Carabusul

Sub aceasta denumire sunt cunoscute mai multe specii de gândaci din familia Scarabaeidae. Cele mai importante specii din Europa centrala si de est sunt carabusul de mai (Melolontha melolontha) si carabusul de padure (Melolontha hippocastani). Ceva mai rar poate fi întâlnit în aceste zone si carabusul Melolontha pectoralis.

Aspect: 20-30 mm lungime; capul, platosa gâtului si partea posterioara a corpului, precum si partea inferioara sunt de culoare neagra; aripile (elitrele) sunt maro si prezinta niste ridicaturi longitudinale, bine formate; pe cap este inserata o pereche de antene îndoite, care la masculi prezinta la capat 7 franjuri lungi, ca niste frunzulite; antenele femelelor prezinta numai 6 franjuri asemanatoare, dar ceva mai scurte; larvele ajung pâna la 65 mm lungime; sunt albicios — galbene si rotunjite în zona abdominala (forma specifica larvelor de carabus); ele au 3 perechi de picioare ce pornesc din zona toracica, iar capul lor este maroniu si clar delimitat de restul corpului.

Biologie: Perioada de zbor a carabusilor are loc în aprilie si mai, iar atunci acestia roiesc în zbor pe la amiaza si pe înserat. Dupa o perioada de hranire femela carabus depune aproximativ 10-30 de oua rotunde si galbui, dispuse în gramezi, la 5-25 cm adâncime în pamânt. Apoi femela zboara din nou în padure, livezile cu pomi fructiferi sau în gradini, pentru a se hrani. Dupa aceasta faza de hranire ea mai depune înca un rând de oua, însa într-un numar mai mic decât prima data. Ea depune aproximativ 20 de oua în aceasta etapa. Dupa o a treia faza de hranire, femela depune al treilea rând de oua, în cantitati si mai reduse. Dupa 4-6 saptamâni evolutia embrionara se încheie, iar larvele eclozeaza. Acestea au nevoie de 3-5 ani, pentru a realiza transformarea în pupa, iar mai apoi metamorfoza în carabusi adulti. Larvele se hranesc cu substante humoase si cu radacini de plante. în ultimul stadiu de larva transformarea în pupa are loc vara, iar carabusul tânar eclozeaza deja la sfârsitul verii. Acesta mai întâi ierneaza, dupa care, în primavara urmatoare iese din pamânt.

Raspândire: Carabusii sunt raspânditi în aproape toata Europa. Pot fi gasiti pe diverse specii de foioase, precum artar, stejar, fag, mesteacan, scorus, plop, nuc, castan, pomi fructiferi, precum si pe conifere, cum este zada si duglas verde. Pe lânga acestea, carabusii mai ataca si diferite ierburi, castraveti, sfecla si salate.

Daunator: Carabusii adulti se hranesc cu frunzele copacilor gazda. In cazul unei invazii în masa, copacul poate fi desfrunzit complet. In general frunzele mâncate ale plantelor sunt înlocuite de altele noi în luna iunie. Dar faptul ca larvele de carabus se hranesc cu radacinile plantelor poate fi atât de nociv, încât plantele devin foarte slabite, iar la o furtuna mai puternica pot fi smulse din radacini.

Prevenire: Sa fie atrasi pradatorii naturali ai carabusilor, cum ar fi de exemplu liliecii, bufnitele, ciorile, vrabiile, mierlele, aricii, cârtitele, chitcanii, viespile parazite, mustele din familia Tachinidae etc. Solul trebuie afânat în mod regulat si bine udat. Straturile de plante sa fie acoperite cu o bucata întinsa de plastic sau cu pânza, pe toata perioada zborului carabusilor. Sa se planteze papadii, deoarece acestea sunt preferate ca hrana de carabusi. Daca ei au suficiente papadii pentru a se hrani, atunci celelalte plante sunt ignorate. Daca se foloseste fiertura de usturoi, carabusii pot fi goniti.

Combatere: Carabusii adulti pot fi scuturati de pe plante, iar apoi adunati. Larvele pot fi prinse, amplasând momeli cu balegar de cal. Pentru aceasta se amesteca bulgari mici de balegar cu compost, iar amestecul rezultat trebuie îngropat toamna în diferite locuri din gradina, la o adâncime de 50 cm în pamânt.Imediat la începutul anului aceste capcane cu balegar trebuie dezgropate, iar larvele de carabus gasite în ele trebuie distruse.

Specii înrudite si asemanatoare din familia Scarabaeidae: carabusul marmorat (Polyphyllo fullo), carabusul de gradina (Phyllopertha horticola), carabusul de iunie (Amphimallon solstitialis) si carabusul auriu (Cetonia aurata).