Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Scoli si curente in studiul culturii (1)

Arta cultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



Scoli si curente in studiul culturii (1)

(Dupa Oxford Dictionary of Sociology, 2nd edition)



1. Scoala antropologiei culturale britanice

Aparitia scolii antropologiei culturale britanice, care-si propune studiul intregului evantai de culturi si de societati ale lumii, este un efect al fazei coloniale in dezvoltarea omenirii; tocmai de aceea, la inceput disciplina a avut tendinta sa se concentreze numai asupra societatilor non-occidentale si asupra celor asa-numite 'primitive'.

Ea prezinta elemente comune cu sociologia, dar si importante contraste. Din punct de vedere istoric, sociologia a studiat indeosebi societatile occidentale, fapt ce a generat diferente metodologice si teoretice (precum si de substanta) intre cele doua discipline. Lucrul cel mai important a fost acela ca sociologii occidentali, studiind propria lor societate, au putut sa accepte contextul in mod tacit, inainte de a izola aspecte specifice ca ipoteze in cercetarea empirica.

Antropologii sociali, in schimb, nu au putut lua nimic ca dat, si au elaborat o metoda holistica fara ipoteze inadecvate pentru un context impredictibil.

Antropologia s-a dezvoltat din curiozitatea fata de alte culturi, asa cum au fost descrise de catre exploratori, comercianti si misionari, incepand din ultima parte a secolului al XV-lea. Disciplina s-a constituit ca activitate intelectuala organizata la jumatatea secolului al XIX-lea, cand au fost infiintate societati stiintifice in Franta, Statele Unite, Anglia si Germania.

2. Evolutionismul clasic

Lewis Henry Morgan si Edward Burnett Tylor sunt principalii reprezentanti ai acestui curent.

In secolul al XIX‑lea, evolutionismul era un curent de gandire bazat pe o analogie biologica, dar distinct de teoria darwinista prin natura sa determinista. Teoria darwiniana a evolutiei afirma ca speciile naturale evolueaza prin variatie si selectie naturala, proces care nu reprezinta in mod necesar un progres. Totusi, potrivit teoriei evolutioniste, adoptate de stiinta sociala din epoca victoriana, societatile sunt harazite imbunatatirii; schimbarea e progresiva si conduce la un mai mare grad de civilizatie si la ameliorarea morala a societatii umane. Asemenea teorii reprezentau elementul central al abordarii societatii si vietii politice in secolul al XIX‑lea. Ele au sprijinit colonialismul si sunt inca adanc inradacinate in gandirea occidentala.

Desi teoria evolutionista in sociologie este atribuita lui Herbert Spencer, e limpede ca a fost luata ca de la sine inteleasa de autori foarte diferiti precum Karl Marx, Friedrich Engels, mile Durkheim si V. Gordon Childe. Faptul ca ea poate fi descoperita atat in operele teoreticienilor radicali cat si in cele ale conservatorilor indica importanta culturala profunda a evolutionismului in gandirea occidentala.

Morgan, Lewis Henry (1818-1881)

Avocat al statului New York al carui interes privind etnografia americanilor nativi l-a ajutat sa dezvolte un sistem de clasificare a rudeniei (Systems of Consanguinity and Afinity of the Human Family, 1971) care a dat nastere la o istorie circumstantiala a familiei si stat baza lucrarii lui Friedrich Engels privind originile familiei si statului.

Morgan si-a propus sa analizeze progresul societatii umane de la starea de promiscuitate originara la monogamia moderna pe care o considera baza statului modern. In Ancient Society, el infatiseaza trei faze in dezvoltarea omenirii: salbaticie, barbarie si civilizatie. Pentru Morgan, istoria a fost orientata de imperativul moral, iar legitimitatea statului modern si relatiile monogame au fost coincidente.

Edward Burnett Tylor este cel care propune o teorie a evolutiei sociale care sugera stadii de la animism (vezi totemism) la religie si monoteism.

Tylor, Sir Edward Burnett (1832-1917)

Este cel dintai care a predat antropologia sociala sub acest nume, la Oxford, incepand din 1884 (desi nu treminase o universitate).

Numele sau e legat in principal de formularea primei definitii binecunoscute a culturii.In Primitive Culture (1871), Tylor si-a adus contributia la dezvoltarea instrumentelor religiei comparate, in special prin teoria despre animism (care exista oriunde exista credinta in demoni, suflet, stafii, demoni, etc.) pe care l-a considerat forma primordiala a religiei primitive. Tylor a fost un adept al teoriei evolutioniste, considerand ca unele aspecte ale culturii sunt ramasite nefunctionale ale trecutului, in timp ce in alte elemente a vazut strategii de supravietuire.

Acest stil de analiza care a intretesut practici culturale distincte a contribuit la dezvoltarea functionalismului, ce avea sa devina mai tarziu prima paradigma majora a antropologiei sociale britanice.

Alte teorii evolutioniste ale secolului al XIX-lea pretindeau ca societatile primitive sunt ramasite ale trecutului indepartat in cadrul unei ierarhii a progresului. Dupa cate se pare, obiceiurile ce nu puteau fi explicate au fost descrise ca "reminiscente".

