Genul Rhododendron L

Genul Rhododendron L.

Rhododendron kotschyi Simk.     - bujor de munte, smirdar

Specie indigena intalnita la noi in asociatii alpine.

Formeaza adesea in Carpatii Orientali si Meridionali, tufarisuri intinse, impreuna cu afinul. Planta alpina xerofita, adaptata la climat alpin secetos fiziologic, cu insolatie puternica, aer rarefiat, vanturi puternice si permanente. Creste pe soluri puternic acide, extrem oligotrofe.

Arbust pitic pana la 0,5 m inaltime. Tulpini scurte, bogat ramificate, cu inradacinare intretesuta puternic, impiedica erodarea solului. Lujeri bruni cu glande ruginii solzoase. Frunze alterne, 1-2 cm lungime, persistente, pieloase, ingramadite spre varful lujerilor, eliptice, cu marginea intreaga si putin rasfranta, pe dos cu glande solzoase, ruginii (ca la lujeri). Florile in raceme terminale, rosii purpurii sau roz, mari - 1,5 cm, tip 5, apar prin iunie-iulie.

Fructe capsule, se desfac in 5 valve (fig.

Vara, in iunie - iulie, muntele acoperit cu bujori de munte prezinta o mare atractie.

Prin hibridare s-au obtinut o serie de specii si cultivaruri (inclusiv azaleele).

Dintre speciile adaptabile in conditiile iernilor mai blande: Rhododendron Arborescens,

Rhododendron Calendulaceum

Rhododendron Rubiginosum

Se cultiva multi hibrizi care in majoritate sunt arbusti de talie medie (1,5 m), frunze persistente, ovate pana la lanceolate, flori in corimbe dese, mugurii se formeaza din toamna.

Au cerinte deosebite fata de umiditatea atmosferica si cea din sol, fiind sensibile la geruri mari. Necesita multa apa in sezonul cald si inainte de iarna.

Sunt plante de umbra, se acomodeaza bine pe soluri usoare, nisipoase sau nisip, humus, pamant de frunze sau turba.

Se foloseste in locuri umbrite, ferite de curenti, in grupuri.

Inmultire: prin seminte, in rasadnite (mai - iunie), dupa 2 ani se repica in rasadnita, unde mai ramane 2 ani.

Prin butasi, in sera (iunie - noiembrie) pe substrat de turba cu nisip, la adapost de sticla sau in ceata artificiala (22 - 24⁰ C), se pot stimula cu hormoni. Cele 4 - 5 frunze care se lasa nu vor atinge substratul.

Prin marcotaj, dar necesita conditii pedo-climatice favorabile.

Genul Vaccinium L.

Cuprinde aproximativ 130 specii, arbusti montani sau alpini, frunze persistente sau cazatoare, alterne,     flori hermafrodite, pe tipul 4 sau 5, solitare sau in raceme, fructul - baca polisperma, la varf cu lobii caliciului persistenti.

Vaccinium myrtillus L. - afin

Are un areal intins in Europa, Asia si America de Nord, la noi este specie comuna din regiunile dealurilor pana in zona alpina. Este un indicator fidel al solurilor usoare, acide, sarace in baze de schimb, cu acumulari de humus brut sau moder; formeaza covoare imense si contribuie decisiv la podzolirea si acidificarea solului.

Este o specie de lumina, drajoneaza si marcoteaza viguros.

Arbust pitic (maxim 50 cm) cu radacini superficiale foarte dese, intretesute ca o pasla, din care drajoneaza viguros, raspandindu-se usor.

Lujeri verzi, glabri, geniculati, cu muchii ascutite. Muguri alterni, foarte mici, turtiti si alipiti de lujer.Frunze: rotund-ovate spre eliptice, 1-3 cm lungime, acuminate, fin serate, verzi inchis pe ambele fete, subtiri, cazatoare. Flori hermafrodite, solitare, pendente, palid-rozee, corola globulos urceolata, roz-verzui.

Fructe: "afine" - bace sferice, rosii, lucitoare, gust acrisor-amarui, se coc prin august-septembrie (fig. 251).

Specie cu valoare incontestabila (farmaceutic si alimentar).

Prezenta ei nu este dorita din cauza efectelor negative asupra solului si regenerarii arboretelor.

Vaccinium vitis-idea L. - merisor, cocazar

Specie cu un vast areal eurasiatic si nord-american. La noi apare la altitudini mai mari decat afinul , rar apare la dealuri inalte, seamana cu Vaccinum myrtillus din punct de vedere ecologic, apare in statiuni similare, pe soluri acide, sarace, mai acidofil si oligotrof, suporta mai bine uscaciunea si conditiile edafice din turbarii, este mai putin raspandit la noi.

Arbust foarte scund, nedepatind cca. 30 cm inaltime, cu tulpinile si lujerii nemuchiati, rotunzi. Frunzele sunt persistente, obovate, de 1-3 cm lungime, pieloase, obtuze sau rotunjite si adeseori emarginate, intregi sau fin crenate, pe fata de culoare verde-inchis, lucitoare, pe dos de un verde-palid, cu puncte rare, brune.

Florile albe sau rozee, sunt grupate in raceme dese (nu solitare), corola este campanulata, cu patru lobi, iar caliciul 5 - lobat, solzos.

Fructele, bace sferice, rosii lucitoare la maturitate cu gust acrisor-amarui, se conserva bine in apa proaspata si sunt apreciate pentru compot, dulceata, serbet, vin; se coc prin august-septembrie (fig. 252).

Vaccinum uliginosum L. - este o specie indigena localizata in turbarii, cu lujeri rotunzi, frunze obovate, puternic reticulate, cazatoare, nervuri proeminente, florile in forma de ulcior (fig. 252.