Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Gherasim DOMIDE - Convorbiri cu actorul Ion Sasaran

Carti



+ Font mai mare | - Font mai mic



Gherasim DOMIDE


Convorbiri cu actorul Ion Sasaran





Actorii



Se-aude-un gong si-apar

actorii!

Ei prin taceri si prin cuvant

Incearca ceturi sa destrame

Luminii poarta deschizand.


Actorii merg de-a lungul vremii,

Prin ieri si azi si viitor,

Ca nici un vis sa nu se stinga!

Acesta-i rostul, truda lor!

Schimband costumele, povestea,

Schimband si chip si grai si mers,

Ei fac sa-ncapa pe o scena

Nemarginitul univers.


Si chiar de-i veti uita-ntr-o clipa,

Dupa ce piesa s-a-ncheiat,

In zambetul de multumire,

In intelesul nou aflat


In intrebari si in raspunsuri,

In ochiul mai mult limpezit,

Actorii va raman alaturi

Chiar daca piesa s-a sfarsit!


Flavia Buref,

actrita

(Promotia de aur a teatrului romanesc)


Argument


Pe actorul Ion Sasaran l-am cunoscut personal cu un sfert de secol in urma cand, fiindu-i elev la sectia de regie actorie a Scolii Populare de Arta, ca orice licean cu ambitii artistice, ma vedeam intr-un viitor mai indepartat actor sau regizor.

De la dascalul si actorul Ion Sasaran am invatat ca este mai important sa fii un spectator bun decat un actor slab, asa cum de la profesorul meu de limba romana, Augustin Botis, am invatat ca este mai bine sa fii un cititor de literatura de buna calitate decat un scriitor mediocru.

Am stat de multe ori cu actorul Ion Sasaran la taclale si am depanat nenumarate amintiri. Mi s-a parut interesant si incitant totodata sa patrund in amintirile si gandurile unui actor dintr-o promotie pe care publicul a numit-o promotia de aur a teatrului romanesc. Am considerat ca multe dintre amintirile evocate intr-un cerc restrans de prieteni ar putea constitui o sursa de cunoastere pentru un cerc mai mare de prieteni, daca-i putem numi asa pe spectatorii care l-au vazut si apreciat pe Ion Sasaran. L-am ales pe Ion Sasaran pentru ca destinul artistic i s-a impletit cu insusi destinul artistic al teatrului baimarean.


Gherasim DOMIDE


Privind in urma peste atatia ani amintiti-va, domnule Ion Sasaran, de absolventul de liceu care se pregatea sa dea admitere la teatru.

Sunt absolvent al Liceului Ghe-orghe Sincai din Baia Mare. Cursul inferior l-am facut in Satu-Mare la Liceul Mihai Eminescu deoarece eram copil de trupa la Regimentul 92 infanterie din Satu Mare. Cursul superior, clasele VIII-XI, le-am urmat la Baia Mare unde in 1952 deveneam bacalaureat. Dadusem un examen de selectie pentru a urma cursurile unei scoli de ofiteri si asteptam un ordin de chemare, desi imediat dupa absolvire m-am angajat muncitor necalificat la Baza de receptionare a produselor agricole din Baia Mare. Eram foarte sarac, in fiecare vacanta ma angajam la o intreprindere sau pe un santier de constructii pentru a-mi castiga bani de haine si rechizite scolare. Asa se face ca si dupa absolvirea liceului eram angajat, desi dupa orele de serviciu mai citeam, in speranta unei intamplari fericite care mi-ar fi permis sa dau admitere la o universitate. As fi dorit sa urmez Istoria sau Filozofia dar a fost sa fie altfel.

Cum spuneam, eram muncitor la Baza de receptie si la sfarsitul lunii iulie 1952, am primit un telefon de la directiunea liceului sa ma prezint daca doresc la un examen de selectie pentru admiterea in Institutul de Arta Cinematografica Bucuresti. Sigur ca nu eram pregatit in nici un fel. Am mers, totusi, la insistentele d-lui prof. Mornaila pe atunci director al Liceului  Gheorghe Sincai

Am ajuns in fata comisiei formata din Asea Moraru, director de studii in institut, profesorul si celebrul operator Wilfried Ott si studentul, pe atunci in anul IV, Gheorghe Vitanidis.

Concursul meu, daca se poate spune asa, a constat dintr-o recitare, o povestire a unei carti si o discutie test pentru verificarea unui anumit orizont de cultura generala.

Nu pregatisem nici o poezie, dar de copil stiam de la mama Rugamintea din urma de George Cosbuc si de la o serbare scolara din Satu Mare, Mama de acelasi autor. Mi s-a cerut Mama. Am recitat, dar dupa strofa a V-a m-am oprit nemaiaducandu-mi aminte strofele urmatoare. Am analizat apoi un roman si a urmat o discutie despre carti citite, despre poezie si despre pictura. Cred ca am raspuns destul de bine intrucat am fost intrebat daca as putea veni la Bucuresti la admitere. Am spus ca nu am bani, dar ca voi primi salariu si as putea veni. Aveam 170 de lei pe luna. Ulterior mi s-a trimis o adeverinta prin care eram anuntat ca reusisem la preselectie si urma sa sustin admiterea la Bucuresti.

Asa am inceput sa ma pregatesc invatand poezia Cor de robi de Th. Neculuta, sa invat literatura romana si sa ma gandesc la niste exercitii de improvizatie. Am facut totul intuitiv, pentru ca nu vazusem nici un spectacol de teatru decat in primii ani de liceu, iar despre un repertoriu propriu-zis nu putea fi vorba.

Dupa aceasta selectie, la admiterea propriu-zisa eram inscrisi 300 de candidati. Era o lume halucinanta pentru mine. In primul rand Bucurestiul, apoi toti artistii candidati, dar mai ales saracia mea care ma complexa in cel mai inalt grad. Eram in tenisi, cu un pantalon curat, dar pe alocuri carpit si fara nici un leu. Credeam totusi in steaua mea cea buna si am dat examenul. Comisia era impresionanta: doamna Marieta Sado-va, maestrul George Vraca, doamna Sandina Stan si Ana Barcan, Dinu Negreanu si Wilfried Ott, Marcel Anghelescu si celebra profesoara de miscare scenica Szuzana Badian.

Am luat toate probele practice iar, ulterior, si proba de platou adica un exercitiu filmat in studioul de film Bucuresti proba care era determinanta la admiterea in institut. Am luat si aceasta proba si din cei 300 de candidati am ramas studenti in anul intai doar 27.

Asa deveneam, in septembrie 1952, student la Institutul de Arta Cinematografica Bucuresti.

Perioada in care v-ati facut studiile teatrale la Bucu-resti  a fost o perioada destul de dificila. Cum era  Bucurestiul anilor saizeci si cum erau studentii acelor ani? 

Despre studentie sau perioada in care am facut stu-diile s-ar putea spune multe. Bucurestiul, in primul rand, era cel pe care mi-l doream si mi-l amintesc si astazi, desi il cunosc si pe cel care s-a dezvoltat si modernizat ulterior. Bucurestiul era frumos si curat, era ramas, aproape ca cel dinainte de razboi, in perimetrul sau central acolo unde, de fapt, existam si-mi duceam viata la institut, la camin, la biblioteci si muzee sau in salile de spectacol.

Dar era saracie, oamenii traiau in lipsuri. Inca mai erau cartele cu puncte pe care puteai cumpara haine si paine. Re-forma monetara din 1952 adusese o stabilizare a leului dar salariile, in general veniturile oamenilor, erau foarte modeste. Noroc de mine ca aveam bursa, ceea ce insemna caminul si cantina asigurate. Pentru ca era bursa de merit, mai primeam si 35 de lei pe luna pentru nevoi personale. Acasa, parintii erau, de asemenea, saraci. Tata era miner, iar mama casnica.

Nu aveam haine si vroiam sa renunt la studii. Am vorbit cu Vitanidis si el a intervenit la rectorat de unde am primit 800 de lei. Erau doua salarii de actor debutant. Mi-am cumparat haine iar tata mi-a trimis un loden primul din viata mea. A urmat insa o nenorocire. In ianuarie 1953, in plina sesiune, tata a murit in urma unei operatii de ocluzie intestinala. Am intrerupt sesiunea si am venit in Sasar unde locuiam si l-am inmormantat. Ramasesem numai cu mama si nu stiam ce hotarare sa iau. Mama m-a indemnat sa ma intorc la Bucuresti, iar dansa (ma cutremur si astazi amintindu-mi) s-a angajat la Exploatarea Miniera Nistru ca vagonetar subteran, ca sa poata sa-mi trimita cativa lei pe luna pentru necesitatile mele de student.

Prin urmare m-am intors la Institut si mi-am dat toate restantele ramanand bursier. Incepeam sa-mi deschid ochii. Desi colegii imi spuneau taranul, eu nu ma suparam. Imi petreceam timpul in biblioteci si prin muzee. Caietele mele de conspecte treceau pe la majoritatea colegilor din camin, unde erau copiate si, uneori, profesorii zambeau binevoitori si ingaduitori apreciind ca cel putin caietele mele erau copiate si de colegii care nu facusera conspecte.

Nu e un titlu de lauda si toti colegii mei imi sunt si astazi prieteni minunati si amintirile noastre raman crampeie din viata noastra.

Trebuie sa fac o precizare si o distinctie clara: pana in anul 1954, cand terminam anul II, am fost student al Institutului de Arta Cinematografica, iar din 1954, in urma unei hotarari guvernamentale de unificare a Institutului de Teatru din Bucuresti cu Institutul de Cinematografie Bucuresti si cu cel de teatru din Cluj se infiinta Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica  I.L.Caragiale Bucuresti. Din 1954, si multi ani dupa aceea, actorii spuneau simplu: am fost student la I.A.T.C.

Daca ar fi sa vorbesc despre cum erau studentii anilor cincizeci, ar trebui sa spun ca erau, in primul rand prieteni buni, prieteni adevarati. Ne imparteam ce aveam si nu am nici o amintire ca vreunul dintre noi ar fi furat, ar fi fost nedrept cu celalalt sau ar fi dorit sa-i ia locul. Eram precum fratii. Asa il numesc astazi pe cel care mi-a ramas cel mai bun prieten regizorul Dan Puican - si asa ii pot numi, si dupa moarte, pe Silviu Stanculescu sau Silvia Popovici. Si, in egala masura, pe Nicolae Praida, Flavia Buref sau Victoria Dobre Timon. Am trait o perioada de cumplite lipsuri, de cumplite frustrari si ne-am regasit maturi, fiind responsabili in teatre de munca noastra ca prieteni si frati adevarati. Este cel mai frumos fior al amintirilor din studentia mea.

Tot aici trebuie sa-i amintesc, ca fiind in grupa noastra de cinematografisti, pe Draga Olteanu Matei si Amza Pellea care, alaturi de Igor Hanca, datorita unor suferinte, au repetat anul si am devenit colegi de clasa din anul III.

De altfel, prietenia mea cu acesti trei colegi a fost si a ramas deosebita.

Cum erau studentii anilor '50, ma intrebi? Ca sa intelegi de ce ne leaga o prietenie atat de mare am sa iti povestesc o intamplare.

Mergeam la cantina ce apartinea de caminul fetelor de la Matei Voievod, cu Silviu Stanculescu, Nicolae Praida, Alexandru Platon si altii. Cautam mese unde erau asezate cel putin doua fete. Era grozav cand gaseam mese cu cate trei fete. Ne asezam completand locurile libere si pentru ca fetele, aproape intotdeauna, nu mancau toata painea, noi luam tot ce ramanea. Silviu Stanculescu avea un sac de sport in care adunam tot ce ne lasau fetele de la Universitate si apoi, in fata caminului de langa institutul nostru, pe Slatineanu, intr-un parculet, mancam bucatile de paine ca pe cel mai minunat desert.

Daca ar fi sa vorbesc despre cum erau studentii anilor mei de studentie ar fi, de asemenea, multe de spus. Nu gasesc in amintirile mele nici un egoist, nici un om rau. Ne cunosteam prea bine si imparteam si binele si raul in asa masura incat nu puteam fi altfel decat eram nu aveam falsitate in noi. Nu doream decat sa invatam.

Dupa unificarea Institutelor de Arta din 1954, dintre colegii nou veniti, m-am imprietenit cu Sanda Bancila, care-mi aducea diverse carti pe care le citeam cu nesat, cu Mitzura Aghezi, care ma ruga sa am mare grija de cartile imprumutate fara stirea maestrului Tudor Arghezi, cu Gina Patrichi careia, nepromovand anul III datorita unor intamplari cu totul per-sonale, i am propus impreuna cu Amza Pellea si cu operatorul Obradovici ce-si dadea examenul cu o secventa de film sa vina cu noi si sa filmam Moara cu noroc.

Toamna, comisia nu a acceptat reexaminarea ceruta de Gina Patrichi, ceea ce nu a impiedicat-o ulterior, datorita ma-relui ei talent, sa devina una din cele mai mari actrite ale teatrului romanesc din ultima jumatate a secolului trecut.

Si in anii '50, bineinteles, studentii actori erau nebunii frumosi ai studentimii romane.

Eram asa pentru ca eram nonconformisti, ceea ce pe atunci insemna a te juca de-a libertatea sau cu libertatea. Multi dintre noi au fost cercetati sau inchisi, iar unul chiar a murit la Gherla. Se numea Chiraleu.

Ion Ganescu, Gina Patrichi si Dana Comnea au suferit, de asemenea.

Daca ar fi sa vobesc, inca o data, de studentii anilor '50 as spune ca principala lor preocupare in marea majoritate a cazurilor era teatrul si, mai ales, dorinta de a invata despre teatru si despre interpretarea rolului in spectacolul de teatru. Vedeam de mai multe ori un spectacol. Ne extaziam in fata maestrilor nostri. Le urmaream cele mai subtile inflexiuni ale glasului si cele mai mici gesturi sau comportamente in scena, cu care defineau un personaj pentru ca, la randu-ne, sa incer-cam sa facem la fel.

Actoria, ca si orice meserie, presupune un har pentru acea meserie. Dar daca nu ai de la cine invata, daca nu furi meseria nu vei sti niciodata sa o profesezi cu adevarat, ramanand in mediocritate.

Studentia mea a fost un furt continuu pentru ca am furat mereu cate ceva din spectacolele pe care le-am vazut, iar acestea nu au fost putine.

E greu de imaginat ca un actor din promotia mea ar putea spune ceva fara a aminti de marii actori adevarati monstrii sacri ai teatrului romanesc din prima jumatate a secolului trecut, care ne-au fost profesori si de la care am invatat buchea alfabetul meseriei noastre.

Ei s-au numit: Marieta Sadova, Aura Buzescu, Nicolae Baltateanu, A.Pop Martian, Moni Ghelerter, Vlad Mugur, Jenica Constantinescu, Ana Barcan, Ion Cojar.

La anii mei, astazi, imi plec genunchii si fruntea in fata lor multumindu-le pentru tot ce au facut pentru mine si, prin existenta lor, pentru teatrul romanesc.

Unii dintre colegii dumneavoastra de promotie au fost si sunt cei mai reprezentativi actori ai scenei si ecranului romanesc pe care nici o istorie a teatrului sau a filmului romanesc nu-i poate ocoli. Amintindu-va de ei, ce ne puteti spune?

Intre colegii mei de grupa, patru s-au distins, devenind cu timpul, cu adevarat, mari actori ai scenei si ecranului romanesc: Amza Pellea, Draga Olteanu Matei, Silviu Stancu-lescu, Silvia Popovici. Cu nimic mai prejos, ci, dimpotriva, se poate vorbi despre George Constantin, Mircea Albulescu, Ghe-orghe Cozorici, Sanda Toma sau Constantin Rautchi.

Eram, odata, in Bucuresti la filmari aveam un rolisor intr-un film al lui Andrei Blaier. Seara am mers la Teatrul Mic si am vazut Richard al II-lea de W. Shakespeare cu Victor Rebengiuc. Dupa spectacol am mers impreuna cu Victor la restaurantul Berlin. In aceeasi seara avusese loc premiera la Municipal, cu D'ale carnavalului. La o masa alaturata s-au asezat Liviu Ciulei, Clody Bertola, Lucian Pintilie, Marin Moraru, Aurel Cioranu

Rebengiuc a spus sa mergem si noi. L-am rugat sa ramanem singuri, sa ma pot bucura de intalnirea noastra. A acceptat. Am inceput sa vorbim despre Richard al II-lea, in care Victor avea rolul titular. I-am facut cateva observatii despre felul in care realizase personajul, pe care le-a acceptat si care de altfel au coincis cu cele dintr-o cronica aparuta ulterior.

Eram inca sub impresia produsa de spectacol si i-am spus: Victore, ce actor bun esti tu! El mi-a raspuns: Da, ma Ioane, dar ce minunat e George!

Se referea la George Constantin, care in aceeasi seara juca Henric al IV-lea de Pirandello.

O intamplare, la prima vedere, fara nimic neobisnuit. Si, totusi, felul in care ne apreciam intre noi dovedea respectul ce-l aveam unul fata de celalalt.

Am fost o promotie numeroasa. Vreo 34, cred. Acum am mai ramas 21

Din pacate, pentru teatrul romanesc in primul rand, cei mai buni ne-au parasit prea devreme, lasand goluri ce nu s-au putut reface inca. Au lasat, in schimb, in urma lor, monumente interpretative in filmul si spectacolul de teatru romanesc. Cred ca lumea uita prea repede, in aceasta epoca a revolutiei tehnice, chipul unor artisti care, de fapt, raman nemuritori in creatiile lor scenice. I-am numit mai sus si nu de rare ori imi amintesc de ei cu duiosia si emotia ce o am fata de marii mei prieteni trecuti prea de timpuriu in lumea celor drepti. As vrea sa le ramana amintirea vesnica!

Colega dumneavoastra de studentie, Victoria Dobre, in cartea despre promotia de aur spunea ca Prieteniile din tinerete sunt si raman cele mai statornice, chiar daca ne-am intalnit ulterior foarte rar, intrucat viata ne-a inghitit cu lacomie timpul destinat trairii. Undeva in suflet exista splendida noastra candoare tinereasca si acea curatenie si camaraderie cinstita care ne-a pastrat uniti. Eram mandri, de ce sa nu recunoas-tem, de tot ce infaptuia fiecare. Asa este?

Am fost o promotie numeroasa in 1956. Proveneam de la trei Institute de Invatamant artistic: Arta Teatrala din Bucuresti, Arta Teatrala din Cluj si Arta Cinematografica Bucuresti. Desi eram foarte multi, unii cunoscandu-ne doar doi ani, in timpul studentiei am ramas pana astazi foarte buni prieteni. In 1981, la Brasov, la o receptie la care am participat toti cei prezenti, Mircea Albulescu m-a intrebat ce m-a impresionat cel mai mult in timpul intalnirii noastre de atunci? Am raspuns foarte clar: Faptul ca dupa 25 de ani ne regasim prieteni si colegi, asa cum eram in studentie, cand ne impru-mutam hainele sau ne imparteam bucatile de paine. In vara anului 2003, Victor Rebengiuc, fiind in turneu la Targu Mures, a fost invitatul meu la masa. Vorbeam de parca n-ar fi trecut aproape un jumatate de secol de cand eram studenti. Vorbeam despre spectacole, despre repertoriu, despre repetitii, de parca eram intr-o pauza la cursuri. Si ne aduceam aminte de intam-plari cu o tinere de minte extraordinara. Nu statea de vorba un mare actor al scenei romanesti cu un actor de aceeasi varsta al unui teatru din provincie. Nu. Stateau de vorba doi foarte buni colegi si prieteni. Acelasi lucru s-ar fi intamplat, oricare ar fi fost cei doi actori din promotia noastra, oricat timp ar fi trecut de cand nu s-au mai vazut. Victorita Dobre are dreptate cand spune eram mandri, de ce sa nu recunoastem, de tot ce infaptuia fiecare.

Am fost intotdeauna mandru de colegii mei, de reali-zarile lor in spectacolele de teatru sau in productiile cinemato-grafice si-mi propuneam in tot ce fac sa fiu alaturi de ei, sa nu compromit cu nimic ceea ce facea fiecare acolo in teatru, unde era actor.

N-am fi astazi atat de maturi si, indraznesc sa spun, de intelepti, daca n-am fi fost atat de darnici si de risipitori cu tineretea noastra, cu trairile sufletului nostru.

Am avut norocul sa ma aflu in sala Teatrului Natio-nal din Targu Mures la una din intalnirile promotiei dumnea-voastra. Au fost momente deosebit de emotionante sa vezi atatia mari actori la un loc pe scena. Dumneavoastra ati avut emotii? Cand s-a mai intalnit promotia de aur a teatrului  romanesc?

Intr-adevar, emotiile au fost deosebite, mai ales pentru mine. Eram in fata colegilor mei, unii dintre acestia fiind printre marii actori ai tarii, apoi publicul si propriii mei studenti, care erau in sala. Cumplite emotii, dar totul s-a terminat cu bine. Revazand intalnirea noastra, transmisa la televiziune, mi-am dat seama ca totul a fost bine si cu totii doream sa ne revedem la urmatoarea intalnire.


Aceasta a avut loc la Craiova unde am inceput sa ne amintim de cei care, intre timp, ne-au parasit definitiv. Si daca va fi sa ne mai vedem, vor trebui, cei ce vor fi acolo, sa consta-te ca sunt mai putini decat putinii dinainte

De fapt, intalnirile noastre au fost pana acum, trei. Prima a avut loc la Brasov, in 1981, la 25 de ani de la absolvire. Eram toti - mai putin Mircea Constantinescu-Govora, care ne-a parasit primul. Indraznesc sa spun ca eram inca tineri, ca aproape nu se schimbase nimic intre noi.

Eram parca adolescenti, desi multi dintre noi aveam ghiocei la tample. Nu ne-a fost teama sa pomenim si sa apreciem contributia lui Vlad Mugur la educatia si pregatirea noastra profesionala, desi acesta plecase emigrase de fapt si se stabilise in Germania occidentala. Atunci am considerat cu totii ca Gina Patrichi, desi nu era cu noi, este si va ramane colega noastra, a promotiei noastre.

Teatrul din Brasov a fost o gazda primitoare, iar Tudor Vornicu a preluat spectacolul, in regia TV a lui Dan Puican si l-a transmis, in doua emisiuni, pe postul national de televi-ziune. A fost o seara de pauza in teatrele bucurestene si in majoritatea celor din provincie, neputandu-se juca aproape nimic, atat de prezenti eram in toate distributiile stagiunii de atunci.

Pe scena, Cozorici cu vocea sa unica a recitat in in-tregime Luceafarul, Silvia Popovici a impresionat cu accen-tele tragice ale unui monolog din Matca lui Sorescu. Rautchi a fugit din scena cand venise la rand, din cauza emotiilor. De fapt, mai multi au procedat asa. Eu am spus un monolog din Vasile Lucaciu de Dan Tarchila.

Amza, ca de obicei, a fost deliciul serii alaturi, bineinte-les, de Draga Olteanu. Amza a inceput cu niste amintiri de la filmari. Una fiind formidabila.

Filma in Mihai Viteazul si o pana sau un accident de circulatie (fara urmari) il facea sa intarzie la filmari. Mergea spre Selimbar unde asteptau ceilalti interpreti si sute de figuranti. Masina lui nu era lasata sa plece de militienii sositi la fata locului, orice explicatie era refuzata. Atunci, cineva spune ca e vorba de o filmare, de figuranti care asteapta, de cheltuieli etc.,etc. Militianul de neclintit. Ca ultim argument, un om din echipa il roaga pe Amza sa coboare si il prezinta militianului ca dovada concreta ca e vorba de Amza Pellea. Amza era in costum si machiat. Militianul imperturbabil spune sec: Lasa, tovarase, povestea cu Mihai Viteazul, acesta este Amza Pellea!.

Sigur ca intamplarea povestita de Amza a starnit rasul celor din sala, minute intregi. Bineinteles ca aceasta secventa nu a fost inclusa in spectacolul prezentat la televiziune.

O alta piesa de rezistenta in repertoriul lui Amza Pellea era Procesul de la Urlati. Era vorba de un proces al caninelor, desfasurat in fata judecatorului si procurorului, cu tot ce decurge de aici. Iar Amza interpreta latraturile intr-un mod unic.

Cand Draga Olteanu incepea sa recite din cantecele tiganesti ale lui M.R.Paraschivescu spectatorii erau la picioa-rele ei.

Din pacate, Amza si Rautchi, parasindu-ne prea devre-me, iar Silvia Popovici fiind grav bolnava, n-au mai raspuns prezent la intalnirea de la Targu Mures.

Aici, la Targu Mures, a recitat pentru ultima data Gheor-ghe Cozorici Scrisoarea a-III-a, iar George Constantin, cu o premonitie fantastica, citea monologul din Furtuna, adevarat testament al marelui Shakespeare, dar si un ramas bun al marelui actor adresat noua, colegilor, si deopotriva publicului.

Acesti doi neasemuiti actori, dimpreuna cu Silvia Popo-vici si George Fera, nu au mai fost prezenti la citirea catalo-gului in 1996 la Craiova, unde Silviu Stanculescu a cantat (in duet cu Titi Rucareanu) pentru ultima oara, Mihai Stoicescu a recitat si el ultima poezie iar noi am ramas mai saraci prin plecarea acestor minunati si dragi artisti ai scenei romanesti, alaturandu-se celor care ne-au parasit pentru totdeauna.



Astazi, am sa va pun o intrebare pe care majoritatea celor care iau interviuri o pun actorilor. Dumneavoastra chiar aveti emotii? Cand ati avut cele mai mari emotii in teatru?

E greu de raspuns cand un actor a avut cele mai mari emotii. Insasi notiunea de emotie cuprinde in sine un capitol intreg al psihologiei umane. Arta actorului presupune retrairea unor emotii imaginate de autorul textului dramatic. Daca arta spectacolului de teatru este arta reprezentarii firesti, in arta interpretului rolul fundamental il are retrairea unor emotii, a unor sentimente proprii personajului interpretat.

Intrebarea ta se refera, cred, la un moment anume. Si actorii leaga emotiile puternice de anumite roluri sau intam-plari. Numai ca aceste intamplari legate, sigur, de interpretarea unor roluri pot fi mai multe, iar emotia sa aiba intensitati diferite. Eu am avut, in cei 47 de ani de stat in scena, momente deosebite, jucand rolul titular din Montserrat, rolurile Ion, Vasile Lucaciu, precum si atunci cand jucam in specta-colele A cincea lebada, Arca lui Noe si Domnisoara Nasta-sia. De ce emotii? Rolurile din aceste piese (si as putea adau-ga multe altele) au fost de o mare complexitate psihologica.

In Montserrat eroul era pus in fata unei situatii limita pentru ca nu dezvaluia locul unde era ascuns Simon Bolivar intemeietorul Boliviei de astazi in fata lui erau impuscati oameni nevinovati. Inconjurat in distributie de mari actori Lulu Savu, Stefan Iordanescu, Aurel Decu, Octavian Cosmuta si regizorul Gheorghe Harag, iar eu fiind la inceputul meseriei, emotiile mele deveneau la un moment dat deosebite. Uneori ma simteam depasit de situatie. Cu un consum enorm de concentrare, de detasare de tot ce eram eu, am reusit totusi coplesit de emotie sa realizez un rol care a fost apreciat atat de regizor, de colegi cat si de spectatori.

In Ion dupa Liviu Rebreanu, emotiile au fost cumplite. Voi reveni mai tarziu asupra acestui rol, cu emotiile si intam-plarile deosebite prin care am trecut pana la ridicarea cortinei in premiera si dupa aceea. De asemenea, cu Vasile Lucaciu, A cincea lebada sau Domnisoara Nastasia. Prin urmare re-venind la intrebare, e greu de spus cand un actor a avut cele mai mari emotii, cata vreme orice ridicare de cortina pe orice scena ar fi aceasta si cu orice spectacol, pentru un actor inseamna emotie. Dar, cum spuneam, emotiile nu sunt ace-leasi, ele manifestandu-se cu intensitati diferite.

