Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

Poezii si cantece

ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN ACTIVITATILE DE EDUCARE A LIMBAJULUI COPILULUI PRESCOLAR

Gradinita

+ Font mai mare | - Font mai mic




ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN ACTIVITATILE DE EDUCARE A LIMBAJULUI COPILULUI PRESCOLAR




INTRODUCERE

Actiunea de instruire si educare a tinerei generatii constituie un domeniu de o importanta covarsitoare pentru progresul societatii romanesti.Procesul de profunde transformari democratice prin care trece tara noastra,a impus si impune masuri deosebite,radicale pentru invatamant.

Cultivarea limbii materne,deprinderea tineretului cu o vorbire corecta scrisa si orala folosind un limbaj bogat si variat,constient insusit este o sarcina de baza a invatamantului preprimar pana la invatamantul universitar,o datorie de onoare si un act de cultura cu profunde rezonante.

Insusirea corecta a vocabularului limbii romane este o conditie a insusirii tuturor cunostintelor care fac din individ un membru folositor al societatii,este o conditie a insusirii culturii generale,a dobandirii unei inalte pregatiri profesionale.

„Limba este tezaurul cel mai pretios pe care-l mostenesc copiii de la parinti,depozitul cel mai sacru lasat de generatiile trecute si care merita sa fie pastrat cu sfintenie de generatiile care-l primesc.”

Invatamantul preprimar are rolul de a contribui la dezvoltarea fizica si armonioasa a copiilor,la stimularea gandirii si a inteligentei,la insusirea unor cunostinte necesare pregatirii pentru scoala,la formarea unor deprinderi de munca,de ordine si disciplina a trasaturilor de caracter si comportare civilizata.

Prescolarul este copilul aflat pe treapta aparitiei maturizarii unor trasaturi care vor permite inceputul pregatirii sale pentru scoala.Ceea ce este insa fundamental in orientarea activitatii instructiv-educative cu prescolarul este intelegerea adecvata a varstei sale ca structura unitara.

Gradinita foloseste in munca de educare a copiilor o serie de mijloace educative,insa mai frecvent sunt acelea care corespund cel mai bine specificului psihic al copilului,adica jocul si invatarea.In timpul jocului copilul invata si se educa,caci educatia prescolara presupune folosirea din plin a invatarii dirijate si spontane.

Jocul este o activitate cu caracter dominant la aceasta varsta,fapt demonstrat de modul in care polarizeaza asupra celorlalte activitati din viata copilului dupa durata si ponderea sa,dupa eficienta in sensul ca jocul este activitatea care conduce la cele mai importante manifestari,modificari in psihicul copilului.

Jocul capata o pondere si un rol deosebit cu valori formative bine determinate in momentul cand cadrul relational al copilului se largeste prin intrarea lui in gradinita.Jocul nu constituie pentru copil simpla distractie,jucandu-se copilul cunoaste si descopera lumea si viata,cunoasterea lumii prin jocuri este accesibila si atractiva pentru copii.

La copil,spunea E.Claparede „jocul este munca,este sinele,este datoria,este idealul vietii”.Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si in consecinta,poate sa actioneze.Copilul este fiinta care se joaca si nimic altceva.Gresita este in general considerarea copilului un fel de adult in miniatura, caruia trebuie sa i se adauge ce-i lipseste.

Principala activitate a copilului este jocul,exersand o activitate simulativa din lumea adultilor,fiind un mod foarte serios de a aduce la nivelul sau lumea celor mari si de a o intelege.

In acelasi timp,copiii descopera lumea inconjuratoare prin intermediul jocului,care sub aparenta divertismentului se poate inalta pana la nivelul seriozitatii.

Iata pentru ce,chiar in cadru institutionalozat-sau poate mai ales aici-jocul ramane principala modalitate de invatare,fiind o forma de activitate prin care acestia incearca sa-si insuseasca experienta de viata a adultilor.

Tocmai de aceea se poate spune ca jocul este tovarasul de nedespartit al copilariei,constituind una dintre formele cele mai importante de activitate a prescolarilor.Jocul nu constituie pentru copil simpla distractie,jucandu-se copilul cunoaste si descopera lumea si viata,cunoasterea lumii prin jocuri este accesibila si atractiva pentru copii.

In felul acesta s-ar sterge „orice deosebire calitativa intre activitatea psihica a copilului si a adultului.Copilaria este deci,ucenicia necesara varstei mature”.

Importanta rolului pe care-l ocupa jocul in viata copilului este conferita de faptul ca jocul initial satisface dorinta fireasca de manifestare,de actiune si de afirmare a independentei copilului.Jocul este o activitate de tip fundamental, cu rol fundamental in evolutia copilului,constand in reflectarea si reproducerea vietii reale intr-o modalitate proprie a copilului.

Realitate care-l inconjoara fiind mult prea complexa ,copilul cauta sa o cunoasca.Jocul este tocmai una din activitatile prin care copilul invata sa cunoasca lumea reala.De aceea,unii psihologi –H.Wallon-considera jocul ca pe o activitate de preinvatare.Actionand asupra obiectelor si a fiintelor din jur,copilul cunoaste treptat aceasta lume,isi satisface nevoia de miscare si intelegere,dobandeste increderea in puterile proprii.

Datorita continutului sau,amplorii si dezvoltarii pe care o ia la varsta preprimara,tinzand catre reflectarea tot mai cuprinzatoare si mai analitica a realitatii,jocul detine un rol foarte important in gradinita,fiind incadrat in ansamblul de mijloace instructiv-educative.

Asadar,jocul este considerat nu numai ca o activitate de esenta ludica proprie varstelor mici,ci si ca un mijloc de instruire si educare a copiilor.

Jocul este prin urmare activitatea dominanta a copilariei.

CAPITOLUL I

SPECIFICUL LIMBAJULUI LA VARSTA PREPRIMARA

1.1.Profilul pedagogic al varstei preprimare

Din punct de vedere psihologic,cercetarile recente din psihologia copilului pun in evidenta un fapt esential si anume acela ca formarea si dezvoltarea personalitatii umane inregistreaza pana la 6 ani un stadiu de acumulari intensive in toate compartimentele vietii psihice de asa maniera incat copilul acumuleaza pana la aceasta varsta sub raport cantitativ circa 40% din volumul de informatie si ritmul de dezvoltare a principalelor componente ale structurii de personalitate,fie deci o perioada care nu-si mai gaseste echivalent sub raportul intensitatii dupa varsta de 6 ani.



L a prescolar intalnim urmatoarele stadii specifice de dezvoltare:

-Prescolarul mic de 3-4 ani nu intelege bine ce i se spune,nu stie sa se exprime clar.Procesele cognitive sunt ingreunate de actiune,este atras de obiectele din jur care „sar in ochi”,memoreaza relativ usor dar nu-si propune deliberat acest lucru.Gandirea este subordonata actiunii cu obiectele,procesele de gandire fiind operatiile ajutatoare cuprinse nemijlocit in activitatea practica;limbajul pastreaza un pronuntat caracter situativ.Trece usor de la o stare afectiva la alta.Aceeasi instabilitate o intalnim si la nivelul motricitatii,este neindemanatic,face miscari bruste,insuficient coordonate.Exista o disproportie intre diferitele parti ale corpului,capul reprezinta 1/5 din corp.De aceea se impiedica de foarte multe ori.

-Prescolarul mijlociu de 4-5 ani.Realitatea axterna il preocupa din ce in ce mai mult,ca atare intreaga dezvoltarea psihica a copilului se va produce intr-un ritm alert.Procesele intelectuale devin de sine statatoare,se desprind treptat de actiune.Se dezvolta mult limbajul,se amplifica mult puterile imaginative si creatoare ale copilului.Se contureaza caracterul voluntar al celor mai multe procese psihice.Limbajul interior constituie o cotitura esentiala pentru dezvoltarea psihica a copilului.El devine mai sensibil la unele manifestari,avanimente.Se largesc interesele,incep sa se inchege primele atitudini,se instaleaza mai evident unele trasaturi caracteriale.

