Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

Poezii si cantece

CURRICULUM DIFERENTIAT SI PERSONALIZAT

Gradinita

+ Font mai mare | - Font mai mic




CURRICULUM DIFERENTIAT SI PERSONALIZAT




Educatia se adapteaza diversitatii indivizilor si grupurilor, talentelor individuale si evita marginalizarea ori excluderea sociala. In cazul in care nu realizeaza aceasta adaptare, ea nu poate fi considerata benefica si eficienta, capabila sa stimuleze dezvoltarea durabila a fiintei umane in context social. Daca sunt bine organizate, sistemele educationale nu pot sa duca la

excludere ori la esec social. Educatia tine seama, deci, atat de disponibilitatile aptitudinale individuale, specificitatea persoanei, cat si de cerintele mediului ori de traditiile culturale ale grupurilor care compun societatea, in scopul unei integrari sociale optime a fiecaruia.

Adevarul ca omul este o fiinta unica, adevar sustinut cu argumente de filosofi, psihologi si pedagogi ca Hobbes, Leibniz, J.J.Rousseau, Froebel ori de Nitzche, Max Stirner, de Kierkegaard si J.Dewey, a determinat aparitia unui tip distinct de abordare in filosofia educatiei : pedagogia existentei . Nucleul de coerenta al acestei directii de abordare a educatiei si, implicit, a umanului, este tocmai centrarea pe specificitatea individuala, pe aspiratiile, interesele, nevoile celui ce se educa.

In acelasi timp, insa paradigma educationala contemporana promoveaza echilibrul intre luarea in considerare a unicitatii fiintei , pe de o parte si, pe de alta, a conceperii umanului ca o abstractie, esenta pura: pedagogia esentei. Departe de a se exclude una pe alta, pedagogia esentei si pedagogia existentei coexista, reprezentand demersuri complementare .

Intr-un plan general, respectul egal al diversitatii poate reprezenta solutia antinomiei egalitate-elite, iar pluralitatea armonioasa sau diferentierea unificatoare, in calitate de principiu trimit la ideea respectarii egalitatii persoanelor in accesul la directii diferite << dar care pot sa asigure fiecaruia posibilitati maxime de dezvoltare, cea mai buna cale de a se realiza >>.

O politica educationala coerenta si adaptata cerintelor unui invatamant democratic tine seama de diversitatea umana si se construieste pe strategii de respectare a diferentelor interindividuale.

Idealul educational care a orientat, de altfel, elaborarea planurilor –cadru de invatamant se formuleaza astfel: <<formare a tinerilor pentru viata intr-o societate democratica, bazata pe valorile liberale [independenta, responsabilitate, creativitate, acceptare a diferentelor [s.n], comunicare] si intr-o economie de piata>>.

Pentru invatamant, diversificarea la nivel de sistem inseamna proiectarea unor profiluri si specializari, dar si organizarile non formale ale educatiei (cercuri stiintifice, cenacluri, cluburi, asociatii) capabile sa ofere un cadru de promovare a unor talente si disponibilitati speciale ale copiilor si tinerilor, o oferta educationala bogata, extinsa, deschisa. Diversificarea procesuala a invatamantului se bizuie pe structuri deschise, programe scolare flexibile, manuale alternative, materiale suport de studiu cat mai variate .

Daca diversificarea instruirii contureaza premisele structurale ale diferentierii, se poate afirma ca << diferentierea instruirii creeaza premisele functionale necesare pentru valorificarea/ diversificarea instruirii>>. Diferentierea instruirii este, in fapt , o diversificare in organizare si in procesul de invatamant, in functie de particularitatile individuale si de varsta ale copiilor si de particularitatile mediului socio-cultural.