Va mai amintiti de debut, de primul rol pe care l-ati jucat dupa absolvire?

Greu de imaginat ca debutul in teatru si primul rol jucat ar putea fi uitat. Sigur, imi amintesc foarte bine primul rol jucat dupa absolvire. Piesa se numea Clubul capitanilor celebri de V. Kreps si K. Mint. Un fel de poveste. Intr-o biblioteca, seara, din rafturile ei coborau eroii unor carti, precum Robinson Cru-soe, Tartarin din Tarascont, baronul Műnchausen, capitanul Nemo, Hucklebery Finn, etc. Printre acestia era si un marinar, Ciaikin eroul unei nuvele. Era foarte important momentul (atat avea in spectacol) acestui marinar, pentru ca aducea la cunostinta tuturor o iminenta nenorocire ce avea sa se intample pe corabia unde se petrecea actiunea. Eram coplesit de emotie, mai ales ca alaturi de mine in scena erau Iancu Economu, Stefan Iordanescu, Iulian Bratu, Vera Taco, Hanibal Teodorescu, Valentin Rusmir. A fost un debut bun, iar actorii pe care i-am numit mi-au devenit in anii ce au urmat parteneri obisnuiti, de la care am invatat mult.


Ati ales teatrul din Baia Mare sau ati fost repartizat aici?

Debutul meu la Baia Mare a avut loc in urma repartiza-rii primite de la minister. De fapt, oriunde as fi fost repartizat, eu as fi cerut Baia Mare. Nu aveam pe nimeni in lume decat pe mama care incepea sa aiba nevoie de ajutorul meu. Firesc, deci, sa fi cerut Baia Mare, pentru a fi alaturi de mama mea. In acelasi timp, colectivul artistic era deosebit de valoros. La numai un an dupa venirea mea, teatrul din Baia Mare cucerea, cu Inspectorul de politie de J.B.Pristley, premiul I intr-o intre-cere a tuturor teatrelor din tara. Trupa de teatru era formata, intre altii, din Stefan Mihailescu-Braila, Stefan Iordanescu, Lulu Savu, Iancu Economu, Iulian Bratu, Liana Sandra Popescu, Ileana Pop, Costin Iliescu, Rodica Dianu, Ion si Silvia Uta si noi, absolventii: George Fera, Dan Puican, Emil Reus, Ion Niciu, Ion Sasaran.

Va mai amintiti de scena teatrului din Baia Mare a anului 1956, anul debutului?

Scena teatrului din Baia Mare, chiar daca era modest utilata, era acelasi loc sacru, asa cum sunt toate scenele din lume. Pentru mine a fost, a ramas si va ramane pana cand nu voi mai fi, locul unde daruirea sufleteasca si contopirea emo-tiilor traite de actori trebuie sa ajunga in sala precum cuvantul Evangheliei din Altar, la credinciosi.

Dintre anii de actorie, cei mai multi i-ati petrecut la Baia Mare. Cati au fost?

Am fost angajat al Teatrului baimarean din august 1956 pana in ianuarie 1988, iar din martie 2002 si pana in prezent am fost reangajat.

Cat de rodnici au fost?

Indraznesc sa spun ca este o viata de om, de munca, pentru ca am muncit foarte mult. Am avut parte de regizori buni, de colegi deosebiti si de un personal de scena si administrativ daruiti unui scop unic: spectacolului.

Afisele teatrului baimarean ne-au anuntat spectacolele din Belgrad pana in Cracovia, din Sulina pana la Baia Borsa, din Iasi pana in Oravita. Nu exista localitati in Romania, mai mari decat Viseul de Sus, in care sa nu se fi jucat un spectacol al teatrului din Baia Mare si asta ma face sa fiu mandru ca am slujit scena baimareana peste 30 de ani.

Care este rolul pe care l-ati interpretat de cele mai multe ori?

Cel mai jucat rol al meu a fost Dragomir din Napasta de I.L.Caragiale. Cred ca au fost peste 500 de spectacole. A urmat Tache in Tache, Ianke si Cadar, apoi Ion din piesa cu acelasi nume de Mihail Sorbul, dupa Liviu Rebreanu, Valorin din Se cauta un vinovat de Marcel Aim, Luca in Domnisoara Nastasia si altele. Nu am o evidenta a numarului de spectacole.

Ati facut o socoteala, ati adunat toate rolurile pe care le-ati interpretat? Cate ies la numaratoare?

Statisticile le fac altii. In activitatea mea s-au adunat 132 de roluri pe scena, la care le-as adauga pe cele din filme, vreo 10, si spectacolele pe care le-am pus in scena, vreo 14. Sunt destul de multe chiar pentru anii mei petrecuti pe scenele in care am interpretat roluri sau am stat in fata aparatului de filmat. Am satisfactia si pot sta senin in fata oricui, pentru ca socotesc ca mi-am facut cinstit datoria si intotdeauna cu probitate profesionala.


Actorul colaboreaza cu regizori si cu regizori-actori. Pe care ii preferati?

In munca actorului la crearea unui personaj interdependenta intre actor si regizor este determinanta. Indiferent daca regizorul este specialist in regia spectacolului sau este actor care-si asuma aceasta responsabilitate. Asumarea in sine este importanta. Aceasta responsabilitate venita din partea oricui este garantul reusitei.

Adrian Lupu a fost actor si a ramas pana la urma regizor. Gavriil Pinte este in prima parte a activitatii sale actor, apoi cadru didactic universitar, iar dupa aceea regizor, acti-vand in principal la redactia emisiunilor de teatru din cadrul Radiodifuziunii Romane. Liviu Ciulei este actor, regizor si arhi-tect. Nu exista si nu a existat decat birocratic diferente intre a fi actor, fara a putea realiza spectacole intregi sau a fi numit regizor, fara putinta de a juca atunci cand aveai datele necesare pentru interpretarea unui rol. Exemplele ar putea continua.

Problema ar mai putea fi discutata si sub alt aspect. In timp ce realizatorul unui spectacol, regizorul, are viziunea de ansamblu asupra intregului spectacol, actorul are de rezolvat propriul rol. Relatia acestui rol, personaj, cu celelalte personaje in contextul desfasurarii intregului spectacol este elementul principal, iar de colaborarea actorului cu regizorul, oricine ar fi acesta, depinde reusita unui spectacol.

Nu cred in spectacolele asa-zis regizorale in care actorul ar fi un manechin ce manuieste unelte, uneori de santier de constructii, numai pentru ca asa a spus regizorul in numele unui experiment ce si-l asuma.

Un spectacol trebuie sa aiba o conceptie unitara: a regizorului cu textul dramatic si cu cel care creeaza credibilitatea conceptiei artistice a spectacolului, iar acesta este actorul. Am vazut prea multe experimente care, de altfel, au trecut precum au venit si prea putine trairi in slujba unei adevarate educatii estetice a spectatorului.

Vorbind despre maestri ai scenei romanesti as vrea sa-mi spuneti cum considerati colaborarea teatrului baimarean cu regizori celebri, precum Liviu Ciulei, Horea Popescu, Gheorghe Harag, Ion Sahighian si altii?

In istoria de 50 de ani a teatrului baimarean, colabora-rea cu maestrii enumerati mai inainte a transferat existenta unui teatru din nordul indepartat al tarii, in tumultul, in mijlocul vietii teatrale romanesti. Iata de ce, in 1957, spectacolul cu Inspectorul de politie de J.B.Priestley, in regia lui Horia Po-pescu, era laureat al premiului I la finala unui concurs unde participasera toate teatrele din tara. Si voi pomeni si alte intalniri la care teatrul baimarean era socotit etalonul teatrelor din afara Bucurestiului.

Intalnirea noastra cu maestrul Ion Sahighian s-a petrecut prin 1961, cand Domnia sa a acceptat o colaborare cu teatrul nostru punand in scena Apus de soare de Barbu St. Delavrancea. A fost unul din spectacolele care se juca cu toate biletele vandute. A fost un eveniment si indraznesc sa spun ca nenea Fanica Iordanescu a realizat rolul Stefan cel Mare, ca nimeni altul, dupa inegalabilul George Calboreanu. Il seconda cu o maestate extraordinara Maria Magda in Doamna Maria si, bineinteles, ceilalti actori: Teofil Turturica, Ion Uta, George Bossun, Costin Iliescu, Catalina Buzoianu, Ion Sasaran, Simon Salca si colegii nostri de la Teatrul de Papusi. Apus de soare, desi o piesa cu un solist aproape detasat fata de celelalte personaje, ramane o piesa de colectiv. Fara o participare colectiva a tuturor interpretilor, piesa lui Delavrancea poate fi o cadere. Maestrul Sahighian stia foarte bine acest lucru. Ceea ce mi se pare remarcabil, insa, este faptul ca teatrul din Baia Mare avea un colectiv de interpreti cum poate nici un teatru de provincie nu avea. Acest lucru s-a vazut in spectacolul care nu scotea in evidenta un solist, un domnitor, ci o colectivitate, o tara, in fruntea careia se gasea un domnitor. Minunat spectacol si duioasa amintire pentru mine, acum cand vorbesc despre el si despre cel care mi-a fost profesor in anul IV de studii, maestrul Ion Sahighian. Prezenta domniei sale pe afisul teatrului baimarean ramane o onoare pentru noi toti, foarte putini astazi, care am participat la realizarea spectacolului cu Apus de soare.



Liviu Ciulei venea la Baia Mare intr-un impas al existen-tei sale in teatru. Nu pentru ca ar fi fost intr-un impas profesi-onal, Doamne, fereste! Era mai puternic decat in oricare alta perioada a carierei sale. Avusese insa loc o premiera la Teatrul Bulandra din Bucuresti cu piesa Revizorul de Gogol, teatru al carui director era Liviu Ciulei. Piesa fusese montata de Lucian Pintilie intr-un mod care a deranjat Ambasada U.R.S.S. din Bucuresti si in urma unui demers de acuma diplomatic piesa a fost scoasa de pe afis iar directorul, nimeni altul decat Liviu Ciulei, schimbat. De asemenea si secretarul de partid, nimeni altul decat Toma Caragiu. La sedinta respectiva, acesta se ruga de actori sa voteze schimbarea lui comedie totala!

In aceasta perioada, perspicacitatea si discernamantul unui excelent om de teatru baimarean, director al teatrului, Iosif Capoceanu, a facut posibila colaborarea teatrului nostru cu marele regizor Liviu Ciulei, acesta a acceptat sa vina la Baia Mare sa monteze Clipe de viata de W. Saroyan si, nu numai atat, a acceptat sa joace cu noi in cateva reprezentatii rolul principal si ne-a facilitat primirea decorului de la Municipalul bucurestean. Am si astazi benzile de magnetofon cu muzica acestui minunat spectacol.

Emotia era generala. Piesa, cu actiunea intr-un bar in care unul intra, altul iese, avea un personaj central, un client care sta in acest local si are convorbiri cu cei care intra si ies, dar mai ales cu o femeie care vine sa-si faca plimbarea trecand prin acest bar. Spre deosebire de marele regizor care a fost Liviu Ciulei, de arhitectul si scenograful de exceptie Liviu Ciulei, actorul Liviu Ciulei a fost unul obisnuit. Cu toate astea intalnirea in replica, in scena cu Liviu Ciulei a fost pentru fiecare actor baimarean un moment de gratie, un moment, as spune, unic. Simplitatea, prietenia, sugestiile lui veneau parca din partea unui prieten, nu din partea maestrului. Comporta-mentul in scena, prezenta la repetitii si la spectacole erau ade-varate momente de etica profesionala cum rar intalnesti vreodata. Spectacolul a fost minunat si ramane una din aminti-rile mele de neuitat.

Tot atunci, Iosif Capoceanu a pus bazele unei colaborari cu maestrul Ciulei, care avea sa duca la cel mai bun spectacol al teatrului din Baia Mare in cei 50 de ani de existenta. Este vorba de Somnul ratiunii de Antonio Buero Vallejo, la care Liviu Ciulei semna regia si scenografia. Era vorba de o piesa care avea ca subiect o parte din viata genialului pictor spaniol Goya. Interpretul principal era un actor de o factura cu totul speciala si de un talent exceptional. Se numea Tanase Cazimir. Il secondau in distributie: Tzenka Velceva Binder, Vasile Constantinescu, Cornel Mititelu, Vasile Prisacaru. Re-gret ca nu am facut parte dintr-un asemenea spectacol, dar ma bucur ca acesta a fost cel mai bun in existenta teatrului baimarean si asta datorita maestrului Ciulei si, adaug, fericit sa fac asta, datorita actorilor baimareni.

La premiera a asistat si directorul Teatrului de Comedie din Budapesta, marele om de teatru Varkony, care ar fi dorit sa puna piesa in repertoriul teatrului budapestan. Liviu Ciulei dorea sa puna si sa joace rolul Goya la Bucuresti. Dupa extraordinara reusita de la Baia Mare nici unul nu a mai facut nimic din ceea ce isi propusesera. La Bucuresti, spectacolul nostru s-a jucat cu sala arhiplina, multi spectatori regretand ca nu au putut vedea spectacolul. Cred ca si in amintirile marelui Liviu Ciulei momentul Baia Mare si, mai ales, Somnul ratiunii ramane un moment de referinta.

Pentru mine, prezenta lui Gheorghe Harag, ramane uni-ca si de neuitat. Marele regizor era la inceputul carierei sale. Venise in Baia Mare in 1953 cu o promotie a Institutului din Cluj pentru a infiinta sectia Maghiara a Teatrului din Baia Mare. Aceasta sectie s-a mutat, cred, in 1954, pentru a infiinta Teatrul Maghiar din Satu Mare.



Gheorghe Harag a ramas, insa, un colaborator de mare prestanta artistica al teatrului din Baia Mare. In 1958, in repertoriul nostru figura si piesa Montserrat de Emmanuel Robls, o piesa deosebit de frumoasa, cu o incarcatura dramatica deosebita. Subiectul pornea de la un fapt real petrecut in 1918 in Venezuela, unde se refugiase revolu-tionarul Simon Bolivar (cel care avea sa fie intemeietorul Boliviei de astazi). Cautarea acestui fugar de catre trupele imperiale duceau spre nobilul ofiter Montserrat. Acesta stia unde se ascunde Bolivar si, pentru ca nu a marturisit, in fata lui erau impuscati oameni nevinovati. Distributia era impre-sionanta: Lulu Savu, Ion Uta, Stefan Iordanescu, Nicolae Po-pescu, Hanibal Teodorescu, Larisa Stase Muresan, Octavian Cosmuta si subsemnatul.

Nu-mi iesea nimic. Harag nu ierta nimic. O data am in-tarziat 10 minute, venind de la Satu Mare unde aveam o clasa la Scoala Populara de Arta. Intarziase trenul si Gheorghe Harag, cu o candoare unica, mi-a spus ca nu am intarziat 10 minute, ci 120. Uimit, am spus ca nu este adevarat. Atunci mi-a spus: Domnule, noi, 12 oameni te-am asteptat pe dum-neata. Asta inseamna ca ai intarziat 120 de minute. Toata repetitia s-a dus dracului. Imi venea sa ma sinucid (si nu exa-gerez). Pur si simplu eram inhibat nu reuseam nimic. Spre repetitiile generale lucrurile au inceput sa se desluseasca, iar dupa o generala in costum si lumini, Harag a admis ca s-ar putea sa iasa ceva. Eram bolnav. A venit premiera, pe la Craciun (1959). A fost un mare succes. Doua saptamani s-a jucat cu casa de bilete inchisa.

De sarbatori, Harag a venit la mine acasa. Nu mi-a spus decat sa nu uit ca acesta este inceputul unei meserii mai dura decat o misiune pe front. Apoi a adaugat: Tu ai putea indeplini cate o misiune. Chiar dificila.

Si astazi am amintirea acelui rol si a intalnirii cu cel care avea sa ramana in istoria teatrului romanesc Marele Harag.

Am plecat la Targu Mures din Baia Mare la inmorman-tarea lui pentru a-l omagia si a depune o floare pe mormantul lui. Am mai jucat in regia lui Peripetiile bravului soldat Sveik si Fire de poet de O'Neill. Teatrul baimarean, si mai ales eu, poate inscrie la loc de cinste, cred, colaborarea cu un mare regizor, cum a fost Gheorghe Harag.

Dupa acesti regizori, care reprezinta nume ce vor fi retinute de o Istorie a Teatrului Romanesc, multi altii au venit si au realizat spectacole cu actorii teatrului din Baia Mare. Intre acestia se remarca Petru Mihail, un regizor meticulos, de o probitate profesionala deosebita. Riguros, de o disciplina excesiva, ingrijindu-se de tot ce concura la realizarea unui spectacol, dar mai ales recunoscand rolul primordial al actorului. Petru Mihail ramane unul din cei mai doriti colabo-ratori ai teatrului baimarean.

Un tanar regizor, alaturi de un tanar scenograf, Radu Dinulescu si Florin Harasim, i-as socoti tineri furiosi, au creat un moment deosebit la Baia Mare prin anii 1980-82, punand in scena piesa Ancheta asupra unui tanar care nu a facut nimic si Leonce si Lena. Inaintea lor, prin 1979-1980, Dan Stoica a realizat un remarcabil spectacol Paul Everac, montand A cincea lebada, iar dupa aceea Padurea impietrita de R. Sherwood.

O alta colaborare deosebita, care a dus la realizarea celui mai bun spectacol, dupa Somnul ratiunii, a fost cu Geta Vlad de la Teatrul Giulesti, care a montat, in 1961, Liturghia de la miezul noptii de Peter Karvas, acest spectacol avand in distributie pe Stefan Iordanescu, Lulu Savu, Costin Iliescu, Mircea Olaru, Ion Sasaran, Larisa Stase Muresan, Catalina Buzoianu.

Am jucat in toate aceste spectacole, care au intregit in mine ceea ce aveam sa dovedesc mai tarziu in scena sau la catedra, pregatindu-mi studentii pentru intalnirea cu scena profesionista.

Se spune ca un actor nu este realizat deplin daca nu a jucat nimic din dramaturgia lui Caragiale. Ce roluri ati interpre-tat din dramaturgia marelui Caragiale?

Cu siguranta, Caragiale este cel mai mare dramaturg al romanilor, iar pentru orice actor, dramaturgia genialului scriitor este o piatra de incercare. Am avut bucuria sa interpretez in regia lui Adrian Lupu, rolul Dragomir, in Napasta, alaturi de Vasile Constantinescu (Ion Nebunul) si Olga Sirbul (Anca). Spectacolul s-a jucat peste 15 ani, trecand de 500 de reprezentatii. Cu adevarat o experienta unica pentru mine, mai ales ca in stagiunea 2002-2003 aveam sa realizez eu acest spectacol si sa joc alaturi de alti actori. Nu socot cu nimic mai prejos realizarea artistica a lui Romeo Barbosu in Ion si a Danei Ilie Barbosu in Anca decat a predecesorilor lor. Dimpotriva, apropierea de firescul, aproape cotidian, al unor spectacole de astazi face ca cei doi actori interpreti sa fie doriti de orice regizor care ataca un repertoriu de greutate. Am avut, de asemenea bucuria cu acest ultim spectacol, cu Napasta, sa colaborez cu un coleg drag mie, Ioan Costin care, desi regizor tehnic, in teatrul din Baia Mare a realizat in spectacol un personaj Gheorghe ce se incadra perfect in prestatia artistica a celorlalti trei interpreti. In acelasi spectacol Napasta, in 2002, am avut satisfactia sa constat, incredintandu-i un rol principal, ca Vali Doran este un talent cu reale calitati. Daca va intra in unele capitole ale Istoriei Teatrului Universal si Romanesc, Doran are toate sansele sa termine in scena o cariera care ar fi putut incepe cu ani in urma. Este un talent cert si sper sa reuseasca, cu atat mai mult cu cat el este in prezent student al Institutului de Teatru din Cluj.

Piatra de incercare pentru un actor mai ales de comedie sunt comediile marelui Caragiale.

M-a ajuns si pe mine napasta, alta decat celebra piesa, sa joc in capodopera lui Caragiale O scrisoare pierduta. Cand am vazut distributia am inlemnit. Trebuia sa joc rolul celebrului politai Pristanda. Am incercat in fel si chip sa scap de teroare, dar degeaba. Regizorul a ramas neclintit si a trebuit sa incep repetitiile. Nimeni nu spunea nimic, iar regizorul Sergiu Savin era chiar multumit. Asta ma durea si mai mult. Sigur, a fost premiera, apoi alte spectacole, dar in nici unul nu am avut convingerea ca fac ceva din ceea ce credeam ca ar trebui facut jucand Pristanda.

De la inceput am invatat o scena celebra in economia piesei, scena numararii steagurilor, puse de Pristanda in locurile hotarate de prefectul judetului, Tipatescu. Acest perso-naj era interpretat de Cornel Mititelu, un foarte bun actor de comedie, dar care era predispus la a-si uita de personaj si a trece la un ras molipsitor ori de cate ori avea prilejul. Si asta in plin spectacol. Scena cu pricina, calvarul meu, se juca cu delectarea permanenta a lui Mititelu, in fata neputintei mele de a dovedi unde am pus steagurile. Si pentru ca scena sa fie completa, lui Mititelu ii facea placere sadica sa-mi ceara sa le mai numaram o data. Bineinteles ca nu-mi iesea numaratoa-rea, tocmai pentru ca nu invatasem textul in speranta ca voi fi mai natural. Cornel Mititelu radea cu lacrimi. La un spectacol, ca sa-l conving, am inceput sa plang. Conu Tipatescu - Mititelu a izbucnit intr-un ras ce nu a mai putut fi stapanit si, cu lacrimi in ochi, din cauza acestui ras, a iesit din scena, neputand vorbi deloc. Am ramas nauc. A trebuit sa fie trasa cortina si, dupa o vreme, sa reluam spectacolul. Bineinteles ca toata lumea era pe jos. Eu eram nedumerit.

Asa ca nu pot spune ca sunt un actor realizat fara sa fi jucat Caragiale.

Unii actori isi indruma copiii spre a imbratisa o cariera teatrala. Dumneavoastra ati facut-o?

Sunt piese, destul de multe, in care unele personaje, importante chiar, sunt copii. Firesc, interpretii sunt cautati intre copii. Asa s-a intamplat la Steaua Zimbrului de Valeriu Ana-nia, unde rolurile Roman si Petru Musat, trebuiau interpretate de copii de vreo 9 si 7 ani. Copilul meu, Bogdan, si a colegului Mititelu, Doru, aveau anii potriviti. Si-au facut rolurile cu farmecul si inocenta proprie varstei care era si cea a personajelor din piesa aceea de coconi domnesti. Mai tar-ziu a revenit in repertoriul teatrului Domnisoara Nastasia de G.M.Zamfirescu. In aceasta piesa exista rolul Luca Lacrima un copil sarman, crescut pe la casele oamenilor. Un rol frumos, important in piesa. A fost distribuit, din nou, fiul meu Bogdan. Era elev in clasa a-IX-a la liceu. Rolul a fost bine realizat, avand din nou ca interpret candoarea inceputului de adoles-centa. Am incercat o discutie despre ce ar insemna daca do-rinta lui ar fi sa urmeze arta dramatica. Nu l-a interesat. La ce se intampla astazi in institutia teatrala imi dau seama ca intuitia lui a fost buna. Bogdan se afla la New York, fiind un remarcabil medic psihiatru, cu lucrari in domeniu si profesor la una din universitatile de acolo.

Fetita mea, Zenaida, a inceput scoala la o clasa de gimnastica. Dupa clasa a IV-a nu a mai continuat, in schimb imi spunea ca ar dori sa urmeze Arta Dramatica.Transferul meu la Targu Mures unde baiatul era student la medicina, avea in vedere si posibilitatea ca fiica mea sa urmeze cursurile Universitatii de Teatru. Nu a fost asa. Nu a mai venit la Targu Mures, iar la sfatul mamei sale s-a casatorit, plecand in S.U.A. A fost un pas gresit pe care, din pornire, nu l-am agreat. Dupa un an, totul se terminase. Noroc de mana intinsa de varul meu, Mircea Fanatan, care impreuna cu sotia lui, Cornelia, au ajutat-o pe fiica mea sa-si gaseasca un rost in New York. Acolo a devenit studenta la Marymount Manhattan College, unde a urmat cursurile de arta dramatica avandu-l sef de catedra pe Andrei Serban.

Institutia teatrala din S.U.A. functioneaza pe alte principii decat in Romania, asa incat posibilitatea de a fi angajat intr-un teatru este foarte limitata. Activitatea in teatre se bazeaza, in principal, pe contracte pentru un rol sau in cazuri mai rare, pentru o stagiune. In momentul de fata este pe

lista de asteptare a unui proiect de spectacol la New York, fiind, bineinteles, angajata intr-un serviciu pentru a-si asigura existenta.



Regretatul om de teatru Mircea Marian va intervieva cu prilejul premierei Un pahar cu sifon de Paul Everac, in stagiunea 1984 1985 a Teatrului Drama-tic din Baia Mare. Erati atunci la al treilea maraton in doi, cum se exprima Mircea Marian vorbind despre piesele in doua personaje. Ati mai jucat in acea perioada in Emigrantii de Slawomir Mrozek, alaturi de Vasile Constantinescu, de asemenea Intre patru ochi de Alexander Ghelman, impreuna cu Olga Sarbul. La intrebarea cum e teatrul in doi? ati raspuns ca este precum viata in doi, grea, dura, cu sclipiri de sublim, iar cei ce vor fi in sala imi vor gasi sufletul revarsat in scena. Partenera dumneavoastra din spectacolul Un pahar cu sifon, actrita Tzenka Velceva-Binder spunea ca Ion Sasaran e pentru mine mai mult decat un camarad de razboi. Ne-am urmat destinul in niste conditii nu intotdeauna de invidiat. Legat de aceeasi piesa, Adrian Dohotaru scria in revista Flacara ca are tensiunea conversa-tiilor noastre zilnice, are conflictul petrecut in imediata noastra vecinatate, poate chiar in viata noastra, are finalul pe care il refuzam pentru ca ne sperie pana la paroxism, dar care trage toate semnalele de alarma posibile prin constiinta. Asa este?

Spun si astazi ca teatrul in doi este precum viata in doi: grea, dura, cu sclipiri de sublim sau, daca vrei, o vesnica agonie si extaz. Nu-mi pot permite de fapt a da o defininitie a vietii in doi. Filme celebre au incercat si nu stiu daca au reusit. Ma gandesc la Un barbat si o femeie, la Parfum de femeie, la Pas in doi, sau la celebrul Pe lacul argintiu.

In viata unui actor exista, intre altele, situatii exceptionale. Una din aceste situatii este si aceea cand esti pus in situatia de a interpreta o monodrama, adica o piesa cu un singur personaj sau o piesa cu doua personaje, adica o piesa in doi, cum obisnuim noi sa spunem. Cei doi actori se gasesc intr-adevar intr-o situatie exceptionala. Cum altfel s-ar putea numi prestatia lor aceea de a tine treaza atentia spectatorilor timp de o ora si jumatate daca nu exceptionala?

Am avut parte in cariera mea de trei asemenea piese. Emigrantii de Slavomir Mrozek, Intre patru ochi de Al. Ghelman si Un pahar cu sifon de Paul Everac. Daca ar fi sa comentez pe larg aceasta intrebare atunci convorbirea noastra, numai la acest subiect, ar trebui sa aiba aproape paginile unei carti.

Voi incerca sa ma rezum la ceea ce consider a fi esential.

Daca admitem ca viata in doi, sau numai un crampei al acestei vieti, este un complex de intamplari sau trairi dramatice, atunci veti admite ca pentru doi actori pusi in fata spectatorilor sa reproduca prin reprezentare aceste trairi, ale celor doi, este o sarcina deosebita.

In limbaj teatral, o piesa in doua personaje se numeste un text sau o piesa de virtuozitate actoriceasca.

