Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Gradinita

Valorificarea potentelor umane. Generalitati.

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Valorificarea potentelor umane. Generalitati.

In acest subcapitol, vom face referiri la potentele fiintei umane, la ceea ce poate realiza educatia daca adoptam explicatia procesual- organica a omului.

L. Culda (2004, p.287) cu privire la problematica sustinerii proceselor de crestere propune reconsiderarea premisele si a obiectivelor strategice.




Premisele de maxima generalitate sunt:

-oamenii sa interactioneze in respect reciproc;

-dirijarea corecta a proceselor formatoare permite intelegerea si valorificarea potentelor in modalitati ce nu afecteaza alti oameni;

-formarea oamenilor astfel incat la adolescenta sa poata sa-si controleze interioritatea, sa conlucreze pentru binele fiecaruia, sa actioneze pentru intretinerea organizatiilor in stari functionale;

-educatia sa fie centrata pe oameni din social.

Adoptarea premizelor mentionate genereaza urmatoarele obiective strategice:

-sustinerea proceselor formatoare prin actiuni cuprinzatoare si coerente;

-actiunile cuprinzatoare si coerente necesita obiective adecvate nu disparate, cum ar fi :

evitarea deviantelor din procesele maturizante;

sustinerea proceselor socializante pentru ca la adolescenta tinerii sa interactioneze constructiv pentru a- si satisface necesitatile proprii si necesitatile sociale;

dirijarea si stimularea dezvoltarii capacitatilor analitice pentru ca oamenii sa nu mai realizeze erori de interpretare si sa depaseasca interpretarile empirice;

sustinerea proceselor prin care se constituie integrarea oamenilor astfel incat sa beneficieze de integratori scientizati.

Pentru a se realiza cerintele strategice, educatorii trebuie sa inteleaga rolul central al proceselor ce dezvolta sexualitatea omului ( mascunilitatea si feminitatea). Aceste procese au un rol esential in crestere si in orientarea proceselor socializante .

J.Piaget a fost primul psiholog care a aratat conditiile trecerii de la procesari empirice la procesari analitice, iar prin educatie se pot genera conditiile ca tot mai multi oamenii sa obtina capacitatea de interpretare prin care sa se raporteze corect la propria existenta sociala . Maturizarile si procesele socializante numai daca sunt dirijate in modalitati adecvate pot sa evolueze in modalitati ce valorifica potentele omului.

Vom prezenta devenirea sinelui in conceptia procesual-organica(L. Culda 2004 Op.cit p. 254, 280).

Sinele biotic este expresia “ caracteristicilor rezultante” ce exprima felul de a fii , de a se manifesta al organismului.

Sinele omului se poate exprima prin trairi mai complicate, cuprinzand si constientizari, fiind o capacitate care intretine specificitatea omului, potentele sale.

Sinele organismelor e o consecinta a constituirii organizarilor biotice, iar sinele omului isi are originea in caracteristicile speciei umane, caracteristici diferentiate sexual dar aceste caracteristici, pot fi difrentiate atat de conditiile biofizice de vietuire cat si de modificarile intervenite in procesul cresterii copilului.

Implicarea interpretorilor in procesele biotice care produc maturizarea determina sinele omului sa fie o rezultanta a conexiunilor dintre bioprocesori si interpretori. Deci sinele rezulta din procesele ce intretin interioritatea omului dar si din interactiunile pe care interioritatea le face posibile.

Daca interpretorii sunt modificabili, atunci si sinele este o rezultanta in devenire, o consecinta a interactiunilor omului cu altii oameni si cu mediul social si mediul biofizic. L. Culda precizeaza ca “sinele este capacitatea omului de a avea o anumita identitate, o modalitate de a fi care-l particularizeaza si care se exprima in manifestarile sale, trebuie sesizat ca sinele omului nu poate fi static, se modifica in functie de numeroase presiuni care se exercita asupra omului dar si de posibilitatile sale de procesare” (Ibidem , p.256).

Interpretorii prin functionarea lor, prin conexiunile dintre ei ajung la anumite grade de compatibilitate, de functionare.interpretorii au capacitatea de a genera interpretori- integratori. Integratorii nu pot fi statici, devenirea lor realizandu-se in doua modalitati:

-modificari in integratorii deja constituiti;

-se pot genera succesiv in oricare om, mai multe genuri de integratori.