-Prescolarul de 5-6 ani.Ritmul cresterii accelerat,in medie 20-22cm/an,iar ponderal de la 14 kg la 22 kg.De asemenea se inregistreaza o viteza de crestere a diferitelor parti ale corpului care duc la schimbarea proportiei.Capul reprezinta acum 1/6 din corp.Acesta face ca sa fie o disproportie intre dezvoltarea capului care este relativ mare si dezvoltarea membrelor inferioare (ceva mai scurte) care are consecinta asupra stabilitatii si echilibrului copilului.Procesul de osificare continua, dar oasele prescolarului sunt destul de elastice,maleabile.

Din analiza primelor stadii ale dezvoltarii psihice la copil nu intalnim senzatii in stare pura,decat cel mult in primele zile ale vietii.Ele nu reflecta insusirile izolate ale obiectelor si fenomenelor ci obiectele,multitudinea si unitatea insusirilor lor,senzatiile fiind subordonate si integrate perceptiilor care domina viata.

Eforturile depuse sub indrumarea educatoarei si a parintilor,activitatea desfasurata pentru a raspunde noilor cerinte asigura mersul inainte,ridicarea pe o treapta superioara.In felul acesta intre sistemul de cerinte aflate intr-o continua transformare,pe de o parte si nivelul de dezvoltare psihica,pe de alta parte;exista o relatie reciproca:complicarea cerintelor impinge inainte dezvoltarea psihica,iar aceasta din urma permite ridicarea exigentelor pe o treapta superioara.

1.2.Evolutia limbajului la varsta preprimara

Strans legata de evolutia gandirii este si evolutia limbajului.De altfel limbajul impune gandirii exigentele sale culturale contribuind in felul acesta la restructurarea ei.Copilul apeleaza la realitate,dar prin limbaj se departeaza de ea,isi aminteste situatiile trecute,stabileste raporturi,face deductii valide.Extinderea si complicarea raporturilor dintre copil si realitatea inconjuratoare,sporirea independentei copilului,caracterul ceva mai organizat al activitatii sale se rasfrang direct asupra limbajului sau.Acesta se imbogateste sub raport cantitativ.De la 5-10 cuvinte pronuntate de copilul de un an vocabularul actuv al copilului creste la circa300-400 de cuvinte la doi ani,la circa 800-1000 de cuvinte la trei ani,la 1600-2000 cuvinte la 4 ani,la circa 3000 cuvinte la cinci ani,pentru ca la sase ani el sa ajunga la peste 3500 de cuvinte.Totodata se dezvolta coerenta limbajului,caracterul sau inchegat,structural.

De la limbajul situativ specific varstei anteprescolaritatii se face trecerea la limbajul contextual.Daca prima formula lua infatisarea dialogului si avea un caracter extrem de concret,fiind legata de imprejurarile si situatiile particulare la cere participau ca implicate,cea de-a doua forma ia infatisarea monogului copilului,povestind tot ce a vazut,ce a auzit fara ca ascultatorii sa cunoasca neaparat situatia despre care se vorbeste.Desi aceste doua forme de limbaj coexista in perioada prescolaritatii,locul si rolul lor se schimba in functie de sarcinile si conditiile in care are loc comunicarea.Cand copilul se refera la experienta sa nemijlocita,caracterul situativ al limbajului este foarte prezent,in schimb atunci cand el reproduce povestirile auzite de la adult,acest caracter se diminueaza.Limbajul interior are o mare importanta in dezvoltarea intelectuala a copilului,el reprezentand mecanismul fundamental al gandirii.Ca o tendinta generala se manifesta totusi diminuarea caracterului situativ al limbajului odata cu trecerea spre prescolaritatea mare.

Specific pentru prescolar este insa nu doar predominarea uneia sau alteia dintre cele doua forme de limbaj ci si aparitia treptata din limbajul monologat a unei forme si anume a limbajului interior-proces ce are loc intra 3 1/2 si 5 ½ .Aparitia limbajului interior sporeste enorm de mult posibilitatile copilului de a-si planifica mintal activitatea si de a si-o reglementa permanent.Vorbind cu sine mai ales atunci cand se afla in situatii dificile,problematice,copilul isi poate ordona actiunile,isi poate stabili punctele modale ale activitatii,gaseste solutii.La prescolari se dezvolta mult latura fonetica a limbajului,desi datorita unor particularitati ale aparatului fonator ale analizatorului verbo-motor si analizatorului auditiv,pronuntia nu este inca perfecta.Ei fac omisiuni,substituiri,inversiuni de sunete.