Toti dorim, nu exista actor sa nu doreasca, sa avem parte de o piesa in doi. Am avut bucuria sa joc in trei piese care aveau doua personaje. Bucuria mea s-a dovedit a fi mai degraba o adevarata golgota. Dincolo de frumusetea textului, piesa, oricare ar fi ea, se dovedeste a fi un adevarat test de rabdare, de aducere-aminte a tot ce-ai invatat in scoala si ai facut in teatru, de a-ti pune in valoare vorbirea care trebuie sa fie impecabila, de a-ti coordona miscarile, dar mai ales de a forma un cuplu cu partenerul cu care interpretezi piesa respectiva.

Emigrantii lui Mrozek punea fata in fata doi fugiti din lagarul socialist. Un intelectual si un taran. Unul plecase sau evadase pentru a-si gasi libertatea de a gandi, iar celalalt pentru a-si agonisi bani pentru el si familia ramasa acasa. Numai ca unul nu a gasit libertatea totala de a gandi si nimeni nu i-a recunoscut meritele, iar celalalt a agonisit bani, dar mancand conserve de carne destinate animalelor. Cumplita depersonalizare. Cumplita injosire a demnitatii umane. Aceas-ta era piesa. Mie si lui Vasile Constantinescu ne revenea in-grata sarcina de a convinge spectatorul de drama traita de cei doi. Piesa tinea o ora si cincizeci si doua de minute. Era un adevarat tur de forta, dar impreuna cu regizorul Ion Deloreanu am reusit. Mi-e greu sa spun ca a fost o demonstratie de maiestrie actoriceasca, dar cu certitudine ca o asemenea piesa nu poate fi jucata decat de doi actori stapani pe toate secretele meseriei lor. Voi mentiona un fapt aparte in viata mea ca actor. Intr-un turneu la Caracal, jucand doua spectacole, matineul si seara, dupa reprezentatii, aveam cu doua kilograme si juma-tate mai putin. Asta insemna, printre altele, doua spectacole cu Emigrantii. Alaturi de noi, ca si in multe alte spectacole, s-a aflat o persoana deosebita doamna Cornelia Codreanu, doamna care veghea asupra memoriei noastre si ne indruma tehnic pasii in scena.

Intre patru ochi, piesa ucraineanului Al.Ghelman, are titlul original : Intre patru ochi de fata cu lumea intreaga. Minunat titlu, dar afisul nostru anunta doar Intre patru ochi. Un cuplu, sot si sotie, isi discutau viata, reprosandu-si reciproc neimplinirile si greselile unuia fata de celalalt. Evolutia dramatica a conflictului era cumplita, ajungand la paroxism. In acest moment, un telefon, un banal telefon, ii anunta pe cei doi despre starea copilului lor care se gasea in spital in urma unui accident. Cel care vorbea era chiar copilul care-si intreba parintii daca sunt bine si daca totul e bine intre ei. Nu stiu daca am avut un alt moment mai greu de realizat in scena decat momentul raspunsului ce trebuia sa-l dau fiului meu din piesa, acela ca totul e bine, ca nu e nimic rau, ca totul e bine in familie. Imi amintesc si astazi replica totul e bine, mamica e langa mine, da, dragul tatii. Cumplita teroare sa te poti con-centra sa convingi ca totul e asa precum spui, desi totul era altfel. Numai ca in fata acestei imensitati cei doi intelegeau ca trebuie sa ramana impreuna si ca, de fapt, nu aveau motive sa fie altfel.

Un pahar de sifon era pentru mine a treia intalnire cu o piesa a lui Paul Everac. Jucasem Ferestre deschise, A cin-cea lebada si apoi Un pahar cu sifon.

Textul era foarte frumos, actoriceste tentant, dar deosebit de greu. Din nou se punea in discutie virtuozitatea actoriceasca. Dan Alecsandrescu punea la Baia Mare o piesa, Poveste de dragoste cu Andra Cantuniari, a lui Mircea Marian. Nu stiu de unde a pornit ideea. Mi s-a propus piesa si, impreuna cu Tzenka Velceva-Binder, am acceptat. Dupa repe-titiile la masa, Dan a plecat vreo zece zile la Budapesta, asa incat am continuat sa lucrez cu Tzenka. Cand a venit Alecsan-drescu piesa era in picioare, cum se spune in teatru, asa incat nu am mai avut nevoie decat de putine repetitii. Corect, Dan Alecsandrescu, m-a intrebat daca accept sa fiu trecut pe afis, ca asistent regizor. I-am spus ca accept, bucuros. Piesa vorbea de o femeie care venea in tara dupa ce plecase in Occident, pentru a racola un foarte bun tehnician, ce urma sa mearga acolo, impreuna cu ea, oferindu-i beneficii materiale deosebite si recunoasterea deplina a calitatilor sale profesionale.

De mentionat ca intre cei doi, inainte, fusese o dragoste curata, care trebuia sa se termine printr-o casatorie, asa incat toata reintalnirea avea o incarcatura dramatica deosebita. Si inca ceva, acesti doi oameni inca se mai iubeau. Ea, pentru ceea ce ar fi putut sa devina langa omul pe care-l iubea, el pentru ceea ce ii daruise sufleteste, crezand in ea. O piesa deosebita, cu un final imprevizibil si cu o interventie a mea care reabilita, de fapt, eroul negativ in finalul piesei domnului Everac, prin simplul cuvant adresat publicului De ce? De ce?!

Am stat mult de vorba cu maestrul Everac, dar nu mi-a spus nici un cuvant despre adaosul meu la text. Asteptam un cuvant bun, dar se pare ca uneori tacerea spune mai mult decat orice cuvant ai spune.

Paul Everac mi-a oferit de asemenea unul dintre cele mai frumoase roluri din viata mea in A cincea lebada, unde, impreuna cu Magdalena Cernat si Paul Antoniu, am realizat, in regia lui Dan Stoica, un spectacol deosebit. Paul Antoniu a facut unul din cele mai bune roluri din cariera lui, un rol realizat cu totul remarcabil.

Revenind insa la piesa in doi, trebuie sa spun cate ceva despre cei trei parteneri pe care i-am avut in aceste spectacole.

Vasile Constantinescu a fost, cred, dupa Vasile Cretoiu, Stefan Iordanescu si Stefan Mihailescu-Braila, cel mai bun actor pe care l-a avut teatrul din Baia Mare. Am fost, cred, cel mai important partener din cariera lui. Era nervos. Vroia sa subordoneze totul in favoarea lui in scena. Era un egocentrist, dar, in repetitiile cu partenerii si condus de un regizor ferm, devenea un partener ideal. De altfel, subordonarea scenica, asa cum o vroia el, se datora dorintei de a realiza un spectacol bun. Numai ca orice solist are nevoie de un dirijor si asta intelegea si nenea Vasile pana la sfarsit.

Vasile Constantinescu a fost in existenta teatrului baimarean un actor de exceptie. Nenumarate spectacole ne-au pus fata in fata: Ion, Vlaicu-Voda, Napasta, Take, Ianke si Cadar, Vasile Lucaciu, Luna pentru cei dezmosteniti si altele. Niciodata insa pe scena nu am avut neintelegeri. Indraznesc sa spun ca, alaturi de umarul meu, cel al lui nenea Vasile a sustinut teatrul baimarean. Marturie stau spectacolele in care am jucat amandoi de-a lungul anilor.

Olga Sarbul, femeia de-o viata a lui nenea Vasile, ma-ma celor doi copii cu care el se mandrea atat de mult, era o fiinta delicata, plapanda si, precum o furnica muncitoare, isi tinea cei trei barbati din casa. Te intrebai cum de mai are timp de teatru si mai ales de unde transfigurarea in scena in atatea si atatea roluri. Era un partener desavarsit. Docila la repetitii, uitand de treburile gospodaresti, facea eforturi deosebite sa fie intotdeauna asa cum cerea regizorul. Liviu Ciulei a avut cuvinte superlative pentru Olga Sirbul. Pentru mine a fost partenera timp de douazeci de ani, timp in care am reusit, cred, sa dam viata personajelor din Nora, Hedda Gabler, Napasta, Ion, Intre patru ochi, Io, Mircea Voie-vod, Vlaicu Voda si multe altele. Mi-e dor de Olga si-mi pare rau ca nu mai putem fi impreuna in scena. Sper sa-i ajute Dumnezeu sa fie sanatoasa din nou .

Tzenka Velceva-Binder, partenera mea din Paharul cu sifon, o alta piesa in doi, este o dragoste, o colega, o par-tenera cum putine am avut in aproape cincizeci de ani de stat in scena. Rar om, de o cinste, de o camaraderie si de o puritate sufleteasca asa cum a fost Tzenka, in tot timpul cat am fost colegi in teatrul din Baia Mare e greu de gasit. Daca socotesc bine, de la Vlaicu si feciorii lui, piesa ei de debut in 1961, si pana la revolutie am fost partenerul ei principal in cele mai mari succese pe care le-a avut pe scena baimareana. De la debut, continuand cu Harap Alb, Lupta cu umbra, Maria Stuart, Ion, Hedda Gabler, Luna pentru cei dez-mosteniti, Uneori liliacul infloreste si toamna, Scrisoarea pierduta, si, desigur, Un pahar cu sifon, Tzenka a fost intot-deauna cel mai bun si mai drag prieten pe care l-am avut. Niciodata nu am avut o animozitate. Intotdeauna ne-am inteles si ne-am completat, ne-am sprijinit la nevoie. Poate este cea mai luminoasa amintire a mea de camaraderie si probitate profesionala. Regret ca nu am jucat si in alte piese in doi, care mi-ar fi permis sa vorbesc si despre alti colegi minunati, cei amintiti mai sus raman adevarate efigii in viata mea pe scena teatrului baimarean.

Ati mai dori sa interpretati inca o data unele din rolurile jucate? Actorii au o asemenea dorinta?

Eu ma apropiu de fiecare rol cu o teama cumplita. Orice rol este pentru mine un univers necunoscut, chiar daca la prima lectura totul pare clar. Patrunzand insa in interiorul, in psihologia personajului ce urmeaza sa-l interpretez, descopar atat de multe necunoscute incat ma cuprinde teama. Comportamentul, relatia cu celelalte personaje, felul de a gandi, de a se misca, de a reactiona, mersul, gestul, infati-sarea, toate acestea sunt probleme ce trebuie rezolvate de un actor. Apoi, toate datele acestea trebuie integrate in conceptia generala a spectacolului, care-i apartine regizorului, ca principal realizator. Iata schitat doar o parte din drumul pe care-l parcurge un actor pana la premiera unui spectacol. Apoi, concentrarea, retrairea unor sentimente ce apartin persona-jului, aceasta dedublare continua te face ca actor sa-ti iubesti personajul ca pe o fiinta ce-ti apartine, ce se naste din propriul tau suflet si trup.

Intotdeauna mi-am iubit personajele pe care le-am interpretat pe scena, cu unele m-am contopit aproape, asa incat mi se pare firesc sa doresc a le interpreta inca o data. Cred ca si alti actori au o asemenea dorinta. De altfel, am avut parte sa joc acelasi rol peste ani, multi ani de la prima interpretare intr-un spectacol cu aceeasi piesa. Mi-am dat examenul de licenta interpretand rolul Clesci in Azilul de noapte de Maxim Gorki. Peste mai bine de 20 de ani am jucat acelasi rol in aceiasi piesa la Baia Mare in regia lui Otto Rapapport, iar dupa alti 20 de ani, la Targu Mures jucam aceeasi piesa, interpretand un alt rol, acela al batranului Luca. Gorki este un autor universal, iar piesele sale s-au jucat din Australia, pana in Canada. Intalnirea cu un rol din dramaturgia marelui scriitor este un moment fericit pentru orice actor. Dorinta mea de a rejuca un rol s-a implinit, iar faptul ca la a treia intalnire cu aceeasi piesa am interpretat un alt rol, mi-a dat o satisfactie deplina.

Acelasi lucru s-a intamplat cu personajul titular din Vasile Lucaciu de Dan Tarchila, pe care l-am interpretat, dupa Baia Mare in 1978, la Cluj, in 1999 si din nou la Baia Mare, dupa inca patru ani. Intamplare fericita, intrucat condu-cerea teatrului mi-a incredintat in aceste zile si realizarea acestui nou spectacol cu piesa lui Dan Tarchila.

Sunt multe roluri pe care mi le-as fi dorit sa le dau viata inca o data, dar, cum spuneam, asta se intampla mai rar in viata unui actor. Poate cel mai dorit personaj din intreaga mea cariera, cu care as fi dorit sa ma reintalnesc, a fost Ion, fiul Glanetasului, din monumentalul roman a lui Liviu Rebreanu. Nu s-a putut si am ramas cu amintiri de neuitat si cu marea bucurie ca in peste 90 de spectacole m-am contopit cu personajul din piesa pe care-l simteam ca pe un predecesor ancestral, de-al meu.

Constatin Paraschivescu, in cartea Cavaler fara iluzii dedicata regizorului Petre Sava Baleanu, referindu-se la premiera cu dramatizarea Ion, scria despre regizor urmatoarele: a incercat o exploatare a valentelor scenice ale textului, sobra, cu economie de mijloace s-a straduit sa imprime o autenticitate care sa evite naturalismul L-au servit Olga Sirbul in rolul framantatei Ana, Ion Sasaran in rolul titular cu remarcabila vitalitate, culoare si forta tragica. Spectacolul s-a jucat si la Nasaud, prilejuind descendentilor lumii descrise de Rebreanu in roman o restituire emotionanta a propriului lor trecut. Cum a fost spectacolul de la Nasaud ?

Inainte de a vorbi despre spectacolul de la Nasaud trebuie sa spun ca intalnirea mea cu Ion s-a petrecut cu multi ani inainte. Eram in clasa a IX-a, la Liceul Gheorghe Sincai. Locuiam in satul Sasar si zilnic veneam pe jos pentru a-mi urma cursurile liceale la Baia Mare. Acasa, in sat, timpul meu trecea cu treburile gospodaresti, cu pregatirea lectiilor si cu cititul. Unchiul meu, Vasile Rogojan, un eminent invatator, care statea in comuna Recea, m-a indemnat sa citesc, punandu-mi in mana romanele lui Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Octav Desila, Ion Agarbiceanu si, bineinteles, Liviu Rebreanu.

Anii mei de liceu, pana la absolvire, au fost si anii intal-nirii cu tot ce a dat mai bun proza romaneasca intre cele doua razboaie, iar Ion m-a impresionat atat de mult incat, intr-o zi de primavara, dupa ce se arase ograda casei in care locuiam, am sarutat brazda, plangand ca pamantul arat nu este al meu. Implinisem 17 ani si inca nu purtasem pantofi. Eram foarte sarac, iar romanul lui Rebreanu ma facuse sa rabufnesc, imaginandu-ma un al doilea Ion.

Am citit aproape tot ce a scris Liviu Rebreanu. Niciodata nu i-am gasit egal (poate peste ani, Marin Preda sa-i fie aproape), iar Ion a ramas cartea mea de suflet, pentru totdeauna.

Peste ani, student fiind in anul III, am vrut sa fac la clasa o scena din dramatizarea lui Mihail Sorbul, dupa romanul lui Rebreanu, dar faptul ca maestrul Baltateanu jucase rolul m-a inhibat total, asa incat am renuntat. Aveam sa ma intalnesc cu piesa lui M.Sorbul dupa 18 ani, cand a fost inclusa in repertoriul teatrului din Baia Mare, iar Petre Sava Baleanu avea sa fie regizor. Am fost distribuit impreuna cu Sandu Popa, un actor bun, cu fizic ideal pentru eroul lui Rebreanu.

La sfarsitul stagiunii 19691970, urma sa incepem repe-titiile. Intr-o duminica dimineata, in 7 iunie, din acel an, un autobuz nemernic si ucigas mi-a lovit copilasul care, dupa un ceas de la accident, a trecut in lumea ingerilor Dumnezeesti, lasandu-ma pana astazi neimpacat si amputat sufleteste, pentru totdeauna. Asa s-a stins Mugurel Sasaran.

Nu ma simteam in stare sa incep repetitiile, asa ca totul a fost amanat pana la inceputul stagiunii urmatoare.

Pictorul scenograf, Virgil Miloia, venit la Baia Mare in august, a plecat la Nasaud pentru a vedea satul in care Liviu Rebreanu plasase actiunea romanului sau. Am plecat impreuna. Mai fusesem in Pripas, astazi comuna Liviu Rebreanu, la casa memoriala a marelui scriitor, o cunoscusem si pe lelea Rodovica, prototipul Anei din roman, dar acum intal-

nirea mea cu lelea Rodovica (in varsta de 82 de ani) avea cu totul o alta incarcatura. Dupa multe intrebari, dupa ceea ce dansa povestea, printre altele ca Ion a trait in buna intelegere cu socrul sau, ca s-au iubit si au avut trei copii, doua fete si un baiet si ca nu o murit lovit in cap, ci de galbanare, iar ea nu s-o spanzurat cum o scris Domnisoru facand-o de rusine, ca traieste si astazi si merge la lucru la colectiva, ca nu-i da nimeni macar 200 de lei pentru cat s-o castigat cu cartea aceea in care au zis ca s-a spanzurat. Dupa ce lelea Rodovica ne-a povestit toate necazurile prin care trece am indraznit sa o intreb:

Lele Rodovica, uita-te la mine. Cam ce fel de barbat is eu, dupa cum o fost Ionu dumitale?

S-a uitat la mine blajin, cu multa bunatate si mi-a spus:

Apoi, Domnule, Ionu meu o fost barbat!

Am simtit ca pica sura pe mine. I-am spus scenografului Miloia si sefului de productie Baban ca nu ma mai intereseaza piesa si ca putem pleca la Baia Mare, dar batrana a continuat.

Da sa stii ca Niculae samana bine cu tata-so.

Cine-i Niculae, am intrebat-o.

Feciorul meu din Dumitra.

I-am multumit si am plecat. Dumitra era prima comuna in drumul nostru de intoarcere spre Baia Mare.

Am oprit in fata pravaliei, langa biserica si am intrebat un taran daca nu cumva stie unde sta Niculae Boldijer (numele adevarat al eroului din romanul Ion era Boldijer).

D-apoi iacata-l, dumnealui ii Niculae.

Intra-devar in fata pravaliei, mai era un om pe care nu-l bagasem in seama. Era mic de statura, cu o palarie neagra, o vesta la fel, avea o mustacioara musca, cum poarta unii taranii, si o privire agera, nedumerita cand m-am apropiat de el. L-am intrebat:

Dumneata esti Niculae Boldijer?

Da, domnule, mi-a raspuns.

Mai, Niculai, mai! Dac-ai sti tu!

Si l-am ridicat in brate, tinandu-l sus.

Vai de mine, Domnule! Ce-i cu dumneata?

Nimic, ma. Iarta-ma.

N-aveam ce spune, orice explicatie era de prisos. Nu ar fi inteles nimic. L-am lasat nedumerit si am plecat spre casa .

Spre sfarsit de noiembrie, in 1970, aveam premiera cu Ion. Sandu Popa nu a mai putut juca, fiind prins intr-un rol principal la un film. A urmat un sir de spectacole, iar in primavara anului 1971 un turneu prin Moldova si multe deplasari in judet si in localitatile limitrofe judetului nostru. Asa am ajuns la Nasaud. Sala era arhiplina. Aveam palmele livide. Nu-mi gaseam locul. Jucasem de multe ori in Nasaud, dar niciodata coplesit de emotii ca acum.

Spectacolul a inceput cu intarziere, dar se juca foarte corect si cu multa concentrare. In pauza s-a petrecut un lucru cu totul iesit din comun, ce avea sa ramana pentru mine o amintire unica. O femeie a venit la mine, plangand in hohote si repetand mereu :

Vai, tatuca meu! Vai, Domnule, vai tatuca!

Nu stiam ce sa fac. Incercam sa o sustin si am cerut cabinierei o cana cu apa. Toti cei de fata erau nedumeriti.

Vai, Domnule, nu-mi trebuie apa. Eu is fata lui Ion.

Tu esti Florica?, am intrebat-o stiindu-i numele de la mama ei, lelea Rodovica.

Vai, Domnule, stii cum ma cheama. Ioi, tatuca!

Eram buimacit. Pur si simplu nu mai puteam vorbi. Incercam sa inteleg ce se petrece in sufletul acestei femei aproape de varsta mea si-mi era imposibil. Am linistit-o si ne-am despartit, dupa care am inceput partea a doua a spectacolului. Faceam eforturi extraordinare sa ma pot concentra si sa termin spectacolul. Am reusit si, pana la urma, spectacolul s-a terminat cu bine si cu un succes deosebit.

Florica a venit dupa spectacol si, cu ochii inlacrimati, mi-a multumit ca si-a vazut tata inca o data, dupa cum spunea dansa.


A doua zi, impreuna cu Augustin Cozmuta, Olga Sarbul si insotiti de Florica am fost in vizita la lelea Rodovica avea sa fie ultima noastra intalnire.

Augustin Cozmuta a scris un reportaj frumos ce s-a publicat in ziarul baimarean de atunci.

Ati mai avut intamplari de acest fel?

Da, jucam in 1979, la Baia Mare, Vasile Lucaciu si am fost anuntat ca la spectacol va veni si nora lui Vasile Lucaciu. Era vorba de sotia preotului Epaminonda Lucaciu, care a venit insotita de fiul ei, medicul Vasile Lucaciu, nepotul marelui patriot. Toti interpretii aveam emotii, firesti de altfel, stiind despre prezenta oaspetilor nostri de onoare. Sala era plina. Desi nu ma uit niciodata in sala, de data asta parca un fluid ce venea dinspre spectatori m-a facut sa simt pentru o clipa in primul rand, prezenta celor doi. Aveam senzatia ca ma scufund, dar imediat mi-am revenit si, detasandu-ma de tot ce era in afara relatiei mele cu partenerii din scena, am reusit impreuna cu ei sa realizam un spectacol deosebit, rasplatit cu aplauze repetate, venite din partea spectatorilor ce au umplut sala pana la refuz.

Socotesc intamplarea deosebita, deoarece jucam in fata unui spectator care l-a cunoscut bine pe Vasile Lucaciu. Preocuparea mea principala era legata de faptul ca trebuia sa contrapun cu prezenta mea scenica o imagine care, cu siguranta, a fost comparata cu imaginea adevarata a celui care a fost Vasile Lucaciu. Asemenea intamplari raman pentru totdeauna in amintirea actorului interpret.

Cand am jucat mai tarziu la Cluj, spectacolul, au venit stranepotii lui Vasile Lucaciu, oferindu-ne flori, dupa reprezen-tatie. Un spectator mi-a trimis o emotionanta carte postala.

Sigur ca aproape fiecare spectacol lasa in urma sa intamplari de tot felul. O astfel de intamplare, legata de un alt spectacol, am avut-o jucand Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tautu. Piesa vorbea despre lupta si moartea eroinei de la Jiu.

Jucam sublocotenentul Panoiu, logodnicul Ecaterinei. Personajul a existat in realitate si s-a numit Gheorghe Manoiu, era invatator. Acesta a ramas in viata dupa terminarea primului razboi mondial. In 1944 era concentrat in armata romana, avand gradul de capitan. A cazut pe front la Tarnaveni, langa Targu Mures in toamna anului 1944. Despre viata invatatorului Manoiu am aflat cand am repetat piesa Ecaterina Teodoroiu, interesat fiind sa stiu cat mai multe despre personajul ce urma sa-l interpretez pe scena. Era un caracter deosebit si mi-a ramas drag interpretandu-l de doua ori in doua spectacole diferite , la distanta de 10 ani unul de celalalt. Stiind ca e inmormantat la Tarnaveni, intr-unul din turnee am luat un buchet de flori, o lumanare si am plecat la cimitirul de pe dealul Tarnavenilor, in speranta ca voi gasi mormantul capitanului, invatator Manoiu. Nu am avut noroc. Poate crucea de pe mormant se deteriorase, poate era inmormantat in alt cimitir, asa incat m-am oprit in fata unui mormant ce nu mai avea cruce, am aprins o lumanare si am asezat buchetul de flori. Am spus o rugaciune si m-am regasit usurat sufleteste si parca mai bun. Pentru mine, acela era mormantul celui ce-i dadusem viata pe scena.

Referitor la punerea in scena a piesei Vasile Lucaciu in anul 1978, domnul Ion Igna, director al Teatrului baimarean, spunea ca regizorul Ion Ieremia a facut un spectacol care avea sa ramana multe stagiuni in repertoriu, iar actorul Ion Sasaran, cu o reala disponibilitate patetica, reusea adevarate performante de captatie a publicului. Am vazut lacrimand pana si demnitari in loja oficiala. Acest spectacol l-ati jucat si cu Teatrul National din Cluj Napoca in regia aceluiasi Ion Ieremia in anul 1999. Acum pregatiti din nou Vasile Lucaciu, de data aceasta in propria directie de scena. De unde vine dragoastea dumneavoastra pentru acest personaj?

Piesa Vasile Lucaciu sau Scene din viata lui Vasile Lucaciu a fost scrisa de Dan Tarchila special pentru teatrul din Baia Mare. Numele lui Lucaciu nu a prea fost pomenit nici macar cand era vorba de Marea Unire. Firesc. In regimul comunist, un preot, mai ales greco-catolic, nu era pomenit deloc sau totdeauna era asociat cu un raufacator. In 1977, la aniversarea a 25 de ani de la infiintarea teatrului baimarean, intre piesele ce sarbatoreau evenimentul, se numara si Moartea lui Vlad Tepes de Dan Tarchila. Autorul, prezent la eveniment, s-a intalnit cu domnul Pop Gheorghe, care era prim-secretar al judetului Maramures. Acesta stia de la o sedinta avuta la Bucuresti ca se discutase si personalitatea lui Vasile Lucaciu in contextul luptei pentru Unirea Transilvaniei cu Romania, astfel ca, intalnindu-se cu Dan Tarchila, domnul Gheorghe Pop i-a sugerat acestuia ideea de a scrie un text dramatic despre Vasile Lucaciu.

Asa a prins contur ceea ce avea sa numeasca mai tarziu dramaturgul Dan Tarchila Scene din viata lui Vasile Lucaciu.

Piesa, fara a fi un text de virtute literara, chiar in dramaturgia lui Dan Tarchila, infatisa momente deosebite din viata lui Lucaciu. Perioada de detentie, o scena acasa la Sisesti, si mai ales prezenta acestuia la procesul memorandistilor. Ideea de unitate a poporului roman, existenta

lui intr-o tara romaneasca libera alaturi de alte natiuni si alaturi de alte nationalitati conlocuitoare, este ideea centrala si unica a piesei si este, in acelasi timp, ratiunea de a exista si lupta pentru infaptuirea acestei idei a lui Vasile Lucaciu.

Oare s-ar putea sa nu-ti fie draga o asemenea idee si un asemenea om care si-a inchinat intreaga viata pentru infaptuirea unui vis milenar al romanilor? Dar cand ti se pune in fata, ca actor, posibilitatea de a da viata unui astfel de personaj, e greu de presupus ca asa ceva ar fi posibil, desi astazi e orice posibil.

Spun asta pentru faptul ca, dupa ce am afisat distributia pentru spectacolul stagiunii 2003-2004, un tanar coleg, abia ajuns in Baia Mare de pe bancile facultatii, si-a exprimat dezacordul cu orice valenta literara a textului dramatic si a cerut sa nu joace in spectacol. Nu voi spune nimic mai mult. Compatimesc asemenea fiinte. Ei nu au nimic sfant, chiar daca fac matanii duminica, atata vreme cat intamplari sfinte ale Istoriei Romanilor ii lasa indiferenti.

V-am mai spus ca orice actor isi iubeste personajele pe care le interpreteaza. Bineinteles ca nu pe toate la fel. Pot exista personaje pe care un actor sa nu le poata iubi chiar daca acestea i-au prilejuit succese la public.

In ceea ce ma priveste, intalnirea mea cu Vasile Lucaciu din piesa lui Dan Tarchila mi-a prilejuit realizarea unui rol deo-sebit de complex si greu de realizat. E greutatea interpretilor de a rosti texte cu un continut patriotic, ce reclama un anumit patetism, o anumita emfaza in vorbire si un anumit fel de a sustine o cauza care cere adeziunea la aceasta cauza a celor care te urmaresc si te asculta.

