Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Mercur

Astronomie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
LUNETA - Grosismentul si Construirea lunetei
Paradoxul lui Olbers
BIG BANG - formarea Universului
Forma si dimensiunile Pamantului
Totul despre Stele
INTRODUCERE IN ASTRONOMIA NAUTICA
DIN ISTORIA CERCETARII ASTRONOMICE IN ORASUL ORADEA
Stelele - Ce sunt stelele ? Nasterea unei stele
Marte
TRIUNGHIUL SFERIC DE POZITIE - Calculul azimutului in functie de latitudine


Mercur





Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare si a opta planeta ca marime din Sistemul Solar.

Orbita: 57.910.000 Km de la Soare;

Diametrul: 4.880 Km;

Masa: 3,30 x 1023 Kg.

In mitologia romana, Mercur era zeul comertului si al calatoriilor, corespondentul zeului Hermes din mitologia greaca. Planeta este numita asa probabil datorita vitezei cu care se misca pe cer.

Planeta Mercur fiind vizibila doar putin inainte de rasaritul Soarelui sau putin dupa apusul lui, cercetarea ei s-a dovedit a fi dificila. Cu toate acestea, a fost cunoscuta din perioada civilizatiei sumeriene (mileniul 3 i.d.H.). Grecii i-au dat doua nume: Apollo pentru aparitia sa ca stea a diminetii si Hermes ca stea de seara. Heraclit a afirmat ca Mercur si Venus se misca in jurul Soarelui si nu al Pamantului.



Fig. 2.8. si 2.9. Combinatia dintre anul mercurian de 88 de zile si miscarea de revolutie in jurul propriei axe de 59 de zile are efecte stranii. Un punct de pe suprafata planetei se afla in aceeasi pozitie relativa fata de stele dupa 59 de zile si este din nou expus catre Soare dupa 176 de zile - doi ani mercurieni. In punctul in care Mercur se afla cel mai aproape de Soare, se misca mai repede pe orbita decat se roteste, rezultand doua rasarituri si doua apusuri de Soare.

Planeta Mercur a fost survolata de trei ori de o singura nava spatiala, “Mariner 10”, in 1974 si 1975, care a trimis 2.248 imagini ale suprafetei planetei Mercur. Datorita apropierii fata de Soare, doar 45% din suprafata sa este cartografiata.

Orbita planetei Mercur este puternic eliptica: 46 milioane Km de la Soare la periheliu si 70 milioane Km de la Soare la afeliu. La periheliu, Mercur se misca in jurul Soarelui cu o viteza foarte mica.

In secolul XIX, astronomii au studiat parametrii orbitali ai planetei Mercur, dar n-au putut explica miscarea acesteia folosind mecanica newtoniana. Micile diferente dintre valorile observate si cele calculate au fost timp de multe decenii o problema de studiu. S-a presupus ca o alta planeta (denumita Vulcan) s-ar misca pe o orbita apropiata de Mercur, fiind responsabila de aceste diferenta. Raspunsul corect a fost dat de Einstein, odata cu formularea Teoriei Generale a Relativitatii, calculul miscarii pe orbita a planetei Mercur fiind un factor important pentru acceptarea acestei teorii.



Se credea ca ziua mercureana avea acelasi interval de timp cu anul mercurean si ca Mercur are o singura fata indreptata spre Soare, asa cum are Luna fata de Pamant. In 1965, prin observatii radar Doppler, aceste ipoteze s-au dovedit false. Mercur se roteste in jurul axei sale de trei ori in doi ani.

Mercur este singurul corp ceresc cunoscut din Sistemul Solar care are o rezonanta orbital-rotationala cu un raport diferit de 1. Acest lucru, precum si excentricitatea mare a orbitei sale, ar produce efecte optice stranii pentru un observator aflat pe suprafata sa: la o anumita longitudine, observatorul ar vedea Soarele rasarind si apoi micsorand-se odata cu miscarea sa din ce in ce mai lenta spre zenit. La acest punct, Soarele se opreste, isi intoarce rapid miscarea si se opreste din nou inainte de a-si relua traseul a doua oara si de a descreste in dimensiune aparenta. In acelasi timp, stelele s-ar misca de trei ori mai repede pe cer. In alte puncte de pe suprafata planetei Mercur, observatorii ar vedea fenomene diferite, dar la fel de bizare.

Pe Mercur temperatura are variatiile cele mai mari din intreg Sistemul Solar, peste 600 C, spre deosebire de temperatura de pe planeta Venus, care este mai ridicata, dar foarte stabila. Ca urmare a incetinelii de care da dovada planeta, suprafata sa stancoasa, accidentata de nenumarate caderi meteorice, este pe de o parte aproape complet inghetata de geruri cosmice, iar pe cealalta, neprotejata de un strat atmosferic, de-a dreptul arsa de Soarele aflat la mica distanta, care, din inaltimile cerului negru ca smoala, incinge roca mercuriana pana la 400 C. Temperaturile diurne de 430 C sunt datorate radiatiilor solare, iar cele nocturne sunt de maximum -180 C.

Planeta Mercur se aseamana in multe privinte cu Luna: suprafata sa este brazdata de cratere, foarte batrana si nu are placi tectonice. Insa, Mercur este o planeta mult mai densa decat Luna (5,43 g/cm fata de 3,34 g/cm) fiind al doilea corp ca densitate din Sistemul Solar (dupa Pamant). De fapt, densitatea terestra se datoreaza si compresiunii date de gravitatie, fara de care Mercur ar avea densitatea mai mare decat a Pamantului. Acest lucru demonstreaza ca nucleul dens de fier si nichel al planetei Mercur, reprezentand 80% din masa planetei, (1.800–1.900 Km) este mai mare decat nucleul Pamantului, comprimand, probabil, intreaga planeta. Din aceasta cauza, Mercur are mantaua si crusta relativ subtiri (500 – 600 Km) si alcatuite din silicati, dar si din resturi de fier, care confera planetei culoarea rosiatica. Cel putin o parte din nucleu este in stare topita.

Datorita gravitatiei mici, Mercur are o atmosfera foarte subtire, constand din atomi de hidrogen si heliu spulberati de pe suprafata planetei de catre vantul solar. Datorita temperaturii ridicate, acesti atomi evadeaza in spatiu. Astfel, in contrast cu planetele Pamant si Venus, care au atmosfere stabile, atmosfera de pe Mercur este in permanenta refacere.

Suprafata planetei Mercur prezinta numeroase cratere, unele mai inalte de trei kilometri si cu o lungime de sute de kilometri. Craterele s-au format prin compresiune: se estimeaza ca suprafata planetei Mercur s-a comprimat cu aproximativ 0,1% (raza planetei s-a micsorat cu 1 Km). Una dintre cele mai importante zone este Bazinul Caloris, care are un diametru de aproximativ 1.300 Km, fiind similar cu Marele Bazin al Lunii. Ca si bazinul lunar, acest bazin s-a format datorita unui impact foarte puternic, la inceputul istoriei Sistemului Solar, impact responsabil, probabil, si de suprafata ciudata de pe partea opusa a planetei. Dar, Mercur are si regiuni cu campii relativ netede, datorate depozitarii materialului rezultat din activitatile vulcanice trecute si prezente. Datorita diferentelor mari de temperatura, eroziunea este foarte puternica si de aceea suprafata planetei este acoperita de un strat de praf.

Observatiile radar facute in zona polului nordic al planetei evidentiaza gheata in cutele protejate ale unor cratere vulcanice.

Mercur are un camp magnetic foarte slab (1% din cel al Pamantului).

Nu are sateliti cunoscuti.

Planeta Mercur se observa cu luneta sau chiar cu ochiul liber, dar este mereu destul de aproape de Soare pentru a putea fi vazuta clar pe cer.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1116
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site