La varsta de 3-4 ani limbajul pastreaza deasemenea caracterul situativ intalnit la varsta antepreprimara.Cele spuse de copii constituie uneori propozitii razlete fara suficienta legatura intre ele.Limbajul situativ,exprimand gandirea situativa se caracterizeaza prin utilizarea mijloacelor expresive,melodice ale limbii si anume:a intonatiei,a gesturilor si a mimicii.La acesta varsta abunda exclamatiile,interjectiile,repetitiile,mijloacele onomatopeice si cuvintele cu sens de propozitie.Vorbirea este incarcata de pronume demonstrative,de substantive si mijloace de enumeratie simple.

Pronuntarea cuvintelor continua sa fie neclara,se dezvolta insa interesul pentru aspectul sonor al limbii:ritmul sonor,rimele.La prescolarii mici se intalnesc frecvent anumite particularitati ale pronuntarii cum ar fi:omisiunea,inversiunea, reduplicarea.

Intre 4 si 5 ani,pronuntarea cuvintelor se perfectioneaza pana la lichidarea tuturor defectiunilor,se mareste vocabularul copiilor,numarul de cuvinte ajunge la 5 ani pana la aproximativ3000.Exprimarea copiilor devine mai legata si mai coerenta.

Limbajul este mijlocul de exteriorizare a gandurilor,a datelor inregistrate in memorie,a produselor imaginatiei,a sentimentelor estetice simorale.De aceea continutul materialelor la activitatile de educarea limbajului contribuie la dezvoltarea intelectuala si afectiva a copilului.Scopul activitatilor de educare a limbajului trebuie sa imbine sarcinile de dezvoltare si de folosire corecta a limbajului cu sarcini de imbogatire a cunostintelor si deprinderilor intelectuale.

Asupra limbajului copiilor o influenta deosebit de mare o exercita si mediul social in care ei traiesc,modul in care adultii se exprima,gradul de corectitudine al vorbirii lor.O particularitate a limbajului copiilor este legata asa cum s-a aratat de aspectul fonetic al lui si anume de pronuntie.

Prescolarul de 3 ani se caracterizeaza printr-o pronuntie inegala a sunetelor limbii materne.Majoritatea dintre ele sunt corect pronuntate si nu prezinta sub acest aspect nici un fel de dificultate pentru copil si pentru munca educatoarei.Sunt si sunete pe care copiii nu le pot pronunta corect ceea ce denota ca pronuntia este imperfecta la aceasta varsta.Sunetele pe care prescolarii mici le pronunta mai greu sunt:r,s,t,c,f.Intalnindu-le in cuvinte copiii rezolva in diferite moduri aceasta greutate.Se constata ca in asemenea cazuri copiii omit sunetele respective din cuvinte(exemplu:fumos in loc de frumos sau le inlocuiesc cu alte sunete pe care ei le pronunta mai usor(exemplu:vleau in loc de vreau).



Omisiunea,inversiunea si substituirea sunt frecvent intalnite la prescolarii mici si intr-o mai mica masura la cei de 5-6 ani.Sub influenta activitatii instructiv-educative desfasurate sistematic,pronuntia copiilor se corecteaza treptat,ajungand ca in grupa mare toti copiii sa aiba o pronuntie in genere corecta.

Vocabularul copiilor care vin pentru prima data la gradinita este restrans,insumand circa 1000 de cuvinte si e format din mai multe substantive si verbe.Vocabularul pasiv este mai bogat decat cel activ.

Sunt copii care desi cunosc cuvintele le pronunta corect si le inteleg sensul, nu le folosesc in vorbire din cauza ca vorbesc putin,se exprima greoi si cu retineri atunci cand sunt solicitati in cadrul activitatilor de catre educatoare.

In vorbirea prescolarilor,mai ales a celor mici,abunda propozotii simple,scurte si lipsite de legatura intre ele,ceea ce dovedeste greutatea pe care ei o intampina in insusirea si redarea constructiei corecte a frazelor.