Aici a fost principala greutate de care m-am lovit realizand rolul Vasile Lucaciu. Si, totusi, rolul mi-a fost si mi-a ramas drag, socotindu-l deosebit de important in cariera mea. Ma straduiesc sa fiu convingator, mi-e teama de retorism, de vorbirea parlamentarista care ne zgarie timpanele si astazi.

Sper sa-mi ajute Dumnezeu sa readuc in fata specta-torilor un Lucaciu care nu trebuie uitat, mai ales in zilele noas-tre. Nu cred ca trebuie sa fim invatati a ne pretui inaintasii. Ei ar trebui sa traiasca in noi, altfel ratiunea de a exista ca urmasi ai lor ar putea fi pusa sub semnul intrebarii.

Demnitarul de care vorbea Ion Igna si care plangea la premiera piesei nu mai era ministrul Patinilet, ci copilul unor moti din Apuseni care vedea in scena pe cel care i-a reprezentat pe bunicii sai ca deputat de Beius in primul parlament al Romaniei Mari. Acesta a fost Vasile Lucaciu pentru motii Apusenilor nostri.



Dupa atata calatorie printre fantomele rolurilor care va urmaresc as vrea sa-mi vorbiti despre dumneavoastra, altul decat actorul. Unde v-ati nascut, unde v-ati petrecut copilaria?

M-am nascut intr-un sfarsit de noiembrie a anului 1933. Mama imi spunea ca pamantul era inghetat si plin de bruma. Cu o seara inainte, a simtit ca va naste. S-a chinuit toata noaptea, dar in dimineata zilei de 25 noiembrie, m-a adus in lume. Am ramas singurul ei copil si singura ei cruce pe care a dus-o cu demnitate pana la trecerea in nefiinta. Indraznesc sa spun ca am fost si singura ei mangaiere in clipele de restriste. Nu exista cuvinte sa multumesc pentru tot ce a fost mama in viata mea. Si astazi, dupa mai bine de 20 de ani de cand s-a stins, mi-e dor de ea si as vrea sa-mi fie alaturi sa-mi mangaie fruntea. Am fost bucuria si mandria ei, dar si necazul si, uneori, durerea ei.

Copilaria mea a inceput in satul Sasar unde m-am nascut si unde s-a terminat, spun eu, inainte de a fi inceput cu adevarat. Bunicul meu Pavel Lucaciu era pe front in 1914 cand, bunica murind, mama a ramas orfana. Ea a fost crescuta dupa aceea de o matusa buna a ei. A ramas cu tot ce putea dori o fata la tara: o casa cu ograda, doua fartai de pamant (o jumatate de hectar), o vaca si acareturile din gospodarie. Bunicul si-a refacut viata, casatorindu-se. Mama a urmat cele sapte clase in sat, iar la 17 ani s-a casatorit cu Pavel Sasaran, unul din feciorii lui Iacob Sasaran.

Mama avea 19 ani cand m-am nascut, iar tata 26 de ani. Familia tatalui meu avea niste datorii la banca si toata zestrea mamei a acoperit o parte din aceste datorii, asa ca de cand am inceput a pricepe cat de putin ce se petrece in jurul meu, am priceput, in primul rand, ca suntem foarte saraci. Asta am simtit toata viata mea si, precum mama, mi-am dus crucea crescandu-mi copiii si dandu-le tot ce au avut nevoie pentru a trai pe picioarele lor si a duce o viata decenta si cinstita.

Stateam intr-o casuta inchiriata si prietenii mei, pe cand aveam sase ani, erau copiii lui Mihaiu Babii a lui Ionu Isorului si cei ai lui Aurel a Hanului. Au fost primii copii pe care-i stiu de vecini si cu care m-am jucat.Totul s-a terminat la 6 ani cand, primavara, de Sfantul Gheorghe, un om din Bozanta Mica cau-

ta prin sat un copil pentru a-i pazi cele 16 oi. Niciodata nu am inteles de ce m-au dat de sluga. Am stat pana la Sfantul Dumitru, cand am revenit acasa suparat si parca maturizat, dupa un an de slugarit.

Peste un an aveam sa stiu ce inseamna strainatatea. In 1940, in decembrie, parintii mei s-au refugiat, luandu-ma cu ei. Am ajuns de Craciun la Tintea, langa Moreni, la fratele mai mare al tatalui meu, unchiul Iulian. Acolo era si sora mai mica a tatei, matusa Ana. Tata lucra la o sonda de petrol, iar in primavara am plecat la Moreni. Nu am fost primit la scoala pentru ca nu aveam certificatul de botez. Am mers apoi la Anina, in Caras Severin, unde tata s-a angajat la mina. Era miner de meserie. Aici s-a produs ruptura intre parintii mei.(Nu am stiut niciodata de ce si nici nu am cautat sa aflu). Mama a stat cu un barbat care, de fapt, m-a crescut pana am devenit student. Plecand din Anina am colindat o buna parte din tara. Imi vine sa cred ca tatal meu vitreg nu vroia sa fie concentrat si de aceea mergeam din loc in loc. Primind certificatul de botez, am inceput scoala primara la o colonie muncitoreasca langa comuna Talmaciu, aproape de Sibiu. De aici am ajuns la Lupeni, apoi la Campul lui Neag, unde am inceput clasa a-II-a primara. Am terminat-o la Banita, langa Petrosani, unde tatal meu vitreg era miner la o cariera a fabricii de var. Din nou am fost pe drumuri. Am mers spre Deva, apoi la Arad si mai pe urma la Lugoj si Caransebes. Nu prea aveam cu ce sa traim. Era in 1943. Razboiul adusese si mai multa saracie. In Lugoj, unde se mutase intreaga administratie a judetului Satu Mare, parintii m-au incredintat, pentru a fi intretinut, unei unitati militare, unde mai erau si alti copii. Este adevarat ca m-au intrebat si pe mine si imi amintesc ca am fost de acord. Ei s-au stabilit la Cavaran, o comuna la 40 de km de Lugoj, unde era o cariera de piatra si o fabrica de var, iar tatal meu vitreg s-a angajat acolo. Pentru mine incepea un capitol nou si cu totul special. Devenisem unul din soldatii Regimentului 5 Rosiori din Lugoj. Era 15 iulie 1943. In regiment eram 12 copii de trupa. Cel mai mare avea 16 ani, iar eu, cel mai mic, aveam 10 ani. Tot acum, tatal meu bun a murit la Anina, in urma unui accident de munca, iar eu am aflat abia peste un an acest lucru. Intr-unul din turneele mele prin tara, trecand prin Anina, am incercat sa-i gasesc mormantul in cimitirul Celnic. Desi am cautat fiecare mormant nu l-am gasit si, intocmai ca la Tarnaveni, am pus flori si am aprins o lumanare pe un mormant necunoscut, gandind ca acolo se afla tatal meu. M-am rugat sa-i fie tarana usoara si am plecat cu sentimentul orfanului ce-si pierduse tatal.

La cei zece ani pe care-i implineam, abia toamna devenisem copil de trupa. In vacante, mergeam la parinti sau la ateliere pentru a invata o meserie, iar in timpul anului scolar urmam cursurile scolii primare Ion Vidu din Lugoj. M-am obisnuit cu viata de cazarma si cu toate obligatiile impuse de regulamente. Eram in plin razboi. Am urmat in Lugoj clasele a III-a si a IV-a, iar in 1945, dupa terminarea razboiului, am fost detasat la Cercul Teritorial din Satu Mare de care apartineam administrativ.

Intre timp si parintii au revenit in Sasar, tatal meu vitreg angajandu-se la mina de la Valea Borcutului, apoi la Ilba si la Baia Sprie.

La Satu Mare, in 1945, toamna, deveneam elev la Liceul Mihai Eminescu. Era o criza cumplita. Eram vreo 15 copii de trupa si nici unul nu avea acasa o situatie materiala cat de cat buna. Parintii ma ajutau cat puteau, iar eu mergeam uneori duminica in permisie. Seceta din 1946 a fost resimtita si in Nordul Ardealului, unde sute de refugiati moldoveni cereau adapost. Continuam cursurile liceale la Satu Mare. In 1948 s-a desfiintat tinerea copiilor de trupa in unitatile militare, asa ca dupa terminarea clasei a III-a am fost lasat la vatra.

Lasam in urma cinci ani petrecuti in armata si ma reintorceam in satul pe care-l parasisem cand aveam 7 ani. Acum aveam 15 ani. Eram adolescent fara a putea spune ca am avut o copilarie, de fapt. Traiam intr-o saracie continua. Tatal meu vitreg facea cu greu fata, dintr-un singur salariu, sa intretina o familie. Mama lucra si ea prin sat, asa ca ne-am descurcat. Parintii au hotarat sa nu intrerup scoala si mi-au dat voie sa urmez mai departe cursurile liceale.

In 1948, dupa o reforma a invatamantului, am intrat in clasa a VIII-a la Liceul Gheorghe Sincai din Baia Mare, pe care l-am absolvit in 1952, dupa care am plecat la Bucuresti, iar dupa admitere am devenit student la Institutul de Arta Cinematografica.

La inceputul anului 1953, tatal meu vitreg moare, iar mama ramane singura fara nici un sprijin. Am vrut sa intrerup studiile, dar mama s-a impotrivit angajandu-se la mina Nistru ca vagonetar subteran. Orice cuvant in plus e de prisos. Ulterior s-a angajat ingrijitoare in statia C.F.R. din Baia Mare. Aici am gasit-o dupa absolvire in 1956 cand am fost repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare, unde sunt si astazi, dupa o intrerupere de 12 ani cat am functionat la Teatrul National si la Universitatea de Teatru din Targu Mures.

V-ati nascut in anii unei crize economice mondiale, ati trait al doilea razboi mondial si colectivizarea agriculturii. Ati trecut prin tot ceea ce propaganda comunista cerea sa faceti intr-o institutie de cultura. Am vazut in programa analitica din studentie ca ati studiat aproape in fiecare an marxism si limba rusa. Au trecut 14 ani de la revolutia din decembrie 1989. Ce simtiti, ce ne spuneti despre spectrul politic actual? Unde este pentru dumneavoastra luminita care se spune ca s-ar afla la capatul tunelului?

Daca stau bine si ma gandesc, toti cei care implinesc 70 de ani am trecut prin tot ce au insemnat neajunsurile din timpul razboiului si ne-am trecut tineretea intr-o disciplina impusa de un regim in care totul era subordonat unui scop prestabilit si dinainte hotarat. Astazi stim ca perioada colectivizarii a fost o lupta pe viata si pe moarte intre taranii cinstiti si reprezentantii unui regim care nu tineau seama de nimic, pentru indeplinirea unui scop dinainte hotarat. Oare ce au simtit soldatii mutilati pe front care, in 1946, erau improprietariti iar in 1954 erau fortati sa intre in gospodarii colective? Cate drame s-au petrecut atunci? E greu de imaginat astazi. Dupa 60 de ani suntem pusi a vota o constitutie care sa ne garanteze proprietatea. Cumplita jumatate de secol am trait. Atat de cumplita incat suntem pusi in fata altei intrebari hotaratoare si nu-i de mirare ca sovaim. Cum va fi intr-o Europa unita? Unde va fi locul nostru si cum vom fi tratati, dincolo de reuniunile festiviste si interesele greu de mascat, ale unora, in ceea ce priveste soarta Romaniei?

Vom fi chiar egali in Europa in 2007? Eu cred ca nu vom fi nici in 2070!

Revenind, insa, la intrebare si la convorbirea noastra, trebuie sa spun ca nu m-a deranjat faptul ca am invatat limba rusa. Obligativitatea de a invata o disciplina sau alta starnea nemultumiri, iar reactia nu s-a lasat asteptata. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Filozofia marxista sau, mai ales, cu Istoria Partidului Comunist al U.R.S.S. sau, si mai cumplit, studierea biografiei lui Stalin. Am trecut prin toate, dar am ramas cu sentimentul omului siluit moral, obligat sa faca ceva impotriva convingerii lui. Au fost si oameni devotati ai regimului comunist care s-ar fi sacrificat daca Partidul o cerea. Oare chiar asa a fost? Indraznesc sa spun ca as avea respect pentru un om care s-ar fi jertfit pentru Ceausescu, dar nimeni, absolut nimeni, un individ macar, nu l-a aparat in nici un fel pe comandantul suprem, presedinte al tarii sau sef suprem de partid. In oricare din aceste ipostaze, N.Ceausescu nu a fost aparat de nimeni in nici un fel. Si, Doamne, cati au trait imparateste de pe urma lui ! Cata tristete pentru cei care pretind ca au fost devotati ideologiei comuniste! Si cata minciuna a guvernat relatiile din timpul perioadei comuniste! Uneori cred ca toti am fost mincinosi.

In regimul comunist exista un resort al propagandei foarte bine pus la punct, incepand cu un secretar al Comitetului Central si continuand cu toate structurile de partid, pana la propagandistii cursurilor de partid sau agitatorii resortului de propaganda al organizatiei de baza. Sigur ca erau directive, obligatorii pentru intregul Partid, care erau insa adaptate la specificul muncii fiecarui domeniu de activitate. Firesc, teatrului si cinematografului le reveneau sarcini precise, ca si invatamantului, editurilor, ziaristilor si tuturor Uniunilor de creatie.

Cred insa ca in teatru existau cele mai mari posibilitati de a mai strecura cate o soparla, cum spun ziaristii.

Repertoriul unei stagiuni cuprinde piesele ce urmeaza a fi realizate de un teatru pe timp de un an, de obicei din august pana in iulie a anului viitor. In acest repertoriu al stagiunii aveam obligatia sa includem piese: cu tematica din lupta si viata comunistilor, cu tematica legata de viata si preocuparile tinerilor (educati in spirit comunist) si, pana prin anii 1966, si cate o piesa sovietica precum si cate o piesa din dramaturgia romaneasca de actualitate. Cum repertoriul unei stagiuni cuprindea cinci, uneori sase titluri sau mai multe, majoritatea teatrelor puneau o piesa istorica din dramaturgia nationala, reusind astfel sa rezolve problema piesei de actualitate. Cele sovietice erau realizate cu marii clasici ai literaturii ruse si astfel repertoriul scapa, uneori, de rigorile impuse de sectiile de propaganda sau de Ministerul Culturii. Sigur, se puneau in repertoriu piese din Schiller, Goldoni, Lope de Vega, Moliere, Shakespeare, Tolstoi, Cehov, Gorki si alti mari dramaturgi ai lumii. De fiecare data, insa, chiar daca ar fi fost vorba de Hamlet, la vizionarea spectacolului, care era obligatorie, participa si instructorul sectiei de propaganda si cel de la controlul presei, care puteau avea drept de veto in consiliul artistic, cerand amanarea premierei, pana la indeplinirea observatiilor facute de ei. Sigur, seful sectiei de propaganda de la Partid sau secretarul erau informati. Uneori ni se recomanda sa scoatem sau sa inlocuim replici sau chiar scene intregi dintr-o piesa vazuta in vizionare dar ulterior noi le puneam la loc motivand, daca era nevoie, ca e un reflex din moment ce am repetat si am invatat textul.

Acesta era, de fapt, avantajul teatrului fata de alte domenii, asa incat spectatorii, fara a sti de soparlele noastre, primeau spectacolul intreg, iar daca mai adaugam si anumite accente pe cuvant sau in propozitie, atunci sensul replicilor era cel hotarat de noi.

Trebuie sa spun ca nu am avut nici o situatie care sa fi dus la suspendarea unui spectacol din cauza actorilor, pentru ca am fi jucat ostentativ impotriva recomandarilor facute la vizionare. Am avut greseli, ale unora dintre noi, dar spectatorii ne-au menajat intotdeauna si la un nou spectacol ne primeau ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Cat priveste ceea ce as putea spune astazi, dupa 14 ani de la revolutie, spectrul politic actual, apoi as incepe tot cu teatrul, care este in democratia noastra post-revolutionara, prima mea tristete. Prima, pentru ca arareori salile sunt pline. Tristete, pentru faptul ca foarte multi spectatori nu au mai venit la teatru de mai bine de 10 ani. Tristete, pentru faptul ca actorul licentiat isi incepe viata cu un salariu ce-i permite doar sa-si inchirieze o garsoniera, daca vrea sa traiasca omeneste. Si tristete fiindca, desi avem libertatea de a ne alege repertoriul pe care il vrem, totusi nu-l facem, uneori, tinand seama de ceea ce ar multumi atat actorii cat si, mai ales, spectatorii.

Cat priveste luminita de la capatul tunelului, daca ea se va vedea in 2070, nu in 2007 cum se trambiteaza mereu, atunci va fi bine si pentru romani. Dar pana atunci poate va exista un tunel si din Baia Mare pana la Mara, astfel ca la capatul tunelului vom vedea splendida poarta de la prima casa din Mara, ce are incrustat in ea semnul soarelui binefacator si ocrotitor al oamenilor.



Va propun sa discutam si despre pasiunile actorului Ion Sasaran. Care sunt acestea?

Dragul meu, de ce nu si despre vicii, pentru ca nimeni nu stie unde sfarseste pasiunea si unde incepe viciul. Dar trebuie sa raspund la intrebare, altfel convorbirea noastra n-ar putea continua. Nu stiu cum voi fi judecat, dar pasiunea mea constanta a ramas teatrul. Dar nu numai teatrul. Am o ade-varata pasiune sa gatesc. Imi place sa stau la bucatarie, gandindu-ma la placerea celor ce vor gusta din bucatele gatite de mine. Iar daca se intampla sa gatesc un peste prins de mine, atunci sunt cu adevarat fericit.

Tot atat de adevarat este ca niste paharele de tuica ma fac la bucatarie pe deplin fericit.

Sunt pasionat de pescuit, de vita-de-vie din curtea mea care-mi da, in an bun,100 de litri de vin.

Sunt pasionat de monede vechi romanesti si austro-ungare.

Sunt pasionat de muzica simfonica si sunt fericit cand pot sa-mi procur sau sa-mi copiez un C.D. pe care nu-l am.

Mai sunt pasionat de fiul meu cel mic, Iulian, cu care ma ciondanesc zilnic incercand sa-l conving de necesitatea de a invata mai mult si de a fi mai ascultator. Si pasiunea e atat de mare incat a doua zi reluam tratativele din nou.

Si apoi, domnule, draga, mai sunt si alte pasiuni care nu trebuie neaparat spuse. Destul ca le avem !


Eu stiu ca sunteti pasionat si de poezie. O cititi si uneori o scrieti. Sunteti un admirator al lui Nichita Stanescu. Despre poetul necuvintelor ce ne spuneti?

Era prin august 1982, trebuia sa merg la Costinesti pentru filmari la Tapinarii in regia lui Ion Camarzan. Sediul productiei de film era in Bucuresti, pe strada Mendeleev, in imediata apropiere a Pietei Amzei. Am ajuns dis-de-dimineata in Bucuresti. Am inceput prin a-mi trece din timp umbland prin piata. Am intrat la un chiosc sa-mi cumpar tigari. Alaturi de mine un om intr-un pulover impletit din fire groase cere doua pachete de Carpati fara filtru. Ma uit si raman coplesit de emotie: era Nichita marcat de o noapte de nesomn. Desi eram de o varsta cu el am devenit elevul care-si vede idolul. Am ramas pironit uitandu-ma cum se pierde printre tarabele din piata. Si astazi imi pare rau ca nu i-am oferit sticla cu horinca ce-mi era in sacosa. Am ramas cu bucuria ca-l vazusem pe

neasemuitul poeziei romanesti de-o varsta-n tinerete si maturitate cu mine.

As mai dori sa-mi vorbiti si despre celelalte arte dragi actorului Ion Sasaran. Ati trait o viata de om in Baia Mare, un oras cu o veche traditie in arta plastica. Ati creat pe scena in timp ce Mihai Olos, Ilie Camarasan, Mircea Hrisca, Titus Petruse si altii au creat pe panza. Ne-am intalnit la recitalurile de poezie ce insoteau vernisajele poetului si pictorului Gheorghe Chivu. Intr-o duminica cetoasa si trista de iarna, in postul Craciunului, ne intorceam amandoi intristati de la inmormantarea pictorului Titus Petruse unde ati adus un casetofon si l-ati pus pe mormantul proaspat sa-i cante pictorului colinde. Care sunt amintirile dumneavoastra de nesters din colonia pictorilor baimareni?

Cand amintirile-n trecut asa spunea nemuritorul Eminescu. De fapt, convorbirile noastre sunt, in mare parte amintiri. Intr-o zi ii spuneam unui foarte tanar coleg, vazand saracia din jurul nostru: Dragul meu, eu am si cateva bucurii. Am amintiri, intre altele. Sa-ti ajute Dumnezeu sa ai si tu, dar dar sa nu-ti aduci aminte niciodata de salile goale sau de spectacole suspendate. De multe ori in amintirile noastre raportam totul la ceea ce ne-a placut foarte mult sau la ceea ce ne-a displacut sau intristat foarte mult. In amintirile mele, nimic si nimeni nu ocupa mai mult loc decat copiii mei si rolurile mele care sunt, in egala masura copiii mei si socot amintire si ultimul meu rol alaturi de ultimul meu copil.

Baia Mare este ograda mea de amintiri. Ma intrebi de celelalte arte dragi mie. Prin 1958 exista in Baia Mare o orchestra semisimfonica avand in frunte un profesor dirijor, Vasiliu Becea, si un concert-maistru, Francisc Balogh. Primul mi-a fost profesor de muzica in liceu iar al doilea, un bun prieten si coleg o data cu infiintarea Ansamblului de Cantece si Dansuri Maramuresul din Baia Mare. Prezentam concertele orchestrei din Baia Mare impreuna cu domnul Gyrbiro, un remarcabil notar, care facea prezentarea in limba maghiara. Asa am avut bucuria sa-l cunosc pe Stefan Ruha, pe maestrul Mihai Constantinescu, un mare violonist, pe neasemuitul Ion Voicu si pe multi altii veniti sa onoreze orchestra din Baia Mare. Mai tarziu aveam sa-l cunosc pe maestrul Tudor Jarda, de care ma leaga o prietenie ramasa in urma colaborarilor Domniei Sale cu Ansamblul Maramuresul. Asa am inceput sa iubesc muzica simfonica. Aceasta dragoste insa incepuse din din timpul studentiei, cand compozitorul Radu Paladi, care-mi era profesor, isi daruia sufletul pentru a ne initia in tainele patrunderii in imensitatea care este muzica simfonica. In ceea ce ma priveste, mai datorez si bunului meu prieten si coleg de teatru, Vasile Fanea, mult pentru indemnul lui de a asculta muzica simfonica si, de asemenea, lui Paul Antoniu care, in desele noastre turnee, colindand prin librarii si magazine Foto-Sport-Muzica, ma indemna sa cumpar discuri, iar pana la urma amandoi imprumutam bani sa mai cumparam cate un disc.

Amintiri, Gherasim Domide, legate de o vreme a pionie-ratului meu in lumea spectacolului. Nici astazi nu sunt altfel. Prietenii mei sunt si vanzatorii din magazinele unde poti gasi carti sau discuri muzicale de orice gen, dar de calitate.

Dintotdeauna m-a impresionat pictura. De copil priveam coplesit de emotie chipurile de pe Iconostasul bisericii din Sasar. Am fost deosebit de impresionat de cele douasprezece tablouri infatisand drumul parcurs de Isus spre Golgota si caruia i se spune Calea Crucii. Mai tarziu, aceleasi chipuri, dar altfel facute si in alte biserici, aveau sa-mi contureze o lume a mea, a inchipuirii mele, dar intotdeauna a sufletului meu.

Mai tarziu, student fiind, muzeele Bucurestiului au fost o hrana continua a sufletului meu. La Muzeul National de Arta mergeam saptamanal sa vad anumite tablouri, iar cand am avut bucuria, peste timp, sa ma aflu in salile unor muzee din Budapesta, Praga sau Dresda, ca sa nu mai vorbesc de Amsterdam, fericirea mea a fost deplina.

Proaspat venit in Baia Mare, dupa absolvirea Institutului, aveam sa intalnesc in teatru un om minunat, un pictor, asistent scenograf, care avea sa fie primul meu mare prieten, care-mi facea cunostinta cu pictura baimareana si cu scoala de pictura de aici. Se numea Ludovic Slevenski. Era un om minunat . Un real talent. Am gasit tablouri semnate de el cu peisaje baimarene, in muzeul din Budapesta.

Slevi-baci, cum ii spuneam noi, mi-a aratat panze ale lui Nagy Oskar si Ivany Grnwald. Tot atunci l-am cunoscut pe marele grafician Erdős Paul, care a fost si directorul Teatrului de Stat din Baia Mare, pe Lidia Agricola si pe marele Vida Geza. Cu el, ca scenograf, am realizat Montserrat.

Prin 1960, in Baia Mare incepe a se cristaliza un nucleu de tineri pictori si sculptori care, dupa zece ani erau cunoscuti in tara si, desigur, incepeau sa-si spuna cuvantul in colonia pictorilor din Baia Mare. Printre ei se numarau si Iosif Balla, Traian Hrisca, Ida Grumaz, Mircea Hrisca, apoi Mihai Olos, Ilie Camarasan, Iosif Hamza, Valentina Bostina, iar mai apoi Nicole Apostol. Un tanar li se alatura incercand sa prinda mai mult din taina amestecului de culoare: se numea Titus Petruse.

Eram prieteni. Cu unii imparteam o bucata de paine sau o sticla cu bere sau stateam nopti intregi in suete inter-minabile, dar avand intotdeauna de castigat. A doua zi eram, parca, mai bogati sufleteste dorind sa ne revedem din nou. Atelierele noi din colonia pictorilor au fost o adevarata mana cereasca, mai ales pentru cei tineri, maestrul Vida Geza fiind nasul acestor constructii. Aici am vazut Orasul universal a lui Olos, florile lui Traian Hrisca, sculpturile Valentinei Bostina si coltul de atelier unde-si gasea refugiul si linistea Ilie Camarasan.

De fiecare in parte ma leaga amintiri duioase, dragi sufletului meu.

La Balla, sus pe deal, la casa lui, aveai impresia ca te gasesti pe alt taram. Ida Grumaz mi-a fost colega la teatru. Mircea Hrisca a fost o vreme actor la Teatrul de Papusi. Ilie Camarasan a fost si el scenograf la teatru, iar Nicu Apostol a innobilat holul teatrului cu minunata lui fresca.

Valentina Bostina, cu sufletul ei mare si cu o sensibi-litate rar intalnita, mi-a oferit o sculptura, o adevarata opera de arta, ce sta la capataiul mormantului unde-si doarme somnul de veci copilasul meu, Mugurel. Prin ea am avut placerea sa-l cunosc pe Petre Stoica, remarcabilul poet care-i era sot.

Mihai Olos mi-a fost de asemenea, unul din oamenii dragi mie dimpreuna cu Ion Iuga, poetul caruia ii facusem cunostinta cu Serghei Esenin, oferindu-i un volum al acestuia, la vremea cand termina liceul.

Eram cu totii la inceput de drum, cu totii doream sa ne realizam, doream ceva in viata noastra.

Dupa 1965, pana prin '75, toti romanii simteau ca speranta lor ar putea prinde viata, dar tot ce a urmat avea sa duca inevitabil la Decembrie 1989.

Stiu ca sunteti un impatimit dupa poetul Serghei Esenin. Cum se patrunde in universul poeziei acestui mare poet?

In general cred ca e greu de spus cum se patrunde in universul poeziei unui poet. Pentru asta ar trebui sa fii un exeget de valoare, ori eu nu sunt asa ceva.Pot insa a spune ca impatimirea dupa un poet, oricare ar fi acesta, in cazul nostru Serghei Esenin, poate duce la o patrundere in universul poeziei lui, nu ca exeget, ca analist sau estetician, ci ca simplu cititor care-si regaseste in versurile lui crampeie, trairi, din propria-i viata sau aspiratii, dorinte, visuri, din ceea ce doreste a fi viata lui. Sub acest aspect pentru mine Esenin ramane poetul care mi-a dat o confirmare ca tot ce simteam, copil de taran fiind, este adevarat, ca trairile mele isi au radacina in seva vetrei mele natale, a satului meu in care au trait parintii mei si stramosii lor. Nu este patetism in ceea ce spun.

