pe marcajul punct rosu, pina la vf. La Om (traseul B. l.b, in sens invers);

c.        o coborire spre localitatea Podul Dimbovitei, pe traseul nemarcat C. 3.

B.24.a. Brusturet - Valea Seaca a Pietrelor - Grindu sau Vladusca (La Table)

Marcaj: cruce galbena Durata: 2-3 ore Lungimea: circa 6 km Diferenta de nivel: 423 m Caracteristica: traseu de patrundere, lipsit de dificultati.

Dat fiind faptul ca drumul forestier de pe Valea Seaca a Pietrelor a fost recent reamenajat, devenind practicabil mersului pe jos (concomitent cu importante lucrari de regularizare a cursului vaii), vom prezenta mai jos principalele repere ale traseului turistic care foloseste noul drum carosabil, cel mai scurt si mai accesibil pentru atingerea celor doua obiective turistice principale pe care ni le ofera ca un binevenit divertisment in timpul cit vom poposi la cabana ,,Brusturet": refugiul alpin ,,Grindu' (1 620 m alt.) si saua Vladusca - La Table (1 415 m alt.).

Traseul intra pe cursul Vaii Seci a Pietrelor chiar in fata cabanei ,,Brusturet' (992 m alt.) si foloseste drumul forestier pina aproape de capatul lui superior; pe primii 4 km vom strabate in intregime frumoasele chei ale vaii, sapate in calcare, cu aspecte de peisaj carstic specific: pereti verticali, inalti de 100 - 200 m, deosebit de salbatici, grote etc., ceea ce confera traseului o nota de atractivitate in plus. La iesirea din chei, la poalele muntelui Grindu, vom lasa la dreapta un alt drum forestier care traverseaza valea (reper: pod de beton) si urca sustinut spre Curmatura Groapelor, drum mentionat si la traseele turistice B. 22 (Sirnea) si B. 23 (Piatra Galbena).

Continuind sa urcam pe drumul de pe Valea Seaca a Pietrelor numai citeva sute de metri, vom constata ca cele trei semne de marcaj de pe traseele B. 22 (triunghi rosu), B. 23 (cruce albastra) si B. 24.a (cruce galbena) se inmanuncheaza si se abat catre stinga, parasind valea si prinzind o larga poteca ce urca usor pina in dreptul stinei din Grindu (1 345 m alt.), situata in marginea unei poieni vaste, unde apar dinspre stinga si semnele de marcaj triunghi albastru (de pe traseul B. 2) si banda albastra (de pe traseul B. 24).

Intregul manunchi de semne de marcaj se dirijeaza catre nord (dreapta), lasind la stinga stina din Grindu, precum si poteca de acces la refugiul alpin ,,Grindu" (marcata cu semnul banda albastra si cu stilpi metalici); vom putea poposi la refugiu dupa circa o ora de urcus pronuntat prin padurea de la poalele muntelui Grindu. Semnele de marcaj care s-au adunat in cuprinsul poienii Grindu vor continua sa strabata de-a coasta padurea mai sus mentionata, conducindu-ne mai intii pe linga sipotul Vladusca (1400 m alt.), iar in final in saua Vladusca - La Table (1 415 m alt.), acolo unde se aduna nu mai putin de 10 trasee turistice care strabat teritoriul masivului Piatra Craiului (B. 1, B, 2, B. 14, B. 15, B. 18, B. 21, B. 22, B. 23, B. 24 si B. 24.a).

B.25. Cojocaru - Valea lui Ivan - Drumul Granicerilor - Plaiul Foii

Marcaj: triunghi rosu Durata: 6-7 ore Lungimea: circa 16 km Diferenta de nivel: 580 m Caracteristica: traseu de poteca, lipsit de dificultati.

Ne aflam in prezenta celui mai vechi traseu turistic de pe versantul apusean al Pietrei Craiului, devenit cu timpul, datorita marii lui accesibilitati, un traseu de baza pentru zona de joasa altitudine de pe acest versant, asa cum traseul de pe Marele Grohotis (B. 2) a devenit un traseu de baza pentru zona de abrupt; acesta este si argumentul care ne-a determinat sa prezentam Drumul Granicerilor in ambele sensuri, la care se mai adauga si importanta punctului Cojocaru - Valea lui Ivan, baza de plecare spre versantul apusean al Pietrei Craiului, foarte accesibila cu orice mijloc de transport, pe traseul turistic rutier A. 3 (12 km de la Podul Dimbovitei; 860 m alt.).

Desi in punctul Cojocaru se inalta in prezent Uzina Clabucet, apartinind sistemului hidroenergetic de pe cursul superior al Dimbovitei, noi vom folosi totusi vechea denumire autohtona, motivat de faptul ca topicul ,,Clabucet' nu are nici o justificare geografica, putind da nastere la confuzii in dauna turistilor (gura vaii Clabucet se afla la circa 3 km mai jos, pe cursul Dimbovitei).