Diversificarea institutionala sau a structurilor presupune diversificarea studiilor :a)organizatoric: profiluri, filiere de studiu specializari, alternativele institutionale, invatamantul confesional si invatamant in limba materna etc; b)prin provocarea alegerilor (discipline si cursuri optionale); c) schimbari la nivelul structurilor clasei si scolii (clase si grupe de nivel, clase speciale, educatia integrata a unor copii cu nevoi educative speciale, grupuri de studiu independent si de cercetare (cercuri de elevi ), de reflectie si de sensibilizare, de aprofundare (cenaclu) atelier de creatie etc.); d)diversificarea si perfectionarea invatamantului la distanta, prin folosirea tehnologiilor moderne(diversificarea locurilor invatarii :la domiciliu, la scoala, in centre de resurse de invatare, tehnologice ); Diversificarea realizata la nivelul proiectarii curriculare inseamna, module de studiu, modularea timpului scolar (orare centrate, globale, orar variabil de la o saptamana la alta sau de la un semestru la altul etc.) <<Rationalitatilor >>multiple, diversitatii modurilor de a gandi , invatamantul le raspunde prin strategii educative diferentiate.

Diversificare procesuala, la care ne-am referit deja, se realizeaza prin individualizarea la nivelul clasei de elevi, respectarea individualitatii elevilor si a principiului accesibilitatii prin sarcini de instruire diferentiata, diferentierea timpului de studiu si a mecanismelor de intarire utilizate in invatare. Repere ale diferentierii sunt atat particularitatile intelectuale si nonintelectuale ale celor instruiti cat si particularitatile mediului de invatare, ale campului pedagogic in care se opereaza. Importante in acest ansamblu se dovedesc a fi formele de diferentiere la nivelul obiectivelor si continuturilor instruirii, la nivelul resurselor materiale al metodelor de predare si de evaluare ca si diferentierea la nivelul timpului de lucru a standardelor de evaluare si la nivelul produselor invatarii.

Diferentele de dotare intelectuala de ritm si de stil de invatare, de volum al cunostintelor si de profunzime a intelegerii sunt usor constatabile si cei care instruiesc trebuie sa le ia in seama daca doresc ca cei instruiti sa reuseasca in atingerea obiectivelor instruirii. Nivelul aptitudinal si cel al motivatiei invatarii, implicarea afectiva, vointa si caracterul intervin ca elemente hotaratoare in conditionarea reusitei individuale. Pentru a gasi intotdeauna solutii profitabile in situatii critice ori doar curente, profesorul trebuie sa porneasca de la urmatoarele cateva idei ce trebuie respectate ca cerinte cadru ale actiunii educationale : dreptul de a fi diferit sau dreptul la diversitate este un drept fundamental al omului ;potentialul individual trebuie valorificat maximal; asigurarea egalitatii de sanse la educatie presupune recunoasterea si respectarea diferentelor de capacitate innascuta si dobandita ;adaptarea scolii la posibilitatile aptitudinale, nevoile, problemele ori interesele de cunoastere ale elevilor este o necesitate a educatiei pentru toti, a educatiei pentru fiecare .

Sansele egale prin instruire inseamna atat adaptarea continutului, metodelor ori ritmului activitatii la posibilitatile elevilor, cat si simularea dezvoltarii fiecarui elev, solicitarile depasind rational posibilitatile actuale ale elevului si determinand la autodepasire.

APLICATIE: Pedagogia diferentiata, necesitate teoretica si directie de investigatie educationala (schita unui proiect de cercetare aplicativa).

Pedagogia diferentiata are la baza contributiile unor pedagogi de talia lui R.Cousinet, C.Freient, O.Decroly, J.Piaget , H.Wallon etc. In Franta, in 1989, in conformitate cu “Legea de orientare asupra educatiei” a fost creata posibilitatea de a <<introduce diferenta >>in invatamant pe doua cai, la nivelul “proiectului institutional al scolii” si prin proiectul personal al elevului, (alegeri personale, mai mult sau mai putin sub indrumare ).



Pentru Halina Przesmychi, autoare a unei lucrari dedicate acestei probleme si cunoscute pedagogilor din Romania, pedagogia diferentiata poate fi definita ca o <<pedagogie individualizata care recunoaste elevul ca o persoana avand reprezentarile sale proprii ale situatiei de formare; o pedagogie variata care propune un evantai de demersuri, opunandu-se astfel “mitului identitar” al uniformitatii, al falsei democratii conform careia toti trebuie sa munceasca in acelasi ritm, in aceeasi durata si urmand aceleasi itinerarii. O asemenea pedagogie se constituie ca fundament teoretic si practic al luptei cu esecul scolar, cu orice forma de excludere >>.

In lume exista sisteme de diferentiere a instruirii cum ar fi sistemul Manheim, Oakland, Planul Iena sau Planul Trinidad, organizari care angajeaza spiritul comunitar si care se adreseaza copiilor supusi riscului de insucces scolar, din medii sociale marginalizate sau dezavantajate .

Recomandarile de la Dakar (1993) ale Comisiei Internationale pentru Educatie in sec. XXI aduc in atentie : diversificarea continuturilor procesului educational << pentru a evita un model de tip monolitic, motiv de rivalitate si, adesea frustrare (dezvoltarea predarii artelor si meseriilor poate fi o metoda buna pentru a spori atractivitatea scolii>>; diversificarea tipurilor si cailor prin care se realizeaza educatia, in ceea ce priveste sistemele si structurile, dar concomitent cu pastrarea coeziunii de ansamblu (folosirea mijloacelor de informare, apelul la educatie de tip informal, parteneriate educationale, organizarea mijloacelor de instruire in asa fel incat ele sa se reflecte in viata fiecarui individ);diversificarea metodelor si a spatiilor de invatare, mai ales pentru activitatile practice (stabilirea duratei scolarizarii, invatarea la locul de munca, cursurile mixte).

Scopul educatiei este desavarsirea fiintei umane ca atare, iar dezvoltarea umana poate fi considerata ca un proces de largire a posibilitatilor de optiune a oamenilor. Divesificarea la nivel de invatamant trebuie sa urmeze acest deziderat .

Pedagogia contemporana cauta reperele metodologice si de continut ale unei educatii pe masura, atat la nivel de sistem, macrostructural, cat si la nivel microstructural, al formelor de grupare, a elevilor. Exista clase de grupare ori<< clase speciale >>care se constituie atat pentru elevii capabili de performanta superioara cat si pentru cei cu ritm lent de asimilare ori cu nevoi speciale. Ion T. Radu, specialist roman in fundamentarea teoretica si practica a instruirii diferentiate considera ca egalizarea sanselor de succes presupune efortul convergent al educatorilor pentru a oferi <<fiecareia dupa capacitati pentru a obtine cat mai mult posibil din partea tuturor >>. Diagnosticul instructional precis, “diagnostic pedagogic formativ”, precede actul diferentierii in sine si ce priveste pe cel care se instruieste prin prisma actiunilor ce trebuie intreprinse, prin raportarea la potentialul existent, la evolutiile probabile si la structurile deficitare. Este necesara, deci o abordare globala, unitara, a personalitatii elevului.

<<Din punct de vedere metodologic, strategia diferentierii, ca strategie globala de instruire implica utilizarea unui ansamblu diversificat de metode aplicate complementar: conversatia, in special cea euristica, demonstratia, explicatia, exercitiul, tehnica utilizarii fiselor de munca independenta (fise de dezvoltare, de recuperare, de recuperare, de exersare, de creatie ), utilizarea fiselor individuale de progres sau a diagramelor de progres a fiselor de evidenta a greselilor tipice al nivelul unei clase sau a unui grup de elevi (fise de caracterizare ).Organizarea se poate realiza individual si in grup diadic, grup mic, grupul omogen fiind constituit pe baza aplicarii unor teste de plasament sau a unor teste de succes educational >>.

Plecand de la afirmatiile de mai sus si constientizand necesitatea unor eforturi suplimentare in directia formarii competentelor de abordare a unui curriculum diferentiat si personalizat la viitorii profesori si institutori, am propus demararea unei investigatii care sa vizeze urmatoarele obiective: proiectarea si aplicarea unor programe de formare a competentelor pedagogice implicate in abordarile curriculare, diferentiate si personalizate, pe baza stimularii nevoii de autocunoastere si informare la zi a viitorilor profesori; initierea unor echipe temporale de proiect, stimularea dinamicii grupului de formare pentru profesiunea didactica si propuneri coerente privind miniproiecte de cercetare si-sau responsabilizare privind educatia diferentiata si personalizata; testarea si valorificarea unor metode, tehnici si instrumente specifice de diferentiere a instruirii.

Ipoteza de lucru a fost formulata din perspectiva viitorului profesor, dupa cum urmeaza: pentru a putea dobandi competentele necesare realizarii unei educatii diferentiate si personalizate trebuie sa ma cunosc mai bine, sa-mi identific specificitatea si nevoile proprii de educatie, in scopul incadrarii intr-un proiect personal care sa ma ajute sa ma autodepasesc, este necesar sa beneficiez efectiv de posibilitatea unui parcurs diferentiat de formare pentru profesiunea didactica, trebuie sa invat sa ma comport profesional in problema diferentierii instruirii sa elaborez, adaptez si sa aplic programe de diferentiere la diferite niveluri de varsta si la diferite clase grupari ale elevilor ori la nivel individual.

In cazul atingerii obiectivelor de mai sus si numai atunci, un profesor sau un institutor se poate considera pregatit sa abordeze un curriculum diferentiat si personalizat, in beneficiul desavarsirii personalitatii elevilor si al societatilor in care acestia urmeaza sa se integreze .

Din rezultatele obtinute in urma unor studii se contureaza cu oarecare precizie nevoile de competenta, in scopul diferentierii instruirii la nivel de profesor-clasa de elevi: de realizare a complementaritatii teorie-practica, de metodologie, de adaptare la situatiilor de instruire si de anticipare a acestora, astfel incat sa devina controlabile; de transfer al cunostintelor si operatiilor achizitionate de viitorii profesori si institutori in situatii noi de instruire; de relationare (invatare-formare interactiva) si de decizie(conducerea autonoma a situatiilor de instruire de catre viitorul profesor sau institutor);de reglare, prin punerea permanenta in discutie a proiectelor si prin valorizarea reusitei la nivelul unei invatari din experienta, activa (formare prin cercetare ,investigare pe cont propriu a practicilor pedagogice scolare actuale, la nivelul unui proiect profesional al studentului –viitor profesor sau institutor). Punerea si descoperirea de probleme devine o cale de acces la competenta.

S-a dovedit ca este necesar ca viitorii profesori sa fie familiarizati inca din facultate cu: a)instrumente de tipul probelor psihologice, pe care le-ar putea utiliza sub indrumarea psihologului sau consilierului scolar, cu mai multe variante de fise scolare care i-ar putea ghida in activitatea de abordare a personalitatii elevului cu diverse chestionare standardizate pentru parintii elevilor <<cu probleme >>cu grile de observare a comportamentului in situatii <<dificile >>(copii care cumuleaza esecuri in planul invatarii scolare, copii si tineri cu devieri de comportament, care perturba activitatea didactica, copii si tineri in situatie de risc educational, cu dificultati de invatare etc.)

Viitorilor profesori si instituitori ar trebui sa li se puna la dispozitie un numar cat mai mare de fise de lucru cu sarcini diferentiate in functie dificultati, lacune, fise de evidenta a greselilor tipice probe de verificare continand sarcini de lucru diferentiate pe niveluri, descriptori de performanta (standard minimal, mediu maximal)pentru a avea modelele necesare activitatii lor viitoare .



Munca in echipa de profesorii (proiectele de grup) mijloacele pedagogice orientate in directia diferentierii la nivel de catedra sau comisie metodica ar trebui de asemenea sa constituie elemente cu caracter de exemplificare si exersare in contextul formarii initiale a profesorilor si institutorilor. “Invatamantul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane (Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.26) iar ,,educatia copilului trebuie sa urmareasca dezvoltarea personalitatii copilului, a aptitudinilor si a capacitatilor sale mintale si fizice, la nivelul potential maxim(Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile copilului, art.29.)

Legea Invatamantului din 1955(art.5(2)) prevede faptul ca dreptul la educatie diferentiata, pe baza pluralismului educational este un drept garantat de statul roman, care organizeaza principiile invatamantului democratic .

Este evident ca o personalitate creativa, motivata, competenta si activa nu se poate dezvolta decat pe baza acceptari diferentelor in scoala si a eforturilor de diferentiere a transferelor de invatare specifica. Procesul de formare a capacitatilor, atitudinilor si competentelor prevazute de programe presupune disponibilitatea fiecarui profesor de a organiza experiente de invatare care sa respecte potentialul individual si sa fie interactiv.

BIBLOGRAFIE :

-Cristea Sorin – ,,Dictionar de termeni pedagogici’’, R.A, 1998, p.113

-Delors J. (coord.) -,,Comoara launtrica : Raportul catre UNESCO al Comisiei Internationale pentru Educatie in secolul XXI’’, Iasi, Editura Polirom , 2000, p.64,114

-Maciuc Irina –,,Elementele de psihologie diferentiala’’, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 2000, p.89.

-Maciuc Irina –,,Formarea continua a cadrelor didactice’’, Craiova, Editura Omniscop,1998, p.

-Péretti André de –,,Educatia in schimbare’’, Iasi, Editura Spiru Haret,1996, p,165

-,,Planuri–cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar“,Bucuresti, MEN, coordonatori: Dakmara Georgescu, Matei Cerkez, Mihaela Singer, Liliana Preoteasa ,1999,p.192

-Przesmychi Halina -,,Pedagogie différenciéé’’, Paris, Hachette Education,1991,p.

-Stanciu Mihai –,,Reforma continuturilor invatamantului’’, Iasi, Editura Polirom,1999, p.

-Suchodolshi Bogdan-,,Pedagogia si marile curente filosofice’’, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,f.a.,p.

CURRICULUM DIFERENTIAT SI PERSONALIZAT

REZUMAT

INSTITUTOR : VITAN MARINELA-PETRUTA

GRADINITA CU PROG. PREL. NR. 10-PITESTI-ARGES

Educatia se adapteaza diversitatii indivizilor si grupurilor, talentelor individuale si evita marginalizarea ori excluderea sociala. in cazul in care nu realizeaza aceasta adaptare, ea nu poate fi considerata benefica si eficienta, capabila sa stimuleze dezvoltarea durabila a fiintei umane in context social. Daca sunt bine organizate, sistemele educationale nu pot sa duca la excludere ori la esec social. Educatia tine seama, deci, atat de disponibilitatile aptitudinale individuale, specificitatea persoanei, cat si de cerintele mediului ori de traditiile culturale ale grupurilor care compun societatea, in scopul unei integrari sociale optime a fiecaruia.

Pentru invatamant, diversificarea la nivel de sistem inseamna proiectarea unor profiluri si specializari, dar si organizarile non formale ale educatiei capabile sa ofere un cadru de promovare a unor talente si disponibilitati speciale ale copiilor si tinerilor, o oferta educationala bogata, extinsa, deschisa. Diversificarea procesuala a invatamantului se bizuie pe structuri deschise, programe scolare flexibile, manuale alternative, materiale suport de studiu cat mai variate .



Daca diversificarea instruirii contureaza premisele structurale ale diferentierii, se poate afirma ca <<diferentierea instruirii creeaza premisele functionale necesare pentru valorificarea sau diversificarea instruirii>>. Diferentierea instruirii este, in fapt , o diversificare in organizare si in procesul de invatamant, in functie de particularitatile individuale si de varsta ale copiilor si de particularitatile mediului socio-cultural.

Diversificarea institutionala sau a structurilor presupune diversificarea studiilor :a)organizatoric: profiluri, filiere de studiu, specializari, alternativele institutionale, invatamantul confesional si invatamant in limba materna etc; b)prin provocarea alegerilor (discipline si cursuri optionale); c) schimbari la nivelul structurilor clasei si scolii (clase si grupe de nivel, clase speciale, educatia integrata a unor copii cu nevoi educative speciale, grupuri de studiu independent si de cercetare (cercuri de elevi ), de reflectie si de sensibilizare, de aprofundare (cenaclu) atelier de creatie etc.); d)diversificarea si perfectionarea invatamantului la distanta, prin folosirea tehnologiilor moderne(diversificarea locurilor invatarii :la domiciliu, la scoala, in centre de resurse de invatare, tehnologice );

Diversificarea realizata la nivelul proiectarii curriculare inseamna, module de studiu, modularea timpului scolar (orare centrate, globale, orar variabil de la o saptamana la alta sau de la un semestru la altul etc.). <<Rationalitatilor >>multiple, diversitatii modurilor de a gandi, invatamantul le raspunde prin strategii educative diferentiate.

Diversificare procesuala, la care ne-am referit deja, se realizeaza prin individualizarea la nivelul clasei de elevi, respectarea individualitatii elevilor si a principiului accesibilitatii prin sarcini de instruire diferentiata, diferentierea timpului de studiu si a mecanismelor de intarire utilizate in invatare. Repere ale diferentierii sunt atat particularitatile intelectuale si nonintelectuale ale celor instruiti cat si particularitatile mediului de invatare, ale campului pedagogic in care se opereaza. Importante in acest ansamblu se dovedesc a fi formele de diferentiere la nivelul obiectivelor si continuturilor instruirii, la nivelul resurselor materiale, al metodelor de predare si de evaluare ca si diferentierea la nivelul timpului de lucru a standardelor de evaluare si la nivelul produselor invatarii.

Diferentele de dotare intelectuala, de ritm si de stil de invatare, de volum al cunostintelor si de profunzime a intelegerii sunt usor constatabile si cei care instruiesc trebuie sa le ia in seama daca doresc ca cei instruiti sa reuseasca in atingerea obiectivelor instruirii. Nivelul aptitudinal si cel al motivatiei invatarii, implicarea afectiva, vointa si caracterul intervin ca elemente hotaratoare in conditionarea reusitei individuale. Pentru a gasi intotdeauna solutii profitabile in situatii critice ori doar curente, profesorul trebuie sa porneasca de la urmatoarele cateva idei ce trebuie respectate ca cerinte cadru ale actiuni educationale: dreptul de a fi diferit sau dreptul la diversitate este un drept fundamental al omului; potentialul individual trebuie valorificat maximal; asigurarea egalitatii de sanse la educatie presupune recunoasterea si respectarea diferentelor de capacitate innascuta si dobandita; adaptarea scolii la posibilitatile aptitudinale, nevoile, problemele ori interesele de cunoastere ale elevilor este o necesitate a educatiei pentru toti, a educatiei pentru fiecare .

Sansele egale prin instruire inseamna atat adaptarea continutului, metodelor ori ritmului activitatii la posibilitatile elevilor, cat si simularea dezvoltarii fiecarui elev, solicitarile depasind rational posibilitatile actuale ale elevului si determinand la autodepasire.

Din rezultatele obtinute in urma unor studii se contureaza cu oarecare precizie nevoile de competenta, in scopul diferentierii instruirii la nivel de profesor - clasa de elevi: de realizare a complementaritatii teorie-practica, de metodologie, de adaptare la situatiile de instruire si de anticipare a acestora, astfel incat sa devina controlabile; de transfer al cunostintelor si operatiilor achizitionate de viitorii profesori si institutori in situatii noi de instruire; de relationare (invatare-formare interactiva) si de decizie(conducerea autonoma a situatiilor de instruire de catre viitorul profesor sau institutor); de reglare, prin punerea permanenta in discutie a proiectelor si prin valorizarea reusitei la nivelul unei invatari din experienta, activa (formare prin cercetare ,investigare pe cont propriu a practicilor pedagogice scolare actuale, la nivelul unui proiect profesional al studentului –viitor profesor sau institutor

Este evident ca o personalitate creativa, motivata, competenta si activa nu se poate dezvolta decat pe baza acceptari diferentelor in scoala si a eforturilor de diferentiere a transferelor de invatare specifica. Procesul de formare a capacitatilor, atitudinilor si competentelor prevazute de programe presupune disponibilitatea fiecarui profesor de a organiza experiente de invatare care sa respecte potentialul individual si sa fie interactiv.

BIBLOGRAFIE:

-Cristea Sorin – ,,Dictionar de termeni pedagogici’’, R.A, 1998, p.113

-Delors J. (coord.) -,,Comoara launtrica : Raportul catre UNESCO al Comisiei Internationale pentru Educatie in secolul XXI’’, Iasi, Editura Polirom , 2000, p.64,114

-Maciuc Irina –,,Elementele de psihologie diferentiala’’, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 2000, p.89.

-,,Planuri–cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar“,Bucuresti, MEN, coordonatori: Dakmara Georgescu, Matei Cerkez, Mihaela Singer, Liliana Preoteasa ,1999,p.192

-Stanciu Mihai –,,Reforma continuturilor invatamantului’’, Iasi, Editura Polirom,1999, p.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2837
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site