URBAN. URBANIZARE - ASPECTE SI DELIMITARI CONCEPTUALE

Nu putem analiza urbanul fara sa-i cunoastem limitele. Cum anume este el definit? Care sunt granitele orasului? In statisticile oficiale se opereaza cu doua tipuri de definitii ale urbanului, localitatile urbane fiind definite fie in functie de numarul minim de locuitori, fie dupa criterii administrative specifice fiecarei tari. Si intr-un caz si in celalalt ceea ce numim "urban" difera foarte mult d ela o tara la alta.

Ex:     un studiu[1] publicat in 1989 sub egida Natiunilor Unite releva faptul ca functie de numarul minim de locuitori sunt considerate localitati urbane asezarile cu:

100 locuitori - Uganda

• 200 locuitori - Danemarca, Suedia (cu mentiunea existentei unei distante de sub 20 metri intre cladiri), Norvegia
• 400 locuitori - Albania
• 1000 locuitori - Columbia, Irlanda, Panama
• 2000 locuitori - Argentina, Angola, Franta, Germania, Israel, Olanda, etc.
• 2500 locuitori - Mexic, SUA, Venezuela, etc.
• 5000 locuitori - Austria, Coreea de Sud, Liban, Pakistan, Sudan, etc.
• 10000 locuitori - Grecia, Italia, Malaezia, Portugalia, Spania, Elventia
• 20000 locuitori - Nigeria
• 30000 locuitori - Japonia

Se ridica intrebarea: cat de relevante pot fii eventualele studii comparative internationale privind ritmul urbanizarii sau nivelurile sale in conditiile in care este probabil ca in anumite situatii satele anumitor tari sa ofere un nivel de urbanizare superior oraselor altora.

A doua directie de definire a urbanului    - in functie de criterii administrative - ridica si ea dificultati intrucat

• unele statistici mentioneaza doar numarul oraselo, care difera foarte mult d ela o tara la alta:

Birmania - 301 orase,

Laos - cele mai mari 5 localitati,

Libia - 4 localitati,

etc.

in alte tari se precizeaza numai tipurile de asezari urbane:

Algeria - localitatile importante cu autoguvernare locala,

Belgia - orasele, aglomerarile si comunele urbane,

Brazilia - centrele administrative ale municipiilor si districtelor,

etc.

Urbanizarea [2] este un proces complex caracterizat prin simultaneitatea unor fenomene precum:

• schimbare sociala,
• modernizare si
• concentrare a populatiei

Prin urmare, urbanizarea poate fi definita in trei feluri:

1. ca proces de crestere a ponderii populatiei unei tari concentrate in ariile urbane si totodata in marile centre urbane ale tarii respective (interpretarea demografica);
2. ca proces de transformare a structurii economice si a structurii ocupationale a populatiei unei tari (interpretarea economica); in acest caz procesul este corelat cu nivelul de dezvoltare economica;
3. ca proces de transformare a modelului comportamental al populatiei (interpretarea behaviorista[3]).

Urbanizarea [4] - proces global prin care se produce o transformare a structurilor sociale si profesionale, o restructurare a formelor de existenta rurala si a vechilor forme urbane dupa modele noi.

Urbanizarea se realizeaza pe mai multe directii:

1. prin dezvoltarea oraselor existente,

2. prin transformarea unor localitati rurale in orase,

3. prin patrunderea unor caracteristici urbane in toate tipurile de colectivitati (urbanizare difuza).

Sociologia analizeaza transformarile pe care urbanizarea ca proces, le antreneaza pe plan social, respectiv: frustrarea indivizilor, cresterea frecventei divorturilor, a delicventei in general si a celei juvenile in special, etc.

Rata urbanizarii in lume [5]

De-a lungul istoriei fenomenul urbanizarii a cunoscut forme si ritmuri diverse, de la tara la tara. Modalitatile diferite prin care se realizeaza procesul de urbanizare arata necesitatea studierii si altor tipuri de asezari, nu doar a celor urbane. Identificarea diferitelor stadii de dezvoltare, a pragurilor specifice anumitor trepte calitative in evolutia asezarilor necesita o perspectiva mai larga si o analiza aprofundata a determinarilor complexe care au loc.

