Legenda

Legenda

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: 'De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?'

Brahma a raspuns: 'Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi.'

Atunci zeii au spus: 'In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului.'

Dar Brahma a raspuns din nou: 'Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata.'

Astfel zeii au concluzionat: 'Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem.'

Brahma a exclamat dintr-o data: 'Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta.'

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

Un imparat

Cu mult timp in urma traia un imparat care, intr-una din zile, ii spuse calaretului sau:

- Incaleca-ti calul! Strabate calare cat mai mult pamant. Cand nu mai poti, opreste-te iar rasplata iti va fi intreaga suprafata pe care vei reusi sa o acoperi.

Sigur pe sine si indraznet, calaretul a pornit la drum si a alergat cat de iute a putut ca sa poata sa acopere cat mai mult pamant. A tinut-o asa zi si noapte iar cand obosea sau ii era foame nu se oprea deloc deoarece vroia sa acopere foarte mult pamant.

A ajuns la un punct cand a acoperit o suprafata substantiala de pamant insa, oboseala si foametea l-au strapus lasandu-l fara pic de vlaga. Apoi s-a intrebat: "De ce m-am fortat atat de mult sa acopar o suprafata atat de mare de pamant? Acum sunt pe moarte si am nevoie doar de un petec de pamant unde sa ma ingrop!"

Morala

Povestioara aceasta este foarte similara cu cea a calatoriei vietii noastre.

Ne fortam in fiecare zi atat de mult si de tare pentru a face bani si pentru a castiga putere sau recunostinta. Neglijam, din pacate, sanatatea noastra, timpul pe care ar trebui sa-l acordam familiei noastre, sa ne dedicam hobby-urilor pe care le avem si, de asemenea, sa apreciem si frumusetiile meleagurilor din jurul nostru. Intr-o zi, cand ne vom uita in urma ne vom da seama ca nu avem nevoie de chiar atatea lucruri si atunci nu vom mai fi capabili sa intoarcem timpul inapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.

Viata nu este legata doar de a face bani si de a castiga putere. Cu siguranta viata nu inseamna numai munca! Munca este necesara doar pentru a ne bucura de frumusetiile si placerile vietii. Trebuie sa existe o balanta intre: munca si joaca, familie si timpul personal. Trebuie sa te decizi cum sa ti echilibrezi viata ca sa iti fie cat mai bine. Defineste-ti prioritatiile, da-ti seama daca esti capabil/a sa faci compromisuri iar unele decizii lasa-le sa fie luate pe baza instinctelor.

Fericirea este intentia si scopul vietii, este intregul tel al existentei umane. Si atunci, ia-o mai usor, fa ceea ce-ti doresti sa faci si apreciaza fiecare zi. Viata este fragila, viata este scurta. Traieste un stil de viata echilibrat si bucura-te la maxim!