Marcajul triunghi rosu apare linga podul peste Dimbovita din dreptul uzinei, pe unde un drum forestier foarte bine intretinut urca in lungul vijelioaselor ape ale Vaii lui Ivan, pentru ca dupa 3 km sa se opreasca la casa de vinatoare ,,Piatra Craiului' (pe hartile mai vechi: ,,Valea lui Ivan'; 1 090 m alt.). Situata in mijlocul unei vaste poieni, cabana este inaccesibila turistilor datorita destinatiei sale cinegetice. In continuare, traseul marcat B. 25 urca spre marginea superioara a poienii si patrunde in zona de padure de la poalele versantului apusean al Pietrei Craiului, pe care nu o va parasi pina la capat; primul punct de reper va fi monumentul metalic Crucea Granicerului (1 330 m alt.), care marcheaza locul unde a cazut la datorie, in vara anului 1912, soldatul-granicer Dobre Marin.

Drumul Granicerilor continua sa urce, trecind peste citeva fire de vale, pina la urmatorul punct de reper: Piscul cu Brazi (1 438 m alt.), unde, in mijlocul unei incintatoare poienite, se desprinde catre zona de abrupt a Marelui Grohotis un marcaj de data recenta (cruce albastra), foarte recomandabil pentru atingerea zonelor de alpinism deservite de traseul de baza B. 2, de pe Marele Grohotis. Coborind de pe Piscul cu Brazi, marea poteca strabate in continuare padurea falnica de conifere si, dupa o noua serie de urcusuri si coborisuri, patrunde in vastul luminis al Poienii Lancii (1 415 m alt.), o larga deschidere de unde ni se ofera cel mai tulburator spectacol alpin de pe tot cuprinsul traseului: o vedere panoramica de un desavirsit efect fotogenic (mai ales in orele de dupa amiaza), cu intregul abrupt al Marelui Grohotis, de la Padina Lancii pina dincolo de Ceardacul Stanciului si Muchia lui Ivan.

Indata dupa parasirea Poienii Lancii, Drumul Granicerilor trece prin dreptul Izvorului Tamaselului (de retinut acest punct) si urca usor pina la culmea muntelui Tamasel, pe care o depaseste prin poiana Tamasel (1430 m alt.), un punct pe care, de asemenea, va trebui sa-l retinem. De aici inainte, pina la Plaiul Foii, marcajul de pe Drumul Granicerilor va continua sa se depene in comun cu semnele triunghi albastru (de pe traseul B. 2 - Marele Grohotis) si banda rosie (de la Umerii Pietrei Craiului catre Tamasul Mare si culmea Fagarasului); trecind mai intii pe linga abundenta sursa de apa permanenta Izvorul Otetelii, ca si prin poienita de la Curmatura Foii (1 375 m alt.), traseul va cobori apoi fara intrerupere pe piciorul de munte Plaiul Mare, pina la cabana ,,Plaiul Foii" (849 m alt.).

B.25.a. Cojocaru - Valea Dragoslavenilor - cabana ,,Garofita Pietrei Craiului'

Din dreptul podului peste Dimbovita, de la punctul Cojocaru - Valea lui Ivan, se desprinde la stinga un drum forestier (in general carosabil) care se angajeaza in lungul Vaii Dragoslavenilor si, dupa 4,5 km, se opreste in fata cabanei ,,Garofita Pietrei Craiului' (1100 m alt.), situata la confluenta vailor Tamaselului si Padinei Lancii (ambele cu apa); de aici ni se prezinta trei posibilitati de a atinge Drumul Granicerilor, pe diferente de nivel de maximum 300 m:

a.        pe Padina Lancii (marcaj cruce galbena) pina intr-un punct din apropierea Piscului cu Brazi;

b.       pe Izvorul Tamaselului (hatas nemarcat);

c.        pe la stina din Tamasel (marcaj punct galben), din valea Tamaselului pina aproape de poiana Tamasel.

C. TRASEE TURISTICE NEMARCATE

C.1. Plaiul Foii - Calinet - Cioringa Mare - Virful Ascutit (refugiu)

Durata: 7-8 ore Lungimea: circa 9 km Diferenta de nivel: 1 250 m Caracteristica: traseu semialpin, de abrupt, cu foarte putine puncte dificilc; recomandabil grupurilor de maximum 4 persoane, foarte bine antrenate.

Briul Cioringa Mare este acea impresionanta prispa care strabate oblic abruptul Timbalului Mare, urcind pe deasupra vagaunilor intunecate de la confluenta Padinei lui Riie cu valea Cioringa Mare, pe la altitudinea de 1700-2000 m; ea poate fi vazuta de la mari departari, ca o dunga de culoare inchisa prelungita de la firul de abrupt al Padinei lui Calinet pina sub Virful Ascutit, de pe Creasta nordica. Cu toata impresia deosebita pe care o provoaca la prima vedere, privind-o fie de pe drumul dintre Zarnesti si Plaiul Foii, fie chiar din fata cabanei ,,Plaiul Foii', aceasta brina de altitudine este totusi in general accesibila turistilor bine antrenati, fiind strabatuta pe toata lungimea ei de un hatas usor de urmarit si lipsit de alte dificultati in afara pantei destul de accentuate.

Schita 8. Trasee turistice in zona Plaiul Foii

Am considerat ca, in imprejurarile actuale, cind Piatra Craiului nu mai are secrete pentru foarte multi dintre cei care o cerceteaza in mod curent, prezentarea unui traseu care sa aiba drept obiectiv principal acest exceptional briu de altitudine ar putea interesa nu numai pe alpinistii ce se servesc de el ca traseu de baza pentru numeroasele ascensiuni de diferite gradc de dificultate, ci si pe turisti. Acestia trebuie sa urmareasca atent principalele repere de pe parcurs: Malul Galben (o pata de culoare la baza abruptului Padinei lui Calinet), Scara de Fier si refugiul alpin ,,Richita' (situat pe Briul Richitii, putin mai sus de locul fostului refugiu ,,Cabana Ascunsa'), iar in final intrarea pe briul Cioringa Mare, in continuarea hatasului de pe Briul Richitii.

Traseul pleaca, asadar, din dreptul cabanei ,,Plaiul Foii', trece pe linga sipotul din gura Vaii Podurilor, de pe malul opus al Birsei Mari, si urca apoi oblic spre stinga, strabatind pajistile (sau ,,podurile') care imbraca partea inferioara a muchiei despartitoare dintre Valea Podurilor si Padina lui Calinet. Urmarind hatasul vizibil, vom strabate zona inferioara a Padinei lui Calinet, vom trece pe linga Izvorul Olteanului (1 010 m alt.) si vom patrunde intr-o frumoasa plantatie de fagi, urcind usor pina sub Malul Galben, la picioarele caruia vom identifica Izvorul lui Orlovschi, ultima sursa de apa de pe intregul traseu (1 270 m alt.), precum si un voluminos con de grohotis (,,argestru').

Hatasul se abate catre peretele din stinga si urca in panta accentuata, pe sub perete, pina in dreptul unui vilcel cu aspect de horn puternic inclinat, care reprezinta singura proba de aptitudini, obligindu-ne sa urcam vilcelul pe circa 20m, pina la capatul sau superior, unde vom poposi pe o muchie impadurita. Se recomanda folosirea unei cordeline, pentru asigurare; hornul este contraindicat la coborire.

De aici inainte, urcusul devine elementar, hatasul fiind usor de urmarit. Urcind pronuntat, el trece pe linga Adapatoarea Caprelor (special amenajata pentru a veni in ajutorul animalelor ocrotite) si se opreste la noul refugiu de tip Salvamont de pe Briul Richitii, dupa ce a lasat in dreapta Saua Scarii de Fier (pe unde se patrunde in firul de abrupt al Vaii Calinetului), iar in stinga locul unde s-a aflat pina de curind vechiul si binecunoscutul refugiu de lemn "Cabana Ascunsa' (1 620 m alt.), care a servit timp de multe decenii drept adapost mai intii vinatorilor de capre negre, apoi sutelor de alpinisti care au impinzit abruptul Timbalului Mare cu ture de diferite grade de dificultate.

Actualul refugiu se afla pe Briul Richitii, la 1 685 m alt., in apropierea locului unde acest briu se continua cu briul Cioringa Mare, a carui intrare o vom afla urmarind hatasul care ne-a condus pina acum si ne va conduce in continuare pina la capatul traseului; punctul de trecere de pe un briu pe celalalt se afla in jurul intrarii Vilcelului cu Fereastra, loc insemnat cu indicele ,,25.A".

Intrind pe briul Cioringa Mare, hatasul urca pe sub peretii verticali de deasupra lui, fara nici o alta problema in afara pantei accentuate care imprima briului inclinatia prin care este usor de identificat; drept repere pe parcursul acestei ascensiuni vom avea: intrarea in canionul Cioringa Mare (1 665 m alt.), apoi intrarea in Vilcelul Spalat (marcata printr-un mare depozit de grohotis) si, in final, intrarea in Hornul Inchis din Cioringa Mare (1 790 m alt). Aici, marea brina se desface in doua ramuri: hatasul o urmeaza pe cea de sus, continuind sa urce spre creasta, in timp ce ramura inferioara se strecoara aproape la orizontala, sfirsind brusc deasupra vagaunii de pe firele superioare ale vailor Cioringa Mare si Padina Popii.

