Prima zi. Casatoriti de opt ani, tinerii
Antipa si Felicia nu au copii si locuiesc intr-un apartament compus din doua
camere in orasul Albala. Ei obisnuiesc sa sarbatoreasca ajunul Nasterii
Domnului pe data de 21 decembrie dintr-un capriciu al lui Antipa care sustine
ca aceasta este singura sarbatoare religioasa pe care, desi ateu, o recunoaste
si o omagiaza. Sarbatorirea acestei zile urmeaza acelasi ritual: dimineata el
ramane in pat in timp ce Felicia pleaca la serviciu dupa ce-i lasa
medicamentele pentru stomac fara care nu poate sta. Cand se trezeste, barbatul
arunca medicamentele la gunoi si se simte, deodata, mai bine. Felicia vine mai
devreme de la serviciu si, toata dupa amiaza, pregateste masa festiva. In timp
ce ea este ocupata cu gatitul meniului pentru sarbatoare, el admira lucrurile
si mobilele, atipind din cand in cand si visand. Obiectele sale preferate sunt:
un fotoliu daruit de un prieten al tatalui sau, pe nume Baroni, profesor
pensionar, o reproducere dupa un tablou al lui Peter Janssen, "Femeie citind"
si o oglinda de bronz daruita de matusa Melpomena, primul obiect adus in casa
la mutarea lor in acest apartament. In seara de 21 decembrie, se impodobeste
bradul de Craciun langa care Antipa isi petrece seara impreuna cu tatal sau al
carui nume este tot Antipa si cu August, palarierul, un batran intelept si
sfatos alaturi de care Antipa si-a trait
adolescenta, batranul fiind imobilizat intr-un scaun cu rotile legandu-se intre
ei o stransa relatie de prietenie. Inainte de a merge la petrecerea fiului si
nurorii sale, Antipa-tatal trece pe la August, palarierul, bea cu acesta un
ceai, apoi pleaca impreuna desi sunt intrigati de fiecare data ca petrec
sarbatoarea Craciunului la aceasta data. In casa fiului sau, acestia beau cate
un pahar de vin, atipesc cateva clipe in timp ce soseste un alt invitat,
Pasaliu, tanar gazetar caruia ii place sa bea. Intra in holul apartamentului
surprins ca usa este deschisa, se uita pe gaura cheii in camera de unde se vede
lumina, ii vede pe cei doi batrani dormind si pa Antipa si Felicia stand langa
brad: ea plange si el o mangaie gandind ca motivul tristetii ei este ca, dupa
opt ani nu au un copil. Felicia ii marturiseste, insa, ca nu-l doreste decat pe
el si nimic altceva si se linisteste. In timp ce gazetarul urmareste aceasta
scena, soseste un musafir neasteptat: inginerul Druica, un bun prieten al lui
Antipa. Petrecerea incepe, inginerul lauda mancarea si vinul exprimandu-si
mirarea pentru mutarea sarbatorii de Craciun cu trei zile mai devreme. El
intretine petrecerea glumind pe seama gazdelor si amintindu-si intamplari care
s-au desfasurat in perioada prieteniei sale cu Antipa. Este invitata si o
vecina venita cu scopul de a da un telefon la "salvare" pentru ca o femeie din
bloc trebuie sa nasca. In cele din urma sun si toti musafirii ies din casa, in
scara blocului unde se intalnesc si cu alti locatari pentru a urmari
evenimentele. Pana la venirea "salvarii" femeia naste si locatarii se retrag in
apartamentele lor. Antipa si invitatii lui revin in apartament si, dupa ce mai
beau cate un pahar de vin, incheie petrecerea. Dupa plecarea invitatilor,
Felicia adoarme istovita de treaba iar Antipa mai ramane treaz evaluand
desfasurarea zilei.
