LEGATURI PRIN FORTE VAN DER WAALS

LEGATURI PRIN FORTE VAN DER WAALS

Atractia dintre moleculele neutre ale gazelor inerte ca si coeziunea lichidelor se datoresc unor legaturi speciale care au loc prin forte van der Waals. Asemenea legaturi pot duce si la formarea unor molecule cu stabilitate slaba (pseudomolecule) ca: HgNe, HgHe sau Hg₂ etc., sau pot exista si in starea cristalina a unor substante ca gheata.

Fortele van der Waals, ca forte de atractie electrostatica, nu se manifesta intre particule cu sarcini electrice libere de un singur tip (ioni), ci intre dipoli electrici care preexista in molecule sau iau nastere prin inductie. Aceste forte se impart in trei categorii: forte ion-dipol sau dipol-dipol, forte de inductie si forte de dispersie.

Fortele ion-dipol si dipol-dipol se exercita intre ioni si molecule polare, respectiv intre moleculele polare ale substantei si moleculele polare ale solventului (de exemplu apa si alcool) avand drept consecinta efectul de orientare al moleculelor.

Fortele de inductie actioneaza intre molecule polare si molecule nepolare (de exemplu eter si benzen). Sub actiunea campului electric al moleculelor polare, se induce un dipolmoment in moleculele nepolare dupa care se atrag electrostatic.

Fortele de dispersie (forte London) sunt forte ce se exercita intre molecule nepolare sau atomi cum sunt atomii gazelor rare. Din cauza vibratiilor invelisului electronic fata de nucleele atomice, se creeaza dipoli temporari care provoaca atractia intre particulele respective. Se numesc forte de dispersie pentru ca se datoresc polarizabilitatii moleculei sau atomului, fenomen ce intervine si la dispersia luminii prin medii transparente.