Contractele internationale de transfer de tehnologie

Contractele internationale de transfer de tehnologie

In anul 1974 Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat "Carta drepturilor si obligatiilor economice ale statelor", document de aplicatie mondiala, prin care se reconfirma dreptul statelor, indiferent de intinderea geografica, de puterea economica sau de alte criterii, de a avea acces liber la tehnologia avansata.

Contractele care materializeaza aceste drepturi recunoscute statelor sunt:

a)    Contractul de licenta de brevet

b)    Contractul de cesiune de brevet

c)     Contractul de comunicare de know-how

d)    Contractul de consulting-engineering

e)     Contractul de franchising

a)    Contractul de licenta de brevet

Contractul se incheie intre titularul brevetului, in calitate de licentiat, si licentiatar, in schimbul platii licentiatul transmitand licentiatarului dreptul de a folosi inventia protejata prin brevet.

Obligatiile partilor

Licentiatul se obliga:

sa transmita licentiatarului folosinta inventiei respective

sa-i acorde licentiatarului asistenta tehnica in utilizarea inventiei

se poate obliga sa nu licentieze respectivul brevet unor potentiali licentiatari concurenti

Licentiatarul se obliga:

sa protejeze in tara sa brevetul in cauza

sa nu sublicentieze inventia

sa-l plateasca pe licentiat

De regula plata presupune o suma modica, platita la incheierea contractului, la care se adauga anuitati calculate asupra cifrei de afaceri realizata de licentiatar prin utilizarea inventiei respective.

Legea aplicabila

Partile contractante pot alege legea aplicabila contractului.

Daca nu au ales-o, se va aplica legea in vigoare la sediul licentiatului (debitor al prestatiei caracteristice), cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii inventiei (ex: Codul Andin al investitiilor limiteaza durata contractului de licenta la maxim 5 ani).

b) Contractul de cesiune de brevet

Poate fi:

- cesiune totala - cedentul vinde cesionarului inventia in cauza si dreptul absolut de licentiere a acesteia

- cesiune partiala - cedentul vinde brevetul si dreptul de licentiere, dar isi retine pentru sine dreptul de a utiliza inventia in interes propriu.

Obligatiile partilor

Cedentul se obliga:

sa transmita cesionarului proprietatea inventiei in cauza, impreuna cu intreaga documentatie tehnica

sa nu licentieze tertilor acea inventie; el pastreaza doar dreptul personal nepatrimonial de creatie a acelei inventii

Cesionarul se obliga:

sa protejeze inventia respectiva in tara sa (daca nu a fost protejata anterior)

sa protejeze drepturile personale de autor apartinand cedentului (calitatea de creator al inventiei)

sa-l plateasca pe cedent

Plata presupune:

o suma baneasca mai mare platita o singura data, la incheierea contractului

anuitati calculate asupra cifrei de afaceri realizata de cesionar prin licentierea inventiei respective

Legea aplicabila

Partile contractante pot alege legea aplicabila contractului.

Daca partile nu aleg legea, contractul va fi guvernat de legea in vigoare la sediul cedentului (debitor al prestatiei caracteristice).

c) Contractul de comunicare de know-how

Know-how-ul reprezinta un ansamblu de cunostinte tehnice, intelectuale, experienta, pricepere, indemanare in realizarea unui proces tehnologic.

Know-how-ul se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

reprezinta o noutate relativa

este nebrevetabil sau brevetabil, dar nebrevetat

Din aceste trasaturi rezulta specificitatea contractului de comunicare de know-how, incheiat intre autorul de know-how si beneficiar.

Din caracteristica de noutate relativa decurge obligatia partilor de a-si comunica reciproc perfectionarile aduse know-how-ului respectiv.

Din caracteristica de a fi nebrevetat rezulta clauza de confidentialitate, care este de esenta acestui contract. Beneficiarul trebuie sa pastreze secretul asupra know-how-ului pe durata contractului, dupa expirarea acestuia, un anumit interval, si chiar in cazul in care contractul nu s-a incheiat, dar eventualul beneficiar a luat cunostinta de continutul know-how-ului.

Alte obligatii ale partilor

Comunicantul se obliga:

sa transmita beneficiarului know-how-ul

sa-i asigure asistenta tehnica in utilizarea know-how-ului

sa nu transmita know-how-ul unor firme concurente

Beneficiarul se obliga:

sa pastreze confidentialitatea asupra know-how-ului transmis

sa-l plateasca pe comunicant; plata consta in redevente calculate asupra cifrei de afaceri realizata de beneficiar in urma utilizarii know-how-ului

Legea aplicabila

Partile pot alege legea aplicabila contractului.

Daca partile nu au ales legea, contractul va fi guvernat de legea in vigoare la sediul comunicantului (debitor al prestatiei caracteristice), cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la sediul beneficiarului (ex: in sistemul andin se interzice beneficiarilor din tarile andine sa transmita comunicantilor de know-how straini perfectionariel pe care ei le-au adus know-how-ului pe durata contractului).

d) Contractul de consulting-engineering

In literatura economica acest contract este definit ca mijlocul prin care capitalul unit cu inteligenta se transforma in obiective de investitii.

