Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Genul Pseudotsuga Carr

Botanica

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Alunii
Alternarioza – Alternaria brassicae si A
Tei - Tilia tomentosa
Fainarea americana
Floarea
Fainarea vitei de vie -Ucinula necator
VIOLETE
Zimbru (Pinus cembra)
Genul Malus Mill
UTILIZAREA SUBSTANTELOR HORMONALE SINTETICE IN REGLAREA PROCESELOR DE CRESTERE LA PLANTE


Genul Pseudotsuga Carr.

Cuprinde cinci specii de arbori, originare din vestul Americii de Nord si estul Asiei. Au ramificatii regulat verticilate, scoarta mult timp neteda, cu pungi de rasina. Lujerii subtiri si flexibili, mugurii mari, rosietici, ovoid-conici, cu varful ascutit. Acele turtite, ascutite la varf, sunt inserate pe un umeras mai scurt decat la molid. Conuri pendente; bractee lungi si vizibile, cu trei varfuri; solzii necazatori, cu cate doua seminte aripate, triunghiulare, fara pungi de rasina.




Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco P. taxofolia (Lam.) Britt., P.douglasii (Lindl.) Carr. - duglas verde, duglas.

Arbore exotic, originar din vestul Americii de Nord (fig.3), cu areal foarte larg mai ales in latitudine (intre 27 si 520 latitudine nordica, aproximativ 3000km pe directia nord-sud). In California ajunge la altitudini de aproximativ 2000m.

In Europa a fost introdus cu 150 de ani in urma, fiind plantat pe suprafete din ce in ce mai mari. La noi a fost introdus de 120 de ani, de la campie pana la altitudine de 1400m (subzona molidului). Cele mai reusite culturi de duglas in tara noastra sunt in Banat, in statiuni cu temperaturi medii anuale de 7-90C (100C) si precipitatii de 550-650mm in sezonul de vegetatie.

Este mai rezistent la uscaciune decat molidul si bradul, dar se dezvolta mai bine in regiuni cu ierni relativ blande, ingheturi periculoase putin frecvente.

Are temperament de semiumbra, dar mai de lumina decat bradul si molidul. Suporta mai bine perioadele de seceta daca in sol se gasesc rezerve suficiente de umiditate, fara insa sa poata egala bradul in ceea ce priveste rezistenta pe soluri compacte, argiloase. Ii priesc solurile afanate, usoare, aerisite.

Duglasul este o specie de dimensiuni foarte mari, uneori, exceptional, atinge chiar peste 100 m inaltime si diametre pana la 4-5 m (recordul absolut este mentionat pentru un arbore care a avut 127 m inaltime si 7,6 m diametru – Parde, 1994). Tulpina dreapta, cilindrica, se elagheaza destul de greu. Scoarta neteda, cu pungi de rasina placut mirositoare, ca la brad; labatranete, in partea inferioara formeaza ritidom gros, adanc si larg crapat, spongios. Coroana conica, cu verticile regulate.

Lujerii (fig.50) sunt subtiri, scurt pubescenti in primul an, cu muguri ovoid-conici, rosiatici-visinii, lucitori, cu varful evident ascutit. Frunzele aciculare, liniare, drepte, turtite, lungi de 2-3cm, dispuse pectinat, au doua dungi longitudinale albicioase de stomate pe dos. Spre deosebire decele de brad, sunt insa mai inguste, de 1-1,5mm latime, mai moi, cu varf ascutit (nu obtuz), neintepator, prinse pe un umeras usor proeminent (nu decurent ca la molid) si dupa strivire, emana un miros specific, de lamaie. Florile sunt unisexuat-monoice, cele mascule in amenti galbeni; cele femele verzui. Conurile sunt ovoid cilindrice, de 5-19cm lungime, pendente, prinse pe un peduncul scurt; cu numerosi solzi persistenti, rotunjiti; bracteele evidente, dar trilobate si nerasfrante, alipite de solzi, cu lobul mijlociu evident mai lung si mai ingust. Semintele de cca. 7mm lungime (lungimea aripioarei de 7-10mm), sunt drepte, convexe, cu trei muchii si fara pungi de rasina. Puterea germinativa 40-60%. Plantula are 6-8 cotiledoane.

Este o specie foarte variabila, ceea ce a si facut ca in cadrul ei sa se diferentieze o serie de taxoni. Formele tipice, cu ace verzi (din zonele de coasta ale Pacificului), au fost descrise ca Pseudotsuga taxifolia viridis (Schwer). Asch. et Graebn. (Pseudotsuga douglasii ssp. mucronata Schwer.); Pseudotsuga taxifolia caesia (Schwer.) Asch. et Graebn. Cu ace verzui-cenusii, forma cultivata bine in Scandinavia; Pseudotsuga taxifolia fastigiata (Knight) Sudw. – cu coroana piramidala. Un loc aparte in sistematica ocupa Pseudotsuga glauca, din Muntii Stancosi, considerata adeseori ca specie distincta.



Dintre cultivarurile mai importante se numara:

Pseudotsuga menziesii cv. „Elegans”, cu coroana neregulata,

Pseudotsuga menziesii cv. „viminalis”, cu lujeri pendenti,

Pseudotsuga menziesii cv. „Globosa”, (pana la 2m)

Pseudotsuga menziesii cv. „Nana” (pana la 3m)

Pseudotsuga menziesii cv. „Pygmaea”, (pana la 1m)

Maturitatea arborilor este timpurie, uneori fructificatiile se produc chiar de la 10-15 ani (mai frecvent insa pe la 30-40 ani). Periodicitatea fructificatiilor este de 2-3 ani.

Specia cea mai repede crescatoare dintre toate rasinoasele cu frunze persistente din climatul nostru, ceea ce il face deosebit de apreciat in spatii verzi. Cresterea devine viguroasa si sustinuta chiar dupa primii 2-3 ani; comparativ, duglasul albastru creste mai incet.

Longevitatea de 600-1000 de ani.

Manifesta sensibilitate mare fata de poluanti, indeosebi fata de fluor si oxizi de azot. In tinerete este sensibil la ingheturi. O rezistenta mai buna la ingheturi o are duglasul albastru, care se comporta mai bine si la seceta, este mai rezistent si la poluarea atmosferica.

Duglasul se obtine din samanta iar formele si varietatile ornamentale prin altoire. Conurile se recolteaza in septembrie, semanatul se face la sfarsitul lui aprilie, dupa o stratificare de trei saptamani; plantele se protejeaza de soare, din toamna se acopera cu ramuri pentru a le proteja de temperaturile scazute. Butasirea se aplica iarna, in sere sau in septembrie-octombrie, in rasadnite reci. Altoirea se practica in placaj lateral, pastrand mugurele terminal al portaltoiului.

Habitusul frumos, regulat este bine pus in valoare prin plantari izolate, in grupuri sau aliniamente (in parcuri).

Pseudotsuga glauca - Mayr. P.taxifolia var. glauca (Mayr) Schneid. - duglas albastru, duglas brumariu.

Speie originara din Muntii Stancosi (fig.3). Este un arbore mai putin cultivat la noi. Dimensiuni mai reduse, cu inaltimi de maximum 45-50m, ritidom mai putin suberos. Se recunoaste (fig.51) dupa coroana compacta, acele mai scurte, rigide, de culoare verde-albastrui in tinerete si dupa, conurile de asemenea mai scurte, de 5-6 cm lungime, ale caror bractee, tot trilobate, sunt rasfrante spre baza conului.

Datorita coloritului frumos al coroanei se utilizeaza ca specie de interes ornamental.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 835
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site