Exprimarea prescolarilor mici prezinta deasemenea o anumita incoerenta si dese treceri de la un subiect de discutie la altul,fara nici o legatura intre ele.predomina limbajul situativ,copiii fiind legati de momentul concret in care se desfasoara actiunea,insotindu-si actiunile de vorbire.

Totodata se mai constata si faptul ca atunci cand prescolarul isi exprima diferite stari afective,emotii,sentimente,vorbirea sa devina mai colorata,mai corecta.

CAPITOLUL II

JOCUL LA VARSTA PREPRIMARA

2.1.Jocul ca tip de activitate dominanta la varsta preprimara

In conceptia lui J.Piaget,jocul are ca principala functie asimilarea realului la „eu”,facand posibila astfel retrairea intr-un mod specific a ceea ce l-a impresionat mai mult pe copil.Rezolvarea acestui decalaj se realizeaza prin joc,care are menirea sa transforme realul la nivelul posibilitatilor si trebuintelor eului.

Jocul constituie o traire interioara a realitatilor descoperite de fiecare copii in parte,iar contactul sau nemijlocit cu acestea,in care raporturile cu ceilalti copii sau cu adultii nu au forta de a imbogati sau modifica continutul,evolutia,amprenta propriului eu fiind mai puternica decat tot ce ar putea actiona asupra lui din afara.

Jean Chateau explica jocul copilului ca o forma de manifestare,de proiectare a eului in procesul sau continuu de integrare in viata.Este o incercare in stare sa-i permita sa-si afirme eul.”Istoria jocului infantil este deci istoria personalitatii care se dezvolta si a vointei care se formeaza treptat”.

Intr-o astfel de conceptie jocul nu se limiteaza la o simpla proiectare in propriul eu a unor impresii traite,ci la construirea unui viitor care este dorit,voit si prin insusi acest fapt,cucerit treptat.

In consecinta,jocul este cadrul favorabil care declanseaza resorturile intime ale personalitatii copilului determinand transformarea repetata a acestuia in proiectele spre care tinde fiinta copilului insetata de a fi asemenea adultului.

J.Chateau in „Copilul si jocul”evidentiaza adevarul ca jocul ca activitate care-l exprima pe copil poate fi valorificat in procesul educatiei.Cunoastem ca jocul reflecta ludic realitatea si este specific copilariei,atingand in perioada preprimara o mare dezvoltare,locul ocupat dupa aceea fiind din ce in ce mai putin insemnat.

La intrarea in gradinita,prescolarii de trei ani au in oarecare masura dezvoltata posibilitatea de a se juca,rezultat al manuirii si tatonarilor indelungate intreprinse cu obiectele si jucariile.

Experienta dobandita in perioada preprimara la care trebuie sa adaugam negresit progresul intelectual,le permite trecerea catre un joc calitativ nou,jocul propriu-zis conceput initial in linii foarte schematice,dar cu elemente vizibile de prelucrare originala a unor actiuni deprinse din activitatea adultilor.Data fiind experienta cognitiva si cea ludica dobandita intre timp,prescolarii de 4/5 ani intreprind jocuri mai variate si cu un continut mai inchegat,unifica mai multe actiuni in jurul unui subiect,spre deosebire de prescolarii de 3/4 ani la care jocul consta mai mult in reproducerea si repetarea de nenumarate ori a unor actiuni izolate.

Jocurile celor mici isi largesc treptat aria,se extind din punct de vedere al continutului,castigand paralel si in adancime.Dinamica jocurilor copiilor poate fi insa diferita,in raport cu o serie de conditionari,dintre care cea mai importanta este indrumarea competenta data de catre adult.

Copilul in jocurile sale reproduce si aspectele negative ale relatiilor cu realitatea care il inconjoara,tocmai de aceea trebuie directionat.Dupa varsta de 5 ani prescolarii intra intr-o noua etapa de joc.Creste sensibil dutara si complexitatea jocurilor,ele capata o structura mai stabila si decurg dupa reguli fixate dinainte de catre participanti.

Datorita continutului sau,amplorii si dezvoltarii pe care o ia la varsta prescolara,tinzand catre reflectarea tot mai cuprinzatoare si mai analitica a realitatii,jocul detine un rol foarte important in gradinita fiind incadrat in ansamblul de mijloace instructiv-educative.

Asadar jocul este considerat nu numai ca o activitate de esenta ludica,proprie varstelor mici,ci si ca un mijloc de instruire si educare.

Pentru a-i pastra copilaria cu naivitatile si candoarea ei,in cadrul activitatii pe care o desfasuram trebuie sa cream un climat corespunzator varstei,care sa duca in acelasi timp la instruirea continua si sustinuta a copiilor in concordantacu cerintele didactice fundamentale.

Personalitatea noastra,a cadrului didactic,spiritual creator,dorinta de cautare si promovare a noului,imbinarea in munca de instruire a tot ceea ce este util cu ceea ce este frumos,amintirea propriei noastre copilarii ne ca apropia si mai mult de varsta copiilor,de cerintele lor.

2.2.Specificul jocului la varsta preprimara,raporturile cu invatarea,cu

aspectele formative si informative



Gradinita ca prima forma organizata de invatamant se preocupa de procesul instructiv-educativin vederea pregatirii copiilor de 3-7 ani pentru societate,pentru scoala.De asemenea se acorda o atentie deosebita dezvoltarii capacitatii de comunicare verbala,pentru ca examinarea verbala este conditia de baza in formarea,in fixarea si diferentierea notiunilor si transmiterea informatiilor.

Activitatile de educarea limbajului atesta posibilitatea si utilizarea cultivarii limbajului oral,efectuandu-se exercitii de pronuntie,de exprimare,de conversatie.In acest sens se pune accentul pe activitatile de comunicare,pe dialogul liber,pe formarea deprinderilor de exprimare corecta si de insusire a structurii gramaticale.

Pentru indeplinirea obiectivelor propuse este necesara corelarea utilizarii mijloacelor de invatamant cu strategiile didactice avand un bogat volum de cunostinte-din toate domeniile-,cunostinte ce sunt prevazute de programa instructiv-educativa din gradinita.

Varsta preprimara este varsta jocului.Aceasta reprezinta modalitatea fireasca a copilului de manifestare si independenta.Copilul incearca sa cunoasca lumea reala pe care vrea sa o cucereasca prin diferite feluri,jocuri de miscare,jocuri de creatie.Adultul,folosind jocul in scopuri educative a creat jocurile didactice prin care educatoarele transmit o mare parte din sarcinile instructiv-educative ale activitatii din gradinita.

Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si in consecinta poate sa reactioneze.A ne intreba de ce se joaca copilul inseamna a ne intreba de ce este copil.”Nu ne putem imagina copilaria fara zambetele si rasetele sale”,spunea Eduard Claparede in „Psihologia copilului si pedagogia experimentala”.

Copilul in perioada prescolara se caracterizeaza printr-o dezvoltare intensa din punct de vedere fizic si mai ales psihic.Au loc o serie de modificari cantitative si calitative,atat de accentuate incat in perioada copilariei urmatoare nu voi mai putea fi egalate.

Rolul jocului este deosebit in acest context.La varsta prescolara jocul devine activitatea dominanta a copilului,care influenteaza intreaga sa conduita si prefigureaza personalitatea in plina formare si dezvoltare.

Pentru copil,lucrul cel mai important il constituie jocul.De obicei se antreneaza cu atata pasiune in joc,incat activitatea ludica devine in timpul desfasurarii universala sau exclusiva.Copiii care sunt crescuti in afara mediului de joaca manifesta carente psihice si educative toata viata.Caracterul domunant al activitatii ludice sta la baza conceperii procesului instructiv-educativ cu prescolarii pe coordonatele generale ale jocului specific varstei.

Eduard Claparede spunea ca la gradinita de copii ar fi cu totul imposibil sa facem altceva.Ar fi imposibil,pentru ca la acest nivel al dezvoltarii stadiale nu sunt constituite inca mecanismele psihice ale actelor neludice pe care se sprijina activitatea de invatare sistematica .Mecanismele respective se afla abia in fazele initiale de constituire,ritmul evoluativ si al perfectionarii depinzand de nivelul la care se ridica jocul insusi.

Indicii psihologici semnificativi de care se tine seama in conceperea procesului instructiv-educativ din gradinita,in ansamblul sau,sunt foarte diferiti si numerosi,pentru ca activitatea ludica in sine,la aceasta varsta,este foarte complexa si diferita sub aspectul formelor,variantelor si nuantelor specifice.Oricum,se tine seama de dorinta copiilor de a savarsi actiuni si fapte asemanatoare cu ale acelora in mijlocul carora traiesc,de caracterul predominant,imaginative ale scopurilor care determina actele lor comportamentale.

Se are in vedere si faptul ca domeniul cel mai placut si cel mai accesibil activitatii copilului este jocul,cu tot ceea ce mintea sa este in stare sa imagineze pentru ca mediul pe care si-l creeaza astfel sa i se potriveasca la exclisivitate,spre a-i tine treze motivele ,interesele,increderea in fortele proprii.

Conceperea jocului ca forma de activitate este cel mai important aspect particular al formelor pe care le imbraca invatamantul la acest nivel.O mare parte din timp copiii il ocupa in gradinita cu activitati preferentiale.Ei au largi posibilitati de exersare a jocului cu nuantele lui specifice:de la jocul cel mai naiv,cu scop fictiv,la activitatea cu scop ludic,cu scop precis si stabil,capabil sa subordoneze mijloacele,inclusiv pe acelea care nu au nimic ludic,activitate in care domina o forma sau o varianta a jocului invatarii sau a muncii private ca ocupatii cu nuanta ludica.

Pe masura ce copilul trece dintr-o grupa in alta interventia copilului in joc este tot mai activa,mai organizata,intentionata si voluntara.Jocul capata cadrul functional organizat,cu un scop si o finaluzare elaborata.

De remarcat este faptul ca in gradinita trebuie sa existe un climat din care sunt excluse tendintele extreme:de tutelara exagerata si de lipda de preocupare din partea educatoarei.

Toata indrumarea trebuie efectuata cu rabdare si cu tact pedagogic.Este evident ca acolo unde adultul,educatoarea dovedeste preocupare pentru copii,fantezie creatoare,imprima modalitati comportamentale eficiente si o motivare adecvata pentru activitatea ludica ce duce la dezvoltarea psihica si a personalitatii copiilor.

Este suficient sa privesti copiii in timpul jocului pentru a-ti face o impresie referitoare la conduita acestora si la particularitatile psihologice.Unii copii se exprima deschis,chiar dezinvolt,in timp ce altii sunt mai retinuti,inhibati,ai putin activi. Primii sunt mai usor de cunoscut deoarece manifestarile sunt spontane,iar altii exprima mai mascat trasaturile lor interne.

Jocul de altfel trebuie indrumat de adult,dar fara ca prin aceasta spontaneitate copilul sa fie stingherit.

Conceptia moderna asupra educatiei preprimare presupune folosirea din plin a invatarii dirijate si spontane si considera invatarea drept actiunea principala a dezvoltarii inteligentei copilului si o normare de baza a procesului de larga sociabilizare a copilului.

Invatarea are,in acest sens,un continut foarte larg si este strans legata de latura psihica si sociala a personalitatii copilului.In lumina acestei conceptii,invatarea nu este indreptata spre achizitionarea de cunostinte verbale si nu este inteleasa ca o activitate bazata pe operatii abstracte,ci se sprijina pe structura concreta a gandirii copilului.

Abia la varsta preprimara mai mare,cand structura psihicului copilului trece din planul actiunii in planul vorbirii,invatarea dobandeste caracterul de invatare propriu-zisa si serveste la formarea si sistematizarea cunostintelor elementare in anumite domenii.

Baza invatamantului prescolar trebuie sa o constituie activitatea optional-activa a copilului,care ii ofera prilejul de initiativa si experienta si care constituie o baza pentru formularea verbala a cunostintelor.

Se stie ca invatarea este uneori obositoare-daca nu intelectual,cel putin fizic.De aceea,introducand cu mult tact,cu pricepere activitatile de joc,cream o legatura ,o continuitate cu perioada de varsta anterioara,iar prin reusita actiunii intreprinse ii dam copilului satisfactie,il captam pentru mai departe intelectual,il invioram.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4291
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site