L. Culda precizeaza ca procesele maturizante sustinute de procesele socializante, genereaza integratorii primari , ulterior integratorii empirci. Pe masura ce se autonomizeaza procesorii analitici, se constituie si integratorii analitici. Atunci cand oamenii sunt capabili sa valorifice teoriile produse de interogarea stiintifica devin posibili integratorii scientizati .

Deci, componenta biotice satisface necesitatile interne in modalitati similare altor specii dar cuprind si posibilitati de functionare ce fac posibili interpretorii, iar interpretorii transced modalitatile de procesare specifice organizarilor biotice si intretin conexiuni tot mai ample cu bioprocesorii.



Organizarile integratoare se delimiteaza in:

a.organizarea integratoare primara;

b.organizarea integratoare empirica;

c.organizarea integratoare analitica;

d.organizarea integratoare holistica.

a) Organizarea integratoare primara, la om nu poate fi doar de natura biotica. Se produc primele socializari ce se refera la manifestarile sociale, estetice, afective si operationale. Concomitent se produce si o prima capacitate de autoreglare cu componenta ce decurge din socializarile conturate. Aceasta componenta se numeste integrator primar. Starile omului sunt expresii ale functionari integratorului primar . Integratorul primar determina sinele primar ca o consecinta a masuri in care organizarile ce intretin fiinta umana(cele biotice si cele interpretorii) sustin integratorul primar. Ca expresii ale sinelui primar se mentioneaza:

- starea de sanatate;

- capacitatea de mobilizare pentru depasirea situatiilor dificile.

Integratorul primar poate bloca sau favoriza devenirea omului.

b) Organizarea integratoare empirica exprima noi posibilitati prin care oamenii devin capabili sa interactioneze, sa- si asume si sa- si atribuie roluri. Atribuirea si asumarea de roluri in interactiuni orientate spre satisfacerea unor necesitati se realizeaza in modalitati ce vizeaza reglari ale organizarii integratoare primare dar si ale organizarii integratoare empirice. Aceasta organizare integratoare empirica da coerenta raporturilor dintre oameni in relatiile lor concrete. Capacitatea integratoare, self- reglatoare corespunde organizarii integratoare empirice si se numeste sinele empiric, ce este mai cuprinzatoar decat sinele primar, cuprinzandu-l.

Deci, integratorul empiric particularizeaza interactiunile oamenilor facilitandu-le sau impiedicandule.Ca expresii ale integratorului empiric se mentioneaza aspiratiile, ambitiile omului, autoritatea, atasamentul in relatiile dintre oameni, manifestarile deviante in grup, rapurturile de adversitate dintre aspiratiile oamenilor etc. Altfel spus, comportamentul social al omului exprima posibilitatile de reglare ale integratorului empiric.

Cand integratorul empiric nu e suficient conturat sau e conturat in modalitatii neadecvate sinele empiric nu e coerent, consecvent in satisfacerea necesitatilor de convietuire. Dereglarea integratorului empiric are presiuni negative asupra integratorului primar, a bioprocesorilor si interptretorilor biofunctionali.

c) Organizarea integratoare analitica. In organizarea integratoare empirica, prin reconsiderarii datorate interactiunilor operatiilor empirice, apar interpretarii analitice tot mai complicate si apoi interpretari analitice ce se detaseaza de procesarile empirice, fiind procesari transempirice. Aceste procesari analitice apar sub presiuni care solicita explicarea unor situatii receptate empiric dar nu pot fi solutionate prin procesare empirica. A treia organizare integratoare este analitica , iar capacitatea integratoare corespunzatoare se numeste sinele analitic. Integratorii analitici permit: explicatiile ce treptat pot deveni tot mai cuprinzatoare, posibile interventii ameliorative in capacitatea de procesare empirica si biotica si respectiv mai pot intervenii in integratorii de tip primar si de tip empiric.

Limitele sinelui analitic sunt si limite ale proceselor si ale altor nivele integratoare.

d)Organizarea integratoare scientizata se desprinde din organizarea anterioara si foloseste modalitati stiintifice de interogare a existentilor. Aceasta organizare integratoare scientizate determina ca oamenii sa se organizeze si sa interactioneze in modalitati noi. Oamenii dispun acum de o capacitate integratoare scientizata denumita sinele scientizat. Acest sine daca e constituit suficient de consistent poate controla celelalte niveluri integratoare iar daca nu, atunci e influentat de presiunile nivelurilor respective.

Organizarile integratoare mentionate valorifica posibilitatile oamenilor de a se cupla prin analizatori la mediu, si amplifica, ofera posibilitati mai mari de a se adapta la mediu, la anumite aspecte inaccesibile prin analizatori.

O ultima organizare integratoare este cea holistica, fiind de maxima cuprindere. Se are in vedere deschiderea biotica a fiintei umane spre sursele info- energetice din univers. Sinele holistic se manifesta atunci cand oamenii isi dezvolta potentele campurilor si meridianelor. Sinele holistic daca devine dominant poate influenta toate posibilitatile de reglare ale celorlalte niveluri de integrare si pot orienta manifestarile oamenilor si „sa induca in om o moralitate care decurge din profunda intelegere a potentelor fiintei umane” (Idem p. 263).

Prin urmare, omul devine posibil prin crearea integratorului primar si a celui empiric, dar depaseste limitele procesarii empirice prin crearea interpretarilor analitice indeosebi a integratorilor analitici. Integratorii analitici permit analizele de tip teoretic.

Implicarea omului in propria devenire ofera oamenilor posibilitatea de a depasi stadiul procesarii primare si empirice. Consideram ca menirea educatiei este de al ajuta pe om sa se implice in propria devenire. Diferentele dintre oameni rezida in lungimea lantului de integratori si prin caracteristicile integratorilor constituiti, iar minima conditie a fiintei umane, a sinelui este data de conexiunile dintre integratorul primar si integratorul empiric (fig. Nr. 1):


Capacitatea integratoare Capacitatea integratoare



primara empirica



Capacitatea integratoare

analitica


Capacitatea integratoare

scientizata

Fig.nr. 1. Schema capacitatii integratoare

Sursa L. Culda, Potentele fiintei umane, Ed Licorna, 2004 p.263.

Constiinta sinelui sau „constiinta despre sine” da omului posibilitatea de a interveni in interioritatea sa si sa ofere un sens evolutiilor interioare pentru valorificarea potentelor sale.

Initial, constiinta de sine este o exprimare a unor trairi prin care omul afla ceva despre ele (percepe, recepteaza). Rezulta astfel ca aspectele sunt constientizate si pot fi folosite in alte procesari deliberate, sa fie corelate cu alte date percepute, sa se realizeze judecati si rationamente, de aceea constiinta sinelui nu se reduce la constientizarii diparate. Cand apar capacitatile analitice, constientizarile pot deveni obiectul unor analize deliberate, sistematice, adica omul are conturate competentele cognitive autonome, competente care in evolutia lor pot interoga si constiinta de sine si sinele omului.

Asadar, constientizarile :

-sunt posibile pentru ca interpretorii au capacitatea de a le genera, ei proceseaza informatiile astfel incat sa apara „luari de cunostinta”. Asa sunt posibile manifestarile voluntare, dar si manifestarile ce permit analize, proiectari, evaluari ale proiectelor;

-se mai refera si la aspecte din interioritatea omului, despre propria fiintare, atat despre functionarea organismului cat si despre dereglarile produse in interioritate.

Procesual-organic, „constiinta despre sine se refera la interpretarile pe care un om le poate da sinelui sau, ca intreg considerat procesualitate, nu doar proceselor din interior ce- l sustin sau care il afecteaza” (L. Culda, Idem, p.266). Treptat, constiinta sinelui are si aprecieri despre sine si se fixeaza prin reprezentarile si imaginile care se contureaza in interpretori. Formarea reprezentarilor si a interpretarilor despre sine se vor stabiliza si vor interveni in reglarea manifestarilor oamenilor. Schematic, cele expuse se prezinta astfel, (vezi fig. nr. 2):

„sinele à constientizari ale unor caracteristici à fixarea constientizarilor prin reprezentari à daca reprezentarile nu sunt infirmate de manifestarile ulterior se contureaza imagini à daca reprezentarile sunt infirmate, ele se modifica à presiuni intru modificarea sinelui à noi constientizari à



Fig. nr. 2. Schema fluxurilor interpretarilor

Sursa: L. Culda, 2004, p. 267

Modalitatile de constientizare a sinelui se reorganizeaza permanent datorita emergentei integratorilor:

-integratorul biotic este influentat de procesele maturizante, de starea acestora, de stadiul atins, fiind o rezultanta a tuturor genurilor de procese ce intretin organismul. Integratorul biotic exprima starea generala a organismului. De asemenea, integratorul biotic este rezultatul evolutiilor din cele 4 dimensiuni ale maturizarii (sexuale, afective, estetice, operationale);

-integratorul empiric realizeaza modalitati empirice de constiintizare a sinelui, ce pot fi reorganizate sub influenta integratorului analitic care recepteaza si din zonele tot mai largi de existenta;

-integratorul stiintific prin procesarile ce le realizeaza poate schimba radical situatia oamenilor, cu cat exista posibilitati mai mari de raportare la fiintarea omului, cu atat modalitatile anterioare de evaluare a sinelui sunt marginalizate.

L. Culda ( Idem, p. 270) delimiteaza intre modalitati interpretative situate in stadiul preparadigmatic si stadiul paradigmatic, iar „constientizarile despre sine devin posibile dupa constituirea explicatiei paradigmatice a fiintarii sociale, se modifica radical, deoarece explicatia paradigmatica a oamenilor difera de explicatiile stiintifice posibile in perioada preparadigmatica”.

Situarea pe pozitiile procesual- organice ne permite urmatoarea observatie: in majoritatea organizarilor sociale, socializarea oamenilor se realizeaza in modalitati ce nu sustin sistematic formarea integratorilor analitici, iar socializarile se opresc la integratorii empirici constituiti in modalitati diferite si cu proprietati care afecteaza oamenii, raporturile dintre ei si posibilitatile de a realiza interactiunile. In aceasta situatie, functionalitatea integratorilor primari e afectata puternic si nu se pot realiza presiuni pozitive asupra interogatorilor empirici.

O alta observatie ar fi aceea ca procesele educationale au in vedere aspecte diparate din procesele socializante, fructificand doar anumite rezultate ale unor teorii. Conceptiile de educare- publica, apreciaza L. Culda:

-nu au anumita teorie cadru despre om si despre procesele socializante.

-nu exista studii prin care sa se raporteze critic la fundamentarea conceptiilor de educare pentru a exista alternative functionale;

-in valorificarea potentelor oamenilor nu s- a interpretat corect implicarea proceselor socializante in evolutiile bioprocesorilor (in procesele maturizante);

-premisele psihologice nu permit distingerea intre procesarea informatiilor realizata de organism (bioprocesare) si procesarea posibila prin socializare realizata de interpretori.

Astfel, valorificarea potentelor oamenilor nu s- a realizat deoarece:

integratorii empirici nu beneficiaza de interventii socializante pertinente;

putini oameni dispun de integratori analitici;

integratorii analitici scientizati se constituie cu dificultate;

integratorii primari se constituie de la sine dar nu au o sustinere competenta cat timp nu sunt identificati si nu dispun de o interpretare satisfacatoare a proceselor ce intervin in constituirea lor.

Am considerat interesanta prezentarea punctului de vedere procesual- organic referitor la dezvoltarea potentelor umane.

Educatorii in genere toti agentii educogeni, daca se situeaza in cadrul orizontului informational procesual- organic, daca asimileaza teoria procesual- organica atunci pot sa realizeze actiuni educative pertinente. Educatia priveste astfel totalitatea interventiilor realizate de educatori pentru a se realiza maturizari normale (nu deviante) pe toate nivelurile: sexual, afectiv, estetic, operational. Orientarea actiunilor educative asupra emergentei integratorilor determina crearea, formarea sinelui biotic, empiric, analitic, scientizat si holistic (cazul fericit).



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 936
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site