Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Cronicarii moldoveni

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Cronicarii moldoveni

- și-au propus in lucrarile lor de istorie sa consemneze date, info, privitoare la istoria Moldovei, confruntandu-se cu anumite dificultați :

  • Absența unei tradiții istoriografice
  • Lipsa izvoarelor istoriografice

- mesajul care reiese din aceste cronici este continuitatea, efortul istoriografic, conștiința responsabilitații scrisului și valoarea educativa a cronicilor




- primul cronicar moldovean : GRIGORE URECHE (1590-1647)

- a studiat in Polonia lb latina, greaca, gramatica, retorica

- revenit in țara, a participat la viața politica a Moldovei, ocupand și diferite funcții administrative : logofat, spatar, mare vornic al țarii de jos

- 1642-1647 – a redactat Letopisețul Țarii Moldovei, o cronica care infațișeaza evenimentele istorice ale Moldovei, de la intemeierea sa (1359) și pana la a 2-a domnie a lui Aron-voda (1594)

- publicat in sec. XIX (1852) de M. Kogalniceanu

- trebuia sa fie, in concepția lui G. Ureche, un izvor de ințelepciune, care sa fixeze originea și evoluția unui neam

- relatarea istoriografica are și o finalitate morala, pt ca din desfașurarea unor evenimente, din portretizarea unor figuri de domnitori, cititorul poate desprinde unele invațaminte morale

- Letopisețul subliniaza ca Moldova era o țara mișcatoare și neașezata, aflata in calea tuturor rautaților

- atitudinea fireasca a oamenilor din Moldova era lupta, iar calitatea morala esențiala era eroismul

- modelul eroic promovat de G. Ureche este Ștefan cel Mare

- episoadele, scenele relatate, au de cele mai multe ori un caracter ilustrativ, monumental

- narațiunile din Letopiseț sunt exemplare, ilustrand destinul uneori eroic al celor evocați

- Ureche iși manifesta intenția de a oferi pilde, invațaturi, iar aceasta intenție este ilustrata și de modul in care se incheie anumite episoade ( de ex : mai multe capitole se incheie cu sancționarea pers)

- faptele relatate exprima, in concepția lui Ureche, voința divina

- aceste fapte și evenimente au o logica interioara, care este ascunsa, camuflata eroilor acestor scene și este scoasa in relief prin implinirea / eșecul aspirațiilor personajelor

- Letopisețul este o scriere non-fictiva, care iși dezvolta substanța din izvoare istoriografice, din documente, cronicarul punand accent pe detaliul revelatoriu

- stilul reiese din abundența detaliilor, prin care Ureche cauta sa insufle cititorului senzația de viața

- astfel, putem spune ca o mare parte din istoria Moldovei, este reconstituita prin 2 modalitați :

  • Prin lectura de catre Ureche a izvoarelor istoriografice
  • Prin relevarea sensibilitații proprii a cronicarului

- G. Calinescu obs ca Ureche are harul de a gandi prin simțuri. Vorbirea cronicarului este dulce și cruda, cuminte și plina de ascuțișuri ironice

- una dintre dominantele cronicii este obiectivitatea relatarii

- Ureche simte nevoia sa controleze, sa autentifice datele istorice și sa respecte adevarul istoric

- d.p.d.v al concepției cronicii, este reflectata societatea feudala din Moldova sec. XVII și mentalitatea autorului, ca reprezentant al marii boierimi moldovenești

- d.p.d.v documentar, cronica inventariaza evenimente istorice, surprinse pe parcursul a 235 de ani

- in aceasta cronica, cititorul gasește info cu privire la structura feudala a Moldovei, la tradițiile din acea epoca sau cu privire la relațiile diplomatice     dintre Moldova și statele vecine

- cronica incepe cu relatarea legendei intemeierii Moldovei, o narațiune scrisa intr-un stil clar, sugestiv, in care amprenta mitului se impletește cu realitatea

- istoria Moldovei este una zbuciumata, cu domnii scurte, prezentate prin prisma unor acumulari de fapte, evenimente, unele tragice

- prin cronica se remarca figura lui Ștefan cel Mare, o figura ce se impune prin reflexele sale mitice, patrotism, credința; este privit de Ureche ca un erou exemplar

- portretul sau este unul moral, in care statura sa capata reflexe epopeice

- Ureche ilustreaza insa și identitatea neamului sau, exprimand opinia ca istoria Moldovei trebuie sa fie mereu considerata in corelație stransa cu istoria altor neamuri