Fenomenul urban este o trasatura caracteristica a civilizatiei contemporane. Despre un fenomen urban ca atare se poate vorbi incepand cu a 2-a parte a secolului al XIX-lea, odata cu proliferarea de noi orase (orasele-ciuperci din America) si a dezvoltarii noilor cartiere din orasele industriale. Globalizarea acestuia s-a produs insa in a doua jumatate a secolului XX, odata cu explozia demografica si dezvoltarea relatiilor internationale pe multiple planuri (economice, comerciale, culturale, politice, etc.).

Sunt remarcabile cateva date, care ilustreaza acest fenomen:

. in perioada 1800 - 1950 populatia mondiala a crescut de 2,6 ori, in timp ce populatia urbana a crescut de 10 ori mai repede;

. numai intre 1900 si 1950, in timp ce populatia mondiala a crescut cu 50%, populatia urbana s-a dublat, indicand ritmul tot mai accelerat de crestere a urbanizarii;

. intre 1950 si 1985 populatia urbana a globului s-a triplat, crescand cu 1,25 mlrd. locuitori (OCF); cresterea a fost mult mai rapida in tarile mai putin dezvoltate (de 4 ori) decat in cele dezvoltate (de 2 ori);

. daca intre 1920 si 1980 populatia rurala din tarile in curs de dezvoltare s-a dublat, populatia urbana a acestora a crescut de 10 ori atingand 1 mlrd. De locuitori (OCF);

. in 1980 1 din 3 persoane locuia in mediul urban, fata de 1 din 8 in 1940 si 1 din 10 locuia in orase de peste 1.000.000 locuitori, comparativ cu 1 din 100 in 1940.

Cele mai recente date indica faptul ca populatia urbana mondiala a depasit pragul de 50% din populatia lumii.

MARILE ORASE ALE LUMII

un document Natiunile Unite - 2003:

populatia urbana a lumii era de

1 bilion - 1960

2 bilioane - 1985

3 bilioane - 2003

se asteapta o crestere de pana la 5 bilioane de locuitori pana in 2030, adica o crestere de 60% in doar 25 de ani

in 2003 aproape 48% din populatia lumii traia in zone urbane, urmand ca acest numar sa creasca la 61% pana in 2030

pentru prima data in istoria omenirii majoritatea populatiei va locui in mediul urban

cu actuala rata de crestere, populatia lumii se va dubla la fiecare 38 de ani

aproape toate aceste cresteri vor aparea in orasele si zonele metropolitane ale lumii in dezvoltare, migratiile dinspre rural spre urban fiind cele care vor avea cea mai mare contributie in acest proces

Nu toate tarile experimenteaza aceasta forma de dezvoltare metropolitana pe care o resimt SUA, insa absolut toate se afla intr-un proces de dezvoltare urbana care va produce mai devreme sau mai tarziu orase giganti si urbanizare la nivel de regiune - dezvoltare regionala.

DOGAN, M., KASARDA, J. [6]

1950 - 78 orase pe glob cu populatii de minim 1 milion de locuitori

1975 - 65 arii metropolitane avand minim 10 milioane de locuitori

2000 - 251 de arii metropolitane avand minim 10 milioane de locuitori

Cresterea marilor regiuni/arii metropolitane se va accentua

se anticipeaza ca in 2015 vor exista 358 de aglomeratii urbane cu populatii de cel putin 10 milioane de persoane si ca mai mult de o treime din populatia urbana va trai la periferii.

cresterii rapide si extinderii oraselor in tarile in curs de dezvoltare, in special in Asia, i s-a atribuit un nou termen - hyperurbanizare

Concluziile principale legate de fenomenul contemporan al urbanizarii sunt:

. populatia urbana a lumii creste mult mai repede decat cea rurala;

. populatia urbana din tarile in curs de dezvoltare creste mult mai repede decat cea din cele dezvoltate;

. populatia din orasele milionare (care depasesc 1 milion de locuitori) creste mult mai repede decat cea din restul oraselor.

DEFINITII ALE ORASELOR SI ALE ALTOR FORME URBANE

Orasul - asezare omeneasca importanta, care constituie un centru administrativ, industrial, comercial, politic si cultural.

Dictionarul Limbii Romane Moderne, Academia R.P.R., 1958

Orasul - forma complexa de asezare omeneasca, cu populatie numeroasa, avand, de obicei, functie politica-administrativa, industriala, comerciala sau culturala. Dimensiunile, caracterul si functiile orasului prezinta mari variatii.

• in general, o. cuprinde o mare aglomerare de cladiri, care formeaza ansambluri arhitecturale caracteristice; spatiul sau, relativ restrans, este organizat in zone cu utilizari bine definite (z. industriale, comerciale, administrative, de invatamant, de locuinte, parcuri si gradini) si exercita o mare influenta economica si organizatorica asupra zonei inconjuratoare. Orasul modern se caracterizeaza printr-o activitate dinamica si intensa, concentrata pe o mica portiune de teren, dezvoltata mai putin prin resursele sale interne si in marea ei majoritate pe seama unor intinse si multiple legaturi economice cu teritoriile din jur; concentreaza, prelucreaza si redistribuie bunurile. Este format din orasul propriu-zis (intravilanul) aglomerare mare de populatie indeplinind functii productive si neproductive (de deservire) si dintr-o zona preoraseneasca (hinterland sau extravilan) care serveste interesele generale ale orasului, prin multiple si stranse legaturi economice.

Dictionar Enciclopedic Roman, Acad. R.P.R.- 1965, ed. Pol.Buc. - vol. 3 (pag. 595)

City - O asezare care-si genereaza in mare masura cresterea sa economica din propria sa economie (locala).

Town - O asezare care nu-si genereaza cresterea economica din propria sa economie (locala) si nu a realizat acest lucru niciodata; exportul ocazional generat de oras (town) pentru el insusi nu a produs ca urmare o crestere auto-generata importanta.

Stagnant city - O asezare care a crescut ca un "city" si care a incetat sa mai creasca astfel.

Arie metropolitana - Economic este acelasi lucru ca "city". Politic, inseamna un oras care s-a extins dincolo de limitele sale formale in procesul de (inghitire) cuprindere a fostelor orase (towns) si care, in anumite situatii se intrepatrunde cu alte "cities", anterior distincte.

Jane Jacobs - The Economy of Cities, 1961

Conurbatie - arii urbane constituite prin fuziunea mai multor orase care s-au dezvoltat separat

- este produsul exurbatiilor.

. termen introdus de Patrick Geddes (Cities in Evolution, 1915) - sociolog si urbanist

. provine din latinescul con = cu si urbs = oras; conurba ia presupune o grupa apropiata de orase unite prin legaturi stranse de productie.

Adeseori orasele dintr-o conurbatie se contopesc si formeaza arii continue urbanizate, desi din punct de vedere juridic ele pot exista autonom. De regula, in centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important in jurul caruia se situeaza orasele mai mici, orase-satelit sau comune suburbane (V. Cucu).

Exurbatie - proces complex de revarsare a populatiei, a cadrului construit si a noilor structuri urbane dincolo de vechiul perimetru al unui oras.

Inurbatie - crestere urbana care se realizeaza prin concentrarea populatiei si a noilor structuri urbane in vechiul perimetru administrativ al orasului.

Megalopolis - ansamblu urban gigant, rezultat al unor conurbatii multiple si complexe, luand forma unui oras "continuu", care s-a format atunci cand interstitiile rurale dintre ariile metropolitane au fost inghitite de cresterea urbana.

. utilizat de Jean Gottman (geograf) pentru a desemna ansamblul urbanizat de pe coasta de nord-est a SUA (BOSWASH) in 1957

Megalopolis or the Urbanisation of the Northeastern Seabord

Metropola - Termen pastrat de la vechea denumire greceasca data oraselor-state (mater = mama, polis = oras), metropola semnifica pozitia marilor orase multimilionare, puternic extinse in teritoriu. Printre metropolele actuale se remarca orasele: New York, Shanghai, Tokyo, Buenos Aires, Paris, Beijing, Londra, Ciudad de Mexico, Moscova, Los Angeles, Calcutta etc.

Zona metropolitana - Presupune o arie care cuprinde nu mai putin de 100 000 locuitori si care are in interiorul ei un oras (sau o aglomeratie urbana) de 50 000 locuitori sau mai mult si suburbii cu caracteristici proprii centrelor metropolitane.

Aglomeratia urbana - Este forma cea mai dezvoltata si dinamica a orasului modern, efect al dinamismului economiei tarii si expansiunii in teritoriu a procesului de urbanizare. Aglomeratia urbana reprezinta o arie urbanizata formata de un oras (de cel putin 50 000 locuitori) si zona sa suburbana (comune suburbane, orase mici) dependenta de el, desfasurata pe o suprafata relativ restransa (cu o raza pana la 50-60 km in jurul centrului principal). In acest sens, in tara noastra putem considera ca aglomeratii urbane bine definite - sau in evolutie spre aceasta forma corespunzatoare a orasului modern - capitala tarii si orasele cu profil industrial predominant sau cu functii complexe desfasurate in cadrul unui teritoriu vast (Brasov, Sibiu, Arad, Baia Mare s.a.).

Cucu, V., - Geografia populatiei si asezarilor umane, ed. Tehnica, 1981

Aglomeratia urbana - se constituie ca o acumulare continua de oameni si mijloace de productie in teritoriul inconjurator al unui oras, ingloband localitatile invecinate, incat in conditiile unei dezvoltari coordonate, teritoriul ocupat isi sporeste odata cu gradul de industrializare si gradul de ocupare si dotare.

Al. Sandu - Teoria structurilor urbane, curs , 1982

Aglomeratia urbana - Concentrare urbana formata din orasul propriu-zis si o parte din localitatile apropiate lui, cu care acesta intretine relatii intense de natura economica si de asigurare cu forta de munca () Aglomeratia presupune o dependenta mai accentuata a unor orase de unul principal.

Erdeli, G., - Dictionar de geografie umana , Ed. Corint 1999

Aglomeratia urbana - O forma complexa de asezare umana rezultata din extinderea procesului de urbanizare si in care un oras se dezvolta in corelare cu comunele inconjuratoare, in sistem institutional, conform unui unic plan (cu caracter) director si unic regulament de urbanism. Localitatile isi pastreaza identitatea rezultand structuri intercomunale pentru principalele probleme de

servicii urbane.

INCD - Urbanproiect - studii de urbanism si amenajarea teritoriului

Periurbanizare - procesul complex de crestere periferica a aglomerarilor urbane. Termenul a fost introdus in vocabularul de specialitate incepand cu anii '80, ca o reactie la multitudinea termenilor ce incercau sa defineasca fenomenul (ex: suburbanizare, rurbanizare, exurbanizare). Cresterea urbana determina o mutatie a functiunilor solului. Se pot distinge trei cazuri principale ale modificarilor mediului rural si agricol: un spatiu rural si agricol care dispare aproape cu desavarsire, cum se intampla in cazul specific al zonelor periurbane cele mai apropiate de marile aglomerari; un spatiu rural si agricol care devine interstitial; un spatiu agricol care se pastreaza inca, dar in care societatea rurala se schimba (definit prin ceea ce s-ar numi "rurban" sau "a treia coroana"). Cresterea periferica a populatiei si a spatiilor reprezinta o forma a procesului de urbanizare a societatii.

Charpentier, M., A. - Periurbanul in Franta - S n eza documentara, 1997

Cum au aparut aceste schimbari?

Cum arata viata in regiunile metropolitane multicentrice/multinucleate?

Cum s-a schimbat viata in aceste zone?

Prin ce difera ea de trecut?

Cum a facut urbanizarea loc procesului de dezvoltare regionala?

Cum arata cultura metropolitana in noile spatii regionale si prin ce si cum difera ea fata de viata orasului din trecut?

Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile carora vine sa le raspunda noua sociologie urbana!

NSU are trei dimensiuni aditionale:

trecerea la o perspectiva globala

atentia pentru forta economica a centrilor generatori ai dezvoltarii urbane si suburbane

aprecierea rolului culturilor in viata metropolitana si in configurarea spatiului construit

GLOBAL SI METROPOLE

Metropola contemporana este consecinta interactiunii continue dintre fortele economice, politice si culturale.

In ultimii ani urbanistii au inceput sa acorde atentie/importanta sau sa aprecieze cat de importanta este legatura dintre orase sau suburbii si schimbarile economice. Inainte de anii '70, in statele dezvoltate, se presupunea ca cea mai puternica influenta asupra cresterii urbane si dezvoltarii (dpdv economic) era comportamentul oamenilor de afaceri din oras

se dechide un magazi/fabrica

se creeaza locuri de munca

locuitorii orasului sunt cei care se angajeaza aici

produsele pot fi vandute si pe plan national

localnicii sunt mandri si sustin afacera vecinului - cel mai adesea pentru ca nu au unde sa mearga in alta parte

Acest tip de afaceri nu mai exista.

activitatile economice ale comunitatilor metropolitane au devenit din ce in ce mai puternic controlate prin decizii luate la nivel mondial.

afacerile sunt controlate de persoane alflate la distanta (filiale, reprezentanti)

SUNTEM PESTE TOT!

SUNTEM MAI APROAPE DE VOI!

Perspectiva globala are implicatii importante pentru studiul regiunilor metropolitane

Inainte de anii '70 sociologii urbani vedeau si explicau schimbarile dintr-un oras ca fiind rezultatul interactiunilor unor interese locale intr-un spatiu comun - organizarea orasului nu era nascocirea cuiva anume ci era rezultatul mai multor decizii individuale, independente, bazate pe considerente morale, plitice, ecologice si economice.

Astazi, competitia are loc intre regiuni

zonele de influenta ale centrelor urbane sunt din ce in ce mai mari

orasele sunt mai mult noduri de retele decat simple puncte pe o harta

Inainte de '70 cercetatorii urbani priveau orasul si cresterea suburbana ca pe o expresie a dorintelor individuale

oamenii se mutau din oras in suburbie pentru ca apreciau mai mult acel stil de viata

investitorii alegeau un teren pe care construiau o afacere pentru ca le placea locatia

sociologia urbana dinainte de 70 vedea cresterea urbana aproape exclusiv in aceasta maniera.

Astazi suntem constienti de existenta unor forte sociale puternice care pot crea oportunitati care la randul lor pot convinge oamenii sa urmeze cursul unor actiuni pe care poate ca altfel nu le-ar fi facut.

Doua dintre aceste forte sunt

guvernarea

sectorul imobiliar

dinamicile urbane sunt rezultatul dinamicilor societale

scara de referinta economica si politica nu mai este nationala ci mondiala

tehnostiinta penetreza societatea si da nastere unor noi culturi comunicationale

spatializarea colectiva se diversifica si mobilitatea creste

raporturile si conflictele sociale se redefinesc

guvernarea

In oras interesele private se opun din ce in ce mai mult deciziilor publice

asistam la o privatizare masiva a serviciilor si a retelelor

grupurile private multinationale se constituie in interlocutori influenti ai puterii publice

societatea civila participa la luarea deciziilor

mobilitatile spatiale se diversifica

S-au schimbat raporturile populatie - timp - spatiu (intre locul de munca, de locuit, de loisir, de formare, de administratie), consecintele fiind foarte importante:

asupra modurilor de viata

asupra notiunii de cartier ca unitate spatiala de viata

asupra transporturilor

De unde rezulta segregari intre:

populatiile mobile si favorizate

populatiile imobile si defavorizate

Cum se poate concepe spatiul public urban pentru a raspunde in acelasi timp:

mobilitatii si imobilitatii

proximitatii si rapiditatii?

orasul este produs de catre actorii sai in functie de potentialul fiecaruia.

Exista 4 tipuri de actori care formeaza orasul: economici, politici, tehnici si sociali in functie de :

statut

strategii

potential (financiar, cultural sau relational)

Actorii nu se afla pe pozitii de egalitate:

nu au acelasi potential

nu dispun de aceeasi capacitate de a-si mobiliza potentialul.

ABORDAREA SOCIOSPATIALA

In trecut, urbanistii au privit spatiul ca pe un simplu cadru de desfasurare al activitatilor sociale. Aceasta viziune este una limitata, spatiul fiind nu doar cadru ci si parte a interactiunii.

spatiul afecteaza modul in care simtim ceea ce facem

oamenii modifica spatiul si construiesc noi medii care sa serveasca mai bine nevoilor

relatia biunivoca dintre spatiu si individ

Configuratie spatiala si comportament

In ultimii trezeci de ani s-au realizat numeroase studii asupra relatiei mediu (spatiu urban)-comportament din perspectiva mai multor discipline. In ceea ce priveste urbanismul, principalul obiectiv al acestor studii a fost acela de a realiza o legatura intre planificarea urbana si analiza spatiului, fapt ce a necesitat folosirea mai multor metode de lucru si tehnologii, dupa cum urmeaza:

Proxemica

Printre lucrarile care au evidentiat legatura dintre mediul inconjurator si comportamentul uman, cartea lui Edward T. Hall - antropolog cultural - este pe departe cea mai reprezentativa. The Hidden Dimension (1966) pune accentul asupra modului in care diferite culturi folosesc spatiul public, Hall evidentiind doua problematici, si anume:

modul in care oamenii folosesc efectiv mediul fizic inconjurator, nu doar modul in care reactioneaza asupra sa si

modul in care este folosit spatiul in relatie cu interactiunea sociala. El a inventat cuvantul proxemica prin care intelege studiul actiunilor pe care omul le face in timp ce percepe si foloseste in diferite moduri spatiile - intime, personale, sociale sau publice - urmand, inconstient, traditia sa culturala. Cercetarea lui a avut la baza interviurile - analiza calitativa, nonexperimentala si descriptiva - si observatia directa.

Observatia

In 1970, sociologul William H. Whyte a creat un mic grup de cercetare numit, sugestiv, "The Street Life Project" si impreuna au observat mai multe piete si parcuri mici din New York cu scopul de a afla de ce anumite spatii ale unui oras raspund nevoilor oamenilor in timp ce altele nu, iar apoi au sugerat care ar putea fi elementele de baza ale unui mic spatiu (public) urban de succes. Rezultatul studiului s-a concretizat in lucrarea The Social Life of Small Urban Spaces(1980) si un film realizat pe baza acesteia. Studiul asupra modului in care oamenii populeaza cele mai intens folosite spatii urbane s-a realizat pe baza observatiei directe, a interviurilor precum si cu ajutorul unei camere video care "supraveghea" activitatile din spatiul respectiv zilnic cate 10 ore pe zi (de la ora 8 dimineata pana la 18 seara). Camera a vut un rol foarte important in faza de evaluare pentru ca a permis analiza actiunilor fiecarui individ in parte.

Foarte important la acest studiu este insa faptul ca observatiile facute de Whyte si echipa sa arata ca oamenii cauta intr-un spatiu, cel mai mult, confortul psihologic. De fapt, ei au aratat chiar ca pietonii sunt dispusi uneori sa sufere un anumit disconfort fizic pentru a-si putea satisface nevoile psihologice de baza (imaginile de mai jos ilustreaza acest lucru).

Evenimentele placute, linistite, sunt determinante in formarea sau conturarea unui comportament in spatiul public urban. Descoperirile lui Russell si Mehrabian[7], cum ca anumite emotii generate de un spatiu sunt asociate cu dorinta de apropriere a acestuia, indeamna la identificarea acestor emotii. Incercarile de diferentiere a stimulilor s-au concentrat mai ales asupra detaliilor vizibile, in timp ce aspectele legate de planul experientei afective au fost mai putin studiate . Comportamentul exploratoriu, prin care individul cunoaste un spatiu, este influentat de complexitatea de culori, forme si activitati umane, prin faptul ca acestea starnesc, inconstient, interesul si curiozitatea fiecaruia. Punctele de atractie sunt cele care modifica perceptia individului asupra distantelor in spatiu (a se vedea Figura 1 si Figura 2)

Schema de analiza a spatiului public urban

Am vorbit pana acum despre comportament si personalitate in spatiu public si am stabilit ca nu putem face o analiza a modului/felului in care oamenii actioneaza si reactioneaza intr-un spatiu fara a sti care sunt caracteristicile acelui spatiu - pentru ca oamenii reactioneaza diferit la stimuli diferiti.

Am vorbit despre impactul pe care marele oras il are asupra personalitatii individului, personalitate care se reflecta in relatiile lui cu ceilalti si am stabilit ca analiza comportamentului social se poate realiza pornind de la analiza comportamentelor individuale.

Experienta ne poate confirma faptul ca un oras/un spatiu public bun, de calitate, este un oras/spatiu mai dinamic, mai plin de viata pentru ca oamenii si-l aproprie si participa la viata sa, numarul activitatilor optionale si sociale despre care vorbea J. Gehl cresc si dau dinamism si culoare orasului.

In continuare voi prezenta conceptia lui Jan Gehl[9] despre ce anume inseamna un oras de calitate si mai apoi despre atributele unui spatiu public de calitate, atribute identificate si transpuse intr-o grila de analiza de catre Project for Public Spaces in urma a 30 de ani de experienta in proiectare spatiilor publice. Pornind de la aceste "grile", cum le-am numit, doresc sa realizez o analiza a spatiului public bucurestean urmata de o analiza a relatiei dintre spatiu si comportament in spatiul public bucurestean.

Un oras de calitate

Asistam astazi la o importanta mult mai mare acordata dimensiunii umane in procesele de planificare urbana precum si nevoii de calitate a spatiilor publice ale oraselor.

Orasele isi redescopera spatiile publice si apare, in acelasi timp, tot mai puternica, constiinta nevoii unui mediu inconjurator de calitate pentru locuitori, acestia fiind invitati sa participe la viata orasului. De asemenea, exista o tendinta de reducere a spatiilor de parcare si a limitarii traficului auto in centrul oraselor astfel incat sa se creeze spatiu pentru activitatile locuitorilor (fiind vizate in special activitatile optionale si cele sociale).

Jan Gehl identifica doua directii, opuse ca demers, in procesele de planificare a oraselor. Pe de o parte, in unele orase viata publica si mersul pe jos dispar pe zi ce trece, accentuand faptul ca viata se privatizeaza din ce in ce mai mult[11], asa cum remarca si Sennett in lucrarea sa . In alte orase , viata publica este cu mare atentie sustinuta prin introducerea unor spatii pietonale in scopul de a suplimenta sfera vietii private cu posibilitatea de alegere intre activitati publice diferite. Oamenii sunt invitati in oras, sunt invitati sa redescopere viata orasului. Faptul ca oamenii din lumea intreaga raspund cu energie si entuziasm acestor provocari denota importanta pe care o au astazi, in perceptia lor, spatiile publice in care se pot intalni si in care pot fi impreuna (imaginile de mai jos ilustreaza acest lucru). In societatea intimista spatiile publice castiga in importanta.

Un spatiu public de calitate

In urma analizelor asupra a mii de spatii publice din lume, echipa Project for Public Spaces (PPS) a identificat 4 atribute cheie pe care trebuie sa le indeplineasca un spatiu public de calitate, si anume:

sa fie accesibil

oamenii sa fie prinsi in diverse activitati

sa fie confortabil si sa aiba o imagine buna

sa fie un spatiu sociabil, in care oamenii sa se intalneasca si sa fie impreuna

Pe baza acestor atribute ei au realizat o diagrama - diagrama spatiului - care sa serveasca drept instrument in analiza unui spatiu, bun sau rau (Figura 6). Diagrama cuprinde patru zone concentrice:

in centru se afla spatiul supus analizei la un moment dat;

spatiul poate fi evaluat pornind de la cele patru atribute enuntate mai sus si care se regasesc in diagrama in cercul portocaliu;

in zona verde se regasesc un numar de aspecte intuitive sau calitative in baza carora poate fi judecat spatiul;

ultima zona, cea albastra, corespunde indicatorilor (aspecte cantitative ce pot fi masurate statistic)

Figura 6 - adaptare dupa Diagrama spatiului realizata de PPS

Acces si legaturi

Accesibilitatea unui spatiu poate fi judecata prin raportare la legaturile cu spatiul inconjurator (cu intregul oras), atat din punct de vedere vizual cat si fizic. Un spatiu public bun este un spatiu usor de accesat si de traversat fiind vizibil atat de la distanta cat si de aproape. Limitele spatiului sunt la fel de importante: de exemplu un lant de magazine situate de-a lungul unei strazi ofera o priveliste mult mai interesanta si prezinta mai multa siguranta decat un perete gol.

imaginea 7 Pioneer Courthouse Square, Portland, SUA sursa www.pps.org

Functiuni si activitati

Activitatile sunt cele care dau culoare si dinamizeaza spatiul. Fara ele spatiul ar fi gol iar acesta poate fi un semnal negativ; ele ofera motive oamenilor sa vina in locul respectiv.

Imaginile 10 si 11: Kungstradgarden, Stockholm, Suedia - sursa www.pps.org

Sociabilitate

Atunci cand oamenii isi intalnesc prietenii, cand isi cunosc sau isi saluta vecinii, atunci cand se simt bine interactionand cu strainii ei au tendinta de a se atasa de spatiile care gazduiesc sau fac posibile asemenea activitati.

Imaginile 12 si 13: Jackson Square, New Orleans, SUA sursa www.pps.org

Dictionar de Sociologie - ZAMFIR, C., VLASCEANU, L. (coord.) (1998), Ed. BABEL, Bucuresti

• proces de extindere a ariilor urbane si de accentuare a caracteristicilor lor specifice

dpdv sociologic

componenta a restructurarii raporturilor dintre

rural si urban pe de o parte

centru si periferie, pe de alta parte

dpdv demografic

presupune cresterea populatiei din ariile vecine orasului

tarile dezvoltate - prin exurbatie

tarile in curs de dezvoltare - prin imigrarea rurarilor

dpdv ecologic

extinderea limitelor vechiului oras sau crearea de noi localitati in apropierea centrului urban

transformarea unor localitati rurale apropiate in arii suburbane

are si o componenta institutionala - transferarea unor intreprinderi productive sau a unor institutii din aria centrala a orasului in cea periferica

implica si o transformare a unor modele comportamentale rurale

tipuri de consecinte:

construirea unor regiuni urbane - a unor arii suburbane cu functii de locuire sau de productie

dezvoltarea unui mod de locuire suburban - diferentiat de cel urban si rural

• mod de realizare a unei urbanizari dezechilibrate prin crearea unui numar mare de locuri de munca in orase, fara a dezvolta in egala masura infrastructura pentru locuire

semne ale unei suburbanizari astfel intelese :

marimea redusa a oraselor

slaba dezvoltare a infrastructurii urbane

modele urbane de comportament insuficient cristalizate,

etc.