Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


AMPLASAREA JUDICIOASA A FERMELOR ZOOTEHNICE

Zootehnie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
RENTA VIAGERA - Cine beneficiaza de renta?
Cresterea ovinelor - Pregatirea oilor si berbecilor pentru monta
TESTE LA ZOOLOGIE SI FIZIOLOGIA ANIMALA
CONTABILITATEA ANIMALELOR SI PASARILOR: CONTABILITATEA MARFURILOR
Anemia infectioasa ecvina (A
AMPLASAREA JUDICIOASA A FERMELOR ZOOTEHNICE
ModalitAŁti de organizare a unei ferme de struti


AMPLASAREA JUDICIOASA A FERMELOR ZOOTEHNICE




Amplasarea fermelor zootehnice in teritoriu si a constructiilor in interiorul fermelor sunt deosebit de importante, putand influenta favorabil sau dimpotriva, desfasurarea procesului de productie, starea de sanatate a animalelor si confortul populatiei. Deoarece adesea alegerea locului si chiar sistematizarea interioara a fermelor nu costa mult, dar prezinta efecte pe o perioada indelungata, acestea trebuie bine gandite in perspectiva dezvoltarii fermelor si a localitatilor din jur, valorificandu‑se la maximum conditiile naturale pe care le ofera terenul. La baza optiunilor privind incadrarea fermelor intr‑o anumita zona stau studiile de organizare si de sistematizare a teritoriului, care se intocmesc sub coordonarea autoritatii administrative, la nivel de judet si la nivel de localitate, in conformitate cu prevederile Legii administratiei publice locale nr. 215/2001. Inexistenta acestor studii sau efectuarea lor dupa amplasarea unor obiective zootehnice sau de industrializare a produselor agricole, poate cauza neplaceri mari investitorilor si chiar pierderi economice considerabile. Pentru localizarea amplasamentului fermei in cadrul aceleiasi solutii generale, se iau in considerare o serie de deziderate de ordin economic si igienico‑sanitar, intre care trebuie sa se realizeze un echilibru.

Dezideratele economice reclama in primul rand legatura fermelor cu locul de prelucrare si desfacere a produselor obtinute. In general, fermele de vaci cu lapte, de gaini ouatoare si de animale la ingrasat se amplaseaza in zona preoraseneasca, iar fermele de reproductie, de crestere si de selectie, in zona rurala, mai departe de marile orase. Amplasarea fermelor zootehnice mai este conditionata si de situatia cailor de comunicatie, de volumul si distantele de transport pentru furaje, produsele animaliere si de sursa de energie, care influenteaza in mare masura eficienta economica a productiei. In acelasi timp, atragem atentia asupra faptului ca amplasamentul fermelor de vaci, de gaini ouatoare si de animale la ingrasat in apropierea marilor centre industriale cresc riscurile de supraincarcare cu poluanti a organismelor, care nu numai ca imbolnavesc animalele, dar se elimina prin produsele alimentare si influenteaza negativ si sanatatea oamenilor.

Dezideratele igienico – sanitare conditioneaza riscul de aparitie a unor boli infectioase si parazitare, protectia mediului ambiant si apararea sanatatii publice. Alegerea locului pentru amplasarea fermei se va face dupa un prealabil studiu din punct de vedere igienic al solului, apei si a climei (directia vanturilor dominante, nivelul si repartitia precipitatiilor etc.).

Terenul destinat pentru constructii zootehnice trebuie sa fie pe cat posibil ferit de vanturile dominante, puternice si reci, preferandu‑se pantele dealurilor opuse acestora. Terenurile plane nu se recomanda, deoarece complica lucrarile pentru scurgerea si evacuarea apelor meteorice si a dejectiilor. Pantele sudice, uniforme, de aproximativ 0,5-3 %, sunt mai avantajoase, deoarece permit totodata si o buna expunere la radiatia solara. Fermele de animale insa este bine sa fie amplasate mai jos decat nivelul localitatilor apropiate, pentru a se preveni scurgerea apelor meteorice si a dejectiilor spre acestea. Se vor prefera solurile cu permeabilitate mare pentru apa si aer, capilaritate si capacitate de retinere a apei mica, deoarece aceste soluri prezinta o capacitate maxima de autopurificare naturala. Se vor evita vaile stramte, neinsorite si terenurile din apropierea baltilor, unde se dezvolta usor insectele transmitatoare de boli si generatoare de disconfort. Locul trebuie sa fie cu cel putin 0,5 m deasupra nivelului maxim posibil al apelor in cursul inundatiilor. Pentru fermele zootehnice mari, ca nivel maxim al apelor se considera cel care poate fi atins odata la 100 de ani (risc 1 %), iar pentru fermele mici - nivelul ce poate fi atins cu ocazia inundatiilor ce au loc odata la 50 de ani (risc 2 %).



Sursele de apa potabila conditioneaza direct amplasarea fermelor de animale. Acestea trebuie sa asigure apa potabila la calitatile cerute de standardele in vigoare si in cantitati suficiente, luand in considerare si perspectivele de dezvoltare a fermei. Deciziile se vor lua numai dupa studierea atenta a hartilor hidrografice ale regiunii si a forajelor de proba.

Distanta fata de drumuri trebuie sa asigure o zona de protectie care sa previna contractarea unor boli, ce ar putea fi transmise prin mijloacele de transport si praf. Normativul sanitar veterinar privind amplasarea, proiectarea si sistematizarea obiectivelor zootehnice si de industrie alimentara, aprobat prin Ordinul nr. 76 / 1979 al Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare, prevede ca perimetrul fermei de animale sa nu fie mai aproape de 22 m de la drumurile nationale, europene si liniile de cale ferata, 20 m de la soselele judetene si 18 m de la drumurile comunale.

