| CATEGORII DOCUMENTE |
| Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
| Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
| Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Tesuturile mecanice sau de sustinere au functia de a da rezistenta plantelor, atat pentru propria greutate, cat si fata de agentii externi: vant, ploaie, zapada, animale, care exercita asupra lor forte de presiune, intindere, rasucire etc. Tesuturile mecanice au rol asemanator cu cel al scheletului la animale. La plantele ierboase, tesuturile mecanice sunt slab reprezentate, pe cand la plantele lemnoase ele ating maximul de dezvoltare. Tesuturile mecanice se formeaza din procambiu, la fel ca si tesutul conducator care se dezvolta inaintea celui mecanic. Elementele componente ale tesutului mecanic se numesc stereide, iar totalitatea lor alcatuiesc stereomul plantelor. Stereidele sunt celule adesea prozenchimatice, cu peretii ingrosati, de cele mai multe ori dispuse in cordoane sau fascicule.
Dupa modul de ingrosare a peretilor celulari, dupa natura substantelor cu care sunt impregnati, forma ingrosarilor, deosebim doua categorii mari de tesuturi mecanice: colenchimul si sclerenchimul.
Colenchimul este un tesut mecanic viu, caracteristic organelor tinere in curs de crestere, intalnindu-se frecvent la plantele ierboase si frunzele plantelor lemnoase (petiol, in jurul fasciculelor conducatoare). Este format din celule vii, adesea prozenchimatice, de forma si marimi diferite, de obicei alungite si cu capetele ascutite. In sectiune transversala, ele au contur poligonal. Intre celule nu exista spatii intercelulare. Structura peretelui celular este una dintre cele mai caracteristice insusiri ale celulelor de colenchim. Ingrosarile sunt neuniforme si difera la diverse grupe de plante. Peretele este de natura celulozo-pectica
Celulele de colenchim au un continut celular bogat in citoplasma, contine cloroplaste in numar variabil, nucleu, vacuole, granule de amidon, uneori taninuri, mucilagii si alcaloizi.
Colenchimul se intalneste in tulpini, frunze si unele piese florale in primele stadii de dezvoltare, dar isi poate mentine functia de sustinere si in unele organe mature (frunzele de la dicotiledonate, unele tulpini erbacee etc). In radacina, colenchimul din scoarta este foarte rar intalnit, doar atunci cand acestea sunt expuse la lumina.
Colenchimul este situat in scoarta tulpinii, imediat sub epiderma, fie sub forma de manson continuu (Hedera helix - Iedera, Sambucus nigra - Soc, la Solanaceae etc.), fie sub forma de manunchiuri, discontinuu (Apiaceae), sau in dreptul coastelor longitudinale, in muchiile tulpinii (Lamiaceae). In limbul foliar este prezent doar in dreptul fasciculelor conducatoare din nervuri. Foarte rar colenchimul se poate forma in profunzimea tulpinii (Onobrychis viciifolia - Sparceta).
Colenchimul confera rezistenta, elasticitate si flexibilitate organelor vegetale.
Dupa modul de ingrosare a peretilor celulari, se deosebesc trei tipuri de colenchim:
1. - colenchimul angular - peretele celular prezinta ingrosari doar la colturi, se intalneste in: tulpina (la plantele din familiile: Lamiaceae (fig.111B), Solanaceae, Apiaceae, Cucurbitaceae (Cucurbita pepo - Dovleac fig. 112) in petiolul frunzelor (Salvia officinalis - Jales de gradina (fig. 113); Lamium album - Urzica moarta); Malva sylvestris - Nalba), si in pedunculul inflorescentei de Dahlia variabilis - Gherghina, (fig. 114).