Ziua a doua. Ziua de 21 iunie este ziua in care Antipa este cel
care pleaca la serviciu in timp ce Felicia ramane acasa, in pat. El pleaca cu
trenul la Dealu Ocna unde este functionar ocupandu-se de eliberarea
certificatelor de deces. In tren o intalneste pe Silvia, o tanara farmacista,
navetista ca si Antipa. In drum spre locul de munca, o reintalneste pe Silvia
la tutungeria lui Iordache cunoscut si sub numele de Clem. Ajuns la birou, el
scoate pe masa, dintr-un sertar, un formular: actul de deces al sefului statiei
C.F.R. din Dealu Ocna, fara data si numar de inregistrare caci inca se afla in
viata la coborarea din tren, l-a salutat si si-au spus cateva cuvinte. Cand a
completat formularul, Antipa nu stia de moartea acestuia. Vestea mortii lui i-o
aduce inginerul Druica printre alte noutati pe care i le relateaza sufocat de
caldura inabusitoare de afara. La pranz, Antipa merge la carciuma lui Moiselini
impreuna cu prietenii sai, ca de obicei. Druica ajunge inaintea lui si bea
bere. Dupa ce iau pranzul, apare si preotul Zota, unul din obisnuitii
localului, membru al grupului. El declara ca nu mai crede in Dumnezeu dar totusi
tine slujbele. Il apostrofeaza pe Antipa pentru glumele pe care le face pe
seama batranului Anghel , considerat a fi dezechilibrat mintal dar care lucra
constiincios la "Casa de apa". Antipa ii povesteste premonitia pe care a avut-o
in legatura cu moartea sefului de gara dar preotul nu-l crede si-i cere sa-i
spuna data mortii sale. Cand ii spune ca acest lucru se va intampla chiar in
acea zi, intreaga adunare izbucneste in hohote. Antipa se ridica sa plece,
preotul se ridica dupa el si, inainte de a ajunge la usa, cade si moare. Faima
de prevestitor al mortii oamenilor, a avut ca moment initial la o intrunire a
grupului lor, cand prietenii aflati la carciuma ca si acum, au vazut pe
paznicul de la baia comunala, un om supraponderal, si Antipa i-a prevestit moartea
dupa cateva zile aratandu-le chiar actul de deces completat fara data si
neinregistrat. Prietenii ii cer sa puna pariu dar acesta pierde, moarte avand
loc cu patru zile mai tarziu decat data prognozata de Antipa. Dupa o alta
intamplare asemanatoare, judecatorul Viziru ii cere sa spuna cum procedeaza sa
determine data mortii dar Antipa ii spune ca, de fapt, totul este o gluma si,
in timp ce sta la birou face asemenea pronosticuri. In invalmaseala produsa in
carciuma lui Moiselini la moartea preotului Zota, Antipa pleaca la farmacia
Silviei Raclis. In spatele farmaciei, intr-o ghereta, ei fac dragoste in timp
ce afara se dezlantuie o ploaie torentiala cu grindina si vant puternic. Cand
se opreste ploaia, Antipa pleaca la Casa de apa unde lucreaza Anghel care il
serveste cu tuica de cirese pastrata pentru oaspeti importanti. Anghel este un
batran ciudat. Din integistrarea monologului inregistrat de doctorul psihiatru
Lambrino reiese ca Anghel a fost argintar si slefuitor de oglinzi intr-un oras
din mijlocul Europei. Dupa ce a invatat mestesugul argintului, al focului, al
jocurilor mecanice si al oglinzilor, s-a facut luntras de suflete pe care le
trecea in lumea cealalta. A ratacit un timp pe tarmurile Marii Negre pana a
ajuns la gurile Dunarii unde l-a intalnit pe groparul Antipa, stramosul
tanarului Antipa, dupa care s-a stabilit la Dealu Ocna unde a intrat
supraveghetor la casa de apa. L-a cunoscut pe tanarul Antipa si i-a aratat ce
putere detine: aceea de a prevedea data mortii oamenilor. De la doctorul
Lambrino a aflat ca acesta detine cartea "Oglinda straveche" a unui autor
chinez din epoca Tang care vorbeste despre un anume Su Cio, cititor in ramuri
care si-a prezis propriul viitor. Anghel pretinde ca i-a dat lui Antipa puterea
de a prezice si se supara cand acesta ia totul in gluma. Cand acesta ii spune
ca despre popa nu stia ca va muri, Anghel cu crede ca nu avea deja actul de
deces al acestuia si ca ar trebui sa existe pana acum sapte morti pentru ca el
sa aiba putere deplina. Plictisit de vorbaria lui Anghel, Antipa adoarme
spunand prin somn ca va face rost si de al saptelea mort. Lui Anghel ii vine
ideea de a-l omori chiar pe Antipa in timp ce acesta doarme, cu doua lovituri
de ciocan in cap. Anghel marturiseste omorul doctorului psihiatru motivand ca
era prea vesel si batjocoritor pentru a poseda asemenea putere. Internat la
ospiciu, Anghel este vizitat de palarier. Felicia se muta dupa moartea lui
Antipa intr-o garsoniera si naste un baiat. Dupa sapte ani, judecatorul Viziru
ancheteaza moartea lui Antipa si, cu
trei zile inainte de a pleca, moare lovit de un camion.