- Ureche remarca in cronica originea latina a lb romane, subliniind ideea continuitații și unitații poporului și a lb romane

- chiar daca Letopisețul este o scriere non-fictiva, totuși are numeroase calitați estetice, ea fiind, cum obs N. Manolescu o opera clasica a prozei literare

- materialul epic se contureaza prin valorificarea a 2 modalitați de expunere : narațiunea și portretul



- narațiunea este folosita in redarea evenimentelor din perioada domniei lui Alex. Lapușneanul

- in conturarea portretului, apeleaza la cel cu dominanta morala

- observațiile morale se coreleaza cu predilecția autorului pt detaliul relevant și cu predispoziția sa pt conturarea unei atmosfere / perspective a evenimentelor

- dominanta stilistica este oralitatea, care reiese din repetiții, expresii tipice, proverbe, zicatori etc

- in cronica exista unele fragmente ce redau stilul rostirii din carțile bisericești, alteori formularea este concisa, eliptica, presupunandu-se prezența unui model latin

- in evoluția lb. Romane literare, Ureche are meritul de a fi incercat sa abandoneze modelele lb bisericești, valorificand unele particularitați ale rostirii populare

- portretele lui Ureche se impun prin concizie, precizie, relevanța detaliilor

- d.p.d.v stilistic, comparația, antiteza, epitetul, enumerația, cele mai frecvent intalnite in cronica

- al doilea cronicar : MIRON COSTIN (1633-1691)

- a studiat in Polonia

- s-a intors in Moldova in 1652, ocupand o serie de funcții administrative

- 1672-1674 – a scris poemul filosofic Viața lumii, axat pe tema fortuna labilis (soarta schimbatoare)

- 1675 – incheie redactarea Letopisețului Țarii Moldovei

- 1677 – scrie in polona cronica țarilor Moldovei și Munteniei : Cronica polona și Istoria in versuri polone despre Moldova și Țara Romaneasca ( Poema polona)

- 1686-1691 – a scris lucrarea De neamul moldovenilor din ce țara au ieșit stramoșii lor

- Letopisețul Țarii Moldovei a fost pastrat intr-un nr de 56 de copii manuscrise

- a fost publicat pt 1-a oara de M. Kogalniceanu in 1852

- cronica relateaza evenimentele istorice intre 1592-1661, adica de la a 2-a domnie a lui Aron-voda pana la domnia lui Dabija-voda

- cronica ne prezinta o Moldova zbuciumata, cu tradari, razboaie, schimbari rapide de domnitori

- are și un caracter moralizator

- se impune prin spiritul de observație, arta narațiunii și a dialogului, capacitatea de convingere a enunțurilor

- Costin este un bun psiholog, un cunoscator al sufletului omenesc ; pune in scena evenimente, conflicte, acțiuni, in spiritul autenticitații, al verosimilului

- cititorul regasește și unele elemente de analiza psihologica, pt ca in prezentarea personajelor și a evenimentelor, cronicarul prezinta evoluția psihologica a eroilor, reacțiile, comportamentul acestora, personaje definite prin expresii și detalii revelatoare și prin dialoguri sugestive

- chiar daca se caracterizeaza prin diversitatea stilistica, cronica are o incontestabila unitate, coerența de tonalitate, o viziune proprie, prin care Costin ierarhizeaza și valorizeaza evenimente

- concepția asupra istoriei care se degaja din cronica este una pesimista

- cronicarul considera ca vremurile se degradeaza tot mai mult, ca totul se distruge

- istoria este perceputa ca suferința și ca intuneric spiritual

- cronica surprinde evenimente, personaje, fapte intr-o continua mișcare, iar personajele evolueaza mereu intre mareție și decadere, degradare

- Costin are intențai de a-și informa corect cititorii, ce ii impune autorului o atitudine critica fața de sursele istoriografice, obiectivitate, imparțialitate a viziunii

- autorul reconstituie și atmosfera epocii, faptele de civilizație, organizarea sociala,obiceiuri,tradiții etc

- autorul a fost martor ocular la unele evenimente relatate, astfel cronicarul dispune de info directe

- cronica se caracterizeaza și printr-un aspect evocator

- istoria este ințeleasa de cronicar ca un spectacol ce antreneaza o multitudine de personaje

- cronicarul infațișeaza domnitori buni / rai, cu fizionomii diferite

- portretele sunt sintetice, esențializate, construite prin enumerari

- in cadrul acestor portrete, caracterizarea personajelor se realizeaza prin alaturare / antiteza ( de ex : Vasile Lupu este prezentat in contrast ci fiul sau)

- portretele reprezinta adevarate microbiografii, care surprind devenirea morala și comportamentala a personajelor



- evoluția personajelor este redata prin dialog și vorbire directa

- Costin este un autor atent și la viața interioara a personajelor sale, la reacțiile lor afective, dar și la configurarea unor scene colective

- in cronica sa, Costin este un autor inclinat spre problematizare, care mediteaza asupra evenimentelor relatate intr-un stil aforistic, concentrat

- trasaturile scriiturii, alaturi de caracterul clasic al discursului și de coerența compoziției, sunt elemente ale formației umaniste a cronicarului

- intenția literara este mult mai evidenta decat la Ureche

- in cazul descrierilor și narațiunilor, autorul imprima relatarii anumite efecte stilistice

- prin intermediul dialogurilor, sunt conturate scene semnificative de viața, in timp ce portretele sunt plasate in contexte existențiale

- portretele lui Costin sunt biografice, in care surprinde evenimente, personaje, intuind trasaturile lor morale

- cronicarul utilizeaza ironia și antiteza

- atunci cand relatarea se apropie de faptul de viața, relatarea e naturala, spontana, fireasca

- spiritul de obs se remarca mai ales in detaliile pitorești, in scenele de la curtea domnitorilor

- una din scenele semnificative este tabloul invaziei lacustelor, tablou evocator, care se impune prin concretețea comparațiilor, puterea de sugestie a detaliilor

- stilul Letopisețului are uneori rezonanța grava a carților bisericești, alteori Costin valorifica procedee ale oralitații și ale limbii vorbite

- influența limbii latine se face simțita la nivelul sintaxei și la nivelul vocabularului

- folosirea limbii vorbite confera autenticitate și spontaneitate

- valoarea literara a cronicii lui Costin este superioara celei a cronicii lui Ureche

- in cronica sa, Costin este și un memorialist, un prozator care surpinde moravuri și caractere

- a 2-a parte a cronicii are trasaturile caracteristice ale unui roman

- Costin dovedește un simț al compoziției dezvoltat, imbinand documentul istoric și intamplarile traite

- construcția frazei este realizata dupa un model latinesc, cu predicatul așezat la sfarșitul propoziției

- in opera De neamul moldovenilor, autorul cauta sa clarifice problema originii poporului roman și a limbii romane

- este o scriere polemica, in care Costin iși propune sa combata o serie de info eronate, puse in circulație de copiștii cronicii lui G. Ureche

- se impune prin judecata matura asupra istoriei, prin sentimentul de patriotism al autorului, prin ideea responsabilitații scrisului

- d.p.d.v al structurii este imparțita in 7 capitole, fiind neterminata

- stilul se caracterizeaza prin obiectivitate, rigoare, tonalitate afectiva

- al treilea cronicar : ION NECULCE (1672-1745)

- 1686 – s-a refugiat in Muntenia, intorcandu-se in Moldova in timpul domniei lui C. Cantemir

- a deținut cateva funcții administrative importante

- dupa batalia de la Stanilești (1711), este nevoit sa se exileze in Rusia, intorcandu-se in Mold in 1720

- incepand cu anul 1733, incepe sa redacteze Letopisețul Țarii Moldovei de la Dabija-voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)

- acest letopiseț este precedat de 42 de legende istorice, puse de autor sub titlul O sama de cuvinte

- cronica lui Neculce inregistreaza istoriografic 82 de ani din istoria Moldovei, fiind structurata in 25 de capitole, care corespund celor 25 de domnii evocate

- cronica s-a pastrat in 17 copii manuscrise și a fost publicata de Kogalniceanu in 1845

- Neculce și-a scris cronica la maturitate, fiind contemporan și chiar martor la majoritatea ev evocate

- astfel se explica conținutul specific al cronicii și modul de expunere al faptelor

- trebuie subliniat faptul ca bogația, diversitatea conținutului cronicii, dovedesc ca autorul a cunoscut in detaliu evenimentele pe care le relateaza, participand afectiv la desfașurarea intamplarilor, de aici provenind și oralitatea stilului cronicii

- lb literara in care este redactata cronica se circumscrie graiului Moldovei de N, cu o serie de trasaturi specifice, proprii și graiului mold actual



- datorita oralitații, cronica se distinge net de scrierile lui Costin, in cazul caruia influențele lb latine imprima stilului o anumita artificialitate

- de fapt, cronicarul nu relateaza doar fapte, intamplari bine documentate, ci participa afectiv la ev pov

- in general. Letopisețul se refera la ev contemporane autorului, astfel epoca istorica este evocata dintr-o perspectiva memorialistica, in care talentul epic se imbina cu sugestivitatea evocarii

- astfel, cronicarul descrie o serie de fapte, scene, aspecte din viața domnitorilor, schimbarile de domni, razboaiele etc.

- semnficativ este elogiul domniei lui D. Cantemir, o domnie scurta, dar care ocupa o foarte mare parte din cronica

- M. Sadoveanu afirma ca Neculce este cel dintai povestitor, artist al nostru

- prin talentul epic, prin simplitatea și naturalețea frazei, cronica lui Neculce se impune in primul rand ca o descriere istoriografica autentica și ca o opera literara sugestiva

- portretele din aceasta cronica se catacterizeaza prin voința de individualizare expresiva a personalitaților evocate

- de cele mai multe ori, portretul este alcatuit din detalii neașteptate pe baza unor enumerații, pe baza acumularii de trasaturi pozitive / negative ( de ex : portretul lui C. Mavrocordat este alcatuit prin contrastul dintre aparența și esența, la baza acestui portret aflandu-se epitetul)

- Neculce introduce in literatura romana portetul biografic in care figura umana ni se dezvaluie din intamplarile și faptele personajului, fiind un portret dinamic, diacronic ( de ex : portretul lui D. Cantemir este surpins in mai multe ipostaze – in tinerețe, in momentul in care devine domnitor, in timpul exilului)

- d.p.d.v stilistic, Neculce renunța la clasicitatea de origine latina a stilului, acesta preferand sa foloseasca o exprimare clara, uzuala, bazata pe lb populara

- Neculce introduce in cronica sa stilul paremiologic (rostirea pildelor, proverbelor,zicatorilor tipice)

- Neculce iși scrie cronica intr-o epoca in care se cristalizase deja ideea alcatuirii unei cronici complete a Moldovei

- perioada infațișata este una nestatornica, framantata, in care incep domniile fanariote, in care se accentueaza conflictul dintre boierimea autohtona și cea greceasca etc.

- Neculce infațișeaza aspecte ale domniei lui Dabija-voda, Iliaș-voda, Mihai Racovița etc.

- intenția cronicarului a fost de a pune la dispoziția urmașilor o opera instructiva ce iși are sursa in experiența sa directa

- Neculce nu prezinta evenimentele intr-un mod rigid, sec, ci sunt comentate, aprobate, sancționate, cronicatul meditand asupra celor relatate

- arta narațiunii se caracterizeaza prin prezența continua a cronicarului in mijlocul evenimentelor, dar și prin legatura permanenta stabilita intre autor și cititor

- cronica este alcatuita din tonalitați cronice și tragice, din accente ironice și patetice in funcție de personajele / evenimentele pe care cronicarul le așeaza in prim-plan

- in descrierea unor batalii, in caracterizarea unor personaje, Neculce urmarește o finalitate educativa

- Neculce contureaza figuri memorabile cu o individualitate puternica

- in cadrul descrierilor, Neculce procedeaza prin amplificarea unor detalii semnificative, in timp ce portretele sunt realizate printr-o acumulare de trasaturi fizice / morale caracteristice

- ceea ce surprinde la portretele lui Neculce este sinceritatea evocarii personajelor, precum și prezența unor detalii revelatoare

- O sama de cuvinte este o culegere de 42 de legende istorice, așezate in fruntea Letopisețului, relevand darul de povestitor al lui Neculce, preocuparea sa de a conferi legendelor culoare evocatoare, dar și tendința de a dezvolta narațiunea

- Neculce a realizat o selecție in randul legendelor care circulau in epoca sa, inregistrandu-le doar pe acelea care erau mai deosebite prin problematica și conținut

- prin intermediul legendelor, Neculce transforma cadrul strict informativ al relatarilor, in fapte artistice capabile sa capteze interesul cititorilor

- Neculce se dovedește a fi și un psiholog desavarșit, care iși umanizeaza personajele cu trasaturi legendare, prezentandu-le in lumini și umbre

- in concluzie, in scrierile lui Neculce predominanta este vorbirea populara, acesta folosind numeroase modalitați ale oralitații

- Neculce valorifica resursele expresive ale dialogului, folosind exclamații, repetiții, enumerari și proverbe

- vorbirea personajelor este redata mai ales in stil liber, in acest mod sporindu-se impresia de autenticitate și de naturalețe a stilului






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 717
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site