Student fiind, prin 1953, la Biblioteca Cartea Rusa, am cerut un volum de Esenin. L-am primit doar pentru sala de lectura. Am lasat buletinul si abia peste cateva zile am restituit cartea. Aproape toti colegii care faceau atunci cunostinta cu poezia eseniana vroiau sa-l reciteasca, sa-l aiba mereu alaturi. Noua, Esenin ne dadea senzatia ca existam cu adevarat, cata vreme ne regaseam in versurile lui. Prin el, fara a spune nimic, protestam. Prin el am devenit constienti ca nu ne vom putea adapta la tot ce prefigura comunismul, asa incat, precum marele poet, nu puteam spune, cu imensul regret, decat as vrea sa fiu vanturela vremurilor noi. El nu a putut fi si, avand cel din urma curaj, acel al lasului, s-a sinucis.

Noi am rabdat o jumatate de secol, iar astazi, dupa 14 ani de la Revolutie, dorim sa avem o vanturela, care sa ne arate, nu de unde bate vantul, ci spre ce taram ne indreptam. Am insa convingerea ca niciodata romanii nu vor pluti in deriva si ca ori cat de indepartat va fi taramul, odata si odata vor ajunge la el.



Sunteti unul dintre actorii care v-ati inceput studentia la Institutul de Arta Cinema-tografica. Doresc sa punctam cateva eveni-mente deosebite legate de filmul artistic de lung si de scurt metraj. In ce filme ati fost distribuit?

Intalnirea cu un aparat de filmat in sine, fara a fi vorba de un film, este un eveniment. In clipa in care auzi zumzetul aparatului de filmat devii un alt om. In clipa aceea esti cu adevarat emotionat. In masura in care poti stapani si controla aceste emotii, poti deveni util unei productii cinematografice. Un gest, o clipire, o tresarire, aproape imperceptibile pentru ochiul normal, pot deveni hidoase pentru ochiul neiertator al aparatului de filmat .

Firescul in comportare, in gest si mimica este cheia princi-pala ce deschide usa spre o realizare artistica intr-un film.

Am avut bucuria sa fiu distribuit in cateva filme si sa stiu vazand dupa aceea pelicula cata satisfactie iti da ceea ce poti realiza intr-un film.

Prima mea colaborare cu o echipa de filmare a fost pe cand eram student. Era, de fapt, o nuvela cinematografica si se numea Popescu 10 in control, cu Marcel Anghelescu in rolul principal. Aveam o replica, trecand pe o ulita dintr-un sat, impreuna cu alti tineri. Asta se intampla prin anul 1955.

A urmat apoi un rolisor in Pintea, era o scena in genericul filmului impreuna cu Florin Piersic. Au venit apoi multe filme asa-zise utilitare, cu mici scenarii si exemplificari, legate de protectia muncii. Regizorul Mihai Bucur venea deseori la Baia Mare. Asa am filmat la Combinatul Chimic si in subteran, la Nistru si Suior, la IMUAS si pe Valea Borcutului. A fost o ucenicie care avea sa-mi fie de mare folos pentru mai tarziu, cand am fost distribuit in mai multe filme.

In Ultima frontiera a mortii, care vorbea despre ucide-rea eroilor de la Moisei de catre armata hortista, in film armata era hitlerista, am jucat pe unul din cei ucisi acolo. Distributia cuprindea actori de prima categorie ai scenei si ecranului din Romania: Emanuel Petrut, Florin Piersic, Ion Dichisianu, Mariana Mihut, Zoltan Vadasz si tanarul Vlad Radescu. Regi-zor era Virgil Calotescu.

A urmat apoi Ancheta in regia lui Constantin Vaeni. Jucam alaturi de Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, Ion Caramitru, George Motoi si altii. Filmul avea ca subiect anche-tarea unui accident de munca la Combinatul din Galati, unde au murit opt oameni.

Un film aparte a fost pentru mine Un cer senin al regizorului Andrei Blaier. Fusesem coleg de an cu Andrei Blaier. A venit la Baia Mare pentru filmari impreuna cu Geo Saizescu. Filmul era o comanda a Departamentului de Protectia Muncii din ministerul de resort. Spun un film aparte, fiindca am filmat cu Ilarion Ciobanu un mare actor al filmului romanesc si cu Violeta Andrei, de asemenea o foarte buna actrita de film.

Cu Ilarion Ciobanu m-am intalnit prin 1969 intr-un film regizat de Mircea Iva. Am filmat alaturi de Dorin Dron, Ilarion Ciobanu, Eugen Tugulea si marele si inegalabilul George Calboreanu. Maestrul tinea foarte mult la mine, asa ca l-am


invitat la noi, propunandu-i o colaborare cu teatrul baimarean pentru a interpreta Vlaicu Voda in piesa lui Alexandru Davilla. Surprins, a acceptat o intalnire cu directorul de atunci Victor Pop un jurist cu prestatii deosebite in magistratura, dar care a devenit director al teatrului nostru. Traiam in tara tuturor posibilitatilor, asa incat nu trebuie sa mire pe nimeni ca un jurist era director de teatru cata vreme un cismar conducea Romania.

Maestrul Calboreanu a venit la o convorbire cu Vicu Pop, acesta fiind anuntat de mine ca vom veni impreuna. Momentul in care marele actor a fost deosebit de emotionat, aproape s-a pierdut din cauza emotiei, a fost atunci cand in biroul directorului si-a vazut propriul bust care trona pe un piedestal, anume facut pentru asta. Este bustul din holul teatrului baimarean pe care-l vedem la fiecare spectacol. Nu stiu ce au discutat cei doi. Eu am parasit discret biroul directorului asteptandu-l pe maestru, afara. Pe drum mi-a spus: De ce te daruiesti, domnule, atat de mult?! iar peste un timp, Domnule, Sasaranule! De ce nu mi-ai spus ca ma voi intalni cu mine in biroul directorului dumitale?

Rar mi-a fost dat sa vad un mare actor, de talia lui George Calboreanu, atat de emotionat cand vede o sculptura ce-l reprezinta, oriunde s-ar gasi aceasta. Incerc sa nu mai discut ceea ce cred actorii tineri despre noi cei batrani. Indraznesc sa spun ca studentii mei stiu ce inseamna scena si valorile care au dus teatrul romanesc pe scenele din lumea intreaga, iar intalnirea mea cu maestrul George Calboreanu, ramane una din amintirile mele de capatai.

La filmarile care s-au realizat in Maramures, la Intoarcerea din iad, m-ati luat si pe mine cu dumneavoastra cateva zile, ca figurant. La plecare, pe drum, fiecare era concentrat asupra rolului, dar la intoarcere era o atmosfera incendiara, de destindere, de descatusare. Au fost cateva zile deosebite sa fiu alaturi de Maria Ploae si Remus Margineanu, de Vasile Nitulescu, Ana Ciontea, Lucia Mara, Constantin Branzea si altii. Dumneavoastra ce amintiri mai deosebite aveti de la acest film?

Nuvela Jandarmul a scriitorului Ion Agarbiceanu sta la baza scenariului de film , dupa care s-a realizat Intoarcerea din Iad. Intalnirea mea cu regizorul Nicolae Margineanu a fost un moment norocos. Mi-a incredintat un rol principal in filmul pe care l-a realizat in satele maramuresene de pe Valea Izei. Filmam impreuna cu Maria Ploae, Ana Ciontea, Lucia Mara, Remus Margineanu, Constantin Branzea, Livia Baba, Vasile Nitulescu si altii intre care si tu, ca figurant. Bucuria realizarii unei secvente de film este deosebita. Actorii de teatru raman cu niste fotografii care-i reprezinta, in anumite momente din spectacol. Actorul de film ramane in posteritate, traind pentru spectatori , chiar daca el s-a savarsit din viata.

Este adevarat ca relatia nemijlocita a actorului de teatru cu publicul, creeaza acel miraj, acea contopire nemijlocita cu spectatorul, da o semnificatie cu totul speciala actului de intru-chipare a unui personaj in timp ce actorul de film asteapta intalnirea cu publicul detasat de relatia care se creeaza intre spectator si filmul pe care acesta il vizioneaza. In oricare dintre aceste situatii actorul are un rol privilegiat fiind, de multe ori, idolul spectatorului care-l priveste si il asculta.

Intoarcerea din iad a fost poate cel mai frumos film in care am fost distribuit si, desigur, mi-a prilejuit cel mai frumos rol. Am avut bucuria, la acest film, sa vad o scena in care juca si fiica mea, Zenaida. Era o scena la un notar. Acesta era interpretat de Cornel Mititelu. Printre hartiile si dosarele care umpleau rafturile notariatului aparea o fiinta, parca din alta lume. O fetita inocenta, care crea in scena un contrast izbitor cu tot ce se intampla acolo. A fost dorinta regizorului Nicolae Margineanu de a adauga aceasta aparitie in secventa de la notar, dupa ce a vazut-o pe Zenaida. Avea pe atunci 12 ani.

Filmul Intoarcerea din iad a obtinut la Festivalul international al filmului de la Moscova, in 1983, o diploma speciala.


Cu regizorul Nicolae Margineanu m-am reintalnit dupa Revolutie. Regiza Undeva in est- film realizat dupa unul din romanele scrise de Augustin Buzura. Era in 1992. Eu interpretam un rol de mica intindere in acest film. Departarea de Bucuresti si, cred, lipsa banilor pentru productiile cinema-tografice au facut sa nu ne mai intalnim pe platourile de filmare, dar sa ramanem prieteni buni.

Dar de la filmul Tapinarii, care s-a realizat in regia lui Ion Carmazan, ce amintiti aveti?

Tapinarii a fost o experienta cu totul aparte pentru mine. O distributie cu actori deosebiti: Serban Ionescu, Remus Margineanu, Mariana Buruiana, Zoltan Vadasz, Ion Andrei, Ioana Dragan si altii. Am filmat la Piatra Neamt, in Muntii Tarcaului. Stateam si filmam in parchetul de unde tapinarii taiau copacii, ii transportau cu taful. Luam masa la cabanele forestiere din munti.

Am inceput filmarile in 17 septembrie si le-am terminat pe 12 decembrie. La realizarea unui film, un rol determinant il are ceea ce numim in mod obisnuit: echipa. De altfel, termenul denumeste o colectivitate de munca careia i se spune: echipa de filmare. Spun asta deoarece spiritul de echipa la toate filmele la care am lucrat a insemnat pentru mine prietenii, momente de daruire, de ajutor intre realizatori, de rabdare cand se faceau greseli, de mari bucurii cand filmul era terminat.

Am avut si o intamplare aparte intr-una din zilele de filmare. Dupa un spectacol la Baia Mare am mers cu trenul toata noaptea, ajungand dimineata la Comanesti, langa Bacau, de unde o masina m-a dus la Piatra Neamt. Cu aceiasi masina calatorea Ion Andrei, sosit de la Constanta, si George Apostu, marele sculptor, de la Bacau. Apostu juca si el un rol in film. Era un ger sec, ne era frig. I-am servit cu niste tuica, am baut cate un pahar, sa ne incalzim. Pe drum, George Apostu, ca sa nu ramana mai prejos, a dat niste vin, avea o damigeana cu un vin deosebit de bun, Feteasca de Cotnari.

Nu eram obisnuit sa beau, in plus aveam zi de filmare Frigul si insistentele lui George Apostu, m-au facut sa mai beau cateva pahare. Ajunsi la Piatra Neamt, am plecat imediat la Bicaz, unde filmam mai multe secvente. Toate bune, numai ca la coborarea din autobuz, aveam picioarele de plumb. Eram deosebit de vesel si nu ma prea tineau picioarele. Apostu zambea prin colturi. Regizorul, Ion Carmazan, era deosebit de sever in timpul filmarilor, neadmitand nici un fel de relaxare, in afara preocuparilor legate de ceea ce aveam de facut in cadru.

A observat si el starea mea. Nu a spus nimic. Dupa ce a fixat cadrele ce urmau sa fie filmate, a venit la mine si mi-a spus ce aveam de facut. Mai precis, trebuia sapata o groapa pentru a fi inmormantat unul din tapinari. Am ramas surprins. De ce tocmai eu? Nu putea fi luat un figurant ? Regizorul a insistat si urma sa incepem filmarea. Eram pe marginea unui parau. Eu eram pulbere. Pluteam. Remus mi-a spus dupa aceea ca am avut niste probleme cu pastravii pe care-i cainam, pentru ca oameni nemilosi ii pescuiau. Ce sa mai spun? George Apostu, care stia puterea vinului pe care mi-l daduse, radea pe infundate. Am inceput filmarea. Inarmat cu o lopata si un tarnacop am inceput sa sap groapa. Era un ger cumplit. S-au filmat primele cadre dupa care aparatul a trecut in alta parte. Regizorul mi-a cerut sa sap mai departe. Dupa vreo ora ajunsesem sa fiu in groapa vreo 25 de centimetri. Obosisem. Ma incalzisem, desi era tot atat de frig. A revenit aparatul de filmat cand eu sapasem o jumatate de metru in adancime. Eram epuizat.

Domnu' Carmazan, chiar e nevoie sa sap atat de mult?

Dar trebuie sa incapa mortu', domnu' Sasaran. Sapati inainte!

Pai nu ma ajuta nimeni?

Nu. Dumneata ai fost cel mai bun prieten al mortului. Sapa inainte!

Am sapat inainte. Eram frant. Ma trezisem de-a binelea.

S-a filmat din nou la adancimea la care ajunsesem. I-am spus regizorului ca nu mai pot sapa. Carmazan s-a uitat la mine si cu un ton dojenitor mi-a spus:

Sper sa nu moara nimeni pana maine. Nu de alta, dar n-a mai ramas nici un strop de vin!

A fost prima si ultima data cand am baut ceva inaintea unei secvente de film in care intram si eu .

Tapinarii ramane un adevarat poem inchinat padurarilor, care au regrete atunci cand trebuie sa sacrifice vieti taind podoaba muntilor nostri. Filmul a fost prezentat la New York, unde a fost rasplatit cu o mentiune.


In perioada cand eram militar in termen, intr-o cazarma nu prea romantica de la Lipova, dumneavoastra erati ocupat cu premiera spectacolului, Ancheta asupra unui tanar care nu a facut nimic de Adrian Dohotaru. Imi amintesc ca mi-ati trimis prin posta un plic mare cu caietul program al spectacolului si o invitatie pentru premiera. Pe programul spectacolului, dupa indemnul fa dracului o fapta vitejeasca sa primesti o permisie, mi-ati urat sa-ti fie bocancii usori si arma necrutatoare. Comandantii nu m-au lasat in permisie sa pot vedea premiera. Despre acest spectacol, Adrian Dohotaru spunea: candva poate mai tarziu sau mai devreme, eroul principal al acestei anchete isi va potrivi ceasul dupa acela al realitatii in asa fel incat sa-si faca din timp un aliat, nu un dusman. Ce credeti, eroul piesei de atunci si-a potrivit ceasul dupa timpul de azi?

Spectacolul cu piesa lui Adrian Dohotaru a fost un moment important al teatrului din Baia Mare . Imi pare rau ca nu ai putut veni la premiera, Gherasim Domide, deoarece elevii de atunci, intre care si fiul meu , mai mic decat tine, veneau la acest spectacol de mai multe ori. Firesc, ar trebui sa ne intrebam astazi: cum s-a intamplat asa ceva ? Se pare ca ceea ce se petrecea pe scena facea parte din viata tinerilor, din preocuparile lor, dar mai ales din momentele de rascruce la care se afla orice tanar la capatul adolescentei. Momentul potrivirii ceasului dupa acela al realitatii este momentul crucial, de viata, al oricarui tanar. Ulterior, autorul, Adrian Dohotaru, a reluat aceasta tema si in piesele Indragostitii de la 9 seara si Concurs de imprejurari. Am jucat in toate aceste piese de teatru, devenite spectacole pe scena teatrului din Baia Mare si, atat la sediu, cat si in numeroasele deplasari si turnee, tinerii, spectatorii nostri fideli, umpleau salile. In ce masura au gasit un raspuns, nu pot spune. Stiu insa ca si astazi si, probabil intotdeauna, tinerii vor cauta raspunsuri la intrebarile ce si le pun chiar si in sala de spectacole.

In masura in care teatrul ca institutie si spectacolul teatral ca modalitate de a da raspunsuri la unele intrebari ale spectatorilor, va raspunde acestor intrebari, teatrul isi va dovedi menirea pe deplin. Altfel, totul devine experiment.

In anul 1988 ati plecat la Teatrul National din Targu Mures. Primul rol pe care l-ati jucat acolo a fost Werle, mare comerciant, in piesa Rata salbatica de Henrik Ibsen in regia domnului Dan Alecsandrescu. In caietul program al spectaco-lului regizorul va prezenta pe dumneavoastra si pe actorul Radu Dobre Basarab spunand ca 'Daca viata de scena a actorului este o suma a debuturilor, atunci sa numim un nou debut momentul in care reputatii actori ai teatrului romanesc Radu Dobre Basarab si Ion Sasaran se intalnesc cu scena targumureseana. Pe cei doi actori ii prezinta si reprezina propriile biografii artistice, cuprinzand adevarate antologii ale personajului dramatic, de la filigranari la monumental, de la lacrima la hohotul de ras, de la romanesc la universal.' In acelasi caiet program al spectacolului 'Rata salbatica' dum-

neavoastra spuneati ca regizorul Dan Alecsandrescu a fost un adevarat pedagog. Cum ati colaborat cu regizorul Dan Alecsandrescu si la care din spectacolele pe care le-ati jucat?

Debutul meu la Targu Mures a fost intr-adevar cu Rata salbatica de H. Ibsen in rolul Werle. Pentru mine a fost un pas facut cu dreptul, cum se spune, toata lumea apreciind acest rol realizat de mine. Intalnirea mea cu Ibsen se datoreaza tot lui Dan Alecsandrescu, care venea la Baia Mare in 1969 si monta Nora. Mai apoi am jucat si in Hedda Gabler in regia Zoei Anghel-Stanca.

Revenind la Dan Alecsandrescu, cu el am lucrat dupa Ion Deloreanu si Petre Meglei, cele mai multe spectacole si cele mai importante roluri. De-a lungul celor peste doua decenii, colaborarea noastra a fost una colegiala, prieteneasca, intotdeauna cu respectul pentru regi-zorul care a fost si va ramane Dan Alecsandrescu. La unul din spectacole, cum am mai spus, m-a rugat sa accept sa fiu trecut pe afis ca regizor secund. Era vorba de spectacolul Un pahar cu sifon de Paul Everac. Ceva mai incolo am sa va dau amanunte. Dan Alecsandrescu era cu adevarat un regizor pedagog, ii placea aceasta ipostaza si ii facea o adevarata placere cand se ivea prilejul sa se dezlantuie spunand tot ce gandeste despre rol sau despre spectacolul intreg.

Ceva nu iesea la repetitiile noastre cu Rata salbatica. Imi facea mereu observatii si nu prea stiam ce vrea. A cerut scuze colegilor pentru cateva minute si ne-am retras in scena. Abia peste doua ore si jumatate terminam cele cateva minute iar a doua zi, dupa repetitie, fara sa intrerupa nici macar o clipa aceasta repetitie mi-a multumit spunand ca nu mai are nimic de adaugat.

Asa am ajuns la premiera. Ceva asemanator s-a intamplat si la Regina Iocasta, dar si aici colaborarea noastra a fost in folosul si spre binele spectacolului.

Dan Alecsandrescu a fost un adevarat om de teatru in toate spectacolele la care noi am colaborat si cred ca acestea au depasit cifra 10.

In asteptarea intalnirii cu publicul din Targu Mures si a spectatorului care va judeca, cum v-ati integrat in colectivul artistic targumuresean? Ati spus atunci ca 'fiecare intalnire cu publicul ma emotioneaza'. Cum il emotioneaza pe actorul Ion Sasaran fiecare intalnire cu publicul?

La Targu Mures, dupa 32 de ani petrecuti la Baia Mare, trebuia sa sustin un nou si mare examen. Intram intr-un colectiv de Teatru National. Debutam intr-o mare piesa din dramaturgia universala. Un afis cu numele Henrik Ibsen emotioneaza numai cand il citesti. Cum sa nu fi avut eu emotii cand intr-o piesa ca Rata salbatica ma intalneam cu un public nou, care nu stia mai nimic despre mine? Si nu este vorba numai de un debut , oricare ar fi acesta, ci de cei care vor mai veni sau nu sa te vada si asta in functie de cum ai reusit ca actor sa-I convingi de calitatile tale de interpret si de felul cum faci echipa cu ceilalti interpreti. Aceasta a fost si este emotia mea constanta la intalnirea cu spectatorii in fiecare spectacol.

Atunci ati declarat ca motivele care v-au determinat ca, dupa 32 de ani de teatru la Baia Mare sa veniti la Targu Mures, au fost: ' fara a-i amenda pe baimareni, motivele omului care doreste sa fie intr-un colectiv mai bun'

Adevarat ca am venit la Targu Mures pentru ca ve-neam la un teatru situat deasupra celui din Baia Mare. De asemenea probleme strict personale ma faceau sa iau aceasta hotarare: fiul meu cel mare era student in anul III la Universi-tatea de Medicina, iar fiica mea, care urma sa termine liceul, dorea sa vina la Institutul de teatru din Targu Mures. Fiul meu a terminat la Targu Mures, fetita mea a terminat facultatea de teatru la New York, iar eu am ramas in continuare credincios scenei din Targu Mures si, de doi ani incoace, ca intotdeauna, celei din Baia Mare.

In alta ordine de idei, prin 1988 incepea sa se intample cate ceva la teatrul baimarean, deoarece imediat dupa mine au plecat: Adrian Ratoi, Viorica Geanta, Dan Astilean, Radu Dimitriu, Mara Dimitriu, Stefan Mares, Cerasela Stan, Tzenka Velceva-Binder, Marius Olteanu. Prin anul 1992-1993, mai erau vreo doi actori profesionisti angajati la Baia Mare.

Cu sapte ani in urma, adica prin 1997, am avut satisfactia ca o parte dintre studentii clasei mele sa devina actori la Baia Mare. Ei se numesc : Adriana Covaci, Claudiu Pintican, Nicoleta Bolca, Petre Ghimbasan, iar mai tarziu Claudia Fortan, Sergiu Focsa, Daniel Fat, Felicia Guzman, toti de la Universitatea din Targu Mures, carora li s-au alaturat absolventi ai Institutului din Cluj si au facut sa renasca teatrul baimarean.



De la Teatrul National Targu Mures, a fost foarte aproape colabo-rarea cu invatamantul universitar teatral din Targu Mures unde ati fost lector, sef de catedra, conferentiar universitar. Mai mult, cursurile dumneavoastra de retorica si arta argumentatiei au fost ascultate si de studentii de la Facultatea de drept a Universitatii Dimitrie Cantemir Cum a fost viata universitara, cum v-ati simtit printre studenti?

Am mai vorbit despre viata universitara printre studentii de la teatru. Dintre cei de la Drept, sunt astazi multi care lucreaza in magistratura sau avocatura. Cu multi ma intalnesc si trebuie sa spun ca am avut bucuria sa-mi multumeasca pentru ce am realizat la cursurile de Retorica, pentru ca, profesand, si-au dat seama cat de necesare le erau notiunile pe care le-am discutat si analizat la cursuri si in seminarii .

Cat despre studentii mei sau de la alte clase cu care am avut cursuri de Arta vorbirii scenice sau de Istoria cinematografiei sau Istoria artei, relatiile noastre au fost prietenesti, fara un protocol rigid, mai degraba ca intre studenti de varste diferite. Am avut si o premiera nationala daca pot spune asa in invatamantul artistic din Romania.

Am fost in Ucraina, la Cernauti, de unde in urma unui examen, am selectat o clasa de romani din Bucovina de Nord care au devenit absolventi ai Universitatii de Teatru din Targu Mures si care, in prezent, sunt actori la teatrele din Oradea, Arad, Petrosani.

Oricum perioada petrecuta la catedra a fost pentru mine un examen cu viata, cu ceea ce pot face ca pedagog, asa incat dupa aceasta experienta deosebita am indraznit sa ma apropiu de ceea unii spun regie artistica eu ramanand la ceea ce spun ca se poate numi un realizator de spectacol.

Ce alte amintiri mai aveti de la Teatrul National din Targu Mures?

Targu Mures si Teatrul National de aici a devenit din 1988 a doua mea casa. Colegii m-au asimilat si, dupa primul spectacol, faceam parte din trupa. Era o noua colaborare a mea cu regizorul Dan Alecsandrescu, a doua cu o piesa de H. Ibsen, el realizand un spectacol Ibsen cu piesa Nora, intr-un moment remarcabil pe scena baimareana, in 1969. Un an mai tarziu, in 1970, prezentam acest spectacol pe scena Teatrului Contemporan din Belgrad.

La Targu Mures, rolul batranului Werle din Rata salba-tica mi-a prilejuit pe scena Nationalului un debut deosebit, spectacolul fiind, si pentru Dan Alecsandrescu, o remarcabila reusita regizorala.


Desi m-am transferat la Universitatea de Teatru, in 1991, dupa un concurs pentru ocuparea unui post de conferentiar universitar, am ramas colaborator permanent al Teatrului National, realizand peste 18 roluri in toate stagiunile de pana acum .

Daca ar fi sa vorbesc despe amintirile mele de cand lucrez la Teatrul National din Targu Mures, ar fi, de asemenea multe de spus. Am avut patru premiere nationale: Valentina de Dimitrie Roman, Regina Iocasta de Constantin Zarnescu, Arca lui Noe de Lucian Blaga si Smerita de F.Dostoevski.

In toate spectacolele acestea am avut roluri principale si indraznesc sa spun, reusite actoricesti. Spectacolele Arca lui Noe si Smerita au fost preluate si de postul national de televiziune.

La Targu Mures m-am intalnit cu toti colegii mei de generatie pe care spectatorii o numesc de aur.

La Targu Mures mi-am intemeiat un nou camin, dupa esecul avut intr-o casnicie anterioara. Aici s-a nascut Iulian, cel de-al patrulea copil al meu.

La Targu Mures insa am fost primit de o trupa de actori ce putea face cinste oricarui Teatru National din tara. Faptul ca m-au asimilat, desi veneam dintr-un alt teatru, a fost pentru mine un noroc si o bucurie, am simtit ca am o noua familie si niciodata nu voi putea spune altfel despre colegii mei din Targu Mures.

Cand m-am prezentat la concurs, Mihai Gingulescu, un remarcabil actor, m-a intrebat ce m-a determinat sa plec din Baia Mare? Am raspuns cinstit vorbind despre copiii mei, unul student la Targu Mures si altul care intentiona sa vina la Targu Mures, cat si despre faptul ca Nationalul targumuresean insemna un plus in cariera mea. Alaturi de acest raspuns exista si o fisa de creatie, care probabil a convins comisia de concurs sa ma accepte. A fost un moment deosebit pentru mine si pentru existenta mea ca actor.

Dan Alecsandrescu a fost unul din regizorii cu care am realizat spectacole deosebite in viata mea. Riguros, mai totdeauna dorind sa fie dominant in relatia cu actorul, Dan era in acelasi timp un coleg minunat. Am realizat multe spectacole impreuna, unele deosebit de importante in cariera mea, cum ar fi: Regina Iocasta, Arca lui Noe, Smerita si neuitatul spectacol cu Rata salbatica. In toate, Dan m-a ajutat prin tot ce mi-a sugerat, mi-a propus si uneori mi-a impus ce trebuie sa realizez in interpretarea unui rol. Spunea ca totul porneste de la studiul asupra rolului, de la intentia interpretului si, cateodata, l-am auzit spunand: Domnule, talentul conteaza, restul e rrrrebut!

Sigur, la Targu Mures m-am intalnit si cu alti regizori. Am avut bucuria sa imprim pentru televiziune trei spectacole deosebite cu Arca lui Noe, Smerita si o emisiune a Maestrilor cu secvente din Regina Iocasta.

Dar teatrul din Targu Mures inseamna mai presus de orice, colegii mei care m-au primit aici si care, in spectacolele pe care le-am realizat, au fost partenerii mei: Dan Glasu (in Smerita), Marinela Popescu, Ion Fiscuteanu si Aurel Stefanescu (in Rata salbatica), Nicolae Cristache (in Arca lui Noe si Azilul de noapte), Mihai Gingulescu si Cornel Popescu (in Richard al II-lea), sau Dan Radulescu, Alexandru Pavel, Elena Purea, Anca Florea (in Azilul de noapte). In egala masura ceilalti colegi au devenit si prietenii mei dincolo de scena dupa cum fostii mei studenti sunt actualii mei colegi si parteneri pe scena Nationalului din Targu Mures. Fostii mei studenti, sunt mandria mea si dovada ca munca mea la Universitatea de Teatru a dat roade.

Teatrul din Targu Mures este, alaturi de cel din Baia Mare, casa si adapostul sufletului meu si, fara nici o deosebire, aceste doua teatre m-au consacrat si mi-au dat un nume in familia actorilor din Teatrul Romanesc.

Valentin Marica facea o dedicatie deosebita unui grup de actori, unde va nominaliza si pe dumneavoastra, intr-un program de spectacol la Teatrul National din Targu Mures. El scria: 'si in aceasta seara, actorii sunt Acolo. La altarul cuvintelor. In lumea lor de lacrimi din care se nasc bucuriile; in lumea lor de surasuri din care se nasc intrebarile; in lumea lor in care ne intalnim pe noi insine.

Ne prindem de corabia lor cu amandoua mainile.

Incepe Povestea

Intotdeauna Acolo. La altarul tacerilor, al pasilor, al strigatului, al durerii, al stelelor, al mangaierii.

Poate e numai azi.

Poate e numai noapte.

Poate sunt numai maini; poate e numai o inima, ca o pasare. Insa, Acolo, mereu vine omul sa-l vada pe OM; sa-i arate omului raza de soare si chiar sa i-o dea ca semn de noroc.' Va mai amintiti de Valentin Marica, de dedicatie?

Valentin Marica este un prieten al meu. L-am gasit in Targu Mures, secretar literar la National, apoi a trecut la Studioul Regional de Radio. Fiind sef de catedra, l-am invitat sa tina cursuri de Istoria Teatrului la Universitatea de Teatru. I-am citit si pretuit volumele de versuri si am ramas prieteni.

Consideratiile lui despre actor si ce reprezinta actorul prin talentul sau in viata oamenilor ne flateaza si ne da, in plus, sentimentul ca daruirea noastra emotioneaza si da clipe de trairi estetice tuturor celor ce ne privesc si vin in sala de spectacol pregatiti pentru aceste trairi sufletesti.



La Targu-Mures  v-ati implicat mult si in activitatea didactica. Cum se vede teatrul de la catedra  dupa multi, foarte multi ani de activitate pe scena?

Catedra profesorului de Arta Dramatica nu este si nu poate fi departe de scena teatrului propriu-zis. Scoala, la orice nivel si-ar desfasura activitatea, nu face altceva decat sa pregateasca elevul sau studentul pentru a deveni un om util societatii in care traieste, indiferent de profesia ce si-a ales-o. Scoala de teatru, insa, difera oarecum de majoritatea scolilor. Scoala de teatru, ca si cea de muzica, de pictura, de sport sau dans, isi selecteaza candidatii facand o alegere a celor dotati, pentru ca ulterior acestia sa invete alfabetul profesiei alese. Nu poti citi si nu poti scrie daca nu cunosti alfabetul. Iar acest alfabet nu-l poti invata decat de la un profesionist, in cazul teatrului de la un actor sau regizor, care nu este rupt de activitatea institutiei teatrale, ci se gaseste implicat in ea, existand ca artist in colectivitatea artistica ce creeaza spectacole. Restul e paleativ.

Aceasta a fost convingerea mea cand am acceptat propunerea rectorului Universitatii de Teatru din Targu Mures profesorul universitar si regizorul Calin Florian de a ma prezenta la concurs pentru ocuparea unui post de conferentiar universitar. In tot timpul celor 10 ani la catedra nu am intrerupt nici o clipa activitatea in teatru, jucand in acest rastimp peste 20 de roluri, la Targu Mures, la Baia Mare, la Cluj si la Studioul Universitatii.

Nu m-as fi angajat daca ar fi trebuit sa renunt la activitatea scenica, asa incat perioada mea de activitate didactica nu numai ca nu m-a indepartat de scena, ci m-a apropiat si mai mult prin insasi activitatea de pedagog, devenind uneori exemplu de colaborare si interdependenta intre studenti si colectivul artistic profesionist ce realizeaza un spectacol.

Pentru mine a fost o perioada unica. Am avut satisfactia sa redevin student, sa am preocuparile, bucuriile si necazurile celor ce-mi erau studenti, astazi cand au devenit colegii mei, pe scena ma incearca un sentiment de mandrie, de satisfactie, pentru ceea ce am reusit sa facem impreuna.

In stagiunea teatrala 1990-1991, doamna conferentiar universitar Adriana Pitesteanu a pus in scena la Teatrul National Targu Mures, spectacolul 'Tache, Ianke si Cadar de Victor Ion Popa. Din distributie faceati parte dumneavoastra (in rolul lui Cadar) si Gavriil Pinte (in rolul lui Itic). In stagiunea trecuta (2002-2003) si in aceasta (2003-2004) sunteti amandoi implicati in regia unor spectacole la Teatrul Municipal din Baia Mare. Cum se impaca cele doua generatii de artisti? Aveti viziuni diferite asupra spectacolului sau nu?



L-am cunoscut pe Gavril Pinte pe cand era elev la unul din liceele din Baia Mare, la actualul Mihai Eminescu, daca nu ma insel. A venit la mine, la Scoala Populara de Arta, spunandu-mi ca ar vrea sa dea admitere la Institutul de Teatru. I-am ascultat repertoriul si mi-am spus cateva pareri. Simteam ca are talent, ca doreste cu ardoare sa devina actor. Cunoscandu-ne mai bine, am constatat influenta buna exercitata asupra lui de un remarcabil profesor de literatura Augustin Botis. Coincidenta a facut ca, la Baia Mare, sa fie in acest timp invitat ca regizor actorul Constantin Codrescu, sef de catedra la Institutul de Teatru Targu Mures. I-am vorbit de dorinta lui Gavriil Pinte. Sigur ca, determinant, a fost talentul si prestatia lui la examenul de admitere .

Ulterior ne-am intalnit la Teatrul de Nord din Satu Mare, unde el fusese repartizat. Era inceputul lui si in a-si concretiza o mai mare dorinta: aceea de a regiza, de a pune in scena spectacole. A inceput la Satu Mare cu un Molire, pe scena Studioului

Plecand la Targu Mures, ne-am reintalnit, eu fiind la National, el proaspat asistent universitar. Am devenit colegi de scena in Take, Ianke si Cadar, pe scena Nationalului targumuresean. Facea un rol de success, un rol generos din scriere si interpretat cu aplomb de Gavriil Pinte.

Transferandu-ma la Institutul de Teatru, am devenit colegi de munca dar ulterior Gavriil Pinte s-a mutat la Universi-tatea de Arta Teatrala si Film Bucuresti devenind, in acelasi timp si student al Facultatii de Regie.

Sigur ca ne-am intalnit periodic, ramanand si astazi in relatii prietenesti.

Pe scena baimareana ne-am intalnit ca realizatori ai unor spectacole. E foarte greu sa spui ca doua generatii de artisti nu se pot impaca sau ceva de genul acesta. Generatiile intre ele nu pot decat sa se completeze, sa se intregeasca, sa ramana in cerintele fundamentale ale artei spectacolului; sluji-torii acelui unic scop acela de a educa estetic acela de a se adresa sufletului omenesc prin mijloace diferite dar, repet, slujind aceluiasi scop, aceluiasi ideal.

Indiferent daca un spectacol se cere, sau se spune, sau se pretinde a fi experiment , daca el nu raspunde necesitatii de a naste intrebari si raspunsuri in mintea spectatorului, de ai transmite sentimente, acest spectacol nu se poate numi spectacol, ci altceva. Sanctiunea vine imediat. Si nu din partea cuiva ci din partea celor pentru care noi realizam spectacole si pentru care existam:spectatorii. In definitiv, pentru cine reali-zam spectacole? Nu cred ca cineva poate spune: nu-mi pasa! Cine spune asa va avea intotdeauna sala goala si va avea mai putina dreptate sa vorbeasca de ingratitudinea spectatorului.

Nu putem exista ca artisti in afara spectatorilor, in afara efortului de a diminua o parte din cheltuielile care se fac intretinand o institutie teatrala altfel institutia teatrala nu-si gaseste logica existentei sale in viata oamenilor.

Au existat mari experimente in decursul desfasurarii actului artistic teatral. Sa ne amintim de Andrei Serban si experimentul Trilogiei antice. Mai precis, ceea ce remarca-bilul regizor propunea inaintea schimbarii din 22 decembrie 1989 pe scena unui mic teatru din New York. A facut acelasi lucru pe scena Nationalului bucurestean, fiind in aceeasi perioada chiar directorul Nationalului. Ce s-a ales din celebrul experiment? Cine-l continua? A facut apoi un spectacol cu surle si fanfare (nu numai in orchestra), cu Oedip a lui George Enescu si nu oricum, ci cheltuind multe milioane de lei. Iar astazi, in cadrul aceluiasi festival grandios ce ne aminteste de genialul compozitor, sa asistam la un alt spectacol, desigur, cu cheltuielile de rigoare.

Unde este experimentul care se dorea a fi clasic?!

Marele regizor Purcarete revolutiona prin experiment sau printr-o noua viziune aceeasi comoara a tragicilor antici: Eschil, Sofocle, Euripide. S-au primit premii meritate, s-au facut turnee pe meridianele lumii, dar Nationalul din Craiova merge mai departe. Si din nou ma intreb cine continua marea inovatie, marele experiment?

As vrea sa vad un actor de comedie care sa faca un gest in plus decat a facut unicul Charlie Chaplin. Atunci lumea va spune ca s-a nascut un nou geniu al artei actoricesti. Dar nici un actor nu a trecut pe langa genialul talent fara a invata ceva. Aceasta este inovatia, acesta este adevaratul experiment.

Cat priveste teatrul, exista unul care se numeste Experiment, altul Act, altul Foarte mic si multe studiouri care se numesc in fel si chip. Acesta este un lucru deosebit, unde intr-adevar se incearca modalitati noi de expresie in arta spectacolului, dar de aici pana la a motiva un experiment prin care actorii citind niste biletele la sfarsitul spectacolului, in care explica cum au facut sau au vrut sa faca , este o cale destul de lunga.

Sigur ca ceea ce spun este o parere, dar mi-am format aceasta parere trecand prin tot ce s-a experimentat in ultimii cincizeci de ani in teatrul romanesc.

Ati avut calitatea de dascal multi ani. Fie ca ati fost la scoala populara de arta, la liceul pedagogic sau in amfiteatrele universitare. Daca in scoala v-ati intalnit cu posibile viitoare talente, la universitate studentii sunt viitorii actori, viitorii colegi ai dascalilor-actori. Ce relatii se stabilesc intre dascali si studenti?

Si tu esti cadru didactic la universitate. La tine cum e?

Prima mea specializare este ingineria. Nu sunt artist. La facultatea de inginerie, la electrotehnica prinzi viata in formule. Intensitatea, tensiunea si alte marimi ale curentului electric au formule consacrate de ani de zile. Nu poti schimba formula curentului electric. Formula de interpretare a unui rol si-o imagineaza diferit fiecare student, fiecare actor, fiecare regizor. Nu-i asa?

Gherasim Domide, trebuie sa-ti spun ca, la fel ca tine si eu sunt inginer. In sprijinul afirmatiei mele vine marele Maxim Gorki care spunea: Actorul este inginerul sufletului omenesc. Aici convorbirea noastra ar putea fi incheiata pentru ca, spre deosebire de o formula matematica definitiv consa-crata cum ar fi ax+bx+c=o ceea ce spunea Gorki poate fi discutat. Cutele sufletului omenesc sunt nenumarate, in timp ce formula matematica este una de neclintit. Inginerul lucreaza cu ea fara a putea scadea sau adauga nimic. Inginerul sufletului omenesc, actorul, isi foloseste modulatiile sufletului sau incercand sa patrunda in formula sufletului celor ce-l privesc si asculta, mai precis in sufletul spectatorilor. Iata diferenta dintre noi. Exista insa si interdependenta dintre noi. Nu am auzit sa fi existat vreun inginer care sa nu fi avut suflet, dupa cum nu am intalnit un actor care sa nu se fi socotit inginer al sufletului omenesc, chiar daca nu stia ca aceasta ecuatie ii apartine lui Gorki.

Cat priveste formula de interpretare a unui rol, aceasta exista. Exista personalitatea interpretului pe care-l interpre-teaza si exista, din pacate, personalitatea personajului care o depaseste pe cea a interpretului. Iata, deci, ca relatia interpret-personaj ar putea fi exprimata printr-o ecuatie. Problema e foarte simplu de rezolvat. Fara talent nu ai ce cauta in scena, dupa cum nu poti rezolva o ecuatie daca nu ai cunostinte matematice.

Secolul al XXI-lea este tot mai agitat si mai stresant. Oare cat va mai conta teatrul, cultura vie in educatia acestui secol? In ultimul rol pe care l-ati jucat in aceasta vara in ambianta cetatii din Targu Mures si pe care eu l-am putut vedea la Baia Mare, in timp real prin intermediul internetului, un fragment suna asa: gandul inseamna pierdere de vreme! Scoala s-a scurtat, disciplina s-a imblanzit, s-a renuntat la filozofie, istorie Conteaza viata imediata De ce sa mai inveti si altceva in afara de a apasa butoane: clic, clic. Ofera oamenilor concursuri la care pot castiga. Indoapa-i cu date inofensive, umple-i cu fapte pana la refuz, sa se simta sufocati si totodata sclipitori. Si atunci vor avea impresia ca gandesc, vor avea senzatia de miscare fara a se clinti din loc. Nu le oferi nimic ca filosofia sau sociologia ca sa faca legatura intre lucruri. Cat de adevarate sunt aceste afirmatii? Au nevoie oamenii acestui secol de teatru, de cartea tiparita, de scrisori scrise cu mana tremuranda de emotie sau au nevoie doar de concursuri si de internet?

- Am convingerea ca teatrul va exista atata timp cat vor exista oameni pe pamant sau pe alte planete. Despre secolul acesta in care traim s-a spus ca va fi ori religios ori nu va fi deloc. Mi-e teama de prea multe soboruri de preoti. Uneori, ca intr-o piesa din teatrul absurdului, asta imi aduce aminte de cursurile de partid, tinute intr-o epoca trecuta.

Credinta e in noi, in minunea pe care a faurit-o Dumnezeu, in Om. Acesta este tot ce poate fi mai deplin in univers, tocmai pentru ca este creatia Celui Atotputernic. Orice plus, intr-un echilibru, face balanta sa se incline spre abis, spre prabusire, ori numai de asa ceva nu este nevoie.

Rolul interpretat de mine in vara anului 2003 este intr-un scenariu creat de Liviu Pancu, dupa cartea lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451. Putina lume stie ca, pe scara Fahrenheit cifra 451, inseamna gradul de topire a hartiei. Ei bine, spectacolul F451 punea in discutie hoarda celor care au ars in piata publica valorile umanitatii, valori consemnate in carti. Personajul meu spune : Fiecare carte reprezinta un om. Poate ca unui om i-a trebuit o viata pentru a-si incredinta gandurile sale hartiei, cunostintele sale despre om, despre viata inconjuratoare. Superba cugetare si criminala actiune a celor ce ard cartile.De fapt, acestia ard umanitatea.

A fost o intalnire superba cu publicul, in cetatea medievala din Targu Mures, unde timp de cinci seri, de la ora 22 pana dupa miezul noptii, sute de spectatori au asistat la spectacol coplesiti de ceea ce vedeau si ascultau, intr-un spatiu deschis in care uneori erau participanti la actiunea scenariului nostru teatral.

In acelasi timp se punea in discutie si ceea ce cuprinde intrebarea pusa mie despre tehnica secolului in care traim. Nu se mai poate trai in afara a tot ce a cucerit tehnica. Tot ce ne inconjoara e tehnica si, din nefericire, ne ramane foarte putin timp si pentru sufletul nostru. Tehnica, deci butoane pe care apasam si primim tot ceea ce dorim. Tehnica, televizorul, m-a facut partas la primul pas facut de om pe Luna. Un pas mic pentru om, dar unul imens pentru omenire, spunea astro-nomul pamantean devenit selenar. Am convingerea insa ca, un moment, o clipa, in viata dusa pe Luna s-a gandit la cei dragi. Am convingerea ca o coarda a simfoniei sufletului a vibrat pentru un gand pamantean de care omul lunatic nu s-a putut desprinde nici in acele clipe.

Si mai cred ca atunci cand tragedia altor temerari, care se avantau spre stele in 2003, s-a produs, acestia au trecut in nefiinta cu imaginile pamantene ale celor dragi. Prin urmare, cred, de asemenea, in nemurirea cuvantului scris ramas in paginile cartilor, cred in tot ceea ce sufletul omenesc plas-muieste dincolo sau in acelasi timp cu tot ceea ce mintea omului creeaza pentru om si pentru ocrotirea omului.

Cum se pregateste actorul Ion Sasaran inaintea unui spectacol?

Pregatirea actorului dinaintea unui spectacol este diferita de cea a omului obisnuit care se duce la munca.Sunt unele diferente. In primul caz, al omului obisnuit ca sa spun asa exista niste automatisme de rutina, in timp ce, in al doilea caz, ai obligatia ca de la o zi sau seara la alta, sa faci altceva. Intr-un fel te pregatesti sa intri in scena jucand Revizorul lui Gogol sau Hamlet si intr-alt fel jucand Ion, dupa Liviu Rebreanu, Moara cu noroc sau Hagi Tudose.

O pregatire sufleteasca, mai precis psihologica, a actorului inaintea unui spectacol este nu numai o obligatie profesionala, ci si o necesitate, din care rezulta prestatia pe scena a actorului interpret. Iata de ce apare ca o necesitate si este in practica profesionala a actorului, prezenta cu un ceas inainte de inceperea spectacolului in aceasta perioada se intra in pielea personajului, in timp ce actorul se imbraca, in timp ce-si face machiajul, in timp ce-si repeta anumite replici sau scene din spectacol, el incearca sa devina personajul pe care-l vor vedea si auzi spectatorii.

Un actor nu poate avea o zi proasta, cum se spune. Un actor nu are voie sa greseasca, deoarece spectatorul nu va veni inca o data sa-l vada intr-o zi buna. Asta se poate si se intampla la fotbal, unde spectatorul din tribuna trece foarte usor de la urale, de la aplauze, la urlete si huiduieli, in functie de ziua cea buna a fotbalistului.

Nu m-am intrebat niciodata cum reactioneaza in adancul sufletului sau spectatorul. Mi-a fost frica sa ma gandesc. Imi vin in minte versurile marelui sonetist Mihail Codreanu:

Mi-e inima un saltimbanc grotesc

Cum intalnesti adeseori prin iarmaroace.

El vrea nu vrea e nevoit sa joace

Pentru placerea celor ce-l privesc.

Actorul trebuie sa uite de necazurile, de greutatile, de bucuriile chiar, ale vietii sale personale atunci cand intra in teatru. Este fantastic de greu, dar nu imposibil. Altfel, totul este o minciuna, o prefacatorie, iar spectatorul nu iarta niciodata.

Teatrul este o mare dragoste, o imensa dragoste si daruire. Nu poti iubi mintind. Cel de alaturi va simti lucrul acesta, chiar daca nu va spune nimic.

A intarziat actorul Ion Sasaran la vreun spectacol?

A fi intarziat la un spectacol sau a lipsi, e o problema foarte serioasa. Practic, nu ai voie sa intarzii. Regulamentele de serviciu nu permit asa ceva. Dar se mai intampla, nu pentru ca actorii ar fi si ei oameni obisnuiti, ci pentru ca si actorii gresesc si, desigur, suporta consecintele.

Nu am auzit niciodata ca un tren ar fi plecat la ora 6.10, cand acesta avea plecarea anuntata pentru ora 6.00 din cauza unor calatorii veniti cu intarziere.

Cum se poate, deci, ca o sala plina cu spectatori sa astepte inceperea spectacolului pentru ca un actor a intarziat? Asa ceva nu e permis.

Se spune ca la Comedia Franceza, intr-o seara spec-tatorii veniti la unul dintre spectacole au vazut arborat doliul. Surprinsi, acestia au intrebat ce s-a intamplat, cine murise? Directorul a dat explicatii, anuntand numele celui disparut. Spectacolul s-a suspendat. Dupa cateva minute de la ora la care trebuia sa inceapa spectacolul, a venit si actorul intarziat. Contrariat, acesta a mers la director care i-a spus sec: Am crezut ca ai murit, din moment ce nu ai venit la ora anuntata pentru inceperea spectacolului. Iata de ce am arborat doliul. Comentariile sunt de prisos .

Dar, cum spuneam se mai intampla.

Jucam o piesa a lui Pavel Bellu, Muntele cu 77 de inimi, in care era vorba de Razboiul pentru Independenta din 1877. Interpretam un personaj care intra in scena pe ultimile zece pagini din text din care cinci erau un monolog al acestui personaj, despre ceea ce a fost la Plevna. E vorba despre celebrul maior Moise Groza, erou al Razboiului pentru Inde-pendenta.

Intr-o seara, primesc un telefon de la regizorul tehnic, care ma intreaba de ce nu sunt la teatru intrucat a inceput deja partea a II-a a spectacolului. Eram acasa cu regizorul Bogdan Berciu pe care-l invitasem la masa si tocmai ne cinsteam cu niste pahare cu vin. Am inlemnit. Nu mai stiu cum am ajuns la teatru si nu mai stiu cum m-am imbracat, am intrat in scena exact la momentul in care trebuia sa-mi spun replica celebra de altfel: Sosesc de la Plevna. Vasile Constantinescu a icnit si mi-a soptit un ihiii cu foarte multe subantelesuri A doua zi, cu aceleasi subintelesuri, profesorul dr. Achim Valeriu unul dintre vremelnicii directori ai teatrului, m-a intrebat: Cum a fost spectacolul de aseara? Ai avut vreo problema?. Am raspuns senin: Nici una desi ca orice director, domnul Achim stia totul. Nu am fost pedepsit cu toate ca meritam.

Trebuie sa mai spun un lucru: un regizor tehnic, nu are voie, prin obligatie de serviciu, sa inceapa un spectacol fara a se asigura ca toti actorii sunt prezenti chiar daca unul apare la sfarsitul spectacolului. Ori, un telefon dat la inceputul specta-colului ma scutea de intamplarea aceasta neplacuta ce putea avea urmari, pentru mine mai ales. Cu toate acestea, regizorul tehnic de atunci, Jeni Jurca, ramane in amintirea mea o colega si o prietena draga.


Cum leaga si dezleaga actorul Ion Sasaran vraja?

Ca sa legi sau sa dezlegi o vraja trebuie sa fii vrajitor. Asa ca depinde la ce vraja te referi. Sigur ca actorul este un magician. Sigur ca daruirea lui, puterea lui de reprezentare a unor caractere dramatice, sensibilitatea si emotivitatea ce o poate transmite spectatorilor, fac dintr-un actor un adevarat vrajitor. Actorul este un Histrion. Talentul sau il pune in situatia de a intruchipa caractere diferite si fiecare din aceste caractere au formule magice la care recurge vrajitorul actor.

Cand se dezleaga vraja? La asta ar putea raspunde spectatorul. Pentru actor, vraja nu se dezleaga si nu se destrama niciodata. Am momente dupa aproape 40 de ani, cand traiesc cu aceeasi intensitate amintindu-mi momente din anumite spectacole fara a mai folosi formule magice, deoare-ce impactul afectiv asupra psihicului meu in urma interpretarii unui rol a fost atat de puternic, incat acesta persista si astazi. Deci, pentru mine vraja nu se rupe niciodata.

Cum intra actorul Ion Sasaran in teatru la saptezeci de ani?

Se spune (si la cei saptezeci de ani ai mei pot intari ca este adevarat faptul) ca un actor nu are varsta. Un actor moare cand nu mai traieste in scena si, chiar mort fiind, el traieste mai departe prin ceea ce a creat si a lasat in urma lui.

Parafrazand ceea ce se spune prin Cine nu a sadit un pom, nu a cladit o casa nu a crescut un copil, nu stie ca a trait, indraznesc sa spun ca actorul care nu a starnit un zambet, nu a inlacrimat ochii celor care l-au privit si nu a starnit un sentiment celor care au venit la spectacolele lui, a trecut degeaba prin scena.

La cei saptezeci de ani ai mei raman senin si intru in teatru si in scena precum preotul care intra in altar pentru slujirea Sfintei Liturghii.

As dori sa mai spun ceva fara a fi un raspuns neaparat la o intrebare. Serghei Esenin spune asa:

Noapte buna!

Tuturor, noapte buna!.

Eu sunt tot cel care-am fost.

Aceeasi mi-e inima..

Nu stiu daca este neaparat un ramas bun, desi o incheiere a convorbirilor noastre ar putea avea din parte-mi un ramas bun.

Esenin termina o poezie prin a spune ca ar dori sa fie indreptar, o vanturela a vremurilor noi. Eu ma socot un soldat pe un front pe care nu-l cunosc, pe cel de astazi, desi stiu ca este al vremurilor noi.

Viata mea intreaga, tot ce-am daruit oamenilor prin munca mea ramane, daca nu un indreptar pentru ei, cel putin o

clipa de emotie care le va aminti ca in acea clipa am fost impreuna.

Restul e tacere!








Dan Glasu si Ion Sasaran in Azilul de noapte


ADDENDA





1. ABSOLVENTII INSTITUTULIU DE ARTA TEATRALA SI CINEMATOGRAFICA BUCURESTI

din anul 1956


Albulescu Iorgu Mircea

Arghezi Mitzura

Arnautoiu Valeriu

Bancila Sanda

Buleandra Ion

Buref Flavia

Cimbru Victor Odillo

Constantinescu Mihai

Cozorici Gheorghe

Cremeniuc Stelian

Dobre Victoria

Enache Nicolae Praida

Ferra Gheorghe

Floca Nicolae

George Constantin

Hauca Igor

Laza Eugenia

Matei Valeria

Nica Elena

Niciu Ion

Olteanu Draga

Pellea Amza

Popovici Silvia

Puican Dan

Rautchi Constatin

Rebengiuc Victor

Reus Emil

Rucareanu Dumitru

Sasaran Ion

Stanculescu Silviu

Stoicescu Mihai

Toma Sanda

Todoran Eugen

Veresti Anca


2. ROLURI INTERPRETATE

DE ACTORUL ION SASARAN

1.          Academia de Teatru si Film (A.T.F.), 1955, rolul Clesci in Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia artistica Ion Cojar

2.          A.T.F., 1955, rolul Marinarul batran in Tragedia optimista de Vsevolod Visnevski, regia artistica Vlad Mugur

3.          A.T.F., 1956, rolul Un alguazil in Don Gil de ciorap verde de Tirso de Molina, regia artistica Cristian Mihalache

4.          A.T.F., 1956, rolul Cristea in Furtuna in munti de Sut Andras, regia artistica Adam Kovacs

5.          Teatrul dramatic Baia Mare, 1956, rolul Marinarul Ceaikin in Clubul capitanilor celebri de V.Kreps si K.Mint, regia artistica Petre Meglei

6.          Teatrul dramatic Baia Mare, 1957, rolul Secretarul comitetului de partid in Platon Krecet de A.Korneiciuk, regia artistica Petre Meglei

7.          Teatrul dramatic Baia Mare, 1957, rolul Alexandru in Mormolocul de C.Sincu si V.Nitulescu, regia artistica Gheorghe Cheta

8.          Teatrul dramatic Baia Mare, 1957, rolul Andrei in Intoarcerea lui Cristofor Columb de Ludovic Bruckstein, regia artistica Petre Meglei

9.          Teatrul dramatic Baia Mare, 1958, rolul Jan Flemming in Institutorii de Otto Ernst, regia artistica Stefan Iordanescu

10.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1958, rolul Martin in Minerii de Mihail Davidoglu, regia artistica Stefan Iordanescu

11.       Teatrul dramatic Baia Mare,1958, rolul Stepan in O chestiune personala de Alexandru Stein, regia artistica Petre Meglei

12.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1959, rolul Matei in Zburati pescarusilor de Vasile Iosif, regia artistica Ion Deloreanu

13.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1959, rolul Grisa Neznamov in Vinovati fara vina de A.N.Ostrovski, regia artistica Ion Deloreanu

14.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1959, rolul Inginerul Sava in Partea leului de Constantin Teodoru, regia artistica Petre Meglei

15.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1959, rolul Montserrat in Montserrat de Emmanuel Robls, regia artistica Gyrgy Harag

16.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1959, rolul Alexei in Intr-un ceas bun de Victor Rozov, regia artistica Petre Meglei

17.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1959, rolul Sublocotenent Panoiu in Ecaterina Teodoroiu de N.Tautu, regia artistica Ion Deloreanu

18.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1959, rolul Luca in Domnisoara Nastasia de G.M.Zamfirescu, regia artistica Ion Deloreanu

19.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1960, rolul Al doilea medic in Peripetiile bravului soldat Svejk de Iaroslav Hasek, regia artistica Gyrgy Harag

20.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1960, rolul Radu Voinea in Scrisori de dragoste de Virgil Stoenescu, regia artistica Petre Meglei

21.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1960, rolul Andrei in Vlaicu si feciorii lui de Lucia Demetrius, regia artistica Ion Deloreanu

22.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1960, rolul Evgheni in Vassa Jeleznova de Maxim Gorki, regia artistica Petre Meglei

23.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1961, rolul Banu Mares in Secunda 58 de Dorel Dorian, regia artistica Ion Deloreanu

24.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1961, rolul Marian in Liturghia de la miezul noptii de Peter Karvas, regia artistica Geta Vlad

25.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1961, rolul Mart Tuisc in Fiul ratacitor de Egon Ranet, regia artistica Ion Deloreanu

26.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1961, rolul Petru Rares in Apus de soare de Barbu St.Delavrancea, regia artistica Ion Sahighian

27.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1962, rolul Zaris in Antigona si ceilalti de Peter Karvas, regia artistica Petre Meglei

28.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1962, rolul Serioja in Cred in tine de V.Korostilov, regia artistica Jean Stopler

29.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1962, rolul Tehnoredactorul in Generalul si nebunul de Angel Vaghenstein, regia artistica Petre Meglei

30.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1962, rolul Lisandru in Indrazneala de Gheorghe Vlad, regia artistica Mihai Radoslavescu

31.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1962, rolul Lt. Dan Olteanu in Oameni si umbre de Stefan Berciu, regia artistica Petre Meglei

32.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1963, rolul Boris in Bulevardul Leningradului de Isidor Stock, regia artistica Petre Meglei

33.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1963, rolul Dan Plesa in Citadela sfaramata de Horia Lovinescu, regia artistica Petre Mihail

34.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1963, rolul Valorin in Se cauta un vinovat de Marcel Ayme, regia artistica Marius Popescu

35.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1964, rolul Urlea in Ferestre deschise de Paul Everac, regia artistica Ion Olteanu

36.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1964, rolul Mercutio in Romeo si Julieta de W.Shakespeare, regia artistica Marius Popescu

37.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1964, rolul Dl. Hardacre in Scandaloasa legatura dintre dl Ketle si dna Moon de J.B. Priestley, regia artistica Mihai Radoslavescu

38.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1964, rolul Horatiu in Seful sectorului suflete de Al.Mirodan, regia artistica Petre Meglei

39.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1965, rolul Radu Azoitei in Padurea fara copaci de Valentin Munteanu, regia artistica Marius Popescu

40.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1965, rolul Medicul in Vizitabatranei doamne de Fr.Drrenmatt, regia artistica Miron Niculescu

41.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1965, rolul Toth in Ziaristii de Al.Mirodan, regia artistica Marius Popescu

42.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1966, rolul Titus Noaptes in Insula spionilor de Stefan Berciu, regia artistica Stefan Farkas

43.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1967, rolul Tkacenko in Lupta cu umbra de Valerii Tur, regia artistica Petre Meglei

44.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1967, rolul Fred in Lizzie Mac Kay de J.P.Sartre, regia artistica Stefan Farkas

45.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1967, rolul Colonelul in Neincredere in foisor de Nelu Ionescu, regia artistica Petre Meglei

46.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1967, rolul Closca in Procesul Horia de Al.Voitin, regia artistica Marius Popescu

47.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1968, rolul Sublocotenent Panoiu in Ecaterina Teodoroiu de N.Tautu, regia artistica Ion Deloreanu

48.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1968, rolul Galus in Fantana Blanduziei de Vasile Alecsandri, regia artistica Petre Meglei

49.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1968, rolul Harap alb in Harap alb de Ion Creanga, regia artistica Petre Meglei

50.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1968, rolul Tomy in Pete in soare de Leopold Lahola, regia artistica Dan Alecsandrescu

51.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1969, rolul Fabiom in Cainele gradinarului de Lope de Vega, regia artistica Petru Mihail

52.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1969, rolul Paddy O'Dowd in Fire de poet de Eugene ONeill, regia artistica Gyorgy Harag

53.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1969, rolul Amias, paznicul Mariei Stuart in Maria Stuart de Fr.Schiller, regia artistica Ion Deloreanu

54.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1969, rolul Krogstad in Nora de H.Ibsen, regia artistica Dan Alecsandrescu

55.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1969, rolul Piotrovski in Razvan si Vidra de B.P.Hasdeu, regia artistica Dan Alecsandrescu

56.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1970, rolul Igor in Aventura pariziana de Barillet si Gredy, regia artistica Marius Popescu

57.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1970, rolul Mac Karthy in Clipe de viata de William Saroyan, regia artistica Liviu Ciulei

58.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1970, rolul Ducele de Alba in Don Carlos de Fr.Schiller, regia artistica Marius Popescu

59.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1970, rolul Ion, fiul Glanetasului in Ion de Mihail Sorbul dupa L.Rebreanu, regia artistica Petre Sava Baleanu

60.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1971, rolul Judecatorul de instructie in Cadavrul viu de L.N.Tolstoi , regia artistica Ion Deloreanu

61.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1971, rolul Gheorghe Mocanu in Steaua polara de Sergiu Farcasan, regia artistica Petru Mihail

62.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1972, rolul Avocatul N.Blaremberg in Adio, Majestate de Al.Voitin, regia artistica Petre Popescu

63.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1972, rolul Lar Brad in Avram Iancu de Pavel Bellu, regia artistica Marius Popescu

64.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1972, rolul Clesci in Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia artistica Otto Rappaport

65.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1972, rolul Truta in Comedie cu olteni de Gheorghe Vlad, regia artistica Marius Popescu

66.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1973, rolul Tiganul in Pentru cine bat clopotele de E.Hemingway , regia artistica Petru Mihail

67.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1973, rolul Sendrea, parcalab la Siret in Steaua Zimbrului de Valeriu Anania, regia artistica Marius Popescu

68.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1973, rolul Take in Take, Ianke si Cadar de V.I.Popa, regia artistica Otto Rappaport

69.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1974, rolul Ion in Acesti ingeri tristi de D.R.Popescu, regia artistica Petru Mihail

70.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1974, rolul Pascu in Domnisoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, regia artistica Ion Deloreanu

71.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1974, rolul Vasile Olariu in Puterea si adevarul de Titus Popovici, regia artistica Ion Deloreanu

72.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1974, rolul Steve in Un tramvai numit dorinta de T.Williams, regia artistica Ion Deloreanu

73.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1975, rolul Gheorghe Nistor in Comoara din deal de Corneliu Marcu Leoneanu, regia artistica Ion Deloreanu

74.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1975, rolul Erzi in Coruptie la palatul de justitie de Ugo Betti, regia artistica Marius Popescu

75.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1975, rolul Dragomir in Napasta de I.L.Caragiale, regia artistica Adrian Lupu

76.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1976, rolul Unchiul Ben in Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, regia artistica Adrian Lupu

77.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1976, rolul Barbu in Uneori liliacul infloreste si toamna de Tudor Popescu, regia artistica Ion Deloreanu

78.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1977, rolul James Tyrone in Luna dezmostenitilor de Eugen O'Neill, regia artistica Ion Deloreanu

79.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1977, rolul Ursu in Moartea lui Vlad Tepes de Dan Tarchila, regia artistica Bogdan Berciu

80.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1977, rolul Moise Groza in Muntele cu 77 de inimi de Pavel Bellu, regia artistica Petre Popescu

81.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1978, rolul X.X. in Emigrantii de Slavomir Mrozek, regia artistica Vasile Constantinescu

82.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1978, rolul Vasile Lucaciu in Vasile Lucaciu de Dan Tarchila, regia artistica Ioan Ieremia

83.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1979, rolul Vasile Mirea in A cincea lebada de Paul Everac, regia artistica Dan Stoica

84.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1979, rolul Eilert Lovborg in Hedda Gabler de Henryk Ibsen regia artistica Zoe Anghel

85.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1979, rolul Lucius Metellus in Ramas bun, soare-apune de Al.Popescu, regia artistica Ion Deloreanu

86.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1980, rolul Reporterul in Ancheta asupra unui tanar care nu a facut nimic de Adrian Dohotaru, regia artistica Radu Dinulescu

87.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1980, rolul Directorul teatrului din vis in Doua teatre de Jerzy Szaniawski, regia artistica Bogdan Berciu

88.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1980, rolul Alan Squier in Padurea impietrita de R.Sherwood, regia artistica Dan Stoica

89.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1981, rolul Mircea in Io, Mircea Voievod de Dan Tarchila, regia artistica Petru Mihail

90.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1981, rolul Taranul in Speranta nu moare in zori de Romulus Guga, regia artistica Radu Dinulescu

91.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1982, rolul Gratian Serban in Valsul de la miezul noptii de Viorel Cacoveanu, regia artistica Radu Dinulescu

92.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1983, rolul Tata in Indragostitii de la 9 seara de Adrian Dohotaru, regia artistica Magdalena Klein

93.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1983, rolul Pristanda in O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale, regia artistica Sergiu Savin

94.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1983, rolul Spatarul Dragomir in Vlaicu Voda de Al.Davila, regia artistica Gheorghe Jora

95.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1984, rolul Primarul in Cum s-a facut de-a ramas Catinca fata batrana de Nelu Ionescu, regia artistica Virgil Andrei Vata

96.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1984, rolul Andrei Golubev in Intre patru ochi de Alexandru Ghelman, regia artistica Ion Deloreanu

97.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1984, rolul Axinte in Oameni care tac de Al.Voitin, regia artistica Victor Tudor Popa

98.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1984, rolul Capitanul Cervenko in Padurea spanzuratilor dupa Liviu Rebreanu, regia artistica Radu Dinulescu

99.       Teatrul dramatic Baia Mare, 1984, rolul Morega in Poveste de dragoste cu Andra Cantuniari de Mircea Marian, regia artistica Dan Alecsandrescu

100.    Teatrul dramatic Baia Mare, 1984, rolul Nutu Valeanu in Un pahar cu sifon de Paul Everac, regia artistica Dan Alecsandrescu

101.    Teatrul dramatic Baia Mare, 1985, rolul Tatal in Noile aventuri ale tanarului W. de Ulrich Plenzdorf, regia artistica Virgil Andrei Vata

102.    Teatrul dramatic Baia Mare, 1985, rolul Procurorul in Sentinta pentru martori de Viorel Cacoveanu, regia artistica Ion Deloreanu

103.    Teatrul dramatic Baia Mare, 1985, rolul Tudor in Un suflet romantic de Tudor Popescu, regia artistica Alexandru Tocilescu

104.    Teatrul dramatic Baia Mare, 1986, rolul Dragomir in Napasta de I.L.Caragiale, regia artistica Adrian Lupu

105.    Teatrul dramatic Baia Mare, 1987, rolul Prorectorul in Concurs de imprejurari de Adrian Dohotaru, regia artistica Dan Alecsandrescu

106.    Teatrul National Targu Mures, 1988, rolul Werle in Rata salbatica de H.Ibsen, regia artistica Dan Alecsandrescu

107.    Teatrul National Targu Mures, 1989, rolul Mociora in Valentina sau trenuri din zori de Dimitrie Roman, regia artistica Adriana Pitesteanu

108.    Teatrul National Targu Mures, 1990, rolul Ilia Kuzmici in Smerita de F.M.Dostoievski, regia artistica Dan Alecsandrescu

109.    Teatrul National Targu Mures, 1990, rolul Cadar in Take, Ianke si Cadar de V.I.Popa, regia artistica Adriana Pitesteanu

110.    Teatrul National Targu Mures, 1991, rolul Berkutov in Lupii si oile de A.N.Ostrovski, regia artistica Eugen Mercus

111.    Teatrul National Targu Mures, 1991, rolul Tiresias in Regina Iocasta de Constantin Zarnescu, regia artistica Dan Alecsandrescu

112.    Universitatea de teatru Tg.Mures, 1991, rolul Tatal in Sechestratii din Altona de J.P.Sartre, regia artistica Calin Florian

113.    Teatrul National Targu Mures, 1991, rolul Brinsley Pell in Un regat pentru un asasin de Peter Karvas, regia artistica Gh. Jora

114.    Teatrul National Targu Mures, 1992, rolul Mosul in Arca lui Noe de Lucian Blaga, regia artistica Dan Alecsandrescu

115.    Teatrul National Targu Mures, 1992, rolul Lord Augustus inFantoma cu bretele de Oscar Wilde, regia artistica Adriana Pitesteanu

116.    Teatrul dramatic Baia Mare, 1993, rolul Dragomir in Napasta de I.L.Caragiale, regia artistica Adrian Lupu

117.    Teatrul National Targu Mures, 1994, rolul Maxim in Curve de lux de Radu Iftimovici, regia artistica Dan Alecsandrescu

118.    Teatrul National Targu Mures, 1995, rolul Pero Perez in Don Quijote si Sancho Panza de Mihail Bulgakov, regia artistica Marius Oltean

119.    Universitatea de teatru Targu Mures, 1995, rolul Xantos in Vulpea si strugurii de G.Figueiredo, regia artistica Calin Florian

120.    Teatrul National Targu Mures, 1998, rolul Domnul Ionescu in Cazul Popescu de Mircea Stefanescu, regia artistica Calin Florian

121.    Teatrul National Targu Mures, 1998, rolul John de Gaunt in Richard al II-lea de W.Shakespeare, regia artistica Mihai Manolescu

122.    Universitatea de teatru Targu Mures, 1999, rolul Ion Sorcova in Domnisoara Nastasia de G.M.Zamfirescu, regia artistica Ion Sasaran

123.    Teatrul National Targu Mures, 2000, rolul Duncan in Macbeth de W.Shakespeare, regia artistica Stefan Iordanescu

124.    Teatrul National Targu Mures, 2000, rolul Cheval in Dineu cu prosti de Francis Veber, regia artistica Mircea Cornisteanu

125.    Teatrul National Targu Mures, 2000, rolul Seriful Talbot in Orfeu in infern de Tennessee Williams, regia artistica Elemer Kincses

126.    Teatrul National Cluj-Napoca, 2000, rolul Vasile Lucaciu in Vasile Lucaciu de Dan Tarchila, regia artistica Ion Ieremia

127.    Teatrul National Targu Mures, 2001, rolul Scribul in Amorphe D'Ottenburg de J.C.Grumberg, regia artistica Ioan Cristian

128.    Teatrul National Targu Mures, 2002, rolul Luca in Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia artistica Elemer Kincses

129.    Teatrul National Targu Mures, 2002, rolul Silviu Branea in Duelistul de Petre Barbu, regia artistica Atilla Vizauer

130.    Fundatia Scena Tabara de vara Targu Mures, 2002, rolul Montague in Romeo si Julia de W.Shakespeare, regia artistica Liviu Pancu

131.    Teatrul dramatic Baia Mare, 2003, rolul Dragomir in Napasta de I.L.Caragiale, regia artistica Ion Sasaran

132.    Fundatia Scena Tabara de vara Targu Mures, 2003, rolul Montag in F.451 de Ray Bradbury, regia artistica Liviu Pancu





3. CRONICI, INTERVIURI, AMINTIRI


Intr-o istorie a spectaco-lelor care au marcat viata teatrala la Baia Mare trebuie inscris si cel cu piesa Apus de soare de Barbu Stefanescu Delavrancea. Spectacolul a beneficiat de regia unui artist de exceptie in domeniu: Ion Sahighian de la Teatrul National din Bucuresti. In rolul titular actorul Stefan Iordanescu. In imaginea din foto-grafia alaturata: o scena din spectacol cu actorii Ion Sasaran si Catalina Buzoianu (nimeni alta decat celebra regizoare si profe-soara de astazi, pe atunci corp ansamblu la Teatrul de Stat din Baia Mare). Teatrul baimarean implinea atunci 10 ani de la infiintarea si marca un varf al existentei sale.

(V.R.Ghenceanu, in Graiul Maramuresului 8 august 1998)


In privinta prestatiei actorilor, pentru prima oara dupa mai multa vreme, am avut revelatia conlucrarii orchestrale a colectivului artistic, admirabil dirijat, chiar de pe scena, de profesorul, regizorul si actorul Ion Sasaran, care lasa in urma, printre altele, si un rol memorabil, cu Ion Sorcova. De asemenea, am remarcat evolutia intru totul stralucitoare a Elenei Purea, greu de egalat in rolul domnisoarei Nastasia, ca si travaliul deosebit depus de Alexandru Pavel (in rolul lui Vulpasin), Oana Stancu (Niculina) si Serenela Muresan (Paraschiva)

Un spectacol de inalta tinuta, cronica de Marius Insuratelu,

in Cuvantul liber marti, 26 ianuarie 1999)

Scurta aparitie in scena a lui Ion Sasaran, debut stralucit la Targu Mures, este cu adevarat o aparitie: inmarmu-ritoare. Batran, dar viguros si neinduplecat, in ursonul sau negru si cu parul alb, ne aminteste efectul vizitei din piesa lui Drrenmatt si parca e fantasma batranei doamne a aceluiasi. O aparitie terifianta

(Serafim Duicu, cronica la spectacolul Rata Salbatica de Ibsen,

revista Vatra, decembrie 1988)



Sa mai notam contributia lui Ion Sasaran la sublinierea acestor tensiuni, prin sensibilitatea pe care i-o atribuie lui Ilia Kuzmici, valet devotat al lui Teremski, delicat, atent si sfios, care vorbeste cu ochii si paseste cu inima prin preajma stapanului, gata sa alunge asperitatile daca i s-ar ingadui.

Constantin Paraschivescu, cronica la spectacolul Smerita de Dostoievski, revista Star , iulie 1990)



Sunt foarte bucuroasa si emotionata ca domnul Ion Sasaran a ales aceasta piesa Este fictiune in Domnisoara Nastasia doar pe jumatate. Cealalta jumatate este adevar de viata. Nastasia nu este altceva decat dorinta tatei de a scapa de mahala Daca studentii domnului Sasaran s-au apropiat cu respect fata de text, tata ii va ajuta de acolo de unde este. Intotdeauna a facut-o!

(Raluca Zamfirescu, fiica scriitorului, mesaj adresat studentilor-actori.

Din cronica de spectacol a Cristinei Modreanu aparuta

in ziarul Adevarul din 18 noiembrie 1998)


De clasa aceasta ma leaga patru ani de viata. Patru ani de viata insemneaza multe sentimente, multe ganduri, multe framantari, nelinisti si multe bucurii. Cei patru ani de viata sunt o investitie. Si pentru ca a fost bine facuta, uite ca mi-am castigat colegi! Ori asta spune tot.

La fel ca mine si ei vor lasa in urma patru ani. Iar patru ani, la varsta lor, reprezinta foarte mult. Patru ani de studentie nu se uita niciodata!

(Ion Sasaran, caiet program, Domnisoara Nastasia

Teatrul National Targu Mures, 1998)


In rolul batranului sfetnic Ilia Kuzmici, Ion Sasaran a adus acea jovi-alitate, acea bunatate si smerenie ale senectutii, mediind, intr-un fel, intre victima si calau. Experienta lui scenica l-a ferit de exagerari, ba l-a apropiat de natura personajului si de conditia lui general umana. (in fotografie: Ion Sasaran, in rolul Ilia Kuzmici, Teatrul National Targu Mures, 1989)

(Serafim Duicu, cronica la spectacolul Smerita de Dostoievski,

revista Transilvania iunie 1989)



Intre ele, spectacolul cu Montserrat s-a bucurat de un succes deosebit. Mai intai, datorita regiei, semnata de celebrul Harag Gyrgy, si, nu in ultimul rand, pentru creatia actorului Ion Sasaran (in rolul titular), Lulu Savu, Larisa Stase Muresan, Hanibal Teodorescu, Aurel Decu, Nae Popescu, Simon Salca. Invitat, autorul Emmanuel Robles a trimis colectivului o telegrama in care spunea: Succesul piesei mele pe pamant romanesc ma flateaza si ma emotioneaza profund.

(V.R.Ghenceanu, in Graiul Maramuresului , 2 august 1998)


Interlocutor: actorul Ion Sasaran, conferentiar univer-sitar in cadrul Universitatii de Teatru din Targu Mures :

Domnule profesor, care credeti ca este viitorul teatrului in Romania?

Teatrul nu poate sa lipseasca, este o componenta a psihicului si sufletului romanesc Teatrul nu este o facatura, ci o reali-tate. Sunt oameni pe scena care ard pentru o idee generoasa, umanista, aceea de a innobila sufletul spectatorului. Oricare ar fi productia teatrala, actorul este cel care se daruie. Cred intr-o legatura vesnica intre actor, daca vreti intre institutia de teatru, si spectatorul din sala. Mi se pare o anormalitate ca specta-colul si institutia teatrala sa lipseasca din viata oamenilor. Nu cred in asa ceva, nu cred

(E.M.Pascan, Sunt oameni pe scena care ard pentru o idee,

in Recurs, vineri, 18 februarie 2000)



Revelatia spectacolului s-a numit, cu toate acestea, pentru noi, Ion Sasaran, a carui evolutie in rolul lui John de Gaunt a fost una de inalta tinuta profesionala, de natura sa confere reprezentatiei tensiune ontologica si fulgura-tie emotionala. (In fotografie Ion Sasaran in rolul John de Gaunt, in Richard al II-lea, Teatrul National Targu Mures, 1998)

Marius Insuratelu, in Cuvantul, 24 martie 1998)


Purtand dialogul cu Ion Sasaran, scormonindu-i bio-grafia artistica, nu mi-am dat seama ca intru pe un teren delicat, indiscretia mea, desi ponderata, fiind in masura sa-i tulbure starea de spirit atat de echilibrata indeobste. Cand, in final, pe fata radioasa a aparut umbra lacrimii, am realizat ca am in fata insusi Actorul, fiinta lui vie, aceasta intruchipare palpabila a unei masti simbolice, ce cu un ochi rade iar cu altul plange. Mi se parea in genere abstracta si rece, ca orice lucru conventional, chiar daca ea reprezenta atat de bine si de sugestiv dualitatea esentiala a destinului uman prin arta tragediei si comediei. Interlocutorului, situandu-se, intr-adevar, printre actorii cu multiple disponibilitati interpretative, a dat expresie scenica ambelor ipostaze, intr-o galerie impresio-nanta de roluri, din care mare parte i le-am urmarit direct. Dar, mai ales, se misca cu dezinvoltura in pielea unor eroi de drama, trebuind, in spirit modern, sa treaca de la o stare sufleteasca la alta, fie ca interpreta personaje cu o psihologie simpla, fie avea de strabatut drumul sinuos al unor constiinte superioare complexe. Cate ceva din zbuciumul interior al tuturor acestor parteneri intimi de viata scenica i-au marcat fiinta, alimentandu-i inevitabilul histrionism, dar cu deosebire imbogatindu-i si potentindu-i sensibilitatea, incat rascolindu-i, cu replicile mele, chiar bland, sentimentele, el nu putea sa reactioneze altfel decat cum de atatea ori o facea pe scena, generand catarsisul in sufletele spectatorilor

Privindu-l, observam cum pe geam intra in incapere lumina ca de reflector a zapezii imense ce a cazut in aceasta iarna superba la Baia Mare. Drept argument imi scoate o foaie de hartie de pe care, cu o poza teatrala, imi recita poezia Dor de alb:


E-atata alb! Si-atat de mult !

ca stam troiene-n El!

E-atata alb! Si cat am vrut,

sa ne vedem in El!


Dar fulgi de negru ce-au venit

intunecat-au zarea.

Si-atata alb cat am fi vrut

ne-a-nnourat vederea.


Ci este atata alb in noi

ca spulbera-nnorarea!

Si-avem atata dor de alb

cum fi-va iar ninsoarea!

Simteam ca-l pierd din ochi in albul urias din jur. M-am grabit sa inchei dialogul, datandu-l scurt: ianuarie, 1987.

Augustin Cozmuta Si ei au fost colegi cu mine

in Almanah Tribuna Spectacol aprilie 1988)



Intotdeauna mi-a fost drag de cei mai inaintati in expe-rienta, i-am privit, ascultat, chiar daca uneori m-au revoltat. Nu se poate cladi nimic pe nimic iar pentru mine un actor albit la tample de vremea multelor trairi este un monument de rara frumusete ce nu poate fi descris, ci doar simtit

Anul trecut l-am cinstit pe Eminescu cum se cuvine prin doua momente de suflet N-a lipsit Sara pe deal si Atat sa nu uitati pe care le-am trait impreuna. Parca si acum imi suna in urechi vorbele dumneavoastra: Ioane, esti in Sacelul Mara-muresului, pe un deal in asfintit, dupa o zi de coasa si te rogi pentru Mihai Eminescu. N-am uitat cum nu uit placinta, horinca si cartile imprumutate

Este in noi o piatra ce se numeste Ion Sasaran, o piatra buna ca altele din temelia unei case pe care o vom purta mereu, oriunde Domnul Dumnezeu ne va indruma pasii.

Am fost pe scena de la Baia Mare si am spus: aici a repetat si a jucat domnul Ion Sasaran. Ne-am simtit mici si mari deodata.

Ioan Peter, actor, Teatrul de Stat din Arad,

fiu al Sacelului Maramuresului, in corespondenta cu Ion Sasaran)


Pe Sasa, cum ii spuneam noi, l-am revazut la Targu Mures, i-am ascultat studentii clasei lui (era profesor la Arta actorului), impresionant de bine pregatiti de colegul meu; un baiat minunat, harnic si talentat, fiu de miner. I-am cunoscut sotia, copiii. A fost atat de bine! Acum il revad cu parul alb In mintea mea ramasese ca un baiat sfios, cu mult bun simt, cu o usoara duiosie. Privesc varsta amintirilor, chipurile care se schimbasera: Doamne, ce oameni minunati, ce noblete sufle-teasca, ce educatie!

