Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI - TEHNICIAN CHIMIST DE LABORATOR - FABRICAREA POLICLORURII DE VINIL

Chimie

+ Font mai mare | - Font mai mic




COLEGIUL TEHNIC ,,PETRU MUSAT” SUCEAVA





PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALA DE NIVEL 3

PROFIL: RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN CHIMIST DE LABORATOR

TEMA DE PROIECT:

CUPRINS

Argumentul

Capitolul 1. POLICLORURA DE VINIL PREZENTARE

Capitolul 2. PROPRIETATILE POLICLORURII DE VINIL

2.1. Proprietati fizice

2.2. Proprietati mecanice..

2.3. Proprietati termice

2.4. Proprietati electrice

2.5. Proprietati optice

Capitolul 3. METODE DE OBTINERE A POLICLORURII DE VINIL

Polimerizarea in emulsie

Polimerizarea in suspensie

Obtinerea clorurii de vinil din acetilena

Obtinerea clorurii de vinil din etena

Capitolul 4. UTILIZARILE POLICLORURII DE VINIL

Capitolul 5. CONTROLUL CALITATII POLICLORURII DE VINIL

Capitolul 6. MASURI DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

Capitolul 7. PROBLEME DE POLUARE SI PROTECTIA MEDIULUI

Capitolul 8. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENTUL

CAPITOLUL 1.

POLICLORURA DE VINIL. PREZENTARE

GENERALA

Policlorura de vinil cu numele prescurtat PVC este o substanta din categoria materialelor termoplastice cu o structura amorfa. Sunt doua forme de PVC, „forma dura” si „forma moale” la care s-au adaugat stabilizatori. Forma moale este mai raspandita fiind PVC-ul, adecvata prelucrarilor tehnice, este forma care care se aplica pe dusumea, sau in constructii la conductele din material plastic.

Policlorura de vinil ia nastere prin polimerizarea (legarea) monomerelor de clorura de vinil (CH2 = CHCl) Clorura de vinil este un monomer de baza in industria petrochimica, astfel incat in ultimii 25 de ani acest produs a caracterizat in modul cel mai elocvent dezvoltarea industriei chimice.

Policlorura de vinil sau prescurtat PVC este un polimer creat din etilena (un produs derivat din petrol ) si clorura (un derivat al sarii). Pentru a putea fi utilizat la scara industriala PVC-ul trebuie aditivat cu diferite microingrediente, dintre care cele mai importante sunt:

stabilizatori termici;

modificatori de impact;

stabilizatori UV;

lubrifianti;

TiO2.

a.     stabilizatori termici

In lipsa acestor aditivi, datorita temperaturilor mari care apar in timpul procesului de extrudare, PVC-ul s-ar aprinde facand imposibila prelucrarea.

De asemenea, ei contribuie la pastrarea stabilitatii dimensionale a profilelor si prevenirea unor defecte precum: deformatii ale cercevelei, modificari de pozitie ale elementelor de deschidere, interstitii mari intre cercevea si rama, etc. 

b.     modificatori de impact

Au rolul de a transforma PVC-ul dintr-un material casant intr-unul ductil, usor de prelucrat; In lipsa acestui ingredient profilele ar prezenta fisuri inca din timpul procesului de elaborare. 

c.     lubrifianti

Sunt utilizati pentru frecarea dintre PVC si suprafetele metalice, in timpul procesului de extrudare si pentru a conferi profilului o suprafata neteda. 

d.     TiO2

Dioxid de titan este un component foarte important, utilizat pentru a colora profilul in masa si pentru a-i conferi luciu. In afara de aspectul estetic, acest ingredient prezinta importanta prin faptul ca reflecta mare parte din radiatia solara, contribuind la reducerea cantitatii de caldura inmagazinata in profil. 

e.     stabilizatori UV

Razele ultraviolete (UV) sunt o componenta invizibila a radiatiei solare, care cauzeaza decolorarea maselor plastice, a fibrelor textile, a lemnului, etc., neutralizarea acestor aditivi ar duce la ingalbenirea profilelor intr-un timp foarte scurt. 

Policlorura de vinil ocupa locul al II-lea dupa polietena,in productia de polimeri pentru materiale plastice.

Policlorura de vinil

densitate:

1,38–1,55 / 1,16–1,35 g/cm³

rezistenta la tractiune:

50–75 / 10–25 ( N/mm²)

rezistenta la intindere:

10–50 / 170–400  % DIN 53455

modul de elasticitate:

1000–3500 N/mm² DIN 53457

duritate:

75–155 N/mm² DIN 53456

rezistenta la lovire:

> 20 kJ/m² DIN 53453

rezistenta la zgariere:

2–75 kJ/m² DIN 53453

rezistenta la strapungere:

> 1015 / > 1011 Ω DIN 53482

rezistenta la suprafata:

1013 / 011 Ω DIN 53482

CAPITOLUL 2.

PRORIETATIILE POLICLORURII

DE VINIL

2.1. Prorietatile fizice

Policlorura de vinil (PVC) este o pulbere fina de culoare alba, inodora, solubila in cetone si tetrahidrofuran. Este o substanta gazoasa la temperatura camerei, cu miros eterat, inflamabil. Are temperatura de fierbere egala cu -13,90C, iar cea de topire -153,80C. Densitatea in stare gazoasa la 00 C este 2,86g/l, iar in stare lichida la 00 C 912g;/l. Are masa moleculara 62,51.

Clorura de vinil este putin solubila in apa, dar se dizolva in compusi clorurati, alcool si alti solventi. Are o mare rezistenta chimica, fiind atacata doar de acizii puternic oxidanti



(acidul azotic). Policlorura de vinil rezista la actiunea agentilor chimici, totusi este atacata de acetona si cloroform. Nu este biodegradabila.

Alte propritati:

rezistenta marita la uzura;

maleabilitate buna;

rezistenta la actiunea agentilor corosivi industriali.

Policlorura de vinil PVC: (-CH2-CHCl-)n ocupa un rol important printre materialele folosite in tehnica, dar prezinta inconvenientul unei stabilitati termice reduse. Sub influenta caldurii, polimerul sufera o degradare termica insotita de aparitia unei coloratii (galben, rosu, maron si apoi brun). Pe masura ce coloratia se accentueaza spre brun proprietatile fizico-mecanice ale polimerului se inrautatesc. Polimerul devine casant si in final are loc distrugerea lui totala. Degradarea PVC duce la ruperea legaturilor chimice in catena macromoleculara, la aparitia legaturilor nesaturate in catena sau la modificarea compozitiei chimice a polimerului ca urmare a formarii unor grupe functionale : grupe carboxyl (-COOH), peroxo (-O-O-) etc.

2.2. Proprietatile mecanice

Policlorura de vinil poseda rezistenta mecanica, la soc si la fluaj. Este rigida si are o duritate mare. Marirea cantitatii de plastifianti reduce proportional aceste proprietati. La temperaturi joase

devine casanta.

2.3. Proprietatile termice

Fiind un material amorf, se topeste intr-un interval de temperatura. Policlorura de vinil nu este combustibila, dar la temperaturi ridicate degaja acid clorhidric. Are proprietatea de autostingere la incendiere. Cand arde, materialul se inmoaie si se carbonizeaza. Flacara este verde pe fir de cupru. In timpul arderii, degaja un miros acru, de acid clorhidric.

2.4. Proprietatile electrice

Este izolator electric la frecvente joase. La frecvente ridicate se inmoaie, dar acest fapt are avantajele sale in prelucrare (de exemplu: sudarea cu curenti de inalta frecventa).

Absorbtie si permeabilitate: Absoarbe apa mai mult decat polimerii olefinici si este putin permeabila la gaze.

2.5. Proprietatile optice Este translucida.

Proprietati, aspecte toxicologice

Policlorura de vinii PCVsau PVC (Polyvinyl Chloryde)

Proprietati

are masa moleculara intre 50 000 si 90 000 si densitatea 1 400 kg/m3

- in stare pura este dura, foarte rezistenta la acizi concentrati, la baze si la uleiuri si grasimi

- Insolubila in marea majoritate a solventilor organici

Se dizolva in cetone ciclice, ciclopentanona, ciclohexanona, metilciclo-hexanona, in tetrahidrofuran si metiltetrahidrofuran

Permeabilitate la vapori de apa mai mare si permeabilitate la gaze mai mica decat poliolefinele

Policlorura de vinil PCV sau PVC (Polyvinyl Chlaryde)

Proprietati

Sub actiunea caldurii si luminii, policlorura de vinii isi reduce stabilitatea (pierde molecule de HCI). Protectia se asigura prin adaos de substante stabilizatoare in proportie de 0,25 - 5% (saruri de plumb, cadmiu, bariu, calciu sau zinc, impreuna cu epoxizi si fosfati organici)

Plastifianti: esteri ai acizilor anorganici (fosfati) esteri ai acizilor organici: ftalati, adipati, ricinoleati, polimeri (poliesteri), copolimeri: copolimer butadiena-acrilonitril)

Toxicologie

  • Insolubila, inerta si netoxica in stare pura
  • in industria alimentara este permisa utilizarea PCV avand agenti de emulsionare cu toxicitate scazuta cum sunt sulfatii de alchil

- Utilizarea Pb si Cd ca stabilizatori are restrictii in industria alimentara Plastifiantii se utilizeaza cand se impune absenta nocivitatii, de exemplu, clorura de difenil este toxica, astfel ca PCV care o contine nu se foloseste in industria alimentara

CAPITOLUL 3.

METODE DE OBTINERE A

POLICLORURII DE VINIL

Policlorura de vinil se ob ine industrial prin polimerizare in emulsie sau in suspensie

Policlorura de vinil se obtine prin polimerizarea monomerului numit clorura de vinil in urma reactiei alaturate:

. Polimerizarea in emulsie:

Polimerizarea in emulsie se realizeaza folosind ca mediu de dispersie apa.

Clorura de vinil polimerizeaza foarte usor in emulsie apoasa, in prezenta initiatorilor solubili in apa la temperatura de 45-580C. Ca stabilizatori de emulsie se folosesc adesea emulgatori ironici, de tipul mersolatilor (amestecuri de alchilomonosulfonati de sodium cu 12-51 atomi de carbon in molecula).

Procesul tehnologic cuprinde urmatoarele faze:

- prepararea solutiei de emulgator;

- prepararea fazei apoase;

- polimerizarea;

- degazarea latexului;

- separarea polimerului din latex si uscarea lui;

- ambalarea polimerului.

Cu exceptia primelor doua faze, intregul proces poate functiona continuu.

Fig. 1 Schema tehnologica a instalatiei de polimerizare continua in emulsie

In vasul 4 se prepara solutia de emulgator in apa dedurizata, la concentratia 25%, care este pompata in vasul 3, pentru prepararea fazei apoase. In acest vas se mai introduce apoi solutie 3% de initiator (persulfat de potasiu K2S2O2) din vasul de masura 5b, acid fosforic din vasul de masura 5a si solutie 10% de hidroxid de sodiu din vasul de masura 5c. Cantitatile de materiale se stabilesc astfel, incat faza apoasa din vasul 3 sa aiba loc dupa omogenizare pH-ul prescrie (in jur de 7,5-8).

Polimerizarea are loc in autoclava 6 (in realitate se folosesc baterii de cca 8 autoclave care functioneaza concomitent, in paralel). Pentru aceasta , in autoclava se introduce continuu, pe la partea superioara, clorura de vinil din rezervorul 1 (prevazut cu racire), preincalzita de la -200C la 100C in preincalzitoru1 1a . Concomitent cu clorura de vinil se introduce apa de emulsie (faza apoasa) din vasul 3.

Debitele de monomer si apa de emulsie se regleaza astfel, incat sa se realizeze raportul prescris, care variaza intre 1:1 si 1:2,3. Temperatura de polimerizare se mentine, de asemenea, in limitele prescrise (45-580C), in functie de masa dorita in polimerul final.

Autoclavele sunt aparatele cilindrice verticale, prevazute cu agitator si manta prin care circula apa pentru preluarea caldurii de reactie. Dupa 15-20 de zile functionare, fiecare autoclava se opreste pentru curatirea crustelor de polimer, care ingreuneaza transferul termic prin pereti.

Pe la fundul autoclavei se evacueaza continuu latex de polimer care trece in separatorul cu vid 7,

unde clorura de vinil nepolimerizata (cca 20-30% din cantitatea introdusa in autoclave) este desorbita si trimisa la recirculare. Latexul degazat este trimis la stabilizare cu o solutie 5-10% de carbonat de sodiu in vasul 8. In final latexul are un continut in polimer de cca 40%.

Din vasul 8, latexul este pompat in automizorul 9. Automizorul este un aparat conic in care are loc separarea polimerului din latex si uscarea cu ajutorul aerului. Aerul necesar separarii si uscarii este luat din atmosfera cu ajutorul ventilatorului 11 prin filtrul 12 si incalzit in

bateria 10 la 140-1600C, apoi este trimis la partea superioara a automaizorului. Tot aici, prin doze speciale, latexul de policlorura de vinil este fin pulverizat (cu aer comprimat) in curentul de aer cald.

Deci, in automizor se formeaza o suspensie de particule de polimer in aer cald care contine vapori de apa supraincalzita. Aceasta suspensie trece in ciclonul 13, unde se separa aproximativ 70% din praful de polimer uscat, cu o umiditate sub 1%, trece prin sitele 15 in buncarele de omogenizare in strat fluid 16, iar de aici la ambalarea in sac.

In tara noastra functioneaza de multi ani la Combinatul Petrochimic Borzesti o instalatie continua de polimerizare in emulsie a clorurii de vinil.

3.2. Polimerizarea in suspensie:

Este cel mai raspandit procedeu de fabricare a policlorurii de vinil, datorita simplitatii si economicitatii sale.

Cel mai frecvent, polimerizarea se realizeaza in regim discontinuu, pe sarje. Ca initiatori se folosesc, de obicei , peroxizi organici solubili in monomer, cum este peroxidul de lauroil. In ultimul timp se intrebuinteaza initiatori deosebit de active, de exemplu din categoria percarbonatilor, care maresc viteza de polimerizare corespunzator, sporesc productivitatea utilajelor de baza-autoclavele.

Masa de polimerizare este constituita din apa, monomer dispersat sub forma de picaturi, agent de stabilizare se folosesc derivati ai celulozei (metil-sau eticeluloza) sau alcoolul polivinilic. Acestia raman in cea mai mare parte si in produsul finit, ca invelis al particulelor de polimer. O sarja de polimerizare contine: doua parti apa, o parte clorura de vinil, 0,05-0,2% coloid de protectie fata de monomer.

Polimerizarea are loc sub agitare continua la 45-650C, in functie de masa moleculara dorita in polimer. Cu cat temperatura va fi mai inalta cu atat masa moleculara a polimerului va fi mai mica.

Fig. 2 Schema tehnologica a instalatiei de polimerizare discontinua in suspensie a clorurii de vinil

Pregatirea solutiei de stabilizator de suspensie are loc in vasul 5, prevazut cu agitator si manta de incalzire, in care se introduce o anumita cantitate de apa demineralizata, ce se incalzeste la 850C si metilceluloza in cantitatea necesara formarii unei solute de 1%. Dupa solubilizarea metilcelulozei la cald sub agitare, solutia se raceste la 30-350C si apoi se filtreaza pe centrifuga 6, de la care este trimisa in vasul cu agitare 7. Aici se colecteaza concentratia exacta la valoarea 1%. Din vasul 7, solutia de metilceluloza se trimite in vasul de depozitare 8, in care poate fi pastrata timp de 3 zile si din care se depoziteaza in autoclava, in cantitatea necesara prin intermediul vasului de masura 9.

In autoclave de polimerizare 4 se incarca mai intai o anumita cantitate din totalul de apa demineralizata, apoi se adauga solutia de metilceluloza, dozata in vasul de masura 9, iar in final prin manlocul autoclavei se introduce initiatorul, de exemplu peroxide de lauroil solid.

Dupa incarcare, autoclave se inchide etans si se videaza cu ajutorul unei pompe pentru indepartarea oxigenului care ar inhiba reactia de polimerizare.

Concomitent cu operatiile descrise se executa dozarea (masurarea) cantitatii de clorura de vinil ce urmeaza a fi introdusa in autoclave. In acest scop, clorura de vinil este pompata din rezervorul 1 in vasul de cantarire automata 3, situate la un nivel mai inalt decat autoclave.       Incarcarea in autoclave are loc prin cadere libera, dupa egalizarea presiunilor in autoclave si in vasul-cantar.

In final, in autoclave se introduce o anumita cantitate de azot care impiedica spumarea masei de reactie. Apoi se porneste agitarea si se incepe incalzirea autoclavei prin mantaua exterioara, pana la temperatura de regim.

Durata reactiei variaza de la 6 la 22 ore, in functie de temperatura de polimerizare si de natura initiatorului.



La sfarsitul polimerizarii (cand presiunea a ajuns la circa 3 at), autoclavele se degazeaza, mai intai prin presiune proprie, apoi cu ajutorul pompei de vid, in scopul recuperarii clorurii de vinil nereactionate.

Gazele evacuate din autoclave se trimit mai intai intr-un racitor cu temperatura joasa, unde condenseaza majoritatea clorurii de vinil, care este trimisa la depozit. Necondensatele merg la o baterie de turnuri cu carbine active, pe care este retinuta, prin adsorbtie, clorura de vinil reziduala. Dupa desorbtie, clorura de vinil intra in circuitul de recirculare.

Suspensia de policlorura de vinil este evacuata de la partea inferioara a autoclavei 4 in vasul de omogenizare 11, care poate prelua 10-11 sarje de polimerizare, corespunzator unui lot de fabricatie.

In afara de gruparea si omogenizarea sarjelor pe loturi, omogenizatorul mai are rolul de vas tampon intre faza discontinua de polimerizare si urmatoarele faze care au functionare continua.

Amestecarea sarjelor in omogenizator se realizeaza printr-o circulatie foarte intensa cu ajutorul unor pompe de mare capacitate.

Din omogenizatorul 11, suspensia de polimer trece in vasul 12 unde se incalzeste la 700C,

apoi, prin sita vibratoare 13 merge la centrifuga 14. In centrifuga, polimerul este separat si spalat cu apa. Turta de polimer cu 25-30% umiditate este preluata de snecul 15 si transportata la faza de uscare. Apele de filtrare se arunca la canal.

Uscarea policlorurii de vinil se realizeaza continuu in uscatorul pneumatic in doua trepte. Turat umeda este antrenata in conducta 16, care reprezinta treapta I, de catre un curent de aer filtrat din incalzit la 180 grade Celsius. La capatul conductei pneumatice 16, curentul de materiale intra in ciclonul 18, unde se separa praful de polimer cu o umiditate de circa 9%. Acest praf este antrenat in conducta 17, care reprezinta treapta a II-a de uscare, de catre un curent de aer filtrat si incalzit la 160 grade Celsius. La capatul acestei conducte pneumatice, curentul de materiale intra in ciclonul 19 unde se separa praful de polimer cu o umiditate de numai 0,25%.

Temperatura materialului la iesirea din ambele trepte de uscare nu depaseste 70 grade Celsius.

Din cicloanele 18 si 19 aerul este trecut prin filtrele cu saci 20 si 21, care retin praful de polimer rezidual, pentru a fi reintrodus in circuitul material.

Polimerul uscat trece din ciclonul 19, prin sita vibratoare 22, in buncarul 23, din care este dozat automat la insacuire.

Aparatul principal din instalatia de policlorura de vinil (v. fig. 1.) suspensie este reactorul de tip autoclave 4, in care polimerizarea decurge la presiune, iar indepartarea monomerului rezidual (demonomerizarea)-sub vacuum.

Obtinerea clorurii de vinil din acetilena:

La baza procesului sta reactia exoterma dintre acetilena si acid clorhidric:

CH=CH + HCl → CH=CHCl + 4 Kcal

Reactia are loc la 100-2000 C, in prezenta unor derivati cu mercur, depusi pe carbine active, drept catalizator.

In tara noastra, acest procedeeu se aplica la Combinatul Petrochimic Borzesti, unde acetilena se obtine prin cracarea metanului in arc electric.

3.4. Obtinerea clorurii de vinil din etena

In tara noastra,acest procedeeu este aplicat la Combinatul Chimic Rm.Valcea,in urmatoarea varianta:

- o parte din etena se clorureaza la dicloretan,care este descompus in clorura de vinil si acid clorhidric;

- acidul rezultat este pus in contact cu o alta parte din etena,in prezenta oxigenului,pentru a se obtine o cantitate noua de dicloretan.

Reactiile chimice care stau la baza acestei metode sunt:

- clorurarea etenei: CH2+CH + Cl2 → CH2Cl-CH2Cl

- clorurarea dicloretanului: CH2Cl-CH2Cl → CH=CHCl + HCl

- oxiclorurarea etenei: CH2=CH2 + 2HCl + 1 /2O2 → CH2Cl-CH2Cl + H2O.

Alaturi de dicloretan, amestecul de reactie mai contine etena si clor nereactionat, precum si mici cantitati de hidrogen, oxigen, oxid si dioxid de carbon care insotesc etena la clorurare. Dupa cum se poate usor remarca, dintr-un asemenea amestec dicloretanul pote fi usor separate prin simpla condensare, el fiind singurul produs lichid la temperatura si presiunea normala.

Acest procedeu prezinta avantaje accesibilitatea si costul relative scazut al etenei si absenta produsilor secundari.

Clorurarea etenei are loc la cca 1150C, in mediu de dicloretan, in prezenta de catalizator (clorura ferica).

Oxiclorurarea etenei cu aer si acid clorhidric decurge la 270-3000C, de asemenea in prezenta unui catalizator.

Dicloretanul obtinut prin clorurare si oxiclorurare este separate din produsele de reactie si purificat pana la minimum 99,3% prin operatii de rectificare.     

Cracarea dicloretanului la clorura de vinil are loc la 460-4650C, in prezenta unei cantitati mici de clor drept catalizator.

policlorura de vinil

Reactia de obtinere : n CH2=CHCl (-CH2-CHCl-)n

clorura de vinil policlorura de vinil

CAPITOLUL 4.

UTILIZARILE POLICLORURII

DE VINIL

Policlorura de vinil reprezinta materia prima in proportie de 50% in industria constructiilor deoarece este ieftin inlocuind cu succes lemnul. Este folosita la fabricarea foliilor, musamalelor, linoleumului, a inlocuitorilor de piele pentru incaltaminte si marochinarie (vinilinul), a tuburilor si conductelor pentru instalatii sanitare, la izolarea cablurilor.  Il intalnim zi de zi cand folosim cartile de credit, buletinele, la ramele geamurilor, cosurile de gunoi, in compozitia obiectelor casnice precum sticlele, pieptenii, jucariile, interior pentru masini, discuri audio.  In industria medicala este folosit la ustensile medicale. Derivati ai PVC-ului pot fi intalniti in compozitia manerelor cutitelor sau mingiilor.

Policlorura de vinil mai este utilizata si pentru fabricarea de:

panouri celulare, usi si ferestre;

tevi si fitinguri;

ambalaje industriale si alimentare;

obiecte parafarmaceutice;

echipament medical: recipiente pentru sange; tuburi pentru dializa; manusi chirurgicale;

Clorura de vinil se utilizeaza in cantitati mari in industria materialelor plastice (la fabricarea unor polimeri si copolimeri vinilici) printre care policlorura de vinil; acest ultim produs ocupa locul doi dupa polietena in ordinea productiei mondiale.

Policlorura de vinil se intrebuinteaza la fabricarea de tevi folosite in industria chimica sau in instalatiile sanitare din locuinte, la fabricarea linoleumului, a imitatiilor din piele folosite la confectionarea impermeabilelor si incaltamintei, la izolarea cablurilor electrice etc.

Prin adaos de plastifianti se obtine un produs moale, flexibil folosit ca inlocuitor de piele sau de talpa. Policlorura de vinil plastifiata cu suport textil are o rezistenta marita la sfasiere si este utilizata la confectionarea articolelor de imbracaminte sau la marochinarie. In tehnica, PVC-ul se foloseste la confectionarea de ventile, corpuri de pompe, tevi si conducte, benzi de transport; in constructii la confectionarea de pardoseli,acoperisuri,pervaze pentru geamuri si tuburi pentru instalatii electrice.

Utilizarea PVC-ului in industria alimentara:

Utilizare

  • in stare rigida fara plastifianti se poate prelucra la cald cu obtinerea de placi, tevi etc., sau se poate prelucra analog cu metalele: aschiere, gaurire, pliere, profilare sau ambutisare (ultimele trei operatii se fac la cald)

- In stare plastifiata se foloseste pentru ambalaje: tuburi deformabile obtinute prin extrudare, folii subtiri obtinute prin calandrara

Film subtire pentru invelirea tavilor cu carne proaspata si cu produse din carne (permeabilitatea la vapori de apa previne condensarea acestora in interior)

Folie termoformata pentru confectionarea unei game largi de ambalaje de la cutii pentru ciocolata la tavi pentru biscuiti

Ambalaje pentru o mare varietate de produse alimentare incluzand sucuri de fructe si uleiuri comestibile

CAPITOLUL 5.

CONTROLUL CALITATII POLICLORURII

DE VINIL

CAPITOLUL 6.

MASURI DE SECURITATE SI

SANATATE IN MUNCA

Policlorura de vinil este o substanta toxica de aceea la obtinerea si prelucrarea ei trebuie luate urmatoarele masuri de securitate:

Pentru depozitare se vor folosi cisterne din otel protejate anticoroziv, material plastic ABS sau polipropilena;

Nu se admite depozitarea suprapusa a vaselor;

Spatiul de depozitare trebuie sa fie rece, bine ventilat si departe de alte substante chimice;

Manipularea vaselor se va face cu maxima atentie, mai ales in sezonul rece cand riscul de spargere a PVC-ului e mai mare;

Mijloacele de transport vor fi cu caroserie in constructie etansa pentru a intampina scurgerile;

Pe fiecare vas se va inscriptiona continutul incarcaturii si specificatia “Coroziv”;

Personalul ce manipuleaza vasele cu acid clorhidric va purta ca echipament de protectie adecvat (manusi cauciuc, salopeta antiacida si cizme antiacide, ochelari de protectie);



Interzis mancatul, bautul si fumatul in timpul lucrului;

Daca procentul de vapori din aer este mare, se va folosi masca de gaze;

Daca totusi au fost inhalati vapori, scoateti urgent persoana la aer curat si sustineti respiratia cat este nevoie;

In cazul contactului cu pielea sau ochii nu permiteti frecarea zonelor respective. Se va spala cu apa rece din abundenta. Se va apela la un medic;

Toate caile de acces ale spatiilor de lucru vor fi mentinute in stare de curatenie, libere de orice obstacol, pentru a se evita expunerea salariatilor la accidente;

Este obligatorie pastrarea curateniei la locul de munca;

In incapere si zonele de lucru se va urmari ca iluminatul sa fie corespunzator, in acest sens instalatia se va verifica periodic, corpurile de iluminat vor fi curatate, iar sursele de lumina care nu mai functioneaza vor fi inlocuite ori de cate ori este necesar;

La inceputul lucrului operatorii au obligatia de a controla existenta dispozitivelor de protectie si starea tehnica a utilajului;

Echipamentele se fixeaza astfel incat sa se evite posibilitatea deplasarii lor necontrolate (alunecare, caderi etc.);

Se interzice deschiderea carcaselor, aparatelor etc. aflate sub tensiune;

Este interzis operatorilor sa intervina in caz de defectiune la motoarele electrice, tablouri de comanda si celelalte instalatii de la locul de munca;

In cazul aparitiei unei defectiuni, operatorii vor deconecta de la retea echipamentul defect, vor opri lucru si vor anunta mecanicul sau dupa caz electricianul de schimb, precum si conducatorul locului de munca;

Este interzis continuarea lucrului inainte de a se fi inlaturat defectiunile ivite, iar interventiile necesare pentru remediere se vor efectua numai de salariati cu o calificare profesionala corespunzatoare, instruiti in acest scop si insarcinati cu aceasta;

Echipamentul de protectie in timpul lucrului este: salopeta, manusi de cauciuc, ochelari de protectie si palmare pentru manipularea materiilor prime;

Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca snecul si capul de extrudare sunt bine curatate, daca legaturile electrice nu au izolatia deteriorata;

Inainte de pornirea liniei este obligatorie, verificarea vizuala a intregii instalatii;

Se vor respecta intocmai regimul de lucru al masinii si parametrii de lucru, prescrisi in instructiunile tehnologice;

Toate reglajele tehnologice ale liniei de extrudare sunt executate doar de personal calificat (mecanic, electrician);

Nu se va lucra cu extruderul pana ce nu se va controla daca instalatia de racire este in stare de functionare;

La alimentare nu se va introduce mana in dispozitivul de alimentare. Cauciucul va fi taiat in benzi pe masura deschizaturii dispozitivului de alimentare a extruderului si va fi introdus cu grija pentru a evita prinderea mainii;

Se va urmari ca materialul sa nu contina resturi metalice sau alte corpuri straine;

Modificarea turatiei extruderului se va face lin, fara socuri.

In caz de inhalare: Provoaca iritarea nasului, gatului si plamanilor.

La inhalarea pulberii de PVC se va scoate victima la aer curat si daca este necesar se va face

respiratie artificiala. Daca respiratia este dificila se va administra oxigen. Dupa caz se va solicita asistenta medicala.

In caz de contact cu pielea si ochii: Efect iritant la nivelul pielii/ochilor

provocand abraziunea zonei afectate.

Se va spala zona afectata cu apa si sapun cel putin 15 minute. Se vor indeparta imediat hainele si pantofii contaminati. Echipamentul contaminat se va spala inainte de reutilizare. Daca apar leziuni cutanate se va consulta un medic.

Se vor spala ochii cu multa apa timp de 15 minute, inclusiv sub pleoape. In cazul in care iritatia persista sau au ramas corpuri straine in ochi se va asigura asistenta medicala de specialitate.

In caz de inghitire: Este improbabila dar in cazul in care aceasta s-a produs

nu apar efecte secundare datorita faptului ca materialul este practic inert. Daca este necesar se va

asigura asistenta medicala.

CAPITOLUL 7.

PROBLEME DE POLUARE SI PROTECTIA MEDIULUI

Problemele cheie din punct de vedere al mediului in sectorul polimerilor sunt reprezentate de emisiile de compusi organici volatili, in unele cazuri apele uzate cu incarcare potentiala mare de compusi organici, cantitatile relativ mari de solventi folositi si deseurile nereciclabile, precum si cererea de energie.

Pentru reducerea impactului industriei polimerilor asupra mediului se iau masuri precum :

  • realizarea unei evaluari si a unei masuratori a emisiilor fugitive pentru a clasifica elementele componente in functie de tipul lor, domeniu si conditiile procesului, pentru a identifica acele elemente care au cel mai mare potential de emisiilor fugitive
  • stabilirea si intretinerea echipamentelor de monitorizare si intretinerea aparaturii si/sau a unui program de detectare si reparare, folosind o baza de date ce contine combinatii ale serviciilor de intretinere cu evaluarea si masurarea emisiilor fugitive;
  • reducerea emisiilor de praf, in combinatie cu urmatoarele tehnici:
  • transportul in faza densa este mult mai eficient pentru prevenirea emisiilor de praf decat cel in faza diluata;
  • reducerea vitezelor in sistemele de transport in faza diluata la valori cat mai scazute posibil ;
  • reducerea producerii prafului pe liniile de transport prin tratarea suprafetei si alinierea corespunzatoare a conductelor;
  • folosirea cicloanelor si/sau filtrelor la evacuarea aerului de la unitatile de desprafuire;
  • folosirea sistemelor cu filtre textile este mai eficienta, in special pentru praful fin;
  • folosirea scruberului/epuratorului umed,
  • reducerea pornirilor si opririlor instalatiilor, cu scopul de a evita emisiile de varf si de a reduce consumul total (de exemplu, energie, monomeri pe tona de produs) ;
  • asigurarea continutului reactorului in cazul opririlor de avarie (de exemplu prin folosirea sistemelor de siguranta);
  • reciclarea materialului retinut sau utilizarea sa drept combustibi;l
  • prevenirea poluarii apei prin proiectarea corespunzatoare a retelei de conducte si executarea sa din materiale corespunzatoare;
  • conducte si pompe amplasate pe sol;
  • conducte amplasate in canale accesibile pentru inspectie si reparatii.

La fabricarea policlorurii de venil se iau urmatoarele masuri:

  • folosirea de sisteme separate de colectare a efluentilor pentru;
  • apa de proces contaminata evacuata ;
  • apa potential contaminata provenita din pierderi si alte surse, inclusiv apa de racire si scurgerile de pe suprafetele provenite din zonele de proces etc.;
  • prin depozitarea VCM in recipiente refrigerate la presiune atmosferica sau prin depozitarea VCM in recipiente sub presiune la temperatura ambientala si prin evitarea emisiilor de VCM, asigurand recipiente cu condesatori cu reflux, refrigerate si/sau prin evitarea emisiilor de VCM, asigurand recipiente conectate la sistemul de recuperare VCM sau aparatura adecvata de tratare a gazelor reziduale.

CAPITOLUL 8.

CONCLUZII

Clorura de polivinil este un poilimer termoplastic, alcarui macromoleculele au o structura de tipul “cap-coada”(Mr de la 10 000 pine la 150 000). Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil. In prezenta de initiatori, din a caror dezintegrare rezulta radicali liberi pentru inceputul cresterii catenei

Dupa pozitia si structura sa clorura de polivinil poate fi considerate un clor-derivat al poilietilenei. Atomii de clor, care substituie o parte din atomii de hydrogen, sunt legati trainic de atomii de carbon, de aceea clorura de polivinil este stabila la actiunea acizilor si a bazelor, areproprietati dielectrice bune, o rezistenta mecanica mare. Polimerul de fapt nu arde, dar se descompune usor la incalzire, elimand clorura de hidrogen.

Pe baza de clorura de polivinil se obtin mase plastice de doua tipuri: viniplast , care are o regiditate considerabila, si plasticat, care este un material ceva mai moale. Pentru a preveni descompunerea acestui polimer, in masele plastice fabricate pe baza lui se introduc stabilizatori, iar pentru a obtine plasticate moi se introduc si plastifianti. Din viniplast se fabrica tevi rezistente la actiunea agentilor chimici, piese pentru aparatajul chimic, cutii de accumulator si multe altele.

BIBLIOGRAFIE

Diaconescu, M. Lefter, M.O. Sebe – Tehnologia polimerilor, manual pentru clasa a XI-a licee de chimie industriala, meseria operator la fabricarea si prelucrarea polimerilor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

D.S. Vasilescu, N. Verbancu, N. Carlan – Cartea operatorului din industria prelucrarii cauciucului, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1981

Andrei Dumitrescu, Constantin Opran – Materiale polimerice, S.C.I.C.T.C.M.S.A., Bucuresti, 2002

Jane Wertheim, Chris Oxlade, Corrinne Stockley – Dictionar ilustrat de chimie, Ed. Aquila, Oradea, 1993

Aurora Dulca, Aurelia Vidrascu – Tehnologie chimica, manual pentru clasa a X-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

M. Nuta, D. Nuta – Ambalaje din materiale plastice, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1993

Luminita Bertelean, Olivia Cosma, Ruxandra Lisandru – Manual de pregatire teoretica de baza, chimie industriala, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2000

Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia – Manual de chimie, clasa X-a, Ed. LVS Crepuscul, Ploiesti, 2000

C.D. Nenitescu – Chimie generala, Ed. V-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985

Teslaru I., Mitrea P. – Protectia muncii in industria chimica, manual pentru clasa IX-a si aX-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996

Norme specifice de securitate a muncii pentru laboratoarele de analize fizico-chimice si mecanice, Ministerul Muncii, Departamentul protectiei muncii, 1996

Gabriela Noveanu, Viorica Tudor – Manual de chimie clasa X-a, Ed. Sigma, Bucuresti, 2004

Instructiuni de lucru din industria chimica.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3308
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site