Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Catina alba (Hippophae rhamnoides)

Botanica

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Alunii
Nufar alb (Nymphaea candida)
Crucea voinicului (Hepatica transsilvanice)
Genul Kerria D.C.
Familia HIPPOCASTANACEAE A.P.D.C. - Genul Aesculus L.
Bujor romanesc (Paeonia peregrina var
Genul Castanea Mill
Genul Carpinus L.
MICROORGANISMELE IMPLICATE IN PROCESELE FERMENTATIVE
Familia AQUIFOLIACEAE - Genul Ilex L.


Catina alba (Hippophae rhamnoides) 

catina albaLegendele spun despre catina alba ca era hrana preferata a lui Pegas, calul inaripat al mitologiei grecesti. Probabil atunci cand cobora din nori sa se adape in apele limpezi ale muntilor, Pegas cauta si frunzele de catina pentru a-si spori stralucirea si vigoarea.




In Grecia frunzele de catina erau folosite pentru hranirea cailor, deoarece se descoperise ca le imbunatateste starea de sanatate si le face parul mai stralucitor. Traditia a fost preluata si de romani, pentru ca denumirea latina a catinei: 'Hippophae rhamnoides' inseamna 'cal stralucitor'.

Primele informatii privind utilizarea terapeutica a catinei apar in tratatul clasic de medicina tibetana 'Rgyus Bzi', din secolul al VIII-lea d.Hr., care recomanda utilizarea acestor fructe in alimentatia serpasilor, in ascensiuni, datorita proprietatilor nutritive.

In cele patru carti ale farmacopeei chinezesti atribuite perioadei dinastiei Tang (907 d.Hr.), preparatele din catina sunt frecvent utilizate pentru tratamentul bolilor de piele sau ale tubului digestiv. Catina este utilizata de secole in Europa si Asia in scopuri medicinale, in timp ce in America de Nord este cunoscuta mai mult ca arbust ornamental.

Putine plante au o putere asa de mare sub o infatisare atat de modesta. Planta „schimnica”, capabila sa traiasca in sihastrie, pe povarnisuri sarace de piatra, rabda si foamea, si setea, si caldura din sesurile Europei, dar si frigul din Himalaya si Alpi, fiind una dintre cele mai adaptabile si mai vivace plante de pe Terra. Rezistenta la geruri si la arsita, la ploile care inunda solul si la seceta prelungita. Catina este raspandita pe toate continentele.

Catina este un arbust spinos, tufos ce creste in palcuri sau tufarisuri intinse pe nisipuri, pietrisuri, coaste pietroase, stanci, de-a lungul raurilor, pe malul marii, din regiunea litorala pana in etajul montan. In Alpi, de pilda, ajunge pana la 2000 de metri altitudine, iar in Himalaya, la 5000. Este o planta extrem de rezistenta la temperaturi si altitudini extreme; poate supravietui la temperaturi de la - 43 la + 40 grd Celsius, in conditii de seceta si de salinitate crescuta a solului, dar are nevoie de lumina directa.

Catina alba chiar si prin aspectul ei sugereaza forta si vigoare: fructele sunt ovoide, de un portocaliu translucid (culoare calda, solara, energizanta) si au 6-8 cm lungime; radacinile intens ramificate, superficiale, fixeaza si hranesc solul in care patrund; tulpina atinge inaltimi de 2-6 metri si e acoperita de o scoarta brun inchis; frunzele sunt lanceolate, cenusii sau argintii. Infloreste in martie-aprilie, cu flori galbene grupate in inflorescente globuloase. Fructele se coc la inceputul toamnei si rezista pe ramuri pana la inceputul primaverii, cand se scutura, pentru a pregati germinatia unei noi generatii de arbusti si daca nu sunt culese se mentin pe ramuri peste iarna. De regula, se recolteaza ramura cu tot cu fructe - arbustii de catina care sunt supusi acestui tratament vor scoate si mai multe ramuri noi in primavara. Apoi, dupa recoltarea ramurilor, fructele sunt desprinse de pe ele cu ajutorul unei furculite, pentru a fi folosite proaspete.

Este un spectacol fascinant sa vezi, intr-o zi geroasa de decembrie sau de ianuarie, ghirlandele de fructe portocalii ale catinei stralucind in contrast cu albul zapezii. Fructele catinei, contrar a ceea ce se crede, se pot culege si iarna, fiind mai puternice decat inghetul. Ba, atunci cand gerul este mai aprig, contin maximum de vitamina C si au proprietati vindecatoare remarcabile.

Despre fructele de catina s-a scris si se va mai scrie mult. De ce? Pentru ca este o bomba energizanta si un redutabil remediu in multe boli. Aproape nu exista vitamina, oligoelement sau mineral esential care sa lipseasca din fructul acru-astringent al catinei, cel mai puternic concentrat de energie pe care natura ni-l pune la dispozitie pentru a strabate, cu bine, iarna.

Radacinile ramificate ale arbustilor de catina se dezvolta foarte rapid, catina fiind planta ideala pentru prevenirea erodarii solului. Datorita capacitatii mari de drajonare, catina alba se utilizeaza pentru consolidarea terenurilor in panta, dar si sub forma de gard viu, avand in vedere numerosii spini puternici care impiedica patrunderea iepurilor si a altor animale in spatiile care necesita protectie (livezi, podgorii, diverse culturi).

In China, unde rata de erodare a solului fertil este foarte ridicata, au fost plantate aprox. un milion de hectare de catina pentru a preveni acest fenomen. Catina mai are o particularitate destul de rar intalnita in regnul vegetal: datorita relatiei de simbioza cu o bacterie din clasa Actinomicete poate converti azotul atmosferic intr-o forma ce poate fi folosita atat pentru hrana proprie cat si ca ingrasamant pentru sol. Acest fenomen genereaza efecte pozitive asupra intregului ecosistem: exista mai mult oxigen, se produce mai multa materie organica iar solul este fertilizat natural.

Catina creste spontan in asociatii intinse in mai toate zonele deluroase ale tarii noastre, prin albii secate, la margini de padure, pe soluri sarace sau superficiale. Singurul element la care este foarte pretentioasa aceasta planta este soarele, de care are nevoie din belsug. In subcarpatii Moldovei se intalneste pe vaile raurilor Bistrita, Trotus, Putna si Milcov. In zona subcarpatica a judetului Buzau catina alba are o frecventa mai mare decat in alte zone din Romania. De asemenea, se mai intalneste pe vaile raurilor Teleajen si Dambovita, precum si in Delta Dunarii. Prezenta catinei albe este insa semnalata de profesorul Ion Simionescu inca din secolul 19 pe vaile Prahovei si Siretului, in palcuri mixte de catina rosie - Tamarix gallica - si catina alba - Hippophae rhamnoides.