Victoria Dobre Promotia de aur a teatrului romanesc,

Editura Du Style, Bucuresti, 2001)


La intalnirea cu Dan Tarchila din primavara anului 1977 i-am propus dramaturgului sa scrie pentru Teatrul din Baia Mare o piesa despre tribunul Vasile Lucaciu, Leul de la Sisesti. Propunerea aceasta s-a sprijinit nu doar pe valoarea recunoscuta a autorului dramatic Dan Tarchila, ci si pe predispozitia sa pentru scrierea unor piese cu tematica istorica. Era, aceasta propunere, o incercare de a face fie cat de putin pentru a restitui catre generatiile de azi figura si infaptuirile marelui barbat Vasile Lucaciu in folosul neamului sau, lupta lui pentru dreptate sociala si unitate nationala Dupa o gestatie creatoare, in vara anului 1978, Dan Tarchila ne-a inmanat textul piesa care a facut impresie la lectura si care a oferit, mai apoi, substanta unui spectacol valoros. Repetitiile cu piesa Vasile Lucaciu au inceput in noiembrie 1978, sub directia de scena a regizorului Ioan Ieremia si in scenografia lui Dragos Georgescu, iar premiera a avut loc in ianuarie 1979. Distributia l-a avut in frunte pe Ion Sasaran, in rolul lui Vasile Lucaciu Spectacolul a prins la public, a convins, a emotionat si ne-a incredintat ca ideea unui asemenea spectacol a fost salutara si ca teatrul baimarean s-ar cuveni sa promoveze texte si despre alte mari personalitati nationale care au trait in zona si ale caror viata si opera politica, sociala si nationala nu sunt indea-juns cunoscute generatiilor de azi.

(Vasile Radu Ghenceanu, Vindecarea de melancolie,

Ed.Gutinul, Baia Mare, 1996)

Teatrul romanesc a trait nu bine, dar a trait! : in el s-au realizat spectacole de mare valoare, in ciuda necazu-rilor. In teatru s-au facut, poate, cele mai putine compromisuri din cate s-au inregistrat in randul slujitorilor atator altor genuri ale artei. Tot in teatru s-au inregistrat si bucuriile degustarii asa-numitelor soparle, texte subversive, zise, texte impotriva puterii si dictaturii, care eliberau pe moment lumea de tensiuni reale si dadeau nadejdea ca, auzindu-le macar, nu e departe timpul disparitiei pentru totdeauna a opresiunilor de tot felul. Uneori, aceste soparle scapau la vizionare unor cenzori mai luminati, (), alteori textele acestea se nasteau dupa pre-miera, in turnee, acolo unde actorii erau mai departe de ochii si urechile atator supraveghetori (). Daca nu ne vom aduce aminte de toate acestea, daca nu le vom scrie undeva ca sa nu le inghita cu totul uitarea, atunci vom savarsi o grava eroare, caci se va putea produce o si mai mare eroare: aceea ca tot ce n-a fost bun, tot ce a opresat teatrul sa se repete.

Teatrul ca spectacol este opera actorilor. Dar nu numai a lor, pana la urma este, in egala masura, opera regizorilor, a scenografilor, si a atator altora care cum mai spuneam in alta parte - nu se vad si pe care nu-i innobileaza luminile rampei, dar fara de care spectacolul, minunea, nu poate avea loc ()


Unii tineri care vin azi in teatru cred ca lumea artistica ar incepe cu ei si ca fara ei E bine sa gandesti astfel. Pana la un punct. E bine pentru ca o anume obraznicie e un semn de progres, care trebuie sa aiba drept fundament talentul (altfel rasteala aceasta foarte juvenila e de-a dreptul grotesca!)


Eu cred ca harul, talentul autentic trebuie pretuit pentru ca inseamna, prin insumare, garantie, viitor, calitate, siguranta, perpetuare. Unii mai cred, din nefericire, ca singurii cu care s-ar putea revigora teatrele ar fi chiar ei insisi, in virtutea tineretii lor si a energiilor lor de care dispun, ca si cum cei dinaintea lor, mai varstnici, ar trebui inlaturati caci ar fi prea indatorati unor vremuri, unor conjuncturi si unui stil. Nimic mai superficial decat aceasta vedere ingusta. Pentru ca presupune doar o reactie de satisfacere a unor orgolii si nu e un avant pentru o primenire in continut ().


E, desigur, de luat in calcul si calitatea omului din fruntea institutiei care, astazi, nu e de ajuns sa fie un om de teatru, ci si, neaparat, un manager; adica un descurcaret, un razbatator, un indraznet. Unul care sa vrea, sa poata si sa stie sa cultive relatiile artistice si nu numai () De-as fi intrat in polemica () as fi spus celor ce ascultau tineri, dornici sa afle, cei mai multi ca la Baia Mare si-au facut ucenicia regi-zori importanti odinioara si azi (Mihai Dimiu, Horea Popescu, Petre Meglei, Catalina Buzoianu); caci aici au lucrat actori de mare valoare precum Coca Andronescu, Stefan Mihailescu-Braila, Vasile Cretoiu, Iancu Economu, Stefan Iordanescu, George Mihaita, George Nutescu, Mircea Olariu, Vasile Prisacaru, Vasile Constantinescu, Virgil Fatu, Teofil Turturica, Lulu Savu, Larisa Stase-Muresan, Ion Siminie, Cazimir Tanase, Julieta Sznyi, Ion Sasaran ().

(Vasile Radu Ghenceanu, Vindecarea de melancolie,

Editura Gutinul, Baia Mare,1996)

Cand s-a infiintat teatrul din Baia Mare, sa nu-ti vina a crede, daca colegele noastre (eram elevi atunci) nu anticipara printre nume stranii de actori, familiarul nostru Ion si inca Sasaran. Ne este drag fiindca e de la noi, ca el nu s-a gandit niciodata sa plece in alta parte unde nimbul i-ar fi stat fecioreste pe cap ca odinioara clopul de paie. Sasaran nu este filozof in tara lui, dar este om de omenie si adevarurile pe care le spune pe scena sunt mai ale noastre cum le spune el.


Mihai Olos


BILETUL DE TREN


Primul spectacol de teatru cult l-am vazut in anul 1975 la Teatrul Dramatic din Baia Mare. Se juca Napasta de I.L.Caragiale. Atunci l-am vazut pe domnul Ion Sasaran pentru prima data. Juca alaturi de Olga Sarbul si Vasile Constanti-nescu. Apoi l-am mai vazut in alte spectacole ale teatrului baimarean. A fost multi ani unul din cei mai importanti actori ai trupei. De cele mai multe ori repertoriul se construia in functie de personalitatea actorilor. Intre anii 1978 si 1980, licean fiind, am urmat si cursurile Scolii Populare de Arta sectia de actorie. Voiam de pe atunci sa fac teatru. Nu ma cunosteam cu nici un actor. La spectacolul-examen de absolvire m-a vazut si domnul Sasaran, care conducea atunci cealalta clasa de actorie. M-a vazut si auzit. A aflat ca vreau sa dau examen la actorie si ca nu ma pregatisem cu nici un actor. Aveam sa aflu mai tarziu de la profesorii de actorie din institut ca asta a fost si secretul intrarii mele la actorie, faptul ca eram autentic, nepregatit, nepreparat de altii, necontrafacut.

Domnul Sasaran m-a chemat la Teatru. M-a ascultat, m-a sfatuit cum a stiut el mai bine. Era un gest absolut dezinteresat, un gest din panoplia lui de generozitate, as zice excesiva. Era intr-o duminica, ziua in care m-a chemat si ne-am intalnit la teatru. A doua zi, luni dimineata, plecam la Targu Mures la examen. Atunci a comis un alt gest. In registrul simbolic a fost un gest de investitura. Mi-a dat, mi-a daruit saizeci si unu de lei - atat costa biletul de tren Baia Mare -Targu Mures. N-am uitat si n-o sa uit asta niciodata.

Apoi drumurile noastre s-au intersectat de nenumarate ori. Dupa douazeci si ceva de ani ii raman recunoscator pentru dorinta lui de a ma ajuta si, mai cu seama, ii raman recunos-cator pentru investitura aceea simbolica, psihologica si nu numai. Domnul Sasaran mi-a platit trenul care m-a dus la Actorie. De atunci am tot luat trenuri in diferite directii si unul si altul. In cate-o halta ne-am mai intalnit. Amandoi stim ca trenurile noastre, drumurile noastre nu prea sunt dus-intors.

Multumesc frumos, domnule Sasaran, si drum bun si lung! Lungul drum al zilei catre noapte, catre necunoscutul din noi

Cu deosebit respect,

Gavriil Pinte, actor si-apoi regizor de teatru roman



PRIETENUL MEU DE SUFLET, ION!



L-am cunoscut pe Ion Sasaran in 15 septembrie 1952 cand regretatele Marietta Sadova si Ana Barcan, care erau profesoare la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica ne-au examinat pe cei care reusisem la examen, din peste 1800 candidati, cu versurile si exercitiile de mimica pe care le prezentasem si la examenul de admitere.

M-a frapat de la inceput firescul si sinceritatea viitorului meu coleg Ion Sasaran. Pe parcursul anilor de studentie ne-am imprietenit, fiind atras de felul cum vedea el viata si viitorul nostru. Ion care era orfan, tatal lui, miner, decedase. In orele libere plecam de la camin si hoinaream prin Bucuresti, era curios sa cunoasca Capitala, fiind frapat si incantat de tot ce vedea. De aici i s-a si tras porecla de taranul.

Dupa patru ani de studentie, Ion cum era si normal a fost repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare si intaplarea a facut ca si eu cu alti cativa colegi sa fim repartizati la acelasi teatru. Din pacate sau din fericire pentru mine dupa cateva luni m-am transferat la Teatrul de Stat din Brasov. Am tinut mereu legatura si ori de cate ori mergeam in turnee, ne intalneam si ne aduceam cu drag aminte de anii studentiei.

In anul 1963 am fost angajat la Radiodifuziunea Romana, la Teatrul Radiofonic, ca regizor artistic, avand posibilitatea sa comunicam mai des.

I-am urmarit cariera artistica, a jucat foarte multe roluri principale la Baia Mare si mai apoi la Teatrul National din Targu Mures unde joaca si astazi. In piesa lui Dan Tarchila Vasile Lucaciu a facut o creatie memorabila de aceea am si inregistrat-o pentru radio, facand parte din Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Romane.

Acum doi ani l-am urmarit in piesa lui Maxim Gorki Azilul de noapte unda a facut un Luca exceptional. Ion este un familist. Pe langa cei doi copii frumosi si realizati din prima casatorie care traiesc acum in Statele Unite, la Targu Mures are o sotie incantatoare, Dorina, care-l sprijina in tot ceea ce face, are grija de el si i-a daruit un fecior, Iulica, de o vioiciune rar intalnita, vorba lui Ion teroristul.

Dintre colegii de facultate, din pacate am ramas putini, multi plecand in eternitate, cu Ion, prietenul meu de suflet tin mereu legatura si in fiecare sambata in jurul orei 10, il sun la telefon, intrebandu-l de sanatate, de viata lui, de activitatea din teatru.

Acum, in noiembrie, cand schimba prefixul ii urez sana-tate, succese, viata lunga si sa apuce sa-l vada si pe Iulica realizat ca si pe ceilalti copii ai lui.

La multi ani Ioane!


Dan Puican



PROFESORUL ION SASARAN


Viata noastra, a actorilor, se constituie din intalniri. Intalnirea mea cu profesorul Ion Sasaran a fost reprezenta-tiva pentru inceputul carierei mele actoricesti si nu numai. Domnia sa mi-a fost profesor de actorie patru ani la Universi-tatea Teatrala din Targu Mures. Omul Ion Sasaran m-a invatat multe despre viata, profesorul Ion Sasaran m-a invatat enorm despre profesia de actor. Si cel mai important, ne-a insuflat, noua, tinerilor lui studenti, pasiunea cu care trebuie facuta aceasta meserie. Teatrul inseamna pasiune, patima, iar dumnealui e virusat iremediabil.

Am simtit intotdeauna ca am gasit in domnia sa un corespondent, un element de rezonanta al sufletului meu. A in-tuit in mine ceva de la bun inceput si cea mai mare multumire a mea e faptul ca afirma si azi ca nu s-a inselat. Tatucu Ion, asa obisnuiesc sa-l chem si sa-l alint de cand mi-a fost parte-ner in anul IV de facultate, in spectacolul de licenta Domni-soara Nastasia, spectacol montat la Sala Studio de domnia sa. A fost sfarsitul perioadei didactice din relatia noastra si inceputul colaborarii colegiale la Teatrul National din Targu Mures. Asa spune dumnealui: Suntem colegi, cucoa-na!, dar pentru mine va ramane intotdeauna profesorul Ion Sasaran. Si acum astept cu emotie si piosenie sfaturile si sugestiile dumnealui. Cred ca sunt in asentimentul colegilor mei care l-au avut profesor cand spun ca foarte mult din ceea ce suntem azi, ca oameni si artisti ai scenei, se datoreaza domniei sale si ca in inimile noastre va ramane un om si artist de exceptie. In inima mea asa este si asa va fi cu siguranta. La ceas aniversar, toata consideratia, respectul si recunostinta mea!

La multi ani, tatucule, dragule, sa-ti dea Dumnezeu sa-natate si aceeasi pofta de viata cu care ne-ai contagiat pe toti.

Cu mult drag,

Elena Purea

actrita

Teatrul National Targu Mures

Xxx



Ma simt onorata si, in acelasi timp, obligata sentimental sa adaug si eu cateva ganduri si simtaminte ce le port cu deosebit atasament fata de cel ce mi-a fost si-mi este partener de activitate teatrala, fara a mai adauga buna prietenie ce ne leaga.

Am venit la Baia Mare la cinci ani dupa infiintarea teatrului, cand deja actorul Ion Sasaran, coleg de generatie cu vestita promotie de aur a institutului de teatru bucurestean, venise actor la teatrul baimarean pentru a pune un umar sanatos si profesional la propasirea inceputului teatral in oras.

De atunci am avut bucuria de a-i fi partenera in nenumarate piese de teatru cu care am contribuit, abstractie facand de modestie, la reprezentari care s-au bucurat de un deosebit succes.

Activitatea noastra actoriceasca s-a desfasurat si s-a impletit armonios apreciind pe tot parcursul scenic prestatia de inalta tinuta a actorului Ion Sasaran si, in mod deosebit, acea vibratie care ii este caracteristica, ce merge pana la adevarata ardere mestesugareasca.


Ion Sasaran este omul care a dat un suflu nou teatrului baimarean si i-a contaminat si pe cei din jurul lui de pasiunea si devotamentul fara margini fata de teatru. L-am pretuit si-l pretuiesc in continuare pentru aceste calitati, fiindu-i datoare si pentru ce reprezinta ca om, in viata de toate zilele.

Ion Sasaran ramane acelasi animator neobosit in formarea si proteguirea nenumaratelor talente tinere ce s-au desavarsit sub bagheta conducatoare ca profesor la Universitatea de teatru din Tg. Mures.



Pentru toate aceste daruri ale omului si actorului Ion Sasaran, Teatrul Municipal din Baia Mare are datoria sa-l considere unul din stalpii de rezistenta ai acestui teatru si sa-i poarte cinstea si respectul ce cu prisosinta i se cuvine.


Ecaterina Sandu

actrita

Teatrul Municipal Baia Mare



MA NUMESC ION SASARAN


Cu putin timp inainte de 1989 a venit la noi in teatru un Actor despre care, cu sinceritate, nu auzisem foarte multe lucruri. De auzit, mai auzisem despre el, unele mai bune, altele mai putin bune, cum se aude in teatrul nostru, dar de vazut chiar ca nu-l vazusem! Nu a fost nevoie de eforturi suplimentare pentru ca s-a prezentat singur! A sunat la usa apartamentului in care locuiam atunci cu Marinela, sotia mea, si cu cele doua fete si s-a prezentat: Ma numesc Ion Sasaran, sunt noul vostru coleg!

Marturisesc, am fost putin socat de modul atat de direct, aproape violent, cu care s-a prezentat. Dar ne-a placut! Ne-a placut atat mie cat si Marinelei. Dar, Domnule Sasaran, cu ce va putem ajuta? Cu nimic! Am venit sa va cunosc, am auzit despre voi si am venit sa va cunosc! Si nu-mi mai spuneti domnule ci Ion, ca asa ma cheama!

Intre noi, intre mine si el era o diferenta de mai bine de zece ani, apreciabila, mai ales pentru mine, care veneam din Oltenia, unde fratele mai mic ii spune fratelui mai mare, chiar cu un an, nene, si nu-si permite sa-i spuna tu, ci numai dumneata, si asta pana la o varsta apreciabila , chiar la batranete! Intre el si Marinela, sotia mea, diferenta era mult mai mare! Atunci, in urma cu aproape cincisprezece ani, totul avea o alta dimensiune; acum cand varstele au inceput sa se amestece

Revin. Auzisem, dar nu-l vazusem pe scena pe Ion. Din acel moment am inceput sa-l vad, sa-l cantaresc, sa-l judec, sa-l apreciez cu propriile-mi mijloace. Pentru ca daca am invatat ceva folositor in viata de pana acum, a fost: sa nu fac aprecieri de nici un fel despre oameni, despre colegi in special, decat din ce cunosc si stiu despre ei si nu din auzite!

Primul rol pe scena noastra a fost batranul Eckdal din Rata lui Ibsen, alaturi de Marinela Popescu, Aurel Stefa-nescu, Take Sasareanu etc, intr-un spectacol memorabil al lui Dan Alecsandrescu. (Imi face placere sa-l amintesc pe Dan Alecsandrescu care, desi se chinuie sa ramana printre noi, ne lipseste cu adevarat de mult).

Memorabili erau si actorii! Ion a adus in scena o prestanta impunatoare si o voce de invidiat. Au urmat alte si alte roluri, nu are rost sa le amintesc pe toate, dar cateva din cele in care i-am fost si eu partener, cum ar fi Dineu cu prosti, Richard al II lea sau Amorph dOttenburg - merita amintite. An cu an, Ion Sasaran a devenit un nume cunoscut, iubit si respectat al scenei targumuresene, pentru talentul, caracterul si profesionalismul lui. A fost un bun pedagog al Scolii de Teatru din Targu Mures, unde a indrumat mai multe generatii de studenti - actori, unii dintre ei fiindu-i acum parteneri de scena. Ar fi multe de spus despre partidele noastre de pescuit, despre Scoala in care am fost amandoi profesori, dar, poate, cu alta ocazie.

Ma bucur ca am avut cinstea sa joc alaturi de el pe scena si sa scriu cateva cuvinte din inima despre ACTORUL ION SASARAN.

La multi ani, Ioane!


Cornel Popescu

actor

Teatrul National Targu Mures



xxx


Pe Ion Sasaran, actorul, il stiu de prin anii cincizeci. Pe vremea aceea, eu eram regizor si actor la Teatrul National din Cluj, iar el era la Teatrul Dramatic din Baia Mare, unde si-a inceput o cariera ce avea sa fie de glorie.

Atunci, pe la inceputuri, a jucat intr-o piesa tradusa de mine Intr-un ceas bun si astfel, ne-am cunoscut si a fost chiar intr-un ceas bun.

I-am urmarit in timp ascensiunea si m-am bucurat de fiecare data de succesele lui in teatru, caruia i s-a dedicat cu trup si suflet si m-am bucurat de cate ori l-am putut intalni.

Ion Sasaran e un model de slujbas al scenei, o pilda de daruire si abnegatie in slujba artei, un viguros si riguros stalp al scenei.

Pentru Teatrul din Baia Mare, Ion Sasaran este mutatis mutandis un fel de George Constantin local dar de valoare nationala.

Cu toata profunda lui fidelitate fata de scena baimareana, destinul l-a dus la Teatrul National din Targu Mures, unde si-a demonstrat, inca o data, valoarea.

Coincidenta a facut sa ne intalnim, de data asta, mai temeinic. Eu eram rector al Academiei de Teatru din Targu Mures si, in aceasta calitate, i-am oferit cu toata increderea un post de dascal la catedra de arta actorului, pe care ulterior a si condus-o.

Trebuie sa marturisesc ca asteptarile mi-au fost pe deplin rasplatite. Conferentiarul universitar Ion Sasaran a demonstrat, pe langa marea lui experienta artistica, o deosebita inzestrare pedagogica, conducand cateva serii de absolventi si regizand cateva spectacole de productie in mod remarcabil.

Un om cu un suflet ales, bun familist, integru, devotat in prietenie si fara concesii in arta, intr-un cuvant un caracter.

Asa ii urez sa ramana ani multi intr-un viitor pe care il merita si pe care il doresc cat mai indelung.


prof.univ. Calin Florian


xxx


Pe actorul Ion Sasaran l-am cunoscut prima data prin intermediul rolurilor interpretate. Piese precum Uneori liliacul infloreste si toamna, Vasile Lucaciu sau A cincea lebada, in care a detinut rolul principal, nu se uita usor de catre spectatori.

In anii 90 l-am intalnit din nou in cateva randuri la Conferintele nationale ale rectorilor. Era delegatul rectorului Universitatii de Teatru din Targu Mures, iar interventiile domniei sale in acest for au fost adevarate lectii de arta a argumentatiei.

Conferentiarul universitar si actorul Ion Sasaran face cinste nu numai comunitatii academice targumuresene ci si celei baimarene.

La multi ani, domnule profesor!


prof.univ.dr.ing. Emil Micu

rector

Universitatea de Nord Baia Mare



UN ARTIST ADEVARAT SI UN OM MINUNAT



Ion Sasaran face parte din acel grup de absolventi ai Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti pe care obisnuim sa-I numim generatia de aur, pentru ca au fost, pentru ca sunt actori minunati, pentru ca realizarile lor artistice sunt ca niste nestemate ce stralucesc pe firmamentul teatrului romanesc.

E drept, cariera lui Ion Sasaran nu a fost atat de spectaculoasa ca a unora din fostii sai colegi de facultate; nu pentru ca talentul sau nu l-ar fi indreptatit la aceeasi recunoastere, ci pentru ca acestia, stabiliti la Bucuresti, au beneficiat de facilitatile Capitalei: roluri multe in filme si la televiziune, nenumarate cronici in presa centrala. Ion a ramas credincios Maramuresului sau natal, a simtit ca menierea lui, datoria lui de onoare este sa ofere frumusetea si bogatia de idei a artei teatrale in primul rand celor din randul carora a pornit in viata. Apoi, dupa multi ani de importante realizari la Baia Mare, atunci cand talentul sau se afla la apogeu, cand maturitatea artistica ii permitea sa impartaseasca si altora tainele meseriei actoricesti, s-a mutat la Targu Mures, unde a imbinat munca de creatie scenica de la Teatrul National cu cea de dascal la Universitatea de Arta Teatrala.

Dar nu despre personajele intruchipate de Ion Sasaran vreau sa vorbesc, chiar daca multe dintre ele mi-au produs o reala bucurie estetica si nici activitatea lui de profesor nu vreau s-o analizez, desi am fost martor la izbanzile pe care le-a obtinut si in acest domeniu atat de delicat. Pe mine m-a impresionat si continua sa ma impresioneze in primul rand altceva.

Rar mi-a fost dat sa intalnesc (si traiesc in teatru de aproape o jumatate de secol) un om atat de sincer si atat de profund daruit Teatrului (cel cu T mare) ca Ion Sasaran. Un om care se implica in tot ceea ce face sarcina artistica mare sau mica, rol principal de ampla intindere si complexitate, sau rol secundar, mica compozitie de cabinet pe care o retii numai atunci cind e realizata de un bun creator de tipuri cu aceeasi pasiune, cu acelasi devotament pentru cauza comuna: spectacolul. Ion isi lucreaza rolurile cu migala de artizan, patrunzand in strafundurile sufletesti ale personajului si gasind forme de manifestare proprii, specifice acestuia, totul cu o seriozitate si o disciplina de la care nu abdica niciodata si care constituie un exemplu pentru mai tinerii sai colegi.

Si, peste toate astea, artistul Ion Sasaran este si un om minunat, un coleg si un prieten de nadejde. Ma bucur ca de 15 ani am placerea sa colaborez cu el si sa fiu un apropiat al lui.


Zeno Fodor

consilier artistic

Teatrul National Targu Mures

PROFESIONISTI SI AMATORI

TRAIND ACELEASI EMOTII


O dovada a unei munci depuse cu raspundere si talent ne-au oferit-o zilele trecute elevii clasei de actorie a Scolii populare de arta din Baia Mare. Indrumati de actorul Ion Sasaran, de la Teatrul Dramatic, acesti tineri, de diverse profesii, s-au alaturat in pasiunea de a strabate drumurile artei scenice. Optiunea lor reflecta atat dorinta de a cultiva frumosul cat si preocuparea de a petrece timpul liber intr-un mod organizat si cu neandoielnica eficienta educativa, asa cum ne-am putut convinge urmarindu-le evolutia in spectacolul cu piesa Jocul de Ion Baiesu.

Era a treia reprezentatie cu aceasta productie de sfarsit de an, cum figureaza ea in planul de invatamant al Scolii populare de arta, dar ceea ce a impresioat publicul depasea cu mult obligatiile scolare, interpretarea artistilor amatori atestand faptul ca initierea in jocul scenic a urcat remarcabile trepte calitative. In distributie, alaturi de elevii Lucia Hontau, Nicolae Mates, Eva Jorza, Gherasim Domide, Dorina Marincas, Florica Ciubotaru, Stefan Vicsai figura insusi instruc-torul lor, actorul Ion Sasaran, cel care semneaza si regia artis-tica a spectacolului. Aceasta solidaritate si colaborare a artis-tului profesionist cu amatorii este nu numai emotionanta, ci releva si multiple semnificatii educative ale artei teatrale, implicata cu limbajul ei specific in formarea omului cu trasaturi morale si civice inaintate, problematica piesei lui Ion Baiesu fiind convingatoare in acest sens.

Pentru interpreti efectul era cu atat mai puternic cu cat replicile nu mai apartineau doar piesei sau autorului ei, ci deveneau prin transpunerea in caracterul si situatia de viata a personajelor, propriile lor replici, reflectand idei si atitudini active, modelatoare de personalitate. Pentru felul in care au dus lucrarea pana la capat, elevii si profesorul lor merita nota maxima.

(A.C. Ioan, in ziarul Pentru socialism, 21 iunie 1980)

BIBLIOGRAFIE



1. Caranfil, Tudor, Dictionar cinematografic, editia a II-a, Editura Litera International, Bucuresti, 2003

2. Cozmuta, Augustin, Punct de trecere, Editura Gutinul, Baia Mare, 2003

3. Dobre, Victoria Alta, Promotia de aur, Editura Du Style, Bucuresti, 1999

4. Fodor, Zeno, Teatrul romanesc la Targu Mures, Cromatic Tipo, Targu Mures, 2002

5 Ghenceanu, Vasile Radu, Vindecarea de melancolie, Editura Gutinul Baia Mare, 1996

6. Papp, Doina, Treptele iubirii, Editura Fundatiei Silvia Popovici, Bucuresti, 1996

7. Paraschivescu, Constantin, Cavaler fara iluzii Petre Sava Baleanu, supliment al revistei Teatrul azi, Bucuresti, 2001

8 *** 50 de ani de teatru la Baia Mare, Marinex Print, Baia Mare, 2003

9. Programe de spectacol (selectiv): Teatrul Dramatic Baia Mare, Teatrul National Targu Mures

10. Colectia revistei Teatru (selectiv) 1980 -1989

11. Colectia revistei Cinema (selectiv) 1977 -1988

12. Presa centrala, presa locala din judetele Maramures si Mures (selectiv) anii 1971 - 2003



Colofon


Cartea Convorbiri cu actorul Ion Sasaran

a fost data la cules in octombrie 2003.

A fost culeasa computerizat de d-ra Daniela Tomoiaga

de la SC Doles Consulting SRL si de ing. Ioan Krucz

de la Tipografia Proema Baia Mare


Bun de tipar: noiembrie 2003

Aparuta: noiembrie 2003

in 000 exemplare

la Editura PROEMA Baia Mare


Consilier editorial:

prof. Vasile Radu Ghenceanu



Gherasim Domide si Ion Sasaran multumes cu recunostinta patronilor firmei Proema, Cornelia si Alexandru PETERLICEANU pentru stradania si sprijinul material acordat

la realizarea acestei carti.

De asemenea multumirile noastre sincere se adreseaza si

familiei Mircea si Cornelia FANATAN cat si domnului Calin PETRUSCA pentru sprijinul generos si dezinteresat acordat

la realizarea acestei carti.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 940
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved