Lizozomii

Lizozomii

Mai poarta numele de corpusculi litici fiind bogati in enzime hidrolizante (hidrolaze). Au forma unor granule cu diametrul de 0,25-0,50 μm, cu un continut dens, fiind protejati de o membrana simpla. In interiorul acestor organite, enzimele se gasesc in stare latenta, membrana lor fiind aceea care ii stabilizeaza, de unde si interesul pentru studiul acestei membrane. Formarea lizozomilor se aseamana cu cea a veziculelor de secretie, hidrolazele iau nastere la nivelul RER, trec apoi in RES si in veziculele emise de dictiozomi.

Ca rol biologic, lizozomii sunt considerati agenti ai fenomenului de digestie intracelulara. Ei

intervin in fagocitoza ca    functie heterofagica si in autoliza care este o functie autofagica. In cazul

primei functii, particulele solide patrund in citoplasma prin endocitoza si dau nastere in interiorul

celulei la un fagozom in care particula este inconjurata de plasmalema. Acest fagozom fuzioneaza apoi cu un lizozom primar si va da nastere unui lizozom secundar. Astfel, substantele exogene sunt supuse actiunii enzimelor hidrolizante din lizozomi si degradate la molecule mai mici, asimilabile, rezidurile fiind eliminate in exterior prin exocitoza. Din aceasta cauza functia este comparata cu aceea a unui tub digestiv discontinuu.

A doua functie a lizozomilor, cea autofagica se refera la digestia de catre lizozomi a unor teritorii (zone) din propria citoplasma. Acest fenomen are loc in caz de stres metabolic (prin infometare) sau in celule pe cale de diferentiere cand apar spatii intercelulare. Aceste zone supuse degradarii de catre lizozomi sunt inconjurate la inceput de catre traecte ale RES numite vezicule de autofagie sau citolizomi. Acestea fuzioneaza cu lizozomii primari dupa care incepe procesul de digestie intracelulara.

Dupa moartea celulelor, membranele lizozomilor se distrug si enzimele hidrolizante se elibereaza declansand autolize 'post-mortem', de aceea lizozomii au mai fost numiti si 'saci de sinucidere' .

Dereglarea functionarii lizozomilor sau distrugerea membranei acestora la celulele animale declanseaza maladii celulare grave numite boli lizozomale.