ASPECTE ISTORICE SI CULTURALE - IASI

1. TOPONIMIA IASILOR

Vechea cetate moldava este situata in nord - estul arii, in partea central - estica a Platformei Moldovenesti, in marginea sudica a Depresiunii Prutului mijlociu, pe sesul si terasele Bahluiului, la intersec ia paralelei 47^o8'46" cu meridianul 27^o32'15" ( in zona Palatului Culturii ).

Inca inainte de a deveni capitala Moldovei, Iasul, datorita poziției geografice, era un important centru comercial cu dezvoltare urbana. Situat in zona de contact dintre regiunea joasa a Depresiunii Prutului, care apare ca o insula de stepa, a carei inal ime medie, in valea Bahluiului, este cuprinsa intre 150 - 180 de metri si rama inalta a dealurilor inconjuratoare care fac parte din Podisul Central Moldovenesc, a carui inal ime este cuprinsa intre 350 - 400 de metri, Iasul era locul unde se intersectau drumurile ce veneau dinspre ara de sus spre ara de jos, drumurile de legatura dintre Polonia si porturile Chilia si Cetatea Alba ( drumul comercial al Cracoviei si Lipovului cu Constantinopolul ), precum si drumurile comerciale dintre Asia si centrul Europei, intre care se facea un intens schimb de marfuri.

Existen a pe acest traseu a doua obstacole, lunca inundabila a Prutului si coasta Repedea ( un mare accident morfologic ), faceau din Iasi un loc de popas si odihna atat pentru oameni cat si pentru animale, inainte de a traversa curmatura de la Mogosesti - Barnova, care juca rolul unei "por i de cetate".

Drumurile ce veneau dinspre ara de sus, dinspre munte, spre "Basarabia", adica ara de jos, aveau de trecut lunca larga si inundabila a Prutului. Aceasta - alaturi de coasta Repedea - formau un al doilea obstacol insemnat, caci in dreptul Iasilor, lunca Prutului se uneste cu a Jijiei si a Bahluiului, dand o adevarata "Balta", care se poate asemana, in largime, doar cu a Dunarii ( 6 - 8 kilometri ). Acest obstacol - "capat de pod" - impunea o oprire: ea se facea in Iasi. Tot asa era celalalt obstacol: coasta Repedea, al carei nume reprezinta intui ia exacta, pe care a avut-o poporul urcand aceasta panta, ce se inal a pieptis, cu peste 300 de metri deasupra vaii Bahluiului. Deci, doua puternice obstacole, care incercuind din trei par i Iasul, impuneau un popas, o reinnoire a for elor, reaprovizionare: aceasta se facea la Iasi.

In modul acesta, devine centru de gravita ie al Moldovei, astfel ca, in cele din urma, domnitorii au trebuit sa paraseasca Suceava, cu o pozi ie excentrica arii, si sa formeze la Iasi capitala ei ( V. Tufescu, 1932 ).

Desi, timp de trei secole a fost capitala Principatului Moldovei, pana la unirea cu Principatul Munteniei ( 24 ianuarie - 5 februarie 1859 ), cand s-au pus bazele statului na ional roman modern, orasul Iasi pana in secolul al XV - lea, datorita condi iilor naturale ( balta Bahluiului, zonele de alunecare, padurile inconjuratoare ), ocupa, ca intindere, o suprafa a redusa in partea de sud - est a dealului Copou, pe promontoriul terasei de 20 de metri de pe stanga Bahluiului, in zona unde era Curtea Domneasca, iar in prezent este Palatul Culturii.

Cu timpul, suprafa a orasului se extinde an de an, atat datorita dezvoltarii si diversificarii mestesugului si comer ului, cat si al fluxului de popula ie din mediul rural, ambele avand ca efect apari ia, dezvoltarea si cresterea in suprafa a a zonelor func ionale din componen a orasului.

2. EVOLUTIA CULTURAL - ISTORICA

A ORASULUI IASI

Cine a fost o data la Iasi, cine a cutreierat pe strazile acestuia care pastreaza in amintirea lor pasi de poe i si domnitori, cine a atins zidurile sale arhaice ce spun povestea lui, daca ochiul si inima i-au fost inundate de lumina tomnatica rasfirata prin teii ingalbeni i ai Copoului, atunci va sim i mereu chemarea acestui oras plin de spiritualitate si, asemeni marelui poet transilvanean Lucian Blaga, va spune cu nostalgie: "Ce n-as da sa vin inca o data la Iasi, in aceasta vatra de lumina romaneasca". Iasul nu se lasa uitat pentru ca el e strabatut de un farmec nedeslusit care ii este insasi seva vitala ce curge necontenit pe strazile lui cele vechi si noi, prin gradinile si parcurile lui, prin case de poe i si ziduri de biserici, prin statui ce vorbesc in tacere, prin solemne sali de muzeu, prin glasuri de actori romantici si prin corzi de viori.

Pamantul pe care se intinde orasul Iasi se destainuie, reveland vestigii care arata ca acest teritoriu a fost locuit neintrerupt inca din paleolitic. Nicolae Iorga spunea despre Iasi ca "spiritul trecutului nostru . traieste in acest loc mai viu si mai bogat decat oriunde aiurea."

Asemeni majorita ii oraselor romanesti, orasul Iasi este rezultatul unei evolu ii indelungate si, ca urmare, nu se poate vorbi despre o data de intemeiere. Epoca intemeierii orasului Iasi, ca si a mai tuturor oraselor vechi din lume, se pierde in timp. Nimeni si nimic nu poate spune cu siguran a cand si prin ce imprejurari a fost fondat, intemeiat si marit. Exista insa documente care atesta existen a orasului Iasi incepand cu o anumita perioada. Cel mai vechi document scris dateaza din anul 1408 si men ioneaza Iasul ca punct de vama.

Tot cuvantul scris aminteste Iasul ca oras in anii 1415 si 1434, cand exista aici o curte domneasca, semn ca orasul devenise un centru economic si militar. De la cronicarul Ion Neculce, care a scris chiar aici, la Iasi, Letopise ul Tarii Moldovei, aflam ca "de la a doua domnie a lui Alexandru Voda Lapusneanul au inceput domnii a se asedza mai cu temei in scaon la Iasi." Alexandru Lapusneanu a domnit peste Tara Moldovei intre anii 1552 - 1561 si apoi intre 1564 si 1568. Rezulta asadar ca, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI - lea, Iasul a devenit resedin a domneasca principala, cu alte cuvinte capitala a Moldovei.

El a continuat sa isi traiasca istoria in aceasta onorabila calitate timp de trei secole, mai precis pana in anul 1859, cand Moldova si Tara Romaneasca s-au unit prin alegerea aceluiasi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, formand Principatele Romane Unite.

Exista un loc in Iasi unde, cand cineva se opreste si asculta, alungand zgomotul tramvaielor si al oamenilor grabi i, poate auzi ca venind de departe glasuri de romani cantand cu insufle ire si ii va sim i invartindu-se in jurul sau intr-un dans simbolic si fra esc, numit simplu "Hora Unirii". In acest loc s-au adunat romanii in 1859 pentru a sarbatori infaptuirea Unirii. Ei s-au prins in hora si au cantat "Hai sa dam mana cu mana / Cei cu inima romana." Locul acesta poarta numele de Pia a Unirii si este strajuit de statuia in bronz a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, asezata aici in anul 1912 ca semn de recunostin a din partea neamului romanesc.

Dupa Unire, guvernul s-a stabilit la Bucuresti, si astfel Iasul a incetat a mai fi capitala, dar cei ce au privilegiul de a fi ieseni vorbesc si astazi cu mandrie despre orasul lor, "capitala Moldovei".

Tot la Iasi s-a realizat formal Unirea cea Mare din anul 1918, in condi iile in care Iasul devenise, pentru perioada refugiului din primul razboi mondial, capitala Romaniei. Si din nou, in aceeasi Pia a, s-a dansat simbolica Hora a Unirii cu bucovinenii, basarabenii si transilvanenii.

Daca din punct de vedere organizatoric Iasul nu mai de ine de mult statutul de capitala, el este innobilat cu un alt titlu pe care il merita pe deplin si care insumeaza esen a sa: orasul Iasi este considerat a fi "capitala culturala a Romaniei".

Cu secole in urma, min i luminate de carturari au aprins aici scanteia vie ii culturale care a devenit o flacara nestinsa ce daruieste caldura si lumina sufletului si min ii romanesti.

Primele cronici ale Tarii Moldovei au fost scrise aici, la Iasi, de trei cronicari, Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, fara de care vie ile si domniile atator voievozi moldoveni, via a insasi a Moldovei acelor vremuri ar fi ajuns pana la noi doar sub forma de legenede.

Un mare carturar, Dosoftei, Mitropolit al Moldovei si Sucevei in perioada 1671 - 1686, despre care Ion Neculce spunea ca era "prea inva at, multe limbi stia. In ara noastra pe aceasta vreme nu era om ca acela", a infiin at la Iasi una din primele tipografii si una din cele mai renumite scoli din Moldova.

Scoala si cuvantul tiparit au creat asadar la Iasi, inca din vremuri vechi, un mediu propice culturii. Inaintam pu in in timp si amintim un eveniment cultural de mare insemnatate care a avut loc in anul 1860, cand s-a inaugurat la Iasi prima universitate din ara. Sediul acesteia s-a mutat in anul 1897 in impunatoarea cladire de pe Bulevardul Copou.

O alta intaietate culturala care a avut loc la Iasi, de asta data in planul cuvantului tiparit, a fost apari ia in 1840 a primei reviste, intitulata "Dacia Literara", editata de marele om de cultura si politician Mihail Kogalniceanu, revista care isi propunea a fi "un repertoriu general al literaturii romanesti in carele ca intr-o oglinda se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, bana eni."

Una din paginile cele mai reprezentative din istoria culturii romanesti a fost perioada "Junimii" iesene ( 1863 - 1885 ), societate literara care a reunit nume de mare prestigiu, printre care Titu Maiorescu ( critic literar si filosof, unul din membrii fondatori ai societa ii ), Mihai Eminescu, Ion Creanga.

Bojdeuca lui Creanga, expresie a unei filosofii de simplitate, a devenit in anul 1918 prima casa memoriala din ara si isi asteapta si acum, neschimbata si tacuta, dar plina de povesti, vizitatorii.

Insa, ieseanul care invita, plin de ospitalitate, sa vii in "dulcele targ al Iesilor" i i va vorbi cu siguran a despre bisericile orasului sau. Nicolae Iorga spunea ca "Iasul e inainte de toate o Biserica, biserica bisericilor pentru trecutul nostru".

3. IASI - ORASUL BISERICILOR

Asemeni marilor orase ale lumii, jude ul Iasi are particularita i inconfundabile, simboluri si efigii care i-au definit prin timp personalitatea.

Varietatea blanda a reliefului si asezarea geografica, evenimentele istorice care i-au inscris numele in cronici, parfumul arhaic de veche capitala, vestit loc de pelerinaj, oras al culturii si renasterii na ionale, punct de rascruce intre Orient si Occident, cu via a universitara care ii confera o tinere e perpetua. Toate acestea contribuie la identitatea dinamica a orasului in care isi are resedin a de patru secole Mitropolia Tarii Moldovei.

Dar spiritul adanc, imperceptibil la prima vedere si inexprimabil prin cuvinte, consta in voca ia orasului de chintesen a a sufletului romanului moldovean de oriunde s-ar afla: contemplativ, dar atent la mersul istoriei, melancolic, insa plin de speran a, tradi ionalist, dar receptiv la noul care innobileaza. Nicolae Iorga scria in 1935: "Orasul acesta a fost creat nu din capriciul unui domn sau dintr-un hazard al dezvoltarii istoriei moldovenesti. Orasul acesta este o crea ie organica a vechii Moldove, care ea insasi este o crea ie a poporului romanesc".

Oricine doreste sa cunoasca sufletul orasului trebuie sa intre in bisericile lui. Bisericile ii marcheaza varstele, idealurile, bucuriile si suferin ele, marile infsptuiri si neresemnatele esecuri.

Simbolic este faptul ca, din cetatea medievala de odinioara au ramas doar cateva ruine, insa biserici din veacurile XV - XVII strajuiesc si astazi fruntariile vechii capitale. Toata istoria vremurilor trecute ( spirituala, culturala, politica, economica, administrativa ), poate fi infa isata prin biserici. Oras al "car ii romanesti de inva atura", al academiilor domnesti, al primei scoli secundare si al primei universita i din ara, Iasii sunt totodata loc al confluen elor intre cultura greaca si cea slava, al prezen elor culturale armene si iudaice. Expresie superba a sintezei culturale si artistice infaptuite la Iasi este giuvaierul de piatra al Trei Ierarhilor.

Regi, patriarhi, mari conducatori politici si personalita i culturale din intrega lume au trecut prin Iasi, exprimandu-si admira ia pentru frumoasele biserici de aici.

Episcopul Marcus Bandinus, sosind la Iasi pe la 1644, nota cu surprindere ca orasul ii aparea "ca o noua Roma". Carturarii veacului trecut erau incredin a i ca Iasii, "orasul celor sapte coline", este asezat pe temelii romane si ca in solul sau au existat necropole clandestine ale primilor crestini, catacombe si columbarii, intocmai ca in antica Roma. In ultimele decenii arheologii au spulberat insa acest mit romantic.

O alta legenda din veacul XVII, consemnata de Evlia Celebi, aminteste de un calugar matusalemic, pe nume Iasica, de la care s-ar trage si numele Iasilor. Acesta fusese contemporan cu Iisus, dar mai traia, inca, in veacul VII ( in vremea profetului Mahomed ). Peste mormantul lui ar fi inal at Stefan cel Mare si Sfant biserica Sf. Nicolae Domnesc care a fost zidita in anul 1492.

Desi Iasii nu pastreaza marturii ale unei vie i crestine de vechimea celor din Dobrogea ( Scythia Minor ), crestinismul are, totusi, o vechime venerabila si pe locul binecuvantat al acestui oras. Cea mai veche descoperire de acest gen este, se pare, un vas fragmentar, de lut, pe care sunt incizate mai multe cruci, datand din secolele IV - V. La Muzeul de Istorie a orasului poate fi vazuta o relicva cu valoare de unicat: o "eulogia" ( ampullia ) bizantina, un mic vas din plumb, avand incrustata crucea dubla, patriarhala, care se purta la piept si in care se pastra untedelemn sfin it. Piesa, descoperita chiar pe teritoriul orasului, langa Colegiul Na ional, a fost datata, recent, ca fiind din secolul XII.

Iasii au dobandit un statut urban pe la sfarsitul veacului XIV, fiind atestat ca oras, in mod cert, la anul 1408. In 1415, in fa a acestui oras a intampinat Alexandru cel Bun, cu intreaga sa curte, moastele Sf. Ioan cel Nou, aduse pentru Mitropolia de la Suceava, capitala de atunci a Tarii Moldovei. La 1434 este amintita in documente, pentru prima oara, curtea domneasca de la Iasi, dar abia dupa 1564, in a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu, acest oras a devenit capitala. De atunci domnii Moldovei au fost, cu pu ine excep ii, unsi si incorona i in biserica Sf. Nicolae de langa curtea domneasca, ctitoria voievodului Stefan cel Mare si Sfant. Din acelasi veac XVII Mitropolia se muta la Iasi, avand ca sediu, pe la 1677, aceeasi biserica Sf. Nicolae.

Spre deosebire de vechea capitala, Suceava, Iasii s-au bazat mai pu in pe aria fortifica iilor de piatra, fiind, in primul rand, un oras al manastirilor. Deoarece era un oras deschis, neinconjurat de ziduri, doar incintele de piatra ale manastirilor de aici ofereau adapost locuitorilor in vremuri de primejdie. Tot in jurul bisericilor s-au organizat, incepand din secolul XVI, si breslele mestesugaresti, care aveau la baza nu doar criteriul profesional, ci si pe cel confesional.

In manastirile din oras si imprejurimi s-au instalat numerosi calugari din rasaritul ortodox care au apelat la generozitatea si protec ia domnilor Moldovei. Sprijinirea Locurilor Sfinte, aflate sub domina ie otomana, prin sistemul de "inchinare" a manastirilor locale, a creat aici, cu timpul, un sistem de reprezentan e permanente ale Sf. Mormant de la Ierusalim, Athosului si Muntelui Sinai, domnii Moldovei preluand de la impara ii bizantini rolul de protectori ai crestinilor de pe teritoriul fostului Imperiu Roman de Rasarit. Prin aceasta, Iasii au fost nu doar capitala Moldovei, ci si un foarte insemnat centru pe harta crestinata ii ortodoxe.

Domnii si mitropoli ii moldoveni au incercat in mai multe randuri sa ob ina statutul de Patriarhie pentru Mitropolia de la Iasi. In acest scop a adus si Vasile Lupu Voda, in 1641, din camara relicvelor sfinte ale Patriahiei de la Constantinopol, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva cea Noua, din Epivata, pentru a le depune la ctitoria sa, Trei Ierarhi. Aceasta biserica - unicat uimeste si astazi prin broderia de piatra care ii acopera in intregime fa ada, inclusiv turlele. Sunt imbinate elegant, elemente gotice si renascentiste cu motive decorative persane, georgiene si armene.

Moastele Sfintei Parascheva s-au bucurat de mare pre uire in intreaga arie balcanica. De-a lungul secolelor, au stat la Tarnovo, in Bulgaria ( 1235 - 1393 ), la Belgrad, in Serbia ( 1393 - 1521 ), la Patriarhia de la Constantinopol ( 1521 - 1641 ) si, in cele din urma, la Iasi, la Manastirea Trei Ierarhi ( 1641 - 1888 ). Astazi moastele Sfintei Cuvioase Parascheva se afla la Catedrala Mitropolitana din Iasi. Fiind considerata si protectoarea spirituala a localita ii, pelerinajul anual, la 14 octombrie, prilejuieste organizarea zilelor orasului Iasi.

Un important eveniment petrecut la Trei Ierarhi a fost asa numitul Sinod de la Iasi, din 1642. Cu acest prilej, reprezentan i ai celor trei ramuri ale ortodoxiei, greaca, slava si romana, au aprobat "Marturisirea Ortodoxa", a mitropolitului de Kiev, Petru Movila, un mare erudit, provenit din cunoscuta familie voievodala romaneasca. Atunci s-au perfectat variantele in limbile latina si greaca ale acestei lucrari, care a devenit apoi cunoscuta in intreaga lume ortodoxa.

Cu ocazia hramului Sf. Cuvioase Parascheva din 1996 au fost aduse din orasul Patras ( Grecia ), pentru o saptamana, moastele Sf. Apostol Andrei. Evenimentul a avut mare rasunet si este trecut in calendarul Mitropoliei la data de 13 octombrie.

Acestea sunt cateva aspecte din istoria orasului european rasaritean care a fost desemnat a fi centru de pelerinaj interna ional pentru anul 2000.

Astazi, bisericile si manastirile iesene reprezinta mai mult decat o marturie a credin ei inaintasilor, sau o nota de culoare pentru trecutul orasului. Evlavia locuitorilor Iasilor, cu linistitele ei expresii si jertfelnicele ei impliniri, insufle este zidurile mai vechi sau mai noi ale sfintelor lacasuri. Ospitalier si cald, invaluit de bucuria sarbatorii Sf. Parascheva, la 14 octombrie, orasul bisericilor respira si inspira zi de zi frumuse ea tainica a rugaciunii, rememorand la rascrucea mileniilor gloria dreptmaritoare a Bizan ului de altadata.

Pelerinii vor descoperi in bisericile Iasilor, nu doar istoria unui oras sau a unei comunita i umane, ci vor culege inca ceva din lumina pelerinajului nostru pe acest pamant.