Fig. 111 A - Colenchimul si sclerenchimul in sectiune transversala:
1 - colenchim tabular; 2 - colenchim angular; 3 - colenchim lacunar; e - epiderma; si. - spatii intercelulare; 4, 6 - ingrosari uniforme si neuniforme ale peretului celular
Fig. 111B - Colenchim angular la Lamium album (sectiune transversaIa): ep - epiderma; par. cort. - parenchim cortical; col - colenchim; fasc. cb. lb.lm. (lb - liber; cb - cambiu; lm - lemn)
Fig. 112. Sectiune transversala prin colenchimul angular din tulpina de Curcubita pepo.
Fig. 113. Colenchim angular in Fig. 114. Colenchim angular din pedunculul
petiolul frunzei de Salvia sp. inflorescentei de Dahlia variabilis
2. - colenchimul tangential (tabular) - celulele componente au peretii tangentiali (externi si interni) ingrosati. Acest tip de colenchim se intalneste in tulpina la Clematis vitalba - Curpenul de padure (fig. 115), Sambucus nigra Soc, Datura stramonium - Ciumafaie, Solanum tuberosum - Cartof etc, in
petiolul frunzei la Plantago lanceolata - Patlagina.
Fig. 115. Sectiune transversala prin colenchimul de la Clematis vitalba in inelul periciclic
3 .- colenchimul inelar (cu meaturi) - initial, celulele cu peretii mai mult sau mai putin ingrosati lasa meaturi intre ele (vezi fig. 111A-3). Treptat acestea dispar, datorita ingrosarii centrifuge a peretilor. Un asemenea tip de colenchim il intalnim in tulpina si petiolul frunzei de Helleborus purpurascens - Spanz, Conium maculatum - Cucuta, Cicuta virosa - Cucuta de apa, Nicotiana tabacum - Tutun, Hedera helix - Iedera. Uneori, in cursul procesului de ontogeneza, se observa trecerea de la un tip la altul de colenchim (de obicei, de la cel angular la cel tangential). Uneori colenchimul se transforma in sclerenchim prin ingrosarea uniforma si lignificarea peretilor celulari.
Sclerenchimul este un tesut mecanic specific organelor aeriene ale monocotiledonatelor si ale dicotiledonatelor lemnoase, caracterizand plantele mature care si-au incetat cresterea si pot avea fie o structura primara, fie una secundara. Sclerenchimul este alcatuit din celule parenchimatice sau prozenchimatice moarte la maturitate, cu peretii puternic lignificati uniform, cu contur poligonal sau circular in sectiune transversala. Sunt celule mai putin elastice, care nu se mai pot alungi cand sunt complet edificate si nu au spatii aerifere intre ele. Acest tesut mecanic confera plantelor rezistenta la presiune, tractiune si indoire.
Elementele sclerenchimului se pot intalni atat izolate (idioblaste), cat si grupate in cordoane sau fascicule.
ep.
In tulpina angiospermelor,
sclerenchimul este localizat in diferite pozitii, caracteristice si
constante pentru o specie. Astfel, la Asparagus officinalis - Sparanghel
(fig. 116) sclerenchimul formeaza in scoarta un inel continuu;
la Zea mays - Porumb (fig. 117), inelul de sclerenchim este situat sub
epiderma si inglobeaza o parte din fasciculele
conducatoare. La dicotiledonate, cordoanele de sclerenchim sunt
asezate adesea la polul liberian al fasciculelor conducatoare (fig.
118). Uneori, sclerenchimul are forma unui inel ce inconjoara cilindrul
central (Geranium robertianum - Napraznic, Pelargonium zonale -
Muscata). Cele mai raspandite fibre de sclerenchim sunt cele
xilemice, prezente in lemnul secundar de la toate angiospermele dicotiledonate.
sc
Fig. 116. Sectiune transversala prin tulpina de Asparagus officinalis: ep - epiderma; sc - scoarta; scl
sclerenchim; fasc. ll- fascicule liberolemnoase
s
s
Fig. 117. Sclerenchim in frunza de Zea mays (fascicul inconjurat in partea bazala si superioara de sclerenchim (s)
px scl scl
Fig. 118. Sectiune transversala printr-un fascicul liberolemnos colateral deschis de Ranunculus repens: px - protoxilem; m - metaxilem; c - cambiu fascicular; v - tub ciuruit; xl - parenchim lemnos; scl- teci de sclerenchim
In radacina, fibrele de sclerenchim au o distributie asemanatoare cu cea din tulpina, ele fiind prezente atat in structura primara, cat si in cea secundara.
Gimnospermele nu au, de obicei, fibre de sclerenchim in floemul secundar, in schimb, la conifere se intalnesc fibre corticale.
In frunza, sclerenchimul este prezent la monocotiledonate (mai ales la Poaceae).
Dupa origine, dispozitie, forma, si structura, sclerenchimul se imparte in doua categorii: fibros si scleros.
Sclerenchimul fibros este format din fibre, celule alungite, fusiforme, cu contur poligonal, circular sau eliptic in sectiune transversala si cu peretii ingrosati cu lignina. In unele cazuri, peretele ramane aproape celulozic (Linum usitatissimum - in, fig. 119), alteori se lignifica slab si partial doar in partea externa (Cannabis sativa - Canepa, Urtica dioica - Urzica) sau in partea interna (Apocynaceae, Asclepiadaceae) ori in totalitate (Phormium tenax).
f
Fig. 119. Sclerenchim fibros la Linum usitatissimum:
f - fibre liberiene
Dupa pozitia pe care o ocupa in planta, fibrele de sclerenchim pot fi: corticale, cand sunt situate in scoarta primara a plantelor (in); periciclice, cand sunt asezate in primul strat al cilindrului central (tei); libriforme (liberiene sau lemnoase), cand sunt asezate in tesuturile conducatoare respective.
Dupa origine, fibrele de sclerenchim pot fi: primare, cand se formeaza din procambiu si meristemul fundamental, si secundare, cand se formeaza din cambiu.
- sclerenchimul primar poate aparea sub forma de cordoane izolate de fibre implantate in parenchim (in); ca niste mansoane cilindrice ce inconjoara complet tulpina, fiind situate in scoarta (Asparagus officinalis - Sparanghel); sub forma de scut care insoteste fasciculele libero-lemnoase din tulpini si frunze, in sectiuni transversale apar ca niste arcuri de sclerenchim (Ranunculus repens - Piciorul cocosului).
- sclerenchimul secundar este format din fibre liberiene si lemnoase secundare a caror dispozitie difera in functie de specie. Cele mai eficiente ca elemente de sustinere sunt fibrele liberiene, in primul rand cele cu peretii celulozici, cum sunt fibrele de in sau ramie - Boehmeria nivea, deoarece aceste fibre se grupeaza in fascicule stranse, fara spatii intercelulare intre ele. Membranele lor au putine punctuatiuni, sunt foarte ingrosate dar fonnate dintr-o serie de cilindri concentrici. Aceste paturi sunt alcatuite din microfibrile celulozice, paralele intr-o patura, ce se incruciseaza sub diferite unghiuri cu cele ale paturii precedente si cu ale celei care-i urmeaza. Astfel, fibrele liberiene ajung sa aiba o elasticitate egala cu a firelor de metal, uneori aproape egala cu a otelului si o intindere elastica de 10-50 ori mai mare decat firele metalice cu aceeasi grosime.
Fibrele textile provin fie din periciclul pluristratificat al tulpinii (la in, ramie, rafie - Raphia, Agave, Yucca), fie din liberul secundar (tei). Ca valoare sunt mai bune fibrele primare, mai lungi si cu peretii nelignificati (Linum usitatissimum - In, Boehmeria nivea - Ramie).
Printre fibrele textile intalnim cele mai lungi celule vegetale: 0,5-0,8 mm la Cinchona succirubra - Arborele de chinina, Cinnamomum camphora - Arborele de camfor; 2-3 mm la Tilia sp; 4-40 mm la Cannabis sativa - Canepa; 4-60 mm la Linum usitatissimum - In; 5-250 (420) mm la Boehmeria nivea - Ramie. In tehnica fibrele de sclerenchim se numesc fibre elementare, dar unite mai multe la un loc fonneaza fascicule numite fibre textile.