Distantele dintre diferitele unitati zootehnice trebuie sa asigure prevenirea transmiterii bolilor prin curentii de aer si insectele vectoare. Sunt stabilite oficial urmatoarele distante minime: 100 m - intre fermele avicole cu pui de carne; 50 m - intre statia de incubatie si diferite ferme avicole; 50 m - intre fermele avicole cu pasari adulte si fermele avicole cu tineret; 500 m - intre fermele (sectoarele) de pasari cu linii pure si cele cu bunici; 1 500 m - intre fermele avicole si abatorul de pasari; 100 - 200 m - intre unitatile cu animale de blana si celelalte unitati zootehnice; 1 500 m - intre fermele de porci/pasari de reproductie si celelalte ferme zootehnice.

Distantele fata de unitatile industriale si fata de locurile publice de odihna si recreatie se stabilesc in baza prevederilor Legii de protectie a mediului nr. 137/1995 si a Ordinului ministrului Padurilor si protectiei mediului nr. 125/1996. Conform acestor reglementari, initierea unei lucrari de constructii si montaj, la un obiectiv nou, este permisa numai dupa obtinerea acordului de mediu, iar acesta se poate obtine, de regula, dupa efectuarea unui studiu de impact asupra mediului. Studiile de impact asupra mediului se solicita pentru toate obiectivele si activitatile pentru care este obligatorie obtinerea autorizatiei de mediu: cresterea animalelor; industrializarea produselor agricole si zootehnice; epurarea si evacuarea apelor uzate etc.  

Distantele de protectie sanitara intre zonele locuite si constructiile zootehnice, cu anexele acestora, se stabilesc pe baza studiilor de impact asupra sanatatii populatiei si a mediului inconjurator, luandu-se in considerare Normele de igiena si recomandarile privind mediul de viata al populatiei, aprobate prin Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 536 din 1997. Distantele minime dintre zonele protejate si fermele de animale, recomandate prin acest Ordin, sunt, dupa cum urmeaza: 100 m - pentru fermele de cabaline si de ovine; 200 m - pentru ingrasatoriile de bovine cu pana la 500 de animale;  500 m - pentru ingrasatoriile de bovine cu peste 500 de animale, fermele de porci cu pana la 2 000 de animale si fermele de pasari cu pana la 5 000 de pasari; 1 000 m - pentru fermele cu peste 500 de pasari si pentru fermele de porci cu 2000 - 10 000 de animale etc.  Asigurarea acestor distante intre fermele de animale si centrele locuite este necesara, deoarece obiectivele zootehnice genereaza mirosuri, gaze nocive, pulberi si microorganisme. Desigur potentialul poluant al fermelor de animale poate fi foarte mult redus, prin respectarea regulilor de igiena in incinta fermelor si prin utilizarea filtrelor pentru retinerea prafului si a microorganismelor.



Distantele dintre constructii in cadrul fermelor se stabilesc in raport cu cerintele igienice, de asigurare a iluminarii naturale si de paza contra incendiilor. Cerintele igienice au in vedere prevenirea transmiterii unor boli, de la un adapost la altul, prin sistemele de ventilatie si asigurarea unui aer curat, neviciat. Se considera ca, in cazul adaposturilor cu guri de ventilatie corect executate si amplasate corespunzator, este necesar sa se asigure distanta minima de 10 m intre adaposturile cu parter si etaj si cel putin 6 m intre adaposturile – parter fara padocuri. Pentru asigurarea iluminarii naturale a adaposturilor distanta dintre acestea trebuie sa fie cel putin egala cu de doua ori inaltimea adaposturilor (obstacolelor).

Normele de prevenire si de stingere a incendiilor prevad asigurarea distantelor in raport cu gradul de rezistenta la foc al constructiilor. Distanta minima (10 m), derivata din cerintele de ordin igienic, este suficienta si pentru protectia contra incendiilor, in cazul adaposturilor din materiale rezistente la foc. Pentru adaposturile din materiale semi-rezistente la foc, semi-combustibile, combustibile si inflamabile, trebuie sa se asigure distante mai mari (12-20 m).

Orientarea cladirilor trebuie sa se faca in raport de vanturile dominante si de punctele cardinale. Adaposturile inchise se vor dispune cu axa longitudinala pe directia principala a vanturilor dominante, pentru a se expune vantului o suprafata cat mai mica din adapost. In cazul constructiilor zootehnice deschise pe o latura (saivane) si a celor cu ferestre si usi pe o singura parte (puiernite in sistem semi-intensiv) este indicata orientarea cu partea inchisa pe directia vantului, deoarece iarna la nivelul ferestrelor si a geamurilor se realizeaza pierderi importante de caldura mai ales sub actiunea vantului. Fata de punctele cardinale orientarea adaposturilor trebuie sa se faca astfel ca in interiorul acestora sa se realizeze o iluminare maxima. In principiu, se recomanda, ca adaposturile cu ferestre pe ambele laturi lungi sa fie orientate cu axa longitudinala pe directia N - S, iar cele cu ferestre pe o singura parte sau cu o latura deschisa, sa fie orientate cu aceasta latura spre sud. Pentru localitatile in care vanturile dominante au o alta directie decat cea nordica, este necesara o conciliere intre cele doua cerinte de orientare (dupa vantul dominant si punctele cardinale). Pentru astfel de situatii si pentru adaptarea la conditiile impuse de teren (panta) se admit devieri de la directiile indicate cu 25-45°.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2052
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site