Catina e un produs ce a inceput sa fie din ce in ce mai utilizat pe piata internationale si care a revolutionat piata farmaceutica prin calitatile sale. Secretul sau consta in capacitatea de stimulare a imunitatii, fiind din acest punct de vedere campionul vitaminei A si a intregului complex de vitamine B, atat de important in lupta cu bolile, in special cancerul. Contine o mare cantitate de vitamina C, care se transforma intr-un acid reversor cu efect invers substantelor cancerigene, ajutand la regenerarea enzimelor si a proceselor imunochimice din organism. Este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul unor tratamente ale obezitatii. Prin prelucarea fructelor in industria alimentara se obtin produse foarte apreciate cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulceturi, peltea, lichioruri, diverse bauturi alcoolice. Sucul de fructe liofilizat poate fi intrebuintat la prepararea unor comprimate polivitaminizate.

Dl. profesor biolog Ion Brad este un savant roman care si-a dedicat intreaga viata studiului acestui fruct galben-portocaliu, mic cat un sambure de cireasa, care sta aninat pe ramurile unor tufe albicioase din toamna si pana in primavara, rezistand frigului si inghetului. Cu extractele din acest fruct, profesorul Brad a vindecat boli din cele mai diverse, de la bronsite si cistite recidivante, pana la cancer, leucemie sau chiar SIDA. Dar inainte de a ajunge medicament, e bine ca ea sa fie folosita ca stimulent al sistemului imunitar in pragul instalarii sezonului rece.

Compozitie

Prin continutul sau de substante active, catina alba este considerata o planta minune pentru sanatatea omului, un veritabil ginseng romanesc. Este una dintre cele mai bune surse naturale de polivitamine. Fructele, frunzele, coaja si semintele de catina sunt utilizate la scara larga in scopuri terapeutice, fiind bogate in vitamine (A, E, C, B1, B2, B6, B9, E, F. K, PP), carotenoizi, flavonoizi, microelemente (fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier), celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov), uleiuri complexe; calciu, magneziu, zinc, fier, molibden si chiar aur Datorita proprietatilor antioxidante ale betacarotenului (provitamina A), catina este utila in tratarea bolilor cronice pulmonare, radiculitelor, psoriazisului, acneei, in prevenirea cancerului. Betacarotenul creste rezistenta organismului si are un rol deosebit in tratarea tulburarilor de vedere, a infectiilor respiratorii, in tratarea depigmentarii sau pigmentarii pielii cauzate de boli de ficat sau batranete, in cresterea rezistentei sistemului osos, in hipertiroidism. Catina este una din plantele cu cel mai ridicat continut de vitamine F si E (vitamina E fiind numita si vitamina tineretii), intrucat este implicata in cele mai importante procese de regenerare din organism. Pana acum, in catina s-au evidentiat 60 de substante fiziologic active, din care 20 sunt microelemente minerale. Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de 10 ori mai mult decat citricele. In fructele coapte continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat.

Vitamina C intre 400 si 1500 mg la 100 g fructe, continut superior celui din capsuni, kiwi, portocale, rosii si morcovi. S-a estimat ca in toata catina de pe glob exista suficient de multa vitamina C cat sa satisfaca necesarul impus de o dieta echilibrata pentru intreaga populatie a planetei. Vitamina C creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii prin stimularea sistemului imun, favorizeaza depunerea calciului in oase, favorizeaza absorbtia fierului din tubul digestiv si stimuleaza formarea de hemoglobina.

Vitamina E: 200 mg%, concentratie superioara celei din germenii de grau, din prumb si soia. Vitamina E are un rol important in procesele de regenerare celulara si actiune antioxidanta.

Carotenoide (alfa si beta caroten) care sunt precursori ai vitaminei A. Uleiul de catina contine de 10 ori mai mult caroten decat morcovul. Carotenoidele previn actiunile degenerative ale pielii si mucoaselor, contribuie la mentinerea acuitatii vizuale, stimuleaza formarea de anticorpi. Beta carotenul are o marcata activitate antioxidanta si deoarece aceasta interfera cu a vitaminei E se presupune ca impreuna ar avea efect antitumoral.

Vitaminele B 1, B 2, PP, F, provitamina D.

Minerale: calciu fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, fier.

Acizi grasi esentiali nesaturati (omega 3, omega 6, omega 9). Acizii grasi esentiali sunt substante pe care organismul nu le poate sintetiza si trebuie aduse prin alimentatie. Acizii grasi omega 3 si omega 6 au rol in prevenirea afectiunilor cardiovasculare, neoplasmelor (in special mamar si prostatic), in mentinerea optima a imunitatii si efect antidepresiv.

Acid oleic cu rol in scaderea nivelului colesterolului sanguin.

Aminoacizi esentiali - din fructele de catina au fost izolati 18 aminoacizi.

Actiuni terapeutice:

- antiscorbutica (scorbutul este o afectiune intalnita la cei cu o lipsa prelungita de vitamina C din alimentatie, in special datorita dietei saraca in legume si fructe proaspete. Se traduce prin hemoragii, alterari ale gingiilor, tendinta de a obosi repede si rezistenta scazuta la infectii

- antiinflamatorie datorita triterpenelor

- antimicrobiana

- antialgica (de diminuare a durerii)

- de regenerare a tesuturilor - prin vitamina E

- anticoagulanta

- antioxidanta si implicit antitumorala prin vitaminele C si E

- cicatrizanta si antiulceroasa prin uleiul gras

- antidepresiva datorita actiunii acizilor grasi omega 3 si omega 6

- protector si regenerant hepatic

- protector impotriva radiatiilor

- tonic general prin continutul bogat de minerale si vitamine

Indicatii terapeutice

Cu administrare interna este indicata in:

- avitaminoze, alaturi de fructele de maces

- anemii, impreuna cu urzica si fructele de maces

- sensibilitate le infectii, diminuarea imunitatii organismului

- lipsa apetitului si tulburari de crestere la copii - poate fi administrata sub forma de pulbere amestecata cu miere

- astenie fizica si psihica

- depresii usoare

- gastrita, ulcer gastric si duodenal (uleiul de catina)

- afectiuni hepatice: hepatite si ciroza hepatica, alaturi de armurariu

- in boala canceroasa, ca si adjuvant alaturi de tratamentul oncologic clasic

- in stari de convalescenta

- datorita efectului anticoagulant si antiaterosclerotic este indicata in afectiuni cardiovasculare, in special hipertensiune arteriala, ateroscleroza, sindrom Raynaud, arteriopatie obliteranta

Cu administrare externa este indicata in:

- arsuri

- escare de decubit (ulceratii ale tegumentelor ce apar la persoanele imobilizate la pat multa vreme )

- dermatoze

- afectiuni ale pielii produse de radiatii; efectul de protectie impotriva radiatiilor al fructelor de catina e studiat in Rusia de multa vreme si a fost reconfirmat recent de cercetatorii de la Institutul de Medicina Nucleara din Delhi; catina are acest efect administrata atat intern, sub forma de extract de fructe, cat si extern; multe din victimele accidentului nuclear de la Cernobal au fost tratate cu extracte de catina iar cosmonautii rusi folosesc ulei de catina pentru a se proteja in spatiu de arsurile cauzate de radiatii; sunt folosite in compozitia cremelor de protectie impotriva radiatiilor solare si pentru regenerarea pielii

- degeraturi

- afectiuni oculare (arsuri corneene si conjunctivale, grefe de cornee, kerato- conjunctivite); in aceste cazuri insa, nu se pot aplica direct in ochi decat preparatele speciale de uz oftalmologic ce contin extract de catina)

- afectiuni ginecologice - eroziuni cervicale (uleiul de catina)

Mod de administrare

v     suc de fructe proaspete: indicat sa fie consumat imediat ce a fost preparat. Sucul de fructe de catina a fost oferit cosmonautilor pentru a-si mentine vigoarea si rezistenta la stress. Se poate spune ca este primul suc de fructe care a ajuns in spatiul cosmic. S-a descoperit ca in fructele de catina exista niste membrane unidirectionale care au rolul de a pastra vitaminele. In timpul fierberii, aceste membrane se distrug. Asa se explica de ce sucurile, gemurile din catina nu sunt atat de bogate in vitamine si de ce este mai profitabil pentru organism sa mancam fructele crude. Sucul obtine prin zdrobirea fructelor proaspat culese, cu ajutorul unei linguri de lemn (contactul cu metalul duce la degradarea anumitor vitamine). Zdrobirea se face intr-un vas de portelan, pana cand se formeaza o pasta foarte aproape de consistenta lichida, care va fi consumata imediat, pentru a nu se oxida. De obicei, sucul de catina nu se consuma singur, pentru ca este prea puternic, ci in combinatie cu morcovul. La jumatate de pahar de suc de morcov se adauga 4-5 linguri de suc de catina, aceasta combinatie consumandu-se pe stomacul gol, de 2-3 ori pe zi.    



Sucul de catina se obtine casnic, din fructele proaspete de catina, prin zdrobire cu lingura de lemn sau, mai rapid, cu mixerul, si nu prin presare sau centrifugare, deoarece in acest fel s-ar pierde componente ale catinei extrem de importante. Pentru intarirea sistemului imunitar - acest suc (sau mai degraba nectar, deoarece contine si pulpa, si coaja fructului) se consuma zilnic, in cantitati de 50-100 ml (50 ml = un sfert de pahar), o cura durand minimum o luna. In cazul cand nu se cumpara de la piata, fructele de catina se pot culege pe toata durata toamnei si-a iernii (chiar si atunci cand sunt inghetate), putand fi pastrate la rece, in frigider, vreme de 1-2 saptamani. Pentru a face mai suportabil gustul destul de acru si astringent al sucului de catina, se poate adauga miere curata de albine (in proportie de 3:1), care ii potenteaza efectul.

Ca tratament al unor boli - sucul de catina, mai ales atunci cand este asociat cu o alimentatie lacto-vegetariana, este un elixir regenerant si detoxifiant foarte puternic, cura cu el dand rezultate de exceptie in bolile grave.

Bolile care se vindeca cu ajutorul sucului de catina:

-  boli ale sistemului respirator (bronsita cronica, astm), sensibilitate la infectiile respiratorii ale persoanelor intoxicate prin fumat, care lucreaza in mediu toxic - o cura de o luna cu suc de catina are efecte nu doar puternice, ci si stabile in timp.

- hepatita, ciroza hepatica - efecte miraculoase are sucul de catina administrat proaspat, o jumatate de pahar pe zi. In absenta sucului proaspat, un substitut foarte bun este si siropul, din care se ia o lingura de 3-4 ori pe zi, inainte de mesele principale. Tratamentul cu ambele tipuri de preparate de catina se asociaza cu un regim vegetarian strict.  

- hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente - o eficienta extraordinara are urmatorul preparat: un sfert de litru de decoct de ramuri, obtinut dupa reteta de mai sus, se combina cu o jumatate de pahar (100 ml) de suc proaspat de fructe de catina. Rezulta o licoare foarte putin placuta la gust, dar cu efecte antivirale, tonice si regenerative hepatice extraordinare. Se beau doua pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat zilnic, in cure de minimum doua luni.

- stari depresive - se tine un regim cu multe cruditati si se bea cate un sfert de pahar de suc dimineata si seara; pentru intensificarea actiunii tonice este indicata si cura cu polen.

- depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de catina, obtinut prin combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de catina. Acest preparat este bogat printre altele in serotonina - un neurotransmitator care induce o stare de calm, de curaj si de optimism.

- cancer cu diverse localizari - o combinatie nu foarte apetisanta, dar foarte eficienta in acest tip de afectiuni, este aceea dintre sucul de catina (un sfert de pahar) si sucul de usturoi (2-3 lingurite). In leucemie, o cura de 1-2 luni cu suc de catina are efecte miraculoase.

- infectii virale: herpes, hepatita virala A, B si C, HIV - actiunea catinei nu se manifesta direct, asupra virusilor, ci prin stimularea imunitara, care se face gradat. Se recomanda cura cu suc de catina, vreme de minimum 40 de zile.    

- eczeme infectioase - se zdrobesc fructele proaspete de catina si se aplica direct pe zona afectata, unde se lasa vreme de jumatate de ora. In final se clateste zona tratata si se lasa sa se zvante in aer liber. Pe eczemele uscate se aplica in final si un strat protector de ulei de catina.

- enterita, colita de putrefactie - se consuma suc proaspat in amestec cu morcov (combinate in proportiile indicate mai sus), 5-6 doze pe zi. Efecte foarte bune are si pulberea luata pe stomacul gol inainte de masa: 1 lingura rasa de trei ori pe zi, in cure de cate o saptamana. 

- imunitate scazuta, sensibilitate la infectii - se va face o cura cu suc de catina, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.

- copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administreaza in fiecare zi cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante inegalabile. In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute saptamanal cu decoct de tulpini de catina.

- bolile splinei - se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei parti de suc de fructe de catina. Se obtine un preparat slab alcoolizat, din care se ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de minimum 60 de zile.

v     sirop din fructe de catina: cele mai valoroase siropuri fiind cele preparate cu miere sau zahar invertit, prin macerarea fructelor. Poate fi folosit atat in scop terapeutic pentru proprietatile vitaminizante si energizante cat si ca bautura racoritoare: inlocuieste cu succes sucurile cu aditivi si conservanti. Sucul proaspat de catina se conserva prin combinare cu miere - la o parte de suc se adauga doua parti de miere, dupa care se amesteca bine cele doua componente, pana cand se formeaza o pasta omogena. Siropul de catina se pastreaza in locuri intunecoase si racoroase si se administreaza din el 4-6 lingurite pe zi, in cure de lunga durata.

Siropul se prepara amestecand o jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa omogenizare, acest amestec se pastreaza intr-o sticla bine inchisa, la frigider, unde rezista si cateva luni. Se iau cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.

Bolile care se vindeca cu ajutorul siropului de catina:

- revigorarea tenului obosit - se aplica direct pe piele siropul de catina (al carui mod de obtinere a fost prezentat mai sus) si se lasa vreme de 20 de minute. Se spala apoi pielea cu un tampon de vata inmuiat in infuzie de musetel. Tratamentul se face de 2-3 ori pe saptamana.

- gripa, guturaiul, sensibilitatea la raceli - siropul de catina face in aceasta categorie de afectiuni adevarate minuni, intarind in primul rand capacitatea naturala a organismului, apoi prevenind complicatiile gripei, prin efectele sale bactericide. Se iau preventiv 4-5 lingurite de sirop de catina pe zi, pe stomacul gol, in cure de trei saptamani minimum. Odata afectiunea declansata, se iau pana la 10-12 lingurite de sirop de catina pe zi, pentru a hrani organismul si a-l ajuta sa se apere eficient.    

- adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului la accesele de febra, grabeste vindecarea.

v     pulbere din fructe uscate de catina Pulberea si maceratul la rece se obtine foarte usor din fructele uscate, care se macina cu rasnita electrica de cafea foarte fin, dupa care se depoziteaza intr-un recipient de sticla (tinuta in pungi de hartie isi pierde, in mare, uleiul gras, care este absorbit), in locuri racoroase si din pulberea rezultata se ia cate o lingurita de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute inainte de masa, se tine sub limba 10-15 minute apoi se inghite cu putina apa plata. Pentru persoanele mai pretentioase la gust, pulberea de catina se amesteca cu miere - o lingurita de catina la o lingurita de miere.

Uscarea fructelor de catina se face direct pe ramuri, la temperaturi destul de mari, 40-50 de grade Celsius, pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura, in caz contrar existand riscul sa intre in fermentatie, ceea ce le va altera proprietatile terapeutice. Uscarea dureaza pana cand fructul de catina capata aspectul si consistenta unei stafide - semn ca va putea fi conservat peste iarna.

Bolile care se vindeca cu ajutorul pulberei din fructe de catina:

- anemia - se ia pulbere de catina, cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi, in cure de cate o luna.

- ateroscleroza, fragilitate vasculara - pulberea de catina, 1 lingurita administrata de patru ori pe zi pe stomacul gol, ajuta la mentinerea sanatatii, a elasticitatii si a integritatii vaselor de sange. Cele mai spectaculoase efecte se obtin cu un preperat format dintr-o lingurita de pulbere de catina, una de polen si una de miere. Se iau 4 lingurite pe zi din aceasta combinatie. Persoane care aveau de pilda fragilitate capilara pronuntata au eliminat acest neajuns dupa doua luni de tratament cu acest preparat. De asemenea, pacientii care aveau sechele dupa accidente vasculare s-au recuperat foarte rapid cu ajutorul acestui remediu.  

- adjuvant in bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi) - pulberea de catina, luata cate 1/2 - 1 lingurita inainte de masa, mareste apetitul, puterea de digestie, stimuleaza rezistenta si capacitatea de regenerare a organismului. Mai ales bolnavii care sufera de intoxicatie medicamentoasa, care tin regimuri alimentare restrictive ar trebui sa ia acest preparat.  

- alcoolism si tabagism - studii facute in Rusia, tara in care tabagismul si mai ales alcoolismul sunt un adevarat flagel, au pus in evidenta ca tratamentul cu catina face mai usoara dezobisnuirea de aceste droguri si ajuta la indepartarea sechelelor intoxicatiilor cu ele. De pilda, s-a constatat la alcoolicii care au facut tratament cu catina in timpul curei de dezintoxicare ca probleme cum ar fi tremuratul mainilor, nervozitatea, iesirile violente sunt mult estompate fata de cei care nu urmeaza acest tratament. Se tin cure de cate trei luni, timp in care se iau 3-4 lingurite de pulbere de catina pe zi.      

- adjuvant in bolile psihice - administrarea regulata a catinei mareste in timp nivelul de serotonina din creier, au concluzionat cercetatorii din Germania si Statele Unite. Serotonina este un neurotransmitator care induce o stare de curaj calm, foarte util celor care se confrunta cu depresii sau stari de teama. Cresterea nivelului serotoninei prin tratamentele cu catina micsoreaza simtitor numarul recidivelor bolilor psihice, dar si al sinuciderilor, al actelor antisociale etc. Se fac cure indelungate (6 luni) cu pulbere de catina: 1 lingurita de patru ori pe zi.

- hemoragii interne - ca prim ajutor, pana la tratamentul medical de specialitate, se administreaza doua lingurite de pulbere de scoarta de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Are efecte astringente si cicatrizante extrem de puternice.

- diaree, dizenterie - ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.

v     macerat la rece 2 lingurite de pulbere de catina se pun intr-un pahar cu apa si se lasa la macerat, la temperatura camerei, de seara pana dimineata, cand se amesteca cu o lingurita de miere lichida. Lichidul nu se filtreaza, iar la sfarsit se consuma si pasta de catina ramasa in pahar; se bea maceratul rezultat peste zi, cu inghitituri mici, intre mese. Este un remediu preferat de copii si convalescenti, foarte usor de asimilat si inviorator. Poate fi imbogatit prin adaosul unei lingurite de pulbere de macese si de afine. Mod de administrare: se consuma pe stomacul gol dimineata.
         Pentru intarirea sistemului imunitar: Pentru cresterea imunitatii la copii, se face o cura de patru saptamani cu macerat la rece de catina, administrat cu un sfert de ora inaintea fiecarei mese.

Bolile care se vindeca cu ajutorul maceratului de catina:

- in timpul regimurilor alimentare restrictive - se administreaza macerat de catina pentru stimularea poftei de mancare, combaterea asteniei, evitarea avitaminozei. Contra avitaminozei, care poate aparea pe parcursul regimului cu cereale integrale (numit si Oshawa - cunoscut pentru efectele spectaculoase in combaterea cancerului), sau dupa postul complet cu apa distilata este foarte eficienta pulberea: 3-4 lingurite pe zi.

- astenie, Parkinson - se face o cura cu macerat revigorant de catina si macese. Alimentatia va fi imbogatita cu polen, miere de albine, apilarnil.

- lipsa poftei de mancare - se ia macerat obtinut dupa metoda de mai sus din catina si macese, la care se adauga cateva picaturi de suc proaspat de lamaie. Se consuma pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa.

v     ceaiul de catina: se obtine prin fierberea a doua lingurite de fructe, intr-o cana de apa, vreme de 2-5 minute. Este un preparat inca destul de des folosit si l-am inclus in acest grupaj, in primul rand pentru a atrage atentia asupra ineficientei sale. De altfel, in general, extractele in apa obtinute din catina sunt ineficiente, deoarece vitaminele A, E, F se pierd, nefiind hidrosolubile. Apoi, prin fierbere se modifica mult structura biochimica complexa a fructului de catina, diminuandu-se si mai mult calitatile sale terapeutice. De aceea, este bine sa inlocuim acest tip de preparat cu pulberea, cu sucul sau cu siropul de catina.

v     uleiul de catina: uleiul de catina este indicat in tratarea celor mai diferite afectiuni – de la bolile digestive la intarirea sistemului imunitar, in tratamentul ulcerului gastric si duodenal, diareei, urticariei si starilor alergice, in afectiunile euroendocrine, reumatismale, afectiunile hepatice, imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului, impotriva alcoolismului, anemiei, asteniei. Proprietatile antibacteriene il recomanda impotriva infectiilor gastrointestinale. De asemenea, curele interne cu ulei de catina sunt o modalitate de combatere a stresului.

Studiile din ultimii ani au aratat ca acest ulei poate fi folosit si in tratarea hipertensiunii arteriale, bolilor coronariene, oftalmologice, gingivitelor si afectiunilor oncologice, actiunea sa antiinflamatoare fiind evidentiata prin cercetari clinice. Uleiul este bogat in carotenoizi si vitamine liposolubile, in special vitamina E. 'In ultimele cercetari se mentioneaza efectul pozitiv al acestor compusi cu rol antioxidant in tratamentul bolii Parkinson. Este de mentionat rolul carotenoizilor in intarirea sistemului imunitar, prin rolul lor de distrugatori nu numai ai radicalilor liberi, ci si ai substantelor toxice din mediu', sustine ing. Stefan Manea. Uleiul de catina contine acizi grasi nesaturati esentiali, cu rol important in producerea de prostaglandine (substante derivate din acizii grasi). Aceste substante protejeaza celulele de radicali liberi si toxine, iar lipsa lor provoaca imbatranirea prematura a pielii. Preparatele cosmetice in componenta carora intra catina previn aparitia ridurilor, avand actiune nutritiva, revitalizanta si regeneratoare.

Este bine ca uleiul de catina sa fie asociat cu spirulina, pentru combaterea stresului, pentru prevenirea hepatitei sau cancerului. Pe parcursul tratamentului cu ulei de catina, analizele medicale sunt recomandate lunar. Medicul va stabili marirea sau reducerea dozei, in functie de rezultatele investigatiilor. Ca mijloc profilactic, la persoanele adulte se administreaza cate 20 de picaturi de ulei de trei ori pe zi, timp de o luna, in cure de doua-trei ori pe an, iar la copiii peste un an - cate 5 picaturi, de trei ori pe zi.

O componenta importanta a uleiului de catina este licopenul (pigmentul natural care da culoarea fructelor), care are proprietati antioxidante, de scadere a colesterolului, antitumorale. Licopenul este indicat in prevenirea si tratarea cancerului mamar, uretral, cervical si de prostata. In fructele de catina se gaseste de asemenea quercitina, o substanta antioxidanta, analgezica, antiastmatica, antibacteriana, care da rezultate bune in cazul cataractei, gastritelor, faringitelor, psoriazisului, obezitatii. In toate aceste cazuri sunt indicate fructe uscate de catina (la umbra, pe hartie alba), macinate, in doze de 5-10 grame pe zi.



Fructul de catina, mai ales coaja, contine 2 pana la 8% ulei gras cu proprietati terapeutice puternice, care insa nu poate fi obtinut casnic, ci numai cu ajutorul unor instalatii speciale. Acest ulei, pe care il gasim in mai toate magazinele si farmaciile naturiste, este foarte bogat in vitaminele A si E, care sunt foarte usor asimilabile in aceasta forma. El are efecte regenerante, intineritoare si este folosit in foarte multe boli, atat pentru prevenire, cat si pentru tratare. Se utilizeaza si in geriatrie cu rezultate spectaculoase. Uleiul de catina dupa uleiul de palmier, este al doilea din lume ca bogatie in vitamina E.

Bolile care se vindeca cu ajutorul uleiul de catina:

- Boli de ochi - datorita extraordinarei sale bogatii in vitamina A, uleiul de catina este un elixir pentru ochi. El mareste acuitatea vizuala, combate oboseala oculara, incetineste evolutia bolilor de ochi.

- Regenerarea tesuturilor dupa arsuri, raniri, interventii chirurgicale - cura interna de o luna cu ulei de catina ajuta la regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, dubland practic viteza de vindecare.      

- Arsuri, ulceratii tegumentare, eczeme - se aplica ulei de catina pe locul afectat, dezinfectat in prealabil; se foloseste uleiul de catina sau unguente ce contin ulei de catina.

- Arsuri, arsuri chimice - anumite studii facute la noi in tara au pus in evidenta efectele exceptionale ale uleiului de catina aplicat pe arsurile in curs de vindecare. Totusi, intrucat tratamentul acestor afectiuni nu este simplu, se recomanda sa fie facut numai sub indrumarea medicului specialist dermatolog, mai ales la arsurile de gradul III-IV.

- Sensibilitate la frig, anemie - se fac mai multe cure succesive, fiecare de cate 21 de zile, cu zece zile de pauza.

- Protectia pielii la frig, vant si radiatiile solare - se unge pielea cu un strat subtire de ulei de catina inainte de a fi expusa la factorii agresivi de mediu; are efecte puternice mai ales asupra persoanelor devitalizate, cu o constitutie mai fragila. Aplicat pe piele, uleiul de catina are efecte de filtrare a razelor ultraviolete si a altor tipuri de radiatii cu efecte nocive asupra pielii.

- Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului - se recomanda combinarea a 50 de picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit, obtinandu-se o crema cu virtuti de protectie excelente. In medicina populara, se folosea un preparat rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei linguri de pulbere fina de catina, obtinuta din fructele uscate prin macinare, urmata de o cernere ulterioara, se combinau cu patru linguri de unt si se amesteca bine pana la omogenizare. Aceasta unsoare se pastra la rece si se aplica de cate ori era nevoie.

- Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cura de patru - sase saptamani cu ulei de catina, care stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate 30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe zi.

- Psoriazis, sclerodermie, dermatoze rezistente la tratament - tratamentul intern de minimum doua luni cu ulei de catina are un efect benefic deosebit asupra pielii. La persoanele sanatoase, cura cu ulei de catina face pielea mai stralucitoare, mai elastica si ii da un aspect tanar. In cazul persoanelor cu boli de piele cronicizate, cura cu ulei de catina grabeste, si in anumite cazuri, deblocheaza procesele de vindecare.

- Degeraturi (prevenire si tratare) - se aplica ulei de catina atat cat poate absorbi pielea pe zonele afectate sau care urmeaza sa fie expuse la frig. O reteta utila pentru copiii anemici, lipsiti de apetit, cu imunitate scazuta sau in timpul episoadelor de raceala: pulbere din fructe uscate de catina, pulbere din fructe uscate de maces si pulbere din frunze uscate de urzica: se amesteca in proportii egale si apoi cu putina miere; se administreaza 2-3 lingurite in fiecare zi. Administrat pe termen mai lung (1-2 luni) imbunatateste considerabil apetitul si starea sistemului imunitar.

- Herpes, papiloma - in aceste doua afectiuni, aplicatiile de 2-3 ori pe zi cu ulei de catina (prin ungere cu un tampon de vata) pot avea rezultate spectaculoase.

- Accelerarea proceselor de dezvoltare mentala si fizica la copii - cinci picaturi de ulei de catina, luate de trei ori pe zi, ajuta la reglarea proceselor de crestere si maturizare a copiilor si pubertinilor.
Cateva utilizari externe ale uleiului de catina.     

- Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura - se face o cura cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de picaturi, de doua ori pe zi; se face un tratament de lunga durata (minimum trei luni), avand efect foarte puternic atunci cand este asociat cu tratamentul intern cu plante cu efecte hormonale (branca-ursului, naprasnic, ginseng, ginseng indian). Este un foarte puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati.

- Potenta, fertilitate la barbati si femei - uleiul de catina este cea mai bogata substanta naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si vitamina tineretii si a fertilitatii, tratamente de 2-3 luni cu ea ajutand la relansarea activitatii glandelor sexuale, la redobandirea vigorii si a dinamismului.

- Stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picaturi pe zi, simplu sau cu putina miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza pelicula). O cura dureaza minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile in sus.

- Tumori exteriorizate - se foloseste o combinatie in parti egale de ulei de catina si ulei de ricin (se gaseste in farmacii), cu care se ung de 2-3 ori pe zi zonele afectate. Aceasta combinatie da rezultate foarte bune si in tratamentul lipomurilor.

Eczeme infectioase - se aplica pe locul afectat preparatul dezinfectant obtinut prin combinarea otetului din ramuri de catina cu cenusa rezultata in urma arderii lor. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la completa vindecare.

- Raie - se aplica pe locul afectat pasta obtinuta din cenusa de ramuri de catina combinata cu otetul. Dupa ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leaga astfel incat sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata. Aplicatia dureaza patru ore si se face de doua ori pe zi, vreme de minimum o saptamana

v     mugurii de catina au efect afrodisiac.

In principal, se folosesc fructele, care sunt o adevarata farmacie, continand aproape toate vitaminele si mineralele necesare organismului uman. Foarte putini stiu insa ca si alte parti ale plantei au proprietati terapeutice deosebite. De pilda, scoarta de pe ramuri are efecte antiseptice, astringente si remineralizante foarte puternice, in timp ce radacinile sunt un antibiotic si un stimulent imunitar extraordinar. Studiile au aratat ca serotonina prezenta in scoarta catinei are proprietati analgezice, anticonvulsive, fiind recomandata in tratamentul bolii Alzheimer, afectiunilor cardiovasculare, gastritelor.

Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri, iar spinii va vor rani in timpul culesului. Pentru a simplifica lucrurile, crengutele incarcate cu fructe vor fi mai intai desprinse prin taiere de pe trunchi, urmand ca ulterior sa fie luate fructele de pe ramuri cu ajutorul unei furculite. Contrar asteptarilor, acest tratament nu va dauna plantei, care are o asemenea vitalitate, incat in urma taierii va scoate de doua - trei ori mai multe ramuri (este o metoda folosita de gradinari pentru a indesi arbustii de catina din gardurile vii) in anul urmator de vegetatie.

Scoarta de pe ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. Pentru simplificare, in terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarta, asa cum vom vedea in continuare, la metodele de preparare.

Radacinile sunt rareori folosite in terapie, pentru ca, pe de o parte, sunt greu de obtinut (dezgroparea acestora nu este o treaba deloc usoara), iar pe de alta parte, taierea lor, spre deosebire de cea a crengutelor, afecteaza grav vitalitatea arbustului. In plus, aceste radacini au proprietati destul de asemanatoare cu scoarta, asa ca avem un inlocuitor valoros.

Pulberea - se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si apoi macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine astfel un praf gri-albicios, cu virtuti vindecatoare deosebite, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.

Tinctura - sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern, se dilueaza in functie de toleranta si se aplica pe rani ca cicatrizant.

Decoctul - se obtine din crengile necojite si cu eventualele frunze care au ramas. Doua maini de ramuri de catina, maruntite in prealabil, se lasa intr-o jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. In final, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ trei sferturi de litru de preparat, care se consuma pe parcursul unei zile.

Preparat dezinfectant - se fierbe o mana de ramuri de catina, taiate marunt, in jumatate de litru de otet, la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, asa incat sa se formeze o pasta, care se aplica pe locurile afectate.

Echinaceea

Echinaceea este o planta foarte populara in lume. Descoperita in America de Nord de mai bine de 100 de ani, echinaceea a fost si este considerata un adevarat antidot impotriva infectiilor, datorita actiunii imunostimulatoare pe care o manifesta. Prima data a fost folosita in SUA de americanii nativi care traiau in Marile Campii. Ei foloseau planta ca sa vindece ranile inclusiv muscaturile de sarpe. Radacina plantei a fost folosita pentru tratarea durerilor de dinti, de gat si alte iritatii ale gurii.

Colonistii americani au invatat despre proprietatile echinaceei de la americanii nativi, planta fiind introdusa in Europa mai tarziu.

Este folosita toata planta incluzand frunzele, radacinile si florile  rosii. Echinaceea a fost cercetata si multe studii au fost facute pentru testarea proprietatilor curative ale acestei plante. Astazi echinaceea este cunoscuta in toata lumea pentru proprietatile ei vindecatoare a infectiilor. Multe din proprietatile vindecatoare ale echinaceei au fost deja testate de oamenii de stiinta si de comunitatea medicala.

Numeroase studii au aratat ca echinaceea este eficienta in intarirea sistemului imunitar. Acesta consta in abilitatea plantei de a preveni formarea enzimelor cunoscute sub numele de hyaluronidase. Aceasta enzima distruge bariera naturala intre tesuturile sanatoase si tesuturile infectate. Fara interferenta enzimelor organismul este capabil sa se apere singur impotriva virusilor. Echinaceea mai ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor prin stimularea ficatului, glandelor limfatice si a membranelor mucoaselor.

Spre deosebire de antibioticele alopate, care distrug direct bacteria, echinaceea actioneaza indirect, anihiland microbul prin cresterea raspunsului imun al corpului, adica a capacitatii sale de lupta si aparare. Studiile asupra mecanismului de actiune al echinaceei continua, insa este demonstrat faptul ca ea stimuleaza organismul sa produca mai multe globule albe, in special limfocite si de asemenea o cantitate mare de interferoni (una dintre cele mai puternice substante anti-infectioase naturale).

Pe langa efectul de a multiplica celulele de aparare ale organismului, echinaceea se pare ca poate depista si distruge o serie de virusi, cei mai comuni fiind cei ai racelii si gripei. Studiile efectuate pe pacienti carora li s-a administrat constant echinaceea, au demonstrat ca la acesti indivizi incidenta aparitiei virusului gripal a scazut cu 50% in comparatie cu indivizii care nu au avut nici un aport de echinaceea.

Echinacea este valoroasa in sustinerea sistemului imunitar la pacientii de cancer, dupa chimioterapie.
Cercetatorii spun ca extractul de echinacea este folositor in incetinirea cresterii tumorilor si distrugerea virusilor ca herpes si cativa virusi ai gripei. Extractele de radacina pot sa aline sau sa reduca simptomele gripei si a altor infectii respiratorii. Studiile au demonstrat eficienta echinaceei impotriva infectiilor bacteriologice, virale si micologice.

Echinaceea a fost folosita si in bolile de piele ca eczeme si psoriasis. Planta este combinata uneori cu agenti antimicologici si se foloseste pentru tratarea candidozei.

Cercetarile au aratat ca echinaceea stimuleaza organismul sa produca mai multe globule albe, in special limfocite si o cantitate mare de interferoni (una dintre cele mai puternice substante anti-infectioase naturale). De asemenea, incurajeaza productia substantelor naturale care ajuta organismul sa lupte impotriva cancerului si a altor afectiuni.

Pe langa actiunea imunostimulatoare pe care o manifesta, echinaceea este recomandata persoanelor cu leziuni ale pielii (de exemplu, furuncul) si are efecte tonice, imbunatatind abilitatea ficatului de a reduce efectele factorilor toxici din mediu

In trecut echinaceea a fost folosita la tratarea febrei tifoide, difterie, sifilis si cangrene. Combinata cu smirna se utilizeaza pentru reducerea febrei.

Beneficiile echinaceei:

intareste sistemul imunitar



accelereaza vindecarea

lupta contra bacteriilor infectiilor

lupta impotriva infectiilor virale

lupta impotriva infectiilor micologice

ajuta la vindecarea arsurilor

alina intepaturile de insecte (incluzand cele otravitoare)

ajuta in tratarea infectiilor sinusului

ajuta in tratarea infectiilor rinichilor

ajuta la probleme cu vezica urinara

reduce gripa si simptomele ei

ajuta la vindecarea basicilor

poate sa reduca inflamarea

ajuta in cazuri de peritonita

folosita ca gargara poate sa domoleasca durerile de gat

In ceea ce priveste doza recomandata, studiile arata ca nu exista o doza la care sa se manifeste o anumita toxicitate. Momentul si cantitatea administrata sunt dependente de natura sistemului imunitar al fiecarui individ precum si de starea generala de sanatate a acestuia. Cel mai indicat este sa se ceara sfatul medicului de familie sau al medicului homeopat pentru a stabili cu exactitate doza. Si asta pentru ca exista pacienti cu afectiuni autoimune care nu au nevoie de o stimulare suplimentara a sistemului imunitar.

O doza eficienta si de siguranta pentru un adult este considerata cea de 300 mg de echinaceea, de trei ori pe zi, adica 900 mg pa zi. La copiii cu varste cuprinse intre 6 si 13 ani, doza recomandata este de 400 mg de echinaceea pe zi iar la copiii cu varste mai mici de 6 ani, se impune sfatul pediatrului. Perioadele de administrare ale acestui remediu natural (doua saptamani) trebuie sa fie urmate de pauze (doua saptamani), pentru a nu se stimula sistemul imunitar in mod exagerat si pentru a nu creste rezistenta virusilor.

Produse naturiste pe baza de echinaceea:

- tinctura de echinaceea

Indicatii: Imunostimulent puternic, antibacterian, antiviral, diaforetic, depurativ, analgezic usor. Extern: antiseptic, stimulent al imunitatii locale, cicatrizant.

- ceai de echinaceea este utilizat in alimentatie cu evidenta actiune imuno-stimulatoare si adjuvant in afectiunile acute si conice ale aparatului respirator, ca antiinflamator si cicatrizant.

- capsule cu pulbere de echinaceea

Indicatii: Se recomanda in diverse stari cu imunitate scazuta, stres, oboseala, raceli, hepatite, infectii (renale, urinare, ale gatului); profilactive in perioade de crestere a virusului de epidemii gripale, herpes.

- capsule cu ulei de echinaceea Indicatii: Produsul se recomanda pentru stimularea organismului atunci cand imunitatea este scazuta.

- capsule cu echinaceea si zinc

Indicatii: Duce la instalarea unor foarte bune efecte de prevenire si combatere a infectiilor gripale, intervine pozitiv in afectiuni caracterizate de scaderea imunitatii organismului.

capsule cu echinaceea si maces

Indicatii: Produsul se recomanda in prevenirea infectiilor virale si microbiene, indeosebi la persoanele cu imunitate scazuta.

POLENUL DE ALBINE

Daca despre catina se spune ca este campionul vitaminelor, polenul este un adevarat tezaur de aminoacizi, substante cu un rol cel putin la fel de important in activarea sistemului imunitar. Sub actiunea aminoacizilor din polenul recoltat de albine, activitatea glandelor este normalizata, procesul producerii de celule specializate ale sistemului imunitar este relansat, iar capacitatea de “lupta” a acestuia creste rapid. In anii ‘60, un francez - A. Cailas, a scris o carte intreaga despre acest remediu miraculos, iar de atunci studiile au progresat atat de mult, incat s-ar mai putea scrie cateva lucrari in care informatia sa nu se repete. Selectia noastra cuprinde cateva date de baza despre utilizarea polenului acum, la sfarsit de toamna, cand organismul trebuie sa dea proba adaptarii la o iarna care se anunta mult mai aspra decat cea de anul trecut. 

Administrarea polenului Se face pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. Polenul se mesteca foarte bine, vreme de 5 minute, pentru a fi maruntita membrana in care l-a invelit albina, membrana care nu poate fi digerata de organism.

Dozarea polenului Este un subiect controversat, datorita bogatiei sale extraordinare in proteine, substante foarte utile organismului, dar a caror metabolizare este o sarcina nu foarte usoara pentru ficat. Recomandarile mele se bazeaza pe o practica indelungata, dobandita alaturi de medici specialisti, cand am observat ca un consum mediu de 25 de grame de polen pe zi (adica 2 linguri) nu reprezinta vreun simptom de intoxicare si nu afecteaza in vreun fel ficatul. Totusi, se recomanda moderatia: copiii sub trei ani nu vor consuma polen; persoanele cu probleme hepatice si copiii peste trei ani vor consuma maximum 5 grame (1 lingurita pe zi); adolescentii si adultii pot consuma pana la 30 de grame pe zi (2 linguri), avand grija totusi sa faca 3 saptamani de pauza dupa o luna de cura. La orice tulburare care apare pe parcursul curei cu polen este indicat sa consultati un medic, pentru a stabili daca puteti continua sau nu. Pentru intarirea imunitatii, se recomanda o cura de 21-30 de zile, declansata acum, inainte de instalarea anotimpului umed si friguros.

Cateva indicatii terapeutice

- faringita, amigdalita, gripa in faza incipienta - se consuma cate 1/2 lingurita de polen din patru in patru ore, mestecandu-l foarte bine si lasandu-l sa alunece incet pe esofag, pentru a dezinfecta zona afectata (polenul contine si substante antibiotice si antivirale).

- sensibilitate la raceli, bronsite, pneumonii trenante - se face o cura de o luna cu polen, care va incepe cu o doza de soc, de 2 linguri cu varf, luata vreme de 3 zile, dupa care se continua cu o lingura pe zi.

- sensibilitate la frig - inainte cu cateva minute de a iesi in frig, se va lua o lingura de polen, pe care o veti mesteca foarte bine, inainte de a o inghiti. Polenul va fi luat pe stomacul gol.
         - depresii (inclusiv cronice), astenie - studii facute in Rusia, Suedia si Norvegia au dus toate la aceeasi concluzie: polenul stimuleaza si revigoreaza psihicul, determinand iesiri spectaculoase din criza.

Se recomanda cura de minimum trei saptamani cu polen.

- tulburari hormonale diverse (amenoree, dismenoree, sterilitate masculina si feminina, disfunctii ale glandelor suprarenale) - se iau 2 linguri de polen pe zi, dimineata. La femei se recomanda si consumul de laptisor de matca.

- tulburari de crestere si dezvoltare la copii - se iau 1-2 lingurite rase de polen pe zi. Se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani pauza. La copiii cu intarzieri de dezvoltare intelectuala se recomanda suplimentar consumul unor plante ca angelica, chimenul, busuiocul, talpa-gastei.
         - alcoolism - polenul micsoreaza dependenta fata de alcool, reduce depresia si anxietatea persoanelor care au deprins acest viciu ingrozitor - acestea sunt rezultatele unor studii din anii ‘80. Se iau 1-2 linguri pe zi vreme de 30 de zile, cu 15 zile de pauza.

O lingurita de polen de albine luata o data la cateva zile nu are nici un efect, in timp ce o cura cu 2-3 lingurite luate zilnic, vreme de 21 de zile, are un efect tonic exceptional. Exemplul este valabil si pentru cura cu pulbere sau nectar de catina, care este un adevarat panaceu.

Cateva informatii utile despre polen Pastrarea polenului. Polenul se tine in frigider, pentru ca in el exista adesea oua de larve, care se pot dezvolta foarte rapid, asa incat este posibil ca in locul granulelor aurii sa gasiti o “colectie” de asemenea larve deloc placute vederii.    

Cum recunoastem polenul de calitate? In primul rand prin culoare si, mai ales, prin stralucire - trebuie sa fie deschis la culoare si sa nu aiba nuante terne. Apoi, nu trebuie sa fie acru (ceea ce inseamna ca a prins umezeala si este foarte toxic, trebuind aruncat) si nici sa nu aiba gust de ars (ceea ce inseamna ca a fost uscat necorespunzator si nu mai are valoare). Polenul proaspat, foarte moale si putin umed (dar nu acrit!), este cel mai eficient. Cel cu granulele foarte tari si aproape fara miros este vechi si nu mai are decat 10-20% din proprietati.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1318
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site