Sclerenchimul scleros este alcatuit din celule aproape izodiametrice numite sclereide sau celule pietroase, dispuse in grupuri compacte, mai rar cate doua-trei sau izolate. Celulele au peretii foarte ingrosati si lignificati, strabatuti de punctuatiuni simple sau ramificate. Ele pot contine taninuri, mucilagii, cristale etc. Sunt celule moarte. Asemenea celule pot aparea in scoarta, suber si maduva tulpinii de la plantele lemnoase, in frunzele arborilor tropicali cu frunze persistente, in tegumentul seminal si pericarpul fructelor. In frunze sunt de obicei izolate, numindu-se idioblaste. In celelalte organe formeaza grupe dispersate printre celulele tesutului fundamental. In unele cazuri chiar si celulele epidermice se pot sclerifica si lignifica (epiderma catafilelor bulbului de Allium sativum - Usturoi, fig. 120).
Fig. 120. Celule epidermice sclerificate (sectiune transversala prin catafilele bulbului de Allium sativum): c - celule (p.s. - cu pereti subtiri, scl- sclerificate); par - parenchim
Dupa forma celulelor componente, se disting mai multe tipuri de sclereide:
- Brahisclereidele (celule pietroase) sunt celule scurte izodiametrice, cu punctuatii foarte ramificate, prezente in: scoarta primara si ritidom (Sambucus nigra - Soc), in liber (conifere si unele specii de foioase: Carpinus betulus - Carpen, Betula pendula - Mesteacan, Quercus robur - Stejar, Fraxinus excelsior - Frasin), in rizom (Paeonia tenuifolia), radacini tuberizate (Armoracia rusticana - Hrean), radacini aeriene (Monstera deliciosa - Filodendron), in mezocarpul fructelor (Cydonia oblonga - Gutui, Pyrus sativa - Par, fig. 121) si endocarpul fructelor (Juglans regia - Nuc), in tegumentul seminal (Pinus sylvestris - Pin), etc.
Fig. 121. Sclereide din mezocarpul fructului de Pyrus communis: , c.par - celule de parenchim; lm - lumen; p.s. - perete secundar; pct - punctuatii
- Macrosclereidele sunt celule mari, alungite, in forma de bastonase dispuse in palisada, prezente in scoarta tulpinii (Cinchona succirubra - Arborele de chinina, fig. 122), in petiolul frunzei si pedunculul fructului de Pyrus sativa - Par, in pericarpul fructului si in tegumentul seminal de la Vicia faba - Bob (fig. 123).
Fig. 122. Macrosclereide marite din scoarta tulpinii de Cinchona succirubra
Fig. 123. Celule sclerificate din tegumentul semintelor de Vicia faha dispuse in palisada:
a - celule epidermice; b - celule in forma de mosor
- Osteosclereidele au forma cilindrica sau prismatica, cu capetele dilatate (haltere), prezente in tegumentul seminal de la Pisum sativum - Mazare, si in mezofilul frunzei de Hakea suaveolens (fig. 124).
- Sclereidele filiforme sunt celule inguste, cilindrice, localizate in frunzele de la Olea europaea-Maslin (fig. 125); semintele de in.
- Idioblastele sunt ramificate, de diferite forme: Y, X, V, izolate, prezente in mezofilul frunzei de: Thea sinensis - Arborele de ceai chinezesc (fig. 126); Nymphaea alba - Nufar alb, Nuphar luteum - Nufar galben (fig. 127).
Plantele prezinta un sistem mecanic de o constructie complexa.
|
|
Fig. 124. Osteosclereida la Hakea suaveolens.
Fig. 125. Sclereide filiforme la Olea europaea
Fig. 126. Sectiune transversala prin frunza de Thea sinensis, idioblaste
|
|
Fig. 127. Ideoblaste la Nuphar luteum
1. - sclereide, 2. - canale aerifere
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 46452
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