Beneficiarul de investitii, care poate avea un obiect de activitate foarte variat, are doua posibilitati pentru realizarea acestei investitii:

fie isi organizeaza un serviciu propriu de specialisti, modalitate nerentabila, ce presupune deturnarea eforturilor materiale si financiare de la realizarea obiectului propriu de activitate, precum si investitii in forta de munca inalt calificata, dar utilizata limitat in timp

fie recurge la serviciile inginerilor consultanti specializati pe domenii de activitate, ce s-au organizat in mari societati comerciale

Desi delimitarea intre cele doua etape - consulting si engineering - este greu de realizat, se apreciaza, in general, ca faza de "consulting" insoteste proiectarea unei investitii, iar faza de "engineering" insoteste etapa de realizare a investitiei.

Consulting:

beneficiarul trebuie sa comunice prestatorului toate datele, inclusiv cele de natura confidentiala, in masura sa-l familiarizeze pe acesta cu specificul investitiei

prestatorul are obligatia sa pastreze confidentialitatea cu privire la informatiile comunicate de beneficiar

prestatorul va proceda la efectuarea de probe de teren, masuratori, analize de laborator, sfatuindu-l pe beneficiar asupra amplasamentului optim, constructorului indicat, materiilor prime si materialelor celor mai indicate

Engineering:

prestatorul va participa in numele beneficiarului la receptiile intermediare si la receptia finala a lucrarii, semnand procesul verbal de receptie

prestatorul va sesiza viciile lucrarii si va cere remedierea acestora in perioada de garantie

Alte obligatii ale partilor

Beneficiarul se obliga:

sa pastreze secretul asupra cunostintelor intelectuale comunicate de prestator, protejandu-le

sa-l plateasca pe prestator

Exista trei modalitati de plata:

plata pe unitate orara de timp - pentru investitiile de mica amploare si durata

modalitatea "cost + onorariu" - se convine un onorariu ferm la care se adauga debursarea cheltuielilor utile si necesare facute de prestator in executarea contractului (deplasare, probe, aparatura)

procent asupra valorii finale a investitiei - pentru investitiile mari

Nu exista reglementari in materia contractului de consulting-engineering; de aceea la nivelul legislatiilor nationale, precum si in practica judecatoreasca si arbitrala s-a incercat reglementarea acestui contract prin analogie.

In unele opinii contractul de consulting-engineering este un contract de mandat, considerandu-se ca prestatorul se comporta fata de beneficiar ca un mandatar cu reprezentare. Solutia este incorecta intrucat mandatarul are abilitarea de a incheia acte juridice pentru mandant, in timp ce prestatorul de servicii de consulting-engineering savarseste pentru beneficiar mai ales si cu prioritate fapte materiale.

Contractul de consulting-engineering a fost , de asemenea, redus la contractul de antrepriza, solutie incorecta intrucat antreprenorul are o obligatie de rezultat, in timp ce prestatorul are o obligatie de mijloace - de a-l determina pe antreprenor sa-si execute propriile obligatii.

De aceea este necesara o reglementare proprie a contractului de consulting-engineering.

Asociatiile internationale de consulting-engineering au elaborat contracte-tip, insa acestea au valoare facultativa.

Legea aplicabila contractului

Partile pot determina legea aplicabila contractului.

In cazul in care partile nu au determinat legea, in practica exista mai multe solutii:

fie contractul se supune legii prestatorului, cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei

fie contractul se supune legii in vigoare la sediul beneficiarului, cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei

fie contractul se supune legii in vigoare la locul investitiei; aceasta solutie castiga teren, intrucat locul investitiei poate fi situat pe alt teritoriu decat al beneficiarului

e) Contractul de franchising

Contractul se incheie intre franchisor si franchisee, ambii comercianti, franchisorul transmitand franchiseeului, in schimbul unei sume de bani, dreptul de a folosi marca sa de fabrica, comerciala sau de serviciu. Deci esenta acestui contract este licentierea marcii comerciale, de fabrica sau de serviciu.

Obligatiile partilor

Franchisorul se obliga:

sa transmita franchiseeului dreptul de utilizare a marcii

sa comunice acestuia know-how-ul aferent marcii

sa se abtina de a face concurenta pe piata acestuia

sa comunice franchiseeului eventualele perfectionari ale know-how-ului aferent marcii

Franchiseeul se obliga:

sa respecte indicatiile date de franchisor pentru utilizarea marcii in cauza, pastrand astfel bunul renume comercial al marcii; in acest sens el are obligatia sa protejeze pe piata sa respectiva marca, daca nu a fost anterior protejata

sa respecte confidentialitatea si sa comunice franchisorului eventualele perfectionari aduse know-how-ului aferent marcii

sa nu faca concurenta franchisorului cat priveste utilizarea marcii

sa-l plateasca pe franchisor

Plata are doua componente:

o componenta ferma, ce se plateste la incheierea contractului si care are semnificatia unei taxe de intrare in sistem

o componenta variabila constand in redevente calculate asupra cifrei de afaceri rezultata din utilizarea acelei marci

Intrucat un franchisor poate avea mai multi franchisee, la nivelul acestora se realizeaza un adevarat lant. In aceste conditii se adauga la nivelul lantului obligatia dintre franchisee de a nu-si face reciproc concurenta si sa-si comunice perfectionarile know-how-ului, fie direct, fie prin intermediul franchisorului. Din aceasta cauza se poate realiza la nivelul lantului un adevarat monopol al produsului, serviciului, lucrarii respective, si s-ar ajunge la deturnarea concurentei pe acea piata; de aceea contractele de franciza pot fi supuse controlului autoritatilor de supraveghere a concurentei.

Legea aplicabila contractului

Partile pot desemna legea aplicabila contractului.

Daca nu au ales legea, contractului i se aplica legea debitorului prestatiei caracteristice - legea franchisorului, cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la sediul franchiseeului.