Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Cinci paini - ION CREANGA

Fabule ghicitori

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
D-l Goe - ION LUCA CARAGIALE
Povestea unui om lenes - ION CREANGA
GHICITORI DESPRE UNELTE
PROVERBE ROMANESTI
Greuceanu - PETRE ISPIRESCU
Briareu - ALEXANDRU ODOBESCU
GHICITORI
Vizita… - ION LUCA CARAGIALE
Pacala in satul lui - IOAN SLAVICI
La urat - ION CREANGA


Cinci paini - ION CREANGA

Doi oameni, cunoscuti unul cu altul, calatoreau odata, vara, pe un drum. Unul avea in traista sa trei paini, si celalalt doua paini. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase, langa o fantana cu ciutura, scoate fiecare painile ce avea si se pun sa manance impreuna, ca sa aiba mai mare pofta de mancare.




Tocmai cand scoasera painile din traiste, iaca un al treilea drumet, necunoscut, ii ajunge din urma si se opreste langa dansii, dandu-le ziua buna. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare, caci e tare flamand si n-are nimic merinde la dansul, nici de unde cumpara.

– Poftim, om bun, de-i ospata impreuna cu noi, zisera cei doi drumeti calatorului strain; caci, mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea.

Calatorul strain, flamand cum era, nemaiasteptand multa poftire, se asaza jos langa cei doi si incepe a manca cu totii la pane goala si a be apa rece din fantana, caci alta udatura nu aveau. Si mananca ei la un loc tustrei, si mananca, pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani, de parca n-au mai fost.

Dupa ce-au mantuit de mancat, calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da, din intamplare, celui ce avusese trei pani, zicand:

– Primiti, va rog, oameni buni, aceasta mica multa-mita de la mine, pentru ca mi-ati dat de mancare la nevoie; veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin, sau veti face cu banii ce veti pofti. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut, caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram.

Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar, dupa multa staruinta din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita, la umbra, sa odihneasca bucatele. Si, din vorba in vorba, cel ce avusese trei pani da doi lei celui cu doua pani, zicand:

– Tine frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu dansa. Ai avut doua pani intregi, doi lei ti se cuvin. Si mie imi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pani intregi, si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii.

– Cum asa?! zise celalalt cu dispret; pentru ce numai doi lei, si nu doi si jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic, si atunci cum ramanea?

– Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani; atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani, iar tu, de la doua, si pace buna! Acum, insa, noi am mancat degeaba, si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei, fiecare dupa numarul panilor ce am avut. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul…

– Ba nu, prietene, zise cel cu doua pani. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ramaie.

– Haide si la judecata, zise celalalt, daca nu te multumesti.. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt.

Si asa, pornesc ei la drum, cu hotararea sa se judece. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie, se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat, pe rand fiecare: cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna, de au stat la masa impreuna, cate pani a avut fiecare, cum a mancat drumetul cel strain la masa lor, deopotriva cu dansii, cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta.

Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare-aminte, zise celui cu doua pani:

– Si nu esti multumit cu imparteala ce s-a facut, omule?

– Nu, domnule judecator, zise nemultumitul; noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat; dar, dac-a venit intamplarea de-asa, apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. Asa cred eu ca ar fi cu cale, cand e vorba de dreptate.

– Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul, apoi fa bine de inapoieste un leu istuilalt, care spui c-a avut trei pani.

– De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule judecator! zise nemultamitul cu indrazneala. Eu am venit inaintea judecatii sa capat dreptate, si vad ca dumneata, care stii legile, mai rau ma scufunzi. De-a fi sa fie tot asa judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!

– Asa ti se pare dumitale, zise judecatorul linistit, dar ia sa vezi ca nu-i asa. Ai avut dumneata doua pani?

– Da, domnule judecator, doua am avut.

– Tovarasul dumitale avut-a trei pani?

– Da, domnule judecator, trei a avut.

– Udatura ceva avut-ati vreunul?

– Nimic, domnule judecator, numai pane goala si apa race din fantana, fie de sufletul cui a facut-o acolo, in calea trecatorilor.

– Dinioarea, parca singur mi-ai spus, zise judecatorul, ca ati mancat toti tot ca unul de mult; asa este?



– Asa este, domnule judecator.

– Acum, ia sa statornicim randuiala urmatoare, ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari: cate bucati ai fi avut dumneata, care spui ca avusi doua pani?

– Sese bucati as fi avut, domnule judecator.

– Dar tovarasul dumitale, care spui ca avu trei pani?

– Noua bucati ar fi avut, domnule judecator.

– Acum, cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati?

– Cincisprezece bucati, domnule judecator.

– Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane?

– Trei oameni, domnule judecator.

– Bun! Cate bucati vin de fiecare om?

– Cate cinci bucati, domnule judecator.

– Acum, tii minte cate bucati ai fi avut dumneata?

– Sese bucati, domnule judecator..

– Dar de mancat, cate ai mancat dumneata?

– Cinci bucati, domnule judecator.

– Si cate ti-au mai ramas de intrecut?

– Numai o bucata, domnule judecator.

– Acum sa stam aici, in ceea ce te priveste pe dumneata, si sa luam pe istalalt la rand. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale?

– Noua bucati, domnule judecator.

– Si cate a mancat el de toate?

– Cinci bucati, ca si mine, domnule judecator.

– Dar de intrecut, cate i-au mai ramas?

– Patru bucati, domnule judecator.

– Bun! Ia, acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica, dumneata ai avut numai o bucata de pane ramasa de la dumneata si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati?

– Taman cinci, domnule judecator.

– Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra, care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita?

– Adevarat este, domnule judecator.

– Asadar, dumitale ti se cuvine numai un leu, fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut, si aceasta, ca si cum ai fi avut-o de vanzare, deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. Iar tovarasului dumitale i se cuvin patru lei, fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. Acum, dara fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. Si daca te crezi nedreptatit, du-te si la Dumnezeu, si las’ daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta!

Cel cu doua pani, vazand ca nu mai are incotro sovai, inapoieste un leu tovarasului sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat.

Cel cu trei pani insa, uimit de asa judecata, multameste judecatorului si apoi iese, zicand cu mirare:

– Dac-ar fi pretutindeni tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li canta cucul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui in veci si-n pururi la judecata.

Corciogarii, porecliti si aparatori, nemaiavand chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, in toata viata lor, sa traga pe dracul de coada…

Iar societatea buna ar ramane nebantuita.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2073
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site