Sangerul

Sangerul (Cornus sanguinea), mai mic, are frunze mai late, mai scortoase cu varful scurt, infloreste mai tarziu, pe vremea privighetorile, iar florile albe, marunte, sunt stranse gramada, ca o tipsie, spre varful crengutelor tinere. Frumoase sunt fructele, cat mazarea de mari, sinilii, iar codita e roscata.

E frumos in toamna, cand pe langa fructele albastrii, ajung si frunzele rosii ca sangele. De altfel si iarna, crengutele tinere sunt la varf roscate. Numele romanesc e minunat dat. Pe malul drept al Nistrului de nord pe unde tufisurile se lasa pana'n oglinda apei, petele de sanger formeaza un decor neuitat.

Fig. 94. Sanger.

Din lemnul lui tare se fac cozi de matura, bastoane, iar din fructe se poate scoate un ulei bun de luminat.