Hatasul pe care l-am urmarit pina in acest punct de ramificatie a briului continua sa urce tot pe sub peretii verticali ai abruptului si sfirseste intr-un punct foarte apropiat de linia Crestei nordice, deasupra amfiteatrului final al Padinii Popii (circa 2 000 m alt.); iesirea la creasta este usor de aflat, urcind spre dreapta, in lungul unui mic vilcel, pe trepte de stinca, pina sub fata nordica a Virfului Ascutit, de unde, printr-o intoarcere catre stinga, atingem creasta intr-un punct deosebit de accesibil: o mica platforma unde s-a aflat fostul refugiu alpin ,,7 Noiembrie', distrus si el de un incendiu (2 046 m alt). Pentru coborirea la cabana ,,Curmatura' vom urca pina la Virful Ascutit (2 156 m alt.), in vecinatatea caruia vom identifica atit refugiul alpin ,,Virful Ascutit", cit si capatul marcajului triunghi albastru, de pe traseul B. 17, in lungul caruia vom ajunge la cabana ,,Curmatura' in cel mult 2 ore.

C.2. Plaiul Foii - Briul de Mijloc - Caldarea Ocolita - vf. La Om

Durata: 5-6 ore[11] Lungimea: circa 8 km Diferenta de nivel: 1 390 m Caracteristica: traseu semialpin lipsit de dificultati deosebite; indicat grupurilor de 4-5 persoane, bine antrenate.

Traseul de fata este, pentru zona de abrupt dintre Valea Podurilor si Caldarea Ocolita (respectiv vf. La Om), ceea ce a fost traseul anterior pentru zona corespunzatoare dintre Padina lui Calinet si Padina Popii (respectiv Virful Ascutit), si anume o cale relativ accesibila de strabatere a labirintului alpin ce caracterizeaza cele doua zone de abrupt de mai sus, avind cabana ,,Plaiul Foii" ca baza de plecare.

Din fata cabanei, pe malul opus al Birsei Mari, luind ca punct de reper initial sipotul de la gura Vaii Podurilor, ne vom inscrie pe potecuta care urca usor pe aceasta vale, trece pe versantul sting al ei si patrunde in Poiana Cotofenei (circa 1 250 m alt.), oaza de verdeata, odinioara mult mai intinsa, dar de la o vreme ocupata partial de o mare pepiniera, situata pe culmea impadurita denumita Muchia Cotofenei, ridicata intre Valea Podurilor si Vladusca[12], afluent al Birsei Tamasului.

Din marginea de sus a poienii patrundem in padurea deasa si intunecoasa, urmarind hatasul care strabate aproape liniar padurea pina in apropierea zonei de abrupt dominata de Coltii Gemeni, una dintre cele mai impunatoare formatiuni calcaroase de pe teritoriul masivului; aici vom identifica notatia ,,B.M.' scrisa cu vopsea (Briul de Mijloc), ivita in calea noastra in punctul unde se impune o atenta orientare, deoarece o ramura a hatasului conduce la stinga, pe sub Coltii Gemeni, spre incinta superioara a Vaii Podurilor, in timp ce ramura care ne intereseaza deviaza usor spre dreapta, iese din padure la baza abruptului, se angajeaza pe un fir de vale cu grohotis apartinind Vaii Cioringutei si, dupa un scurt urcus, debuseaza pe Briul de Mijloc, la mica distanta de Trecatoarea Termopile, pe unde se poate trece din zona Cioringuta - Coltii Gemeni in incinta superioara a Vaii Podurilor.

Briul de Mijloc, a carui prispa inalta este vizibila de la Plaiul Foii, dar mai putin pregnant decit dira intunecata a briului Cioringa Mare, se intinde spre dreapta (sud), fiind usor de strabatut in lungul unui hatas care urmareste cu fidelitate numeroasele impletituri ale inaltei prispe; fara sa fie o simpla promenada, traseul se deapana fara probleme de orientare, un ochi ager si o buna experienta a muntelui fiind suficiente pentru a urmari desfasurarea traseului, peste pinze de grohotis sau peste promontoriile ce despart numeroasele fire de abrupt din zonele Vladusca Superioara si Spirla de Sus.

In dreptul celui mai proeminent dintre aceste promontorii, la altitudinea de circa 1 900 m, ne va intimpina o mica grota in interiorul careia vom descoperi, in plina vara (cu exceptia unor ani extrem de secetosi), un mic caus sapat in roca, in care se aduna apa limpede si rece. Locul se numeste La Ulcior si are o deosebita importanta in circulatia turistica din aceasta zona de abrupt. Un popas obligatoriu in fata grotei ne va dezvalui o vasta lume montana asupra careia vederea se desfasoara libera pina la orizontul de apus, peste framintatul relief de la izvoarele Dimbovitei, cu muntii Iezer (respectiv vf. Papusa) si cu primele inaltimi ale Fagarasului, in timp ce la picioarele noastre se adinceste valea Birsei Mari, cu grupul de case din punctul Plaiul Foii, avind ca fundal munceii marunti ai Taglei si Poienii Marului.

Parasind grota La Ulcior, nu recomandam coborirea pe marcajul cruce rosie (total contraindicat) de pe Traseul Anghelide catre Plaiul Foii.

Briul de Mijloc continua sa se depene si la sud de grota, trecind peste alte citeva fire de vale de abrupt si promontorii, pina in dreptul ultimului fir de vale care coboara direct dinspre Caldarea Ocolita; aici, hatasul de pe briu se pierde in stincariile sterpe de la Coltii Rai si Aninatoarea Baciului, fiind mult mai greu de strabatut decit a fost pina aici. Vom devia, deci, traseul nostru spre stinga, urcind pantele inierbate ale Caldarii Ocolite si atingind Creasta nordica a Pietrei Craiului, fara nici o problema, in Saua Caldarii Oco-lite (2 150 m alt.), situata la mica distanta de punctul final al traseului: vf. La Om sau Piscul Baciului (2 238 m alt.).

C.3. Saua Funduri - Pietricica - Podul Dimbovitei

Durata: 5-6 ore Lungimea: circa 12 km Diferenta de nivel: 1 150 m Caracteristica: traseu de coborire, foarte potrivit pentru iesirea din munte

Este surprinzator si totodata inexplicabil faptul ca in nici una dintre numeroasele lucrari turistice consacrate Pietrei Craiului, incepind cu primul nostru ghid, din anul 1936, si sfirsind cu recenta monografie a regretatului Emilian Cristea, aparuta postum, in anul 1984, nu figureaza nici macar in treacat traseul de fata, ale carui caracteristici il recomanda in special turistilor amatori de drumuri lungi si usoare, cu largi vederi de ansamblu. Completam acum aceasta lacuna, prezentind acest traseu care este, de fapt, o prelungire fireasca a itinerarului de pe Creasta sudica a Pietrei Craiului (B. l.b) si care ofera o foarte indicata iesire din munte, pe o larga poteca pastorala in lungime de circa 12 km (jumatate din lungimea totala a masivului), intr-o continua coborire.

Traseul isi are inceputul in punctul saua Funduri, de pe Creasta sudica (1889 m alt.), acolo unde se intilnesc traseele turistice marcate B. l.b, B. 2 si B. 24 si de unde, pastrind in permanenta directia de mers spre sud, vom cobori in cel mult 5-6 ore la Podul Dimbovitei, localitate situata pe drumul national 73. Incepind chiar de la plecare, ca si pe urmatorii 3-4 km ai traseului, ceea ce ne va atrage indeosebi atentia va fi abruptul surprinzator de bogat in aspecte specifice, care marcheaza versantul apusean al muntelui Pietricica, desfasurindu-se pe o diferenta de nivel care descreste de la 300 pina la mai putin de 100 m, pe masura ce ne indepartam de Valea Urzicii (ea insasi o dificila vale de abrupt) si ne apropiem de ,,coada' Pietrei Craiului. Va fi, de asemenea, usor de constatat si contrastul izbitor dintre acest minuscul dar interesant abrupt apusean si versantul de rasarit al muntelui Pietricica, imbracat in paduri masive sau in vaste pajisti subalpine impinzite de stine si poteci pastorale, un versant foarte slab inclinat care sfirseste brusc deasupra peretilor verticali ai cheilor Brusturetului si Dimbovicioarei.

Primul punct de reper al traseului, la mica distanta de saua Funduri, va fi locul numit La Arsura (1 853 m alt.), denumire care se da in general locurilor unde pilcuri masive de jnepenisuri sint defrisate prin incendiere. Va trebui sa strabatem o treime din lungimea traseului pentru a atinge cel de-al doilea reper: vf. Pietricica (1764m alt.), un punct aproape anonim de pe linia de culme pe care o urmarim in dreapta potecii; dupa aceea, insa, poteca pastorala se indeparteaza treptat de culmea din ce in ce mai coborita a masivului, patrunzind intr-o zona de largi pajisti si de inclinatie redusa, in mijlocul careia intilnim Fintina lui Calaican, din punctul La Cruci, precum si stina din Pietricica (1 480 m alt.), un foarte bine venit reper, unde poteca se bifurca, lasind o ramura spre stinga (est), in coborire continua pina in Cheile Dimbovicioarei, la catunul Valea Rea (gura Vaii Pesterii).

Poteca principala (Plaiul Pietricica), care are functia de axa a zonei pe care o strabatem, continua sa coboare usor, direct spre sud, lasind mult la dreapta vf. Gruiul Mirii (1 582 m), unde micul abrupt apusean mentionat mai sus ia sfirsit, pierzindu-se in pajistile de la ,,coada" Pietrei Craiului; coborirea devine mai pronuntata pe muntele Gruiul Mirii, pina in saua Sub Pietricica (1 241 m alt.), de unde se mai desprinde o ramura a potecii, dirijindu-se tot catre stinga (est), pentru a cobori printre Coltii Plaiului, tot la grupul de case al catunului Valea Rea, din Cheile Dimbovicioarel (gura Vaii Pesterii).

Ocolind tot prin stinga si muntele Plaiul Mare (1297 m), poteca pastorala pe care s-a axat traseul nostru se angajeaza in ultima sa coborire, mai intii pe spinarea larga a acestui munte, care a dat numele sau Cheilor Mici ale Dimbovitei, apoi peste pajistile de pe numele Plaic (sub 1100 m alt.), pentru a sfirsi la confluenta Dimbovicioarei cu Dimbovita (circa 750 m alt.).

La circa 2 km departare se vad primele case ale satului Podul Dimbovitei (730 m alt.). unde vom ajunge pe drumul local care leaga aceasta asezare de ccmuna Dimbovicioara (traseul turistic rutier A. 2).

C.4. Fundata - Ciocanu - Piatra Galbena - Curmatura Groapelor - Vladusca (La Table)

Durata: 5-6 ore Lungimea: circa 16 km Diferenta de nivel: 145 m Caracteristica: traseu de patrundere, lipsit de dificultati.

Prezentam acest traseu avind in vedere faptul ca el reprezinta un foarte recomandabil drum de patrundere spre versantul de rasarit al Pietrei Craiului, singurul din zona Fundata - Giuvala, dar si ca un indemn adresat celor care au intentionat sa-l marcheze, de a trece cit mai curind la desavirsirea acestei lucrari deosebit de necesare pentru dezvoltarea circulatiei turistice in aceasta zona de tranzitie de pe teritoriul Pietrei Craiului spre inaltele culmi ale muntilor Leaota si Bucegi.

Traseul urmareste, in general, culmea joasa a Carpatilor Meridionali, oferindu-ne citeva puncte de larga perspectiva catre depresiunea Branului de Sus (culoarul Rucar - Bran), dar si catre munceii Dimbovicioarei si, mai departe, catre ,,coada" Pietrei Craiului. Pe toata lungimea ei, aceasta culme carpatica, situata la cel mai coborit nivel, este strabatuta de o poteca de cal si de picior ce poate fi usor urmarita pe teren, in absenta marcajelor.

Punctul de intrare pe traseu se gaseste in cuprinsul comunei Fundata, la kilometrul 93,5 de pe drumul national 73 (Cimpulung - Bran - Brasov). Locul poarta vechea denumire La Crucea Pajurei (1250 m alt.) deoarece aici se afla, pina in anul 1918, un pichet de graniceri austro-ungari a caror emblema era ,,pajura'; precizam, de asemenea, ca acest loc se afla la distanta de numai 1,5 km mai jos si mai la nord de centrul comunei Fundata, ca si de pasul Giuvala (1275 m alt.), una dintre cele mai vestite trecatori din Carpatii romanesti, cu vechi rezonante istorice.

De la locul de intrare pe traseu ocolim usor muncelul (sau ,,gilma") Predealului (1 332 m alt.), apoi coborim catre o larga inseuare dintre doua vai ce apartin unor bazine hidrografice situate pe cei doi versanti ai culmii Carpatilor Meridionali: valea Sbircioarei pe versantul nordic (dreapta) si Padina Dancioarei pe versantul sudic (stinga). In continuare, drumeagul urca si coboara, traversind o zona de ,,gilme" care puncteaza cu modestele lor inaltimi aceeasi culme a Carpatilor, Rogoaza (1 256 m alt.) si Gilma Tiganului (1 226 m alt.) fiind cele mai proeminente; la picioarele noastre se desfasoara de o parte (dreapta) casele satului Sirnea, insirate pe firul de obirsie al Sbircioarei (Rogoaza), iar de cealalta parte (stinga) asezarile Dimbovicioara si Ciocanu, cu casele raspindite pe munceii invecinati.

Ajungind in punctul de rascruce Mormintul Florichii (1 226 m alt.), traseul debuseaza in drumul de caruta care vine dinspre Dimbovicioara, urcind pe Padina Sirnii, strabate satul Ciocanu (1 150 m alt.) si coboara apoi catre dreapta (est), spre centrul satului Sirnea; de aici inainte, traseul nostru, tot nemarcat, foloseste aceeasi poteca de culme pe circa 1 km, pina la Crucea Sparturilor (1 226 m alt), unde intilneste marcajul cruce albastra de pe traseul B. 23, ale carui semne le urmareste pe muntele Piatra Galbena, pina la urmatorul punct de reper: Curmatura Groapelor (1 396 m alt.).

Dupa cum stim din descrierile anterioare, in acest punct ar trebui sa intilnim semnele de marcaj triunghi rosu, dinspre satul Sirnea, pe traseul B. 22, dar aceste semne lipsesc deocamdata; cele de pe traseul B. 23 (cruce albastra) coboara catre Valea Seaca a Pietrelor (stinga, jos).

Parasind Curmatura Groapelor, vom urmari in continuare, tot pe directia nord, drumul de cal si de picior care trece pe muntele Coja sau Cozia (1 54G m alt.), strabate luminisurile acestuia, trec apoi pe muntele Sasu (1 452 m alt.) si prin saua de pe muntele Joaca (1 436 m alt.), pentru a se opri in saua Vladusca - La Table (1 415 m alt.), unde face jonctiunea cu celelalte trasee care au drept loc de convergenta punctul de mai sus.

TURISMUL DE IARNA IN PIATRA CRAIULUI

Practicarea turismului de iarna (cu sau fara schiuri) in Piatra Craiului este supusa unor restrictii deosebit de severe, impuse de relieful specific al masivului care, cu deosebire pe versantii de nord-vest si de vest, prezinta riscul declansarii avalanselor (care aici antreneaza si mari cantitati de grohotis), ca efect al inclinarii accentuate a pantelor. In ceea ce priveste practicarea schiului, cele mai accesibile trasee sint, de buna seama, cele de pe versantul de rasarit (in afara de toate drumurile carosabile), mult mai ospitalier, in primul rind cele care servesc si drept trasee de acces spre adaposturile turistice din aceasta zona.

Vom recomanda, asadar, drept trasee de iarna in Piatra Craiului, urmatoarele:

Traseul B. 2: Plaiul Foii - Tamasel - Umeri - Marele Grohotis pina la Ceardacul Stanciului

Traseul B. 3: Plaiul Foii - Drumul Granicerilor - Valea lui Ivan - Cojocaru

Traseul B. 12: Zarnesti - Podul Magurii - Zanoaga - cabana ,,Curmatura'

Traseul B. 14: Zarnesti - Prapastii - Vladusca "La Table)

Traseul B. 15: Zarnesti - Podul Magurii -Pestera - Vladusca (refugiul ,,Grindu')

Traseul B. 18: cabana ,,Curmatura' - Martoiu - Vladusca (refugiul ,,Grinduu)

Traseul B. 21: (Bran) - Moieciu de Jos - Pes-tera - Vladusca (refugiul ,,Grindu')

Traseul B. 22: Sirnea - Curmatura Groapelor - Valea Seaca a Pietrelor - refugiul ,,Grindu' (sau Coja - Joaca - Vladusca)

Traseul B. 23: Dimbovicioara - Ciocanu - Piatra Galbena - Curmatura Groapelor - Coja -Joaca - Vladusca - refugiul ,,Grindu'.

Traseul B. 24: Dimbovicioara - cabana ,,Brusturet' - Valea Seaca a Pietrelor - refugiul ,,Grindu'

Traseul B. 25: Cojocaru - Valea lui Ivan - Drumul Granicerilor - Plaiul Foii (inclusiv varianta Cojocaru - cabana ,,Garofita Pietrei Craiului' - Drumul Granicerilor)

Traseele B. 24 si C. 3: cabana ,,Brusturet' - Funduri - saua Funduri - Pietricica - Podul Dimbovitei.

Traseul C. 4: Fundata - Ciocanu - Piatra Galbena - Curmatura Groapelor - Coja - Joaca - Vladusca - refugiul ,,Grindu'.

Ascensiunile de iarna fara schiuri, pe toate celelalte trasee nementionate mai sus, avind un caracter pronuntat alpin, comporta cunoscutele riscuri si dificultati specifice (avalanse etc.) care le confera caracteristicile unor trasee de performanta, rezervate celor care poseda antrenamentut si calitatile fizice necesare. In aceeasi categorie se plaseaza si creasta Pietrei Craiului, tura de iarna care a devenit un etalon pentru determinarea gradului de maiestrie alpinistica a celor hotariti sa o parcurga.

LISTA CABANELOR SI REFUGIILOR

Denumirea

Altitudinea / Locuri / Amenajari

cabana ,,Plaiu1 Foii'

849 m / 110 / bufet-restaurant, lumina electrica

cabana ,,Curmatura'

1 470 m / 75 / idem

cabana ,,Brusturet'

992 m / 60 / idem + 4 casute

cabana ,,Gura Riului'

740 m / 60 / idem

cabana ,,Garofita Pietrei Craiului'

1 100 m / 50 / bucatarie,    sala de mese

casa de vinatoare ,,Piatra Craiului'

1 090 m / 50 / inaccesibila turistilor

refugiul ,,Grindu'

1 620 m / 10 / priciuri

refugiul ,,Spirla'

1 420 m / 20 / priciuri si soba

refugiul ,,Richita'

1 685 m / 10 / priciuri (tip iglu)

refugiul ,,Virful Ascutit'

2 150 m / 10 / idem

refugiul ,,Diana'

1 510 m / distrus de incendiu in anul 1980

refugiul ,,Cabana Ascunsa'

1 620 m / distrus in 1983

Indice de trasee turistice

A. TRASEE TURISTICE RUTIERE

A. 1. Zarnesti - Plaiul Foii - Rudarita

A. 2. Podul Dimbovitei - Dimbovicioara - Brusturet

A. 3. Podul Dimbovitei - valea Dimbovitei - Satic - Cojocaru

B. TRASEE TURISTICE MARCATE .

B. 1. Plaiul Foii - La Lanturi - vf. La Om - Grindu - Vladusca (La Table) - Pestera - Zarnesti

B. 1. a. Vf. La Om - Creasta nordica - Turnu - Curmatura

B. 1. b. Vf. La Om - Creasta sudica - saua Funduri

B. 2. Plaiul Foii - Umeri - Marele Grohotis - saua Funduri - Brusturet sau Vladusca (La Table)

B. 3. Plaiul Foii - Drumul Granicerilor - Valea lui Ivan - Cojocaru (valea Dimbovitei)

B. 4. Plaiul Foii - Tamasul Mare - Richita (valea Dimbovitei)

B. 5. Plaiul Foii - Curmatura Foii - Gura Tamasului (valea Dimbovitei)

B. 6. Plaiul Foii - Padina Ursilor - Diana

B. 7. Zarnesti - Diana - Padina Inchisa - Creasta nordica - Curmatura - Zarnesti

B. 8. Valea Crapaturii - Curmatura - Zarnesti

B. 9. Padina Hotarului - Turnu - Curmatura

B. 10. Padina Sindileriei - Turnu - Curmatura

B. 11. Padina Popii - Creasta nordica - Curmatura

B. 12. Zarnesti - Podul Magurii - Zanoaga - Curmatura

B. 13. Zarnesti - Prapastii - Curmatura

B. 14. Zarnesti - Prapastii - Vladusca (La Table)

B. 15. Zarnesti - Podul Magurii - Pestera - Vladusca (La Table)

B. 16. Curmatura - Piatra Mica - Zanoaga

B. 17. Curmatura - Padinile Frumoase - Virful Ascutit (refugiu)

B. 18. Curmatura - Martoiu - Vladusca (La Table)

B. 19. Curmatura - Toanches - Pestera (Folea)

B. 20. Curmatura - Turnu - Creasta nordica - vf. La Om - Creasta sudica - saua Funduri

B. 21. Moieciu de Jos - Pestera - Vladusca (La Table)

B. 22. Sirnea - Curmatura Groapelor -Valea Seaca a Pietrelor - Vladusca (La Table)

B. 23. Dimbovicioara - Ciocanu - Pia-tra Galbena - Valea Seaca a Pietrelor - Vladusca (La Table)

B. 24. Dimbovicioara - Brusturet - Funduri - Vladusca (La Table) sau saua Funduri

B. 24. a. Brusturet - Valea Seaca a Pietrelor - Grindu sau Vladusca (La Table)

B. 25. Cojocaru - Valea lui Ivan - Drumul Granicerilor - Plaiul Foii

B. 25. a. Cojocaru - Valea Dragoslavenilor - cabana "Garofita Pietrei Craiului'

C. TRASEE TURISTICE NEMARCATE .

C. 1. Plaiul Foii - Calinet - Cioringa Mare - Virful Ascutit (refugiu)

C. 2. Plaiul Foii - Briul de Mijloc - Caldarea Ocolita - vf. La Om

C. 3. Saua Funduri - Pietricica - Podul Dimbovitei

C. 4. Fundata - Ciocanu - Piatra Galbena - Curmatura Groapelor - Vladusca (La Table)



Coltii Vatarnitei sau Vintarnitei.

Muntii Iezer, Colectia ,,Muntii nostri', nr. 33, Editura Sport-Turism, 1984

Balada Stanciu al Bratului figureaza in culegerile de balade romanesti, cu mentionarea exacta a locului.

Mai corect: Avenul din Funduri (Catalog C.N.E.F.S. - 1976).

Pentru amanunte vezi Emilian Cristea, Piatra Craiului, monografie, Editura Sport-Turism, 1984.

Cel dintii paznic al acestui adapost a fost Ion (Nita) Uretu, zis ,,Vinatoru', domiciliat pe Padina Sirnii din comuna Dimbovlcioara, unde l-am cunoscut si noi prin anii 1936-1937.

Pentru amanunte vezi Muntii Iezer, Editura Sport-Turism, 1984.

Durata reprezinta o cifra admisibila pentru un turist cu posibilitati fizice normale. Distantele sint strict informative. Diferentele de nivel sint calculate intre baza de plecare si punctul cel mai inalt atins pe traseul respectiv.

Panoul, de un real folos, este in prezent inutilizabil, textul fiind distrus de intemperii in decursul celor peste trei decenii de cind a fost montat.

La traseele B. 8, B. 9, B. 10, si B. 11 s-a adaugat in paranteza timpul necesar marsului de apropiere de la Zarnesti pina la intrarea pe traseu; diferentele de nivel si distantele sint calculate de la Zarnesti.

Se va adauga timpul necesar revenirii la baza de plecare: 2 - 3 ore pe Drumul lui Deubel, pe la Lanturi si Zaplaz (traseul B. 1 in sens invers).

Pentru a evita eventuale confuzii, reamintim faptul ca pe versantii Pietrei Craiului distingem doua zone cu numele ,,Vladusca".



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3077
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved