BAZELE PRODUCTIEI DE SEMINTE FORESTIERE

BAZELE PRODUCTIEI DE SEMINTE FORESTIERE

Clasificarea materialelor forestiere de reproducere

Potrivit Ordonantei nr. 11/2004 privind producerea, comercializarea si utilizarea

materialelor forestiere de reproducere, modificata si aprobata prin Legea nr. 161/2004, aceste materiale se clasifica in trei mari categorii, astfel:

- seminte;

- puieti;

- parti de plante.

Cu privire la puieti, acestia se pot obtine pe cale artificiala din seminte sau parti de plante (butasi, marcote) sau prin recoltare din regenerari naturale, iar in ceea ce priveste partile de plante, acestea pot fi folosite ca atare (butasi de lujeri, radacini, frunze, marcote, altoaie) sau pot fi folosite in micropropagare (explante sau embrioni) pentru producerea puietilor forestieri.

Sursa din care se obtin (se recolteaza) materialele forestiere de reproducere poarta denumirea de material de baza si poate fi constituita din:

- arbore-sursa, reprezentat de catre un arbore izolat sau apartinand unui arboret obisnuit, nedeclarat ca material de baza;

- arboret, constituind o diviziune a padurii in suprafata de minimum 0,25 ha, omogena din punct de vedere stational, biometric si functional, care realizeaza un mediu specific diferit de cel din afara acestuia si care reclama adoptarea acelorasi masuri de gospodarire. Este reprezentat, fie de arborete sursa de seminte, fie de rezervatii de seminte, ambele destinate producerii semintelor forestiere;

- parinti de familii, reprezentati de arbori din care se obtin descendenti pe cale sexuata si care servesc ulterior la infiintarea plantajelor;

- clona, reprezentand totalitatea arborilor (numiti rameti) obtinuti prin inmultire vegetativa (butasire, altoire, marcotare, micropropagare) dintr-un singur arbore (numit ortet sau cap de clona);

- plantaj (livada semincera), reprezentand o cultura forestiera alcatuita din arbori proveniti din mai multe clone sau familii, izolata fata de sursele de polen strain, destinata si condusa astfel incat sa produca seminte forestiere;

- culturi de plante mama, constituite din culturi speciale, destinate recoltarii de parti de plante pentru inmultirea vegetativa a speciilor lemnoase.

Potrivit sistemului national de clasificare a materialului forestier de reproducere, acesta se imparte in patru categorii, si anume:

a) din sursa indentificata, obtinut din material de baza care poate fi un arbore sursa sau un arboret (arboret sursa de seminte, rezervatie de seminte).

b) selectionat, obtinut din material de baza care este reprezentat de un arboret (arboret sursa de seminte sau rezervatii de seminte).

c) calificat, obtinut din material de baza care poate fi constituit din plantaje, parinti de familii, clone sau amestecuri de clone, ale caror exemplare componente provin din arbori selectionati fenotipic.

d) testat, obtinut din material de baza care poate fi constituit din plantaje, parinti de familii, clone sau amestecuri de clone, iar superioritatea acestui material de reproducere este demonstrata prin culturi comparative sau prin estimari rezultate din evaluarea genetica a materialului de baza.

Delimitarea regiunilor de provenienta si transferul materialelor forestiere de reproducere

Arboretul din care se recolteaza materialul forestier de reproducere poate fi:

a) arboret autohton, constituit dintr-un arboret regenerat pe cale naturala, in conditiile in care, pe aceeasi suprafata, in mod succesiv, arboretele care l-au precedat au fost, deasemenea, regenerate pe cale naturala. El poate fi constituit si dintr-un arboret regenerat pe cale artificiala, dar cu conditia ca materialul forestier de reproducere sa fi fost recoltat din arboretul care a existat anterior pe suprafata respectiva sau din arborete autohtone limitrofe.

b) arboret indigen, constituit dintr-un arboret autohton sau creat artificial cu material de reproducere a carui origine este situata in aceeasi regiune de provenienta.

Cu privire la notiunile de origine si provenienta, ordonanta privind producerea, comercializarea si utilizarea materialelor forestiere de reproducere le defineste dupa cum urmeaza:

Originea - reprezinta locul de unde provine materialul forestier de reproducere din care s-a constitui (regenerat) un arboret. Astfel, pentru un arboret autohton , originea este data de locul unde se gaseste arboretul, pe cat, pentru un arboret neautohton, originea este data de locul din care a fost recoltat materialul forestier de reproducere din care s-a creat acesta.

Trebuie spus ca originea se denumeste prin mentionarea unitatilor teritorial-amenajistice (ocolul silvic, unitatea de productie, unitatea amenajistica).

Originea poate fi cunoscuta sau nu.

Provenienta - reprezinta locul unde se gaseste un aboret si se denumeste prin aceleasi unitati teritorial- amenajistice enumerate mai sus.

Pentru reusita culturilor forestiere realizate, materialele forestiere de reproducere se utilizeaza cu prioritate in aceeasi regiune de provenienta din care provine materialul de baza (arborele-sursa, arboretul etc) din care s-au recoltat.

Regiunea de provenienta se defineste ca fiind o suprafata de teren cu conditii ecologice relativ asemanatoare si in care arboretele au caracteristici fenotipice si genetice similare.

Pentru delimitarea regiunilor de provenienta sau avut in vedere urmatoarele criterii: latitudinea, altitudinea, orografia terenului, temperatura medie anuala, precipitatiile medii anuale, lungimea sezonului de vegetatie, potentialul stational, tipul de sol si procentul de participare a speciei.

Pe baza acestor criterii, pentru un numar de 31 specii forestiere importante din tara noastra, s-au delimitat si descris regiunile de provenienta pentru materialele de baza din care se obtine materialul forestier de reproducere din categoriile "sursa indentificata" si "selectionata".

Pentru situatia in care nu se poate asigura necesarul de materiale forestiere de reproducere din aceeasi regiune de provenienta, transferul acestora se poate efectua de la o regiune la alta cu respectarea urmatoarelor reguli:

a) in regiunile de coline inalte si munti:

- intre regiuni de provenienta invecinate, de la acelasi nivel altitudinal, cu conditia ca cele doua regiuni sa nu fie delimitate printr-o cumpana de ape;

- de la altitudini mai mici la altitudini mai mari, intre regiuni de provenienta limitrofe.

b) in regiuni de podisuri si campie:

- intre regiuni de provenienta limitrofe, situate intre aceleasi limite altitudinale;

- de la altitudini mai mici la altitudini mai mari, intre regiuni de provenienta limitrofe.

In situatia materialului forestier de reproducere obtinut din unitati sursa de origine necunoscuta se foloseste numai in regiunea de provenienta in care se gaseste materialul de baza din care s-a obtinut.

Marerialele forestiere de reproducere obtinute din plantaje sau culturi de plante-mama se vor utiliza in aceeasi regiune de provenienta din care s-au selectionat arborii plus care au dat materialul necesar constituirii plantajelor.

1.3 Importanta semintelor forestiere

In tara noastra semintele forestiere reprezinta principalul material forestier de reproducere, putand fi utilizate atat ca atare, in realizarea culturilor forestiere prin semanaturi directe, cat si la obtinerea puietilor forestieri.

Pentru obtinerea de culturi forestiere viguroase, rezistente fata de boli si daunatori, importante sunt nu numai conditiile de viata in care acestea cresc si se dezvolta, ci, in mare masura, importanta este si calitatea semintelor forestiere.

Mult timp valoarea semintelor a fost apreciata numai pe baza indicatorilor fizici (puritate, marime, greutate) si biologici (capacitate de germinatie), insa, cu timpul s-a dovedit ca importante sunt si insusirile ereditare ale acestora.

Se stie ca prin intermediul semintelor se transmit descendentilor caracterele parintilor. Ca urmare, este de inteles ca semintele trebuie recoltate din exemplare cu caractere fenotipice superioare. Acestea sunt capabile sa valorifice in cea mai mare masura potentialul productiv al statiunilor, sa asigure cresteri viguroase si sa formeze arborete valoroase, rezistente la actiunea factorilor vatamatori.

Cercetarile in domeniu au dovedit ca simpla folosire a semintelor ameliorate genetic conduce la un spor de productie de 25%, spor care poate fi imbunatatit prin lucrari silvotehnice de lucrare si fertilizare a solului.

1.4 Cartarea seminologica si alegerea arboretelor surse de seminte

In vedera obtinerii semintelor forestiere ameliorate (cu insusiri genetice valoaroase), in primul rand a trebuit sa se procedeze la o cartare seminologica a principalelor specii forestiere de interes economic. Cartatarea, constand intr-o selectie in masa a arboretelor apte pentru producerea semintelor de buna calitate si excluderea de la reproducere a arboretelor necorespunzatoare, s-a efectuat la noi in tara in perioada 1962 - 1965 si s-a revazut in timp, ultimul catalog national al surselor pentru materiale forestiere de reproducere fiind alcatuit in anul 1998.

De mentionat ca pentru utilizarea in cultura a materialului de reproducere s-a efectuat, de asemenea, o impartire a teritoriului tarii noastre pe regiuni de provenienta, astfel incat materialul de o anumita provenienta sa poata fi folosit numai pe un anumit teritoriu, in care conditiile climato-edafice sunt asemanatoare celor de unde a fost recoltata samanta.

Arboretele surse de seminte sunt arborete cu caractere fenotipice superioare, naturale sau artificiale, din care arborii nedoriti sunt eliminati, iar cei bine conformati sunt ingrijiti in scopul producerii cu regularitate a semintelor.

Principalele insusiri ale arboretelor surse de seminte, functie de care acestea se aleg, sunt:

a) clasa de productie - exprima potentialul productiv al arboretului in raport cu conditiile stationale. Se considera apte pentru producerea de seminte selectionate arboretele din clasele superioare de productie (I si a II - a);

b) calitatea arboretului - sunt considerate apte arboretele in care arborii din categorii superioare de calitate reprezinta minim 80% la foioase, respectiv 90% la rasinoase. Aceasta calitate se apreciaza dupa elagajul natural al arborilor, care trebuie sa fie minim 0,3 din inaltimea totala;

c) originea naturala a arboretelor surse de seminte este preferata celei artificiale;

d) compozitia specifica - la unele specii, pentru a inlatura eventualele greutati in procesul de polenizare, arboretele surse de seminte trebuie sa fie pure (fag, salcam, molid). Altele pot fi amestecate (stejar, gorun, frasini, pini);

e) varsta - in general arborii produc in cantitate mare si in acelasi timp samanta la varste mijlocii (dupa 60 ani la molid, 50 ani la gorun si stejar, 15 ani la salcam, 10 ani la duglas, larice, pini);

O serie de arborete surse de seminte sunt testate prin culturi comparative de descendente, devenind astfel arborete de elita.

Arboretele surse de seminte deosebit de valoroase capata caracter permanent, fiind definite ca arborete de categoria A, fiind excluse de la exploatare, in timp ce altele, mai putin valoroase, au caracter provizoriu si sunt exploatate la varsta exploatabilitatii (categoria B).

1.5 Constituirea rezervatiilor de seminte

Rezervatiile de seminte constituie arborete surse de seminte care suporta o serie de interventii prin lucrari speciale, menite sa sporeasca cantitativ si calitativ productia de seminte.

Aceste lucrari constau in:

- izolarea arboretului sursa de seminte de arboretele din imediata vecinatate, de valoare redusa, printr-o banda de izolare de 300 - 400 m, in vederea prevenirii polenizarii incrucisate cu polenul provenind de la arbori inferiori;

- indepartarea arborilor rau conformati, fenotipic inferiori din interiorul arboretului sursa de seminte, lucrare efectuata in acelasi scop, si anume prevenirea participarii acestora la polenizare;

- rarirea arboretului in vederea obtinerii unei densitati optime (0,6 - 0,8), favorabila fructificatiei, operatiune care se realizeaza prin taieri de igiena (arborii din clasele a IV si a V - a Kraft), continuata cu extragerea arborilor din plafonul dominant, cu coroane foarte voluminoase, precum si cu extragerea unei parti din arborii valorosi, astfel incat sa se realizeze desimea dorita.

In pralabilul acestor lucrari este necesara a se efectua lucrarea de alegere a arborilor seminceri. Alegerea se face dupa insusirile exterioare ale arborilor, acestia trebuind sa aiba: diametre si inaltimi mari, tulpina dreapta si cilindrica, elegata pe o mare inaltime, coroana simetrica si ingusta, cu ramuri subtiri, asezate cat mai aproape de pozitia orizontala. Acesti arbori trebuie sa fie sanatosi. Astfel de arbori se numesc arbori plus, urmare calitatilor care-i recomanda fata de ceilalti arbori din arboret.

Practica a demonstrat ca, pentru exploatarea ei rationala, o rezervatie de seminte tebuie sa aiba suprafata de minim 3,0 ha.

1.6 Plantaje pentru producerea de seminte

Numite si plantatii semincere, plantajele sunt culturi forestiere speciale, destinate in exclusivitate producerii de seminte ameliorate genetic. Aceasta ameliorare genetica se realizeaza prin selectia fenotipica si inmultirea arborilor plus si prin controlul descendentilor. Astfel, semintele obtinute in plantaje sunt rezultatul incrucisarilor realizate numai intre arbori exceptionali si, ca urmare, valoarea lor genetica este superioara celei a semintelor rezultate din rezervatii de seminte.

Incrucisarea arborilor plus se realizeaza prin:

- plantaje de clone - caz in care arborii se multiplica pe cale vegetativa, prin altoire;

- plantaje de familii - caz in care arborii plus se inmultesc din samanta.

Fata de rezervatiile de seminte, plantajele prezinta o serie de avantaje, astfel:

fructificatia incepe mai devreme (1 - 15 ani);

productia de seminte este mai frecventa si mai abundenta;

exemplarele din plantaje se mentin la inaltimi mai reduse (4 - 8 m), iar recoltarea semintelor este mai usoara.

Suprafata minima recomandata pentru plantaje este, deasemenea, de 3 ha.

Acestea se infiinteaza pe terenuri netede, usor inclinate, asezate in apropierea cailor de comunicatie si a unui centru populat, climatul recomandat fiind bland, iar solul trebuie sa fie fertil.

Plantajele se izoleaza de arboretele vecine printr-o zona de siguranta de 300 - 400 m.

1.7 Conducerea si ingrijirea bazelor seminologice

Complexul de lucrari din bazele seminologice au ca scop stimularea procesului de fructificatie (scurtarea varstei de fructificare, reducerea periodicitatii fructificatiei, obtinerea unei cantitati mai mari de seminte, mentinerea unor inaltimi mici, care sa simplifice actiunea de recoltare a fructelor si semintelor).

Acele lucrari sunt in principal urmatoarele:

- extragerea subarboretului din rezervatii in vederea maririi gradului de iluminare;

- mobilizarea si afanarea solului - lucrarea se poate face pe toata suprafata (in plantaje, lucrarea se axecuta inainte de instalarea acestora) sau in vetre, in jurul exemplarelor (2 x 2 m), dupa instalarea plantajelor sau constituirea rezervatiilor de seminte. In cazul procedarii la lucrarea solului pe toata suprafata, intretinerea solului mobilizat se face in sistemul de ogor negru (aratura urmata de cultivatii) sau cultivat (aratura urmata de introducerea de culturi de plante verzi din familia leguminoaselor: lucerna, sparceta etc);

- taieri de luminare in coroanele arborilor;

- taieri de limitare a cresterilor in inaltime;

- administrarea de ingrasaminte - se folosesc ingrasamintele combinate de azot, fosfor si potasiu sau ingrasamintele organice;

- folosirea substantelor stimulatoare de crestere prin stropiri ultrafine. Cele mai folosite sunt substantele din categoria auxinelor sau giberelinelor;

- udatul artificial;

- prevenirea si combaterea daunatorilor biotici sau abiotici. Un daunator de temut in plantaje il constituie ingheturile tarzii, pentru combaterea caruia se procedeaza la fumegari sau se poate actiona pentru intarzierea intrarii in vegetatie a arborilor prin acumularea zapezii in jurul tulpinii acestora.