3. Difuzionismul

Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, teoriile difuziunii si migratiei au inlocuit evolutionismul social si controversata sa ierarhie a grupurilor de oameni. Asemanarile si deosebirile dintre culturi spre altele au fost explicate prin raspandirea influentelor dinspre unele culturi sau prin miscarea de populatii. Difuzionistii au incurajat culegerea de obiceiuri in vederea compararii lor, desi astazi este larg acceptata parerea ca aceste comparatii prezinta multe dificultati, putand exista doar putine definitii impartasite ale fenomenelor inter-culturale.

Teoria difuziunii, dezvoltata in secolul al optsprezecelea si al nouasprezecelea, in opozitie cu teoria evolutionsita, amandoua fiind preocupate de originile culturii umane. Difuzionistii precum Robert Lowie (The History of Ethnological Theory, 1937) privesc cultura ca pe un mozaic de trasaturi imprumutate, cele superioare deplasandu-se de la centru, precum undele de la o piatra aruncata in lac. Miscarile acestor trasaturi culturale pot fi reconstruite presupunand ca trasaturile cele mai larg distribuite sunt cele mai vechi.

Unii difuzionisti au cautat sa dovedeasca faptul ca cultura umana a apaut intr-un singur loc si ca s-a raspandit de acolo prin difuziune. Similaritatile dintre templele mayase si piramidele egiptene ii conduc pe antropologi precum W. Perry (1887-1949) si Elliot Smith (1871-1937) pana la a sustine ca Egiptul a fost izvorul culturii umane (vezi, de exemplu, W. J. Perry, The Growth of Civilization, 1926).

Antropologia a depasit cu mult aceasta dezbatere, considerand ca cele mai multe trasaturi culturale din zone disparate s-au dezvoltat independent, si criticandu-i pe difuzionisti pentru ca au extras din context artefactele culturale. De pilda, in ciuda faptului ca templele mayase si cele egiptene au forme similare, ele indeplinesc functii religioase complet diferite. Unele din preocuparile initiale ale difizionistilor s-au transmis si scolii istorice americana de antropologie.

4. Cotitura metodologica in antropologia culturala

La inceputul secolului XX, Bronislaw Malinowski a argumentat ca obiceiurile ar trebui explicate prin functia lor curenta; in schimb antropologii postbelici au respins simplificarile functionalismului, preferand sa interpreteze practicile culturale dupa sensul lor curent. Structuralisti precum Claude Levi-Strauss au sugerat ca similaritatile dintre unele culturi vor putea fi explicate mai degraba prin numarul limitat de posibilitati deschise umanitatii decat prin contactul direct dintre societati.

Aceasta transformare in teoria antropologica a fost insotita de o revolutie a metodelor de cercetare. Traditia timpurie a antropologiei de cabinet e bine reprezentata de opera lui James Frazer, care a incercat sa sintetizeze descoperirile disparate intr-o teorie speculativa a originilor. In general, insa, antropologii profesionisti de la cumpana ultimelor veacuri au inlocuit utilizarea de dovezi furnizate de relatarile strainilor cu cele colectate in propriile lor expeditii. Franz Boas i-a vizitat pe eschimosii canadieni, Charles Seligman (1873-1940) a ajuns in Noua Guinee. Cu putine exceptii, materialul a fost obtinut cu ajutorul traducatorilor prin interviuri standardizate, existand insa riscul problemelor de traducere si al pierderii intuitiilor unice ale oamenilor insisi.

Malinowski a fost creditat cu schimbarea fundamentala a metodelor. Pana la mijlocul anilor '20, urmand exemplul sau, antropologii au fost incurajati sa traiasca perioade de un an sau mai multi printre oamenii a caror limba trebuiau s-o invete. S-a pus accentul pe interrelationarea diferitelor aspecte ale unei culturi sau pe structura sa sociala, lansand astfel o provocare la adresa istoriei speculative, mai ales ca adesea nu exista nici un document scris. A fost o deplasare de la compararea nediscriminatorie a caracteristicilor culturale izolate la analiza intensiva si holistica a unei culturi intreprinsa de catre un specialist de teren.

5. Scoala functionalista

In Marea Britanie antropologia sociala contemporana este distincta de studiul specializat al aspectelor biologice ale umanitatii. antropologia fizica a ajuns sa se axeze pe paleontologie, genetica si chiar pe studiul primatelor. dimensiunile fizica si sociala ale antropologiei sociale au fost mai apropiate in secolul al XIX-lea, cand se credea in mod eronat ca societatile primitive existente erau inferioare atat pe o scala a evolutiei fizice, cat si pe una a evolutiei sociale.

Antropologia sociala britanica se identifica in general cu figuri ca Malinowski si A.R. Radcliffe-Brown. Amandoi au fost influentati de Emile Durkheim, si desi functionalismul lor a fost discreditat in mare masura, ei au lasat o durabila mostenire de studii holistice si sistematice ale societatilor. Antropologii din scoala britanica au avut tendinta de a produce monografii despre politica, relatiile de rudenie, religia si economia unei societati. Ei nu au acordat vreo prioritate intamplatoare nici unei sfere.

Radcliffe-Brown, Alfred Reginald (1881-1955)

Prin cursurile tinute la universitati din Anglia, America de Nord, Africa de Sud si Australia, Radcliffe-Brown a fost unul dintre cei mai influenti fondatori ai antropologiei sociale. Desi cercetarile sale de teren au fost mai putin celebre decat activitatea sa academica, el a fost primul care a beneficiat de o instruire antropologica pe cand era student la Cambridge si cel dintai detinator al unei catedre de antroplogie sociala la Cape Town, Sydney, Oxford si Chicago.

In ceea ce priveste conceptia sa teoretica, Radcliffe-Brown ii datoreaza mult lui mile Durkheim, subliniind importanta structurii in societate si a functiilor diferitelor institutii. Din acest motiv, abordarea sa a fost criticata ca fiind prea rigida si mecanica. Cu toate acestea, a fost in mod cert un excelent profesor, influenta sa datorandu-se mai mult seriei de studenti pe care a format-o decat aparitiilor sale editoriale (relativ putine numeric). A preferat sa publice studii complete de "sociologie comparativa" (in formularea sa) prezentand regulile care guverneaza relatiile sociale umane. Opera sa cea mai cunoscuta ramane probabil Structura si functie in societatea primitiva (1952), o lucrare clasica de antropologie sociala care expune cu claritate multe dintre conceptele considerate astazi fundamentale pentru aceasta disciplina.

Malinowski, Bronislaw Kaspar (1884-1942)

Antropolog polonez, nascut la Cracovia, unde si-a luat doctoratul in fizica si matematica. Lectura intamplatoare a lucrarii lui Frazer, The Golden Bough, l-a atras spre antropologia sociala. Ulterior, la Londra, el a realizat o teza despre aborigenii australieni. Intre 1915 si 1918, a condus cercetarea de teren in Insulele Trobriand, Noua Guinee, pe o perioada de aproape doi ani. Aici a dezvoltat metode clasice ale cercetarii intensive de teren, instalandu-se in sate. A subliniat importanta invatarii limbii bastinasilor si a dobandirii punctului de vedere "nativ". In 1927 a fost numit in prima catedra de antropologie sociala la Scoala de Economie din Londra, unde seminariile lui atrageau si indrumau multi antropologi.

Malinowski a fost identificat cu teoria functionalismului. Toata cultura umana poate fi redusa, eventual, la satisfacerea nevoilor de baza. Ritualurile, pattern-urile rudeniei, schimburile economice (inclusiv faimosul ciclu kula) nu erau explicate in termenii originilor lor, ci in ai utilizarilor curente. Teoriile anterioare, care incercau sa explice obiceiurile si practicile prin termeni ai "datinilor" din timpuri indepartate, au fost dicreditate. Accentul lui Malinowski pus doar pe semnificatia curenta a institutiilor a urmarit neglijarea oricarui context istoric. El a idealizat echilibrul armonios al societatii date. Aceasta abordare a-istorica a dat impresia ca locuitorii Trabriandului mai erau inca in Epoca de piatra, fara sa aiba conflicte subordoante care ar putea genera schimbarea. Accentul pus pe observarea poporului indigen, urmarindu-se evitarea surselor secundare ale administratorilor coloniali, ale misionarilor si comerciantilor, a implicat riscul ignorarii interventiilor puternice ale fortelor externe si coloniale. Chiar si descrierile structurii politice Trobriand au neglijat schimbarile recente. Jurnalul lui Malinowski, publicat postum, dezvaluie prezenta vizibila a strainilor albi puternici, pe care a incercat s-o elimine atat din observatia participativa cat si din textul lui final. In ciuda imperfectiunilor teoriei metodologia lui functionalista a avut implicatii importante. Antropologii au fost incurajati sa abordeze holistic societatea. Credintele, ritualurile, rudenia, organizarea politica si practicile economice pot fi studiate nu izolat, ci in termenii relatiei lor reciproce.

Malinowski a publicat cateva monografii importante care explorau diferite aspecte ale locuitorilor Trobriand. Dintre acestea, Argonautii Pacificului de Vest (1922), Crime and Custom in Savage Society (1926), Sex and Repression in Savage Society (1927), The Sexual Life of Savages (1929) si Coral Gardens and Their Magic (1935, 1948) raman clasice in domeniu. Renumele lui international i-a permis sa faca vizite si sa aiba intalniri intre Africa si Statele Unite. A fost incurajat sa se pronunte in privinta politicilor coloniale; deseori in domenii in care nu avea cunostinte etnografice. Functionalismul lui nu a prevazut autodeterminarea popoarelor colonizate. Jurnalul sau, A Diary in the Strict Sense, of the Term (1967), a fost recunoscut, deseori spre surprinderea unora dintre primii lui discipoli, drept un text important pentru intelegerea interactiunii interculturale dintre antropolog si ceilalti.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1764
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved