CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Adaptarea
organismelor la mediul de viata Organismele reactioneaza atat la schimbari in mediul lor de viata cat si
la schimbari din corpul lor.Asemenea schimbari se numesc stimuli si exista sub
mai multe formei ca lumina, sunetul, atingerea, caldura si substantele chimice.
Raspunsul organismului nu depinde doar de un mecanism care simte schimbarea ci
si de capacitatea acestuia de a raspunde la stimul printr-un organ efector. Un
exemplu de organ efector sunt muschii pentru ca permit unui animal sa se miste
ca raspuns la un stimul. Raspunsul animalelor este de obicei mult mai rapid
decat raspunsul plantelor care necesita o schimbare in directia de crestere si
nu o miscare brusca.
.In unele cazuri raspunsul unui organism implica urmari mai de lunga durata ca
schimbari in felul de crestere si metabolism : aplecarea unei plante catre
sursa de lumina , bronzarea pieilii la lumina puternica a soarelui sau
cresterea numarului de celule rosii in sangele oamenilor care locuiesc la
altitudini mari. In aceste cazuri, datorita perioadei lungi a actiunii
stimulilor, raspunsurile organismeor sunt mentinute. Atunci se spune ca
organismele s-au aclimatizat mediului de viata.
Cand o schimbare brusca de temperatura omoara cea mai mare parte a unei
populatii anumiti indivizi pot supravietui. De exemplu, cand sunt folosite
antibiotice pentru a omora bacteriile in cazul unei infectii, unele
supravietuiesc pentru ca au gene care le confera rezistenta. Descendentul
supravietuitorului mosteneste imunitatea si astfel apare o populatie de
bacterii rezistente la antibiotice. In acest exemplu o intreaga populatie
evolueaza datorita unui stimul.
Ritmurile biologice permit animalelor sa se adapteze la difeitele schimbari din
mediul lor de viata. Durata unui ritm biologic poate dura de la cateva secunde
la ani. Acestea pot fi de trei feluri: circadiene (care dureaza o singura zi),
lunare si anuale.
In stepe cresc multe varietati de iereburi. Toate
plantele sunt nevoite sa supravietuiasca perioadelor secetoase si animalelor
care le mananca frunzele.
PLANTELE DE USCAT SI DE APA
Majoritatea plantelor de uscat isi iau apa necesara din
sol, prin radacini. Ele au nevoie de apa pentru a-si prepara hrana prin
fotosinteza. In
SUPRAVIETUIREA IN PERIOADE DE SECETA
Copacii sunt plante mari. Cu cat plantele sunt mai mari,
cu atat au nevoie de mai multa apa. Desi au radacini lungi si adanci,
majoritatea copacilor nu gasesc in stepa apa pentru a supravietui. Ierburile
sunt mai mici decat copacii, dar au si ele radacini lungi cu care absorb putina
apa pe care o gasesc in stepa. Ele pot supravietui cu aceasta cantitate de apa,
deoarece consuma mai putin decat copacii.
REGENERAREA IERBURILOR DE STEPA
Ierburile au
Copacilor le cresc
In regiunile foarte uscate, cresc numai ierburi mici. In locurile mai umede,
cresc iereburi putin mai inalte. Multi copaci de savana inmagazineaza apa in
trunchiurile lor. Trunchiurile baobabilor sunt umflate de apa pe care o absorb.
Multe animale se 'adapa' din ei, de pilda, elefantii ii zdrobesc
pentru a bea apa. Unele plante, ca paducelul, au spini pe ramuri. Majoritatea
animalelor evita sa le mamance. Nu numai ca au spini, dar unii copaci, ca
acacia au
UTILIZAREA IERBURILOR
Multe plante de cultura ca graul, orzul, ovazul, orezul
si secara sunt niste specii de ierburi. Stramosii lor, ierburi salbatice de
stepa, aveau aspect putin diferit. Primii
agricultori au selectat plantele cu semintele cele mai mari. Ei au
pastrat semintele pentru a le sadi in anul urmator. Astfel, de-a lungul
timpului, din ierburile salbatice s-au dezvoltat plante de cultura cu multe
seminte mari.
In locurile cele mai aride nu cresc plante, dar in alte locuri, plantele s-au
adaptat perioadelor lungi de seceta.In regiunile aride, plantele sunt foarte importante.
Radacinile lor absorb apa de ploaie si fixeaza solul, impiedicand spalarea sau
spulberarea lui.Unele plante de desert au radacini lungi, pentru a ajunge la
apa din adancime. Tufele mesquito au radacini care cresc pana la 30m adancime
pentru a ajunge la apa din subteran. Alte plante profita de scurtele perioade
ploioase, facandu-si depozite de apa in corpul lor in momentele cand apa este
din belsug in jur. In general, plantele pierd multa apa prin
Tumboa
Tumboa africana inmagazineaza apa in imensa
radacina subterana. Frunzele ei lungi au o cuticula speciala, groasa, pentru a
impiedica evaporarea apei.Alte plante isi pierd frunzele in perioadele lipsite
de ploaie. Ocotilo nu poate retine apa, dar isi prepara hrana, atat in
Cactusul are o tulpina suculenta, care retine multa apa in urma ploilor.
Majoritatea plantelor isi prepara hrana in
Celula vegetala
Celula vegetala reprezinta unitatea structurala si functionala a tuturor organismelor vii. La plante unicelulare, celula reprezinta organismul si indeplineste toate functiile viitale: miscarea, sensibilitatea, hranirea etc. Forma celulelor este diferita, dar dimensiunile sunt de regula microscopice. O celula vegetala este formata din membrana, citoplasma si nucleu.
Celulele - baza chimica a vietii - sunt 'caramizile' din
care este construit organismul pluricelular. Materialele chimice care
alcatuiesc celule au drept unitati moleculele. Moleculele sunt grupari de
atomi. Atomii sunt legati prin forte chimice. Dintre elementele chimice,
carbonul este nelipsit din substantele organice. Compusii carbonului sunt
numerosi si cu proprietati chimice foarte variate. Pentru viata sunt importante
legaturile C-H ce pot constitui adevarate rezerve de energie. Energia este pusa
in libertate prin procese de oxidare si reducere.
Celulele prezinta asemanari in ceea ce priveste compozitia lor chimica.
Componentele celului contin un numar imens de molecule. Configuratia spatiala a
moleculelor concorda cu functia implinita.
Prin inventarea microscopului (in secolul al XVII-lea) a putut fi descoperita
si studiata o intreaga lume invizibila cu ochiul liber din structura
organismelor. Cele mai mici organisme studiate de noi sunt bacteriile. Celula
bacteriana indeplineste toate functiile vietii: nutritie, crestere,
reproducere.
In organizarea celulei, materialul genetic ocupa un loc central, iar
'apararea' lui printr-un invelis nuclear este de importanta majora.
In modul de organizare al unei celule se observa grupuri de structuri care
realizeaza functii specializate si care sunt legate printr-o retea complexa de
comunicare. Din punct de vedere evolutiv, celulele procariote sunt considerate
stramosii celulelor eucariote. Aparitia organitelor celulare este o
perfectionare a 'ordinii interne' a celulei si a functiilor ei.
Membranele celulare delimiteaza celulele. Invelisul celular nu separa
total mediul intracelular de cel extracelular, fiind posibile schimburi de
substante. Membrana celulara poate ingloba particule solide si lichide din
mediul extern prin fagocitoza si pinocitoza. 'Concentratia' unei
solutii reprezinta numarul de molecule sau de ioni ai unei substante raportat
la un anumit volum.
Prin experiente simple se poate evidentia comportarea membranelor celulare in
functie de concentratia mediului extracelular. Osmoza permite patrunderea apei
in celula datorita semipermeabilitatii membranei celulare. Concentratia mai
mica a lichidului extracelular decat a lichidului intracelular determina
patrunderea apei in celula (celula devine turgescenta). Concentratia mai mare a
lichidului extracelular decat a lichidului intracelular determina iesirea apei
din celula (celula este plasmolizata).
Citoplasma este situata intre membrana celulara si membrana nucleara. In
citoplasma sunt situate toate organitele. La organismele procariote nucleul nu
este delimitat de o membrana nucleara. La eucariote nucleul are: un invelis
nuclear, nucleoplasma, 1-2 nucleoli. Nucleul contine ADN, ARN, proteine.
Citoplasma este formata dintr-o parte fundamentala si din organite celulare.
Din punct de vedere fizico-chimic citoplasma este un coloid. Particulele
coloidului absorb apa; coagularea citoplasmei este letala. Citoplasma
indeplineste functii vitale. Configuratia moleculara a ADN-ului este de stocare
a informatiei ereditare, dar si de transmitere a acesteia in ARN. ADN-ul se
gaseste in nucleu, iar ARN-ul in nucleu si citoplasma. ADN-ul detine
'instructiunile' care sunt duse de ARN in citoplasma, unde vor fi
executate. Nucleul este centrul coordonator al celulei, dar si sediul
ereditatii.
Ribozomii asambleaza aminoacizii in proteine. Proteinele sunt substante
organice cu structuri complicate si cu functii multiple. Membranele celulare
contin si proteine.
Compartimentele sintezei si secretiei celulare sunt ribozomii (granulele lui
Palade) si aparatul Golgi. Ribozomii sintetizeaza proteine (din aminoacizi) pe
baza informatiei adusa de ARN de la ADN-ul nuclear. Reticulul endoplasmatic
constituie sistemul microcirculator al celulei, dar si un suport mecanic al
citoplasmei. Aparatul Golgi asambleaza moleculele, le depoziteaza, le ambaleaza
in vezicule si le exporta la o 'adresa' exacta.
Celulele trebuie sa digere si resturi celulare, structuri distruse etc.
organitele digestiei celulare sunt lizozomii si vacuolele. Leucocitele apara
organismul de microbi, fie prin digerarea acestora, fie producand anticorpi.
Digestia intracelulara este prezenta la protozoare si spongieri; la organismul
uman s-a pus in evidenta in leucocite. Animalele se hranesc cu substante
organice mari. Digestia alimentelor in organe digestive este extracelulara.
Digestia si respiratia celulara sunt procese diferite; primul il pregateste pe
cel de-al doilea. Lizozomii sunt mai numerosi in celulele animale. Vacuolele
indeplinesc, in lumea vie, functii numeroase si variate. Absorbtia apei prin
perisorii sugatori ai radacinilor la plante are ca substrat celular vacuola si
sucul vacuolar.
Plastidele sunt organite specifice celulei vegetale. In functie de culoarea pigmentului, plastidele sunt verzi si de alte culori. Cloroplastul transforma energia luminoasa in energie chimica. Culorile florilor si fructelor sunt date de cromoplastele raspandite in citoplasma. Exista plastide fara pigmenti care depoziteaza amidonul (amiloplaste) si plastide ce acumuleaza alte substante organice.
CELULA
Celula
este unitatea structurala si functionala a organismelor vii. Mai multe celule
care au aceiasi structura si indeplinesc aceiasi functie, alcatuiesc un tesut.
Mai mlte tesuturi formeaza un organ, si mai multe organe formeaza un organism.
ALCATUIREA
embrana
celulara- este formata din doua straturi lipidice. Are rol protector si
delimiteaza forma celulei.
Citoplasma- este strabatuta de organe citoplasmatice, si are rol in reactiile
metabolice
NUCLEUL
este
localizat in centrul celulei
Umar-in celule uninucleate (mai multi nuclei)
Alcatuire: neurilena-este o membrana dubla prevazuta cu
DIVIZIUNEA
asigura
inmultirea celulelor. Ea poate fi :
. Directa :
o prin strangulare
o prin inmugurire
. Diviziune undirecta :
o Mitoza
o Meioza
a)
Diviziunea prin strangulare : este diviziunea in care citoplasma si nucleul
celulei se alungesc pana cand celula se rupe in doua celule fice, identice cu
celula mama.
b)
Diviziunea prin inmugurire : consta in formarea unui mugur pe celula mama care
creste, si se dezvolta desprinzandu-se de ea sau ramanand fixat si formand o
colonie. Este caracteristica organismelor unicelulare.
c)
Mitoza : este diviziunea celulelor somatice.
Cromozonul - este o formatiune nucleara.
Celulele sunt de doua feluri : eucariote si procariote.
Celulele procariote se divid de cateva ori pe ora in timp ce eucariotele, cu crestere foarte rapida, se divid doar de doua ori pe zi.
Celulele procariote nu au un nucleu adevarat, materialul genetic este constituit dintr-o singura molecula de ADN, aceasta molecula reprezinta cromozomul sau genomul bacterian, cunoscut sub denumirea de nucleoid.
Noutati:
In ciuda relativei lor simplitati, potentialele metabolice ale celulelor procariote actuale sunt comparabile cu cela ale celulelor eucariote. Mai mult decat atat, metabolistul bacterian este de sute si mii de ori mai intens decat cel al celulelor eucariote. Aceasta capacitate metabolica este determinata de valoarea inalta a raportului suprafata/volum, ceea ce faciliteaza schimburile celulei cu mediul ambiant. Remarcabil este si faptul ca natura substantelor pe care le catabolizeaza este foarte mare; pot metaboliza si substante toxice precum: cauciuc, asfalt, petrol, detergenti etc. Unele etape ala ciclului azotului si sulfului sunt realizate in exclusivitate de celulele procariote (bacteriile fixatoare de azot). O alta carectesistica a metabolismului bacterian este plasticitatea: bacteriile pot trece cu usurinta de la aerobioza la anaerobioza, de la autotrofie la heterotrofie, ceea ce la confera o mare capacitate adaptativa.
La bacteriile fotosintetizante se observa la microscop mici vezicule inconjurate de membrane, la nivelul lor se gasesc pigmenti asimilatori, aceste vezicule sunt denumite cromatofori.
Tesuturile parenchimatice sunt alcatuite
din celule izodiametrice,la care cele trei diametre sunt egale;
Tesuturile prozenchimatice sunt alcatuite din celule heterodiametrice la care
diametrul longitudinal este mai mare decat cel orizontal.
Tesuturile embrionare sunt formate din celule care se divid. Se formeaza astfel
celule noi, care se diferentiaza ulteriuor, specializandu-se si generand
tesuturi definitive.
Tesuturile sunt grupari de celule
interdependente care au aceeasi origine, forma, structura si functie.Tesuturile
se grupeaza la randul lor, formand organe.
Dupa forma celulelor,tesuturile pot fi:
-parenchimatice;
-prozenchimatice.
Celulele meristematice sunt mici,
rotunjite, cu pereti subtiri, fara spatii libere intre ele. Sintetizeaza intens
substante organice. Meristemele sunt singurele tesuturi in care pot fi
observate celule aflate in diferite faze ale mitozei.
Embrionul este format la inceput numai din meristem primordial. Pe masura ce
plantuta se dezvolta, majoritatea celulelor se specializeaza si nu se mai
divid. Raman cateva celule meristematice primordiale in varfurile radacinilor
si tulpinilor. Din ele deriva meristeme primare, cu un inceput de diferentiere,
care asigura cresterea in lungime. Denumirea de meristeme apicale indica
pozitia lor in varfurile de crestere. La unele familii (graminee) exista
meristeme primare intercalare, deasupra nodurilor tulpinii. In unele cazuri,
celulele tesuturilor definitive redobandesc capacitatea de diviziune si astfel
apar maristeme secundare.
Acestea sunt situte in afara axului organelor (de aceea sunt meristeme
laterale), pe doua cercuri concentrice si asigura ingrosarea secundara a
radacinii si tulpinii.
Tesuturile definitive contin celule specializate care nu se mai divid. Ele pot
fi:
1. Tesuturi de aparare formate din unul sau mai multe straturi de celule care
acopera organele. Organele tinere sunt acoperite cu epiderma, formata de regula
dintr-un singur strat de celule.
2. Tesuturile fundamentale produc sau depoziteaza substante. Observati la
microscop o sectiune intr-o frunza. Vati observa ca intre epiderma superioara
si cea inferioara se afla mai ales celule cu cloroplaste. Deci, ele produc prin
fotosinteza substante organice. Observati in sectiune in tuberculul de cartof
tesutul fundamental de depozitare. Unele tesuturi fundamentale depoziteaza apa
- tesuturi acvifere (la plante din zone secetoase) sau aer - tesuturi aerifere
(la plante acvatice).
3. Tesuturile conducatoare transporta seva. Tesutul conducator contine celule
alungite care formeaza doua feluri de vase:
a. Vasele lemnoase ale angiospermelor se numesc trahee. Prin ele circula seva
bruta. Celulele cilindrice, dispuse cap la cap, isi pierd citoplasma si raman
peretii celulari formand tuburi. Elementele in forma de inele, spirale sau
retea nu sunt ornamente, ci ingrosari ale peretelui celular menite sa-i dea
rezistenta;
b. Vasele liberiene sunt formate din celule vii. Prin ele circula seva
elaborata.
Vasele se grupeaza, formand fascicule, si sunt insotite de celule cu rol de
hranire si de sustinere. La plantele cu cresteri anuale apare un meristem
secundar numit cambiu libero-lemnos. El produce tesut liberian spre exterior si
lemnos spre interior,
determinand ingrosarea radacinii si tulpinii. El functioneaza diferit primavara si toamna, rezultand de aici cunoscutele inele anuale de crestere.
La organismele unicelulare,celula indeplineste toate celulele
necesare vietii: hranire, respiratie, reproducere; La organismele
pluricelulare, celulele se specializeaza, fiecare pentru o anumita functie,
fiecare celula avand forma si structura corespunzatoare acelei functii.Astfel
apar tesuturile.Stiinta care studiaza tesuturile se numeste histologie.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 13176
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved