Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Femeia in universul lui Oblomov - Ivan Aleksandrovici Goncearov

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Femeia in universul lui Oblomov




Romanul lui Ivan Aleksandrovici Goncearov apare pentru prima oara in 1859 si reprezinta un succes inca de la inceput, intai in Rusia si mai apoi in literatura universala. Primirea pozitiva a lui „Oblomov” se datoreaza in buna masura finetii si sensibilitatii cu care Goncearov il construieste pe Ilia Ilici Oblomov, redand nu doar un simplu personaj, ci insusi sufletul rus, paradoxul dintre grandoarea sufleteasca si micimea existentei. Trasatura aceasta care nu avea inca un nume este cunoscuta si astazi drept oblomovism.

Termenul desemneaza starea de inertie fizica si de vointa in care se afla Ilia Ilici. Insa Goncearov nu-si reduce personajul la un prototip al lenesului, ba chiar arata o simpatie pe alocuri si pare sa rezoneze cu el. Astfel, este clar ca intelege mecanismele care determina oblomovismul si reuseste sa redea aceasta stare in mod complex. Puskin considera ca un personaj, pentru a fi credibil, trebuie sa aiba atat calitati, cat si defecte, si nici Goncearov nu-l face pe Oblomov o schita, ci il inzestreaza cu o multime de calitati: suflet bun, inteligenta, sinceritate, prietenie, candoare si „duiosia lui de porumbel” (dupa cum il descrie Olga) si, poate cel mai important, constientizarea defectelor. Toate aceste trasaturi, emotionante in cele din urma, il fac pe cititor sa-l simpatizeze, chiar sa se regaseasca in Ilia Ilici sau cel putin sa fie amuzati daca nu reusesc sa surprinda caracterul tragic al personajului.

Aceste calitati nu trebuie si nici nu pot sa eclipseze insa trasatura lui dominanta, si anume oblomovismul. Aceasta constanta de caracter a fost indelung dezbatuta si explicata de critica si chiar romanul este, in mare parte, o descriere minutioasa a ei. N. A. Dobroliubov a fost primul care a analizat pe larg oblomovismul, vazand elementul social drept principala sa cauza.

Chiar Ilia Ilici respinge, critica societatea si da vina pe ea intr-un dialog pe care-l are cu Stolz: „Se aduna la un dineu sau la o serata, intocmai ca la serviciu, fara bunatate sufleteasca, fara caldura […] Sub aceasta dorinta de a imbratisa totul, se ascunde vidul […] viata lor este denaturarea ei, a idealului de viata.” (Goncearov, 204-207). Insa societatea si organizarea ei au o importanta decisiva numai in masura in care ele sunt percepute ca distinctie intre boieri si negustori. Din acest punct de vedere, statutul social al lui Oblomov este de boier, educatia i-a fost data ca unui boier si se poarta ca un boier. De ce oare, atunci, respinge el cu atata incapatanare o organizare sociala care ar trebui sa i se potriveasca? Fisura in absolutizarea cauzei sociale a oblomovismului se regaseste in constientizarea defectelor si spiritul critic pe care le dovedeste Ilia Ilici in caracterizarea societatii contemporane lui.

Ceea ce consider la fel de important si poate mai putin dezbatut sunt celelalte influente pe care le sufera caracterul lui Oblomov, din acest punct de vedere fiind esentiale personajele feminine: mama, Olga si Agafia Matveevna. Ele isi pun amprenta asupa lui Ilia Ilici exact in aceasta ordine, Olga fiind o etapa intermediara intre mama si reflectia ei din final, Agafia.

Primul element de influenta in ordine cronologica este, bineinteles, mama. In ea sunt intruchipate cauzele genetice si de educatie ale oblomovismului. Copilaria lui Ilia Ilici este introdusa prin intermediul visului si nu face altceva decat sa ofere explicatiile acestor tipuri de cauze. Oblomov insusi isi pune intrebari: „De ce-oi fi eu oare asa? se intreba, aproape cu lacrimi in ochi, Oblomov, varandu-si din nou capul sub plapuma, de ce?” (118).

Cea dintai cauza tine de educatia care i-a fost data. Curiozitatea normala a varstei si zburdalnicia il caracterizau pe Ilia in copilarie: „Arde de dorinta de a se urca in cerdacul care imprejmuieste toata casa […]” (129) „Uneori se trezea vioi, sprinten si vesel, simtind ca ceva clocoteste, zburda in el […] deodata, in toiul iernii, sarea cu capul gol de pe scara in curte, de acolo se repezea spre poarta, lua cate un bulgare in fiecare mana si alerga spre gloata de baieti.” (168). Vedem in aceste momente un Oblomov cu totul diferit de cel adult, unul care nu numai ca isi face planuri, dar chiar gaseste energia sa le puna in aplicare, nu evita compania oamenilor ci chiar o cauta si isi doreste sa faca tot ce fac ceilalti si sa vada ce nu vazuse inca.

Insa, cu toate bunele intentii, mama il transforma pe Ilia intr-un copil prea protejat, nu-i da responsabilitati si face totul ca sa-i fie lui cat mai comod. „Era de ajuns ca Ilia Ilici sa doreasca ceva, ca, la un semn al sau, trei sau patru slugi sa se repeada sa-i indeplineasca dorinta; […] Si astfel Ilia Ilici nu ajungea niciodata sa faca ceva singur. Mai tarziu a ajuns si el sa creada ca e mai bine asa si a invatat sa strige la randul sau: -Hei, Vaska! Vanka! Adu cutare!” (167). Desi probabil ca rezultatul nu ar fi fost prea diferit daca rolul principal in educatia copilului l-ar fi avut tatal, el este dominat de mama si ea este cea care isi impune conceptia. Ilia Ilici trebuia odihnit cat se poate, plimbat putin si hranit bine: „Grija mancarii era cea dintai si cea mai de seama la Oblomovka!” (132). Astfel vedem cat de importanta este educatia din familie si mediul in care este crescut Ilia Ilici.

Cu o constientizare nu prea profunda a importantei scolii, parintii lui Ilia Ilici il trimit totusi pe copil la scoala la Stolz. Dar toti incearca sa-l scuteasca pe acesta cat de mult se poate de efortul de a se duce la scoala, efort care, daca n-ar fi fost inlaturat de cate ori era posibil, ar fi avut sansa de a-l pune pe Ilia Ilici in miscare. Dar el, deja obisnuit cu modul de viata comod si relaxat, profita de orice ocazie de a nu se duce la scoala, ba chiar inventeaza motive si apeleaza la emotiile care o coplesesc pe mama cand i se pare ca i s-a imbolnavit copilul: „Luni dimineata, se trezea din somn foarte trist si abatut.” (163)

Somnul care avea sa-i devina caracteristic lui Oblomov este deprins tot in copilarie. Dupa masa, toata lumea se culca, inclusiv mama lui, iar dadaca adormea si ea fara sa vrea: „Era un somn atoatecuprinzator, care nu putea fi infrant prin nimic, un somn vecin cu moartea.” (134). Acest somn poate fi numit chiar traditie la Oblomovka, el avand loc cu regularitate de ceasornic in fiecare zi.



Obiceiurile pe care Ilia Ilici le deprinde erau atat de adanc inradacinate si aveau origini atat de vechi, incat educatia care-i este data intrase de mult in sangele celor din Oblomovka, fiind aproape o realitate genetica: „Legea vietii le fusese data de-a gata de parinti care, la randul lor, o primisera tot asa, gata intocmita, de la bunici, iar bunicii de la strabunici, cu porunca de a o pastra nestirbita si nestinsa, ca focul zeitei Vesta. Pe vremea tatalui lui Ilia Ilici, totul se facea intocmai ca in anii vietii parintilor si bunicilor sai si asa se mai face poate si acum la Oblomovka.” (145). Astfel, educatia izvoraste din si este strans legata de codul genetic al familiei. Ar fi fost oare Oblomov altceva daca ar fi fost crescut in alt mediu? Se poate, insa amprenta genetica n-ar fi putut fi nicidecum negata cu totul.

Regimul de viata pe care profesorul Stolz incearca sa-l impuna copiilor nu are efect decat asupra propriului fiu, care are cu totul alte date genetice si de educatie timpurie. In Oblomov amalgamul de influente de educatie primita acasa si mostenire genetica este prea bine adaptat pentru a mai putea fi schimbat ceva in esenta. In plus, influenta scolii este moderata si de faptul ca Stolz cel batran nu-si poate aroga rolul de parinte si trebuie sa se autocenzureze.

Astfel, un Oblomov adult ajunge abia sa se mai ridice din pat, nu mai vrea sa faca nimic, asta pana il viziteaza prietenul lui, Andrei Stolz. Cu greu, acesta il convinge sa faca niste vizite de socializare, dintre care in cursul uneia dintre ele Oblomov o cunoaste pe Olga. In momentul in care ea canta la pian, Ilia Ilici este pe deplin emotionat si se indragosteste pe loc de ea. In afara de sentimentele pe care le trezeste in el, fata reuseste, pentru moment, sa il transforme intr-un om activ care se plimba peste tot, se urca pe dealuri, se duce la oras, ii citeste toate cartile, ii face vizite, merge la teatru si la opera, toate numai de dragul ei.    Ea pare sa-l iubeasca cu adevarat: „Eu iti duc dorul: imi pare rau sa ma despart de dumneata, fie si pentru scurt timp si sufar cand despartirea e mai lunga. […] Mi se pare ca insusi Dumnezeu mi-a trimis-o si mi-a poruncit sa te iubesc.” (285-286). In afara de aceasta, Olga este o influenta benefica pentru moment, il face intr-adevar pe Oblomov sa iasa din pat si din casa si il insufleteste din punct de vedere intelectual si sentimental.

Insa odata cu venirea iernii, Ilia Ilici cel vioi si dornic s-o vada pe Olga cat mai repede incepe sa alunece din nou in toropeala-i caracteristica din mai multe motive care au toate drept efect recaderea in inertie din cauza grijilor si planurilor pe care si le tot face in privinta lui si a Olgai. Prima oara este ingrijorat pentru reputatia fetei. Apoi incepe sa-l sperie statutul de logodnic si indatoririle ce aveau sa decurga de aici: un cadou, anunturi oficiale, dineuri si toasturi, toate asezandu-l pe el in centrul atentiei. Inghetul ii ofera prilejul perfect de a se distanta de Olga.

Cu toate eforturile ei de a relua cu aceeasi frecventa vizitele din vara, Oblomov isi da seama de nepotrivirea dintre ei doi. Lucrul acesta ii cauzeaza multa durere, pentru ca, desi o iubeste, este perfect constient de faptul ca nu vor reusi sa fie fericiti impreuna, idealurile lor fiind atat de diferite: „O, Doamne! De ce ma iubeste? De ce o iubesc? De ce ne-am intalnit? […] Cand o sa am parte de liniste, de fericirea cea linistita?” (394)

Motivele i le prezinta Olgai in scrisoare si vom vedea ca intuieste perfect ce avea sa se intample. Pentru moment insa, realizand ce ii impiedica sa fie impreuna, Oblomov face o ultima incercare: „-Olga, rosti el in cele din urma. Pentru ce-ti sfasii inima? Ma iubesti si nu vei putea indura despartirea. Ia-ma asa cum sunt. Iubeste ce e mai bun din mine.” (431).

Intr-adevar, in afara de esentele complet diferite ale personalitatilor celor doi, obstacolul de-a dreptul insurmontabil este faptul ca Olga s-a incapatanat sa faca din Oblomov o creatie a ei si sa-l schimbe: „[…] ea ii va pune inainte un scop […] si toata aceasta minune o va infaptui ea, fetita sfioasa si tacuta, de care pana acum nu ascultase nimeni, care nu incepuse inca a trai. Ea va fi pricina unei asemenea transformari! […] Sa-l faci pe un om sa renasca la viata - ce glorie pentru medicul care salveaza un bolnav osandit! Darmite sa salvezi o minte sortita pieirii morale, un suflet?…” (242). Acest lucru nu este numai imposibil, ci si o greseala. Ea il iubeste numai in masura in care el urmeaza toti pasii ganditi de ea pentru „readucerea lui la viata”. Ceea ce i se poate imputa Olgai nu este ca nu l-a iubit pe Oblomov, ci ca l-a iubit, precum Pygmalion, ca pe o creatie a ei, nestiind ca nimeni nu-si poate aroga acest drept.

Efectul benefic de moment pe care Olga il are asupra lui Oblomov are urmari nu atat de bune pe termen mai lung. Ridicandu-se prea sus pentru puterile lui, Ilia Ilici este azvarlit in acelasi hau cu si mai multa putere. Dupa despartire, el se imbolnaveste si este din ce in ce mai slabit atat din punct de vedere fizic, cat si psihic: „[…] uneori insa, durerea il doboara pe om si nu se mai poate ridica. Atarna de om si de durere.”, „Dupa boala, Ilia Ilici ramase mult timp posomorat; statea ceasuri intregi pierdut pe ganduri […]” (434-437).

Intreg capitolul al IV-lea din ultima parte este o confirmare a temerilor lui Oblomov: Olga isi gaseste adevarata dragoste in Stolz si asistam la o ingrozitoare sarbatoare a inadecvarii lui Ilia Ilici tocmai din partea celei iubite de el si a prietenului lui. Olgai ii este rusine ca-l iubise pe Oblomov si acum isi da seama ca el avusese dreptate in a-i arata nepotrivirea dintre ei, iar Stolz rasufla usurat la aflarea identitatii iubitului Olgai, parandu-i-se atat de evidenta imposibilitatea unei relatii de durata.

Ultimul personaj feminin care are o prezenta importanta in viata lui Oblomov este Agafia Matveevna, proprietareasa. Desi asezata de critica pe o pozitie inferioara celei a Olgai si in ciuda inferioritatii ei intelectuale, ea este superioara tuturor in ceea ce priveste adecvarea la nevoile lui Ilia Ilici.

Cu toate ca vorbeste numai despre ceea ce tine de gospodarie si nu este pasionata deloc de carti, Agafia este intruchiparea visului de fericire linistita al lui Oblomov. El gaseste in cele din urma ceea ce-i impartasise lui Stolz: „M-as scula dimineata […] Ce sarutare! Ce ceai! Ce fotoliu comod! […] in casa s-au si aprins lumanarile; la bucatarie se aud tocand cinci cutite deodata…” (209-212). Exact de aceste lucruri are grija Agafia Matveevna: il scoate la plimbare, ii gateste tot timpul si, cel mai important, nu-l forteaza sa-si iasa din ritm (autodistructiv, ce-i drept, dar iremediabil al lui).



Faptul ca Agafia Matveevna nu este educata si nu-si exprima in cuvinte adoratia fata de Oblomov nu o impiedica sa-si arate in alte feluri, accesibile ei, iubirea: il vegheaza pe boier tot timpul cat este bolnav, isi amaneteaza toate lucrurile de valoare ca sa nu-i lipseasca lui nimic si, mai ales, suporta singura toate greutatile perioadei in care Ilia Ilici nu mai are bani fara sa-l necajeasca pe el spunandu-i si plangandu-i-se: „Pentru prima oara in viata ei traia sub amenintarea nevoii si a lipsurilor – cumplite nu pentru ea, ci pentru Ilia Ilici.”, „Masa era gustoasa si bine servita. Stapanul casei n-avea pentru ce sa roseasca. Dar cate emotii, cata alergatura, cate milogeli pe la pravalii, cate insomnii si chiar lacrimi o costau pe ea aceste griji!” (499-501). Preocuparea pentru ce avea sa manance Oblomov este cea mai inalta posibilitate de exprimare a dragostei pe care Agafia Matveevna o are la indemana, insa asta nu o face mai putin demna de apreciere. Ea nu numai ca nu vrea sa-l schimbe pe Ilia Ilici, ci ii admira finetea, originea si comportamentul nobil, din acest punct de vedere fiind superioara Olgai.

A o reduce pe Agafia la o servitoare si a pune relatia dintre cei doi numai pe seama faptului ca ea era de fapt singura femeie din preajma lui Oblomov ar fi limitat. Inca de la instalarea sa in casa, Ilia Ilici incepe treptat sa converseze cu gazda, compania ei si a copiilor incepe sa-i faca placere: „Ii placea sa-si plimbe privirea pe gatul ei plinut si bratele rotunde cand deschidea usa de la odaia ei, iar cand usa intarzia sa se deschida, o impingea incet cu piciorul si statea sa glumeasca cu Agafia Matveevna si sa se joace cu copiii ei.” (445).

Implicarea lui Oblomov ajunge intr-o etapa de cochetarie care lipsise din relatia cu Olga: „-Spune-mi, ce-ar fi sa ma indragostesc de dumneata? Agafia Matveevna zambi. -Dar dumneata m-ai iubi? mai intreba el.” (449). In cele din urma, Ilia Ilici ajunge s-o admire de-a dreptul pe Agafia: „-Si ce maini albe a avut dansa! urma Oblomov, usor ametit de bautura. Facea sa le saruti! Acum s-au inasprit, pentru ca toate le face singura. Singura-mi scrobeste camasile! spuse el induiosat, aproape cu lacrimi in ochi.” (510).

Spre final aflam ca cei doi au chiar un copil impreuna, lucru care demonstreaza ca Ilia Ilici nu a fost intr-o letargie completa intre timp.

Faptul ca o astfel de femeie este intruchiparea visului lui Oblomov nu este intamplator. Acest vis fusese modelat si aranjat dupa modelul de viata perfecta ce-i fusese indus in copilarie. Linistea, pacea din Oblomovka si cutitele care se aud tocand la bucatarie se regasesc in idealul de fericire al lui Ilia Ilici. Asemanarile dintre Agafia Matveevna si mama lui Oblomov sunt evidente si reprezinta o tendinta psihologica normala si de asteptat. Ele constau in grija pentru odihna lui Ilia Ilici, hrana lui si linistea. Diferenta este ca mama l-a transformat din copilul vioi si curios in ceea ce avea sa devina un om inert, iar Agafia l-a acceptat exact cum era fara sa se gandeasca macar sa schimbe ceva la el.

Dupa moartea lui Oblomov, Agafia Matveevna ii ramane la fel de credincioasa si supusa si realizeaza, in cele din urma, dimensiunea relatiei dintre ei: „Intelesese ca a pierdut totul, ca viata ei si-a pierdut lumina, ca Dumnezeu i-a dat un timp bucuria vietii si ca i-a luat-o inapoi, ca soarele ei a luminat-o un timp si apoi s-a stins pentru totdeauna… Da, asa era. In schimb, si viata ei capatase pentru totdeauna un inteles: stia acum pentru ce a trait si ca n-a trait degeaba.” (570).

Desi aparent o decadere, traiul lui Oblomov in cartierul Vaborg alaturi de Agafia Matveevna este chiar implinirea visului lui. Fara aceasta, ultima parte a vietii lui Ilia Ilici ar fi fost cu mult mai trista si mai dureroasa

Relatiile care se pot stabili intre cele trei femei (mama, Olga Sergheevna si Agafia Matveevna) sunt diverse, insa cea mai importanta inchide existenta lui Oblomov in mod circular. Atat mama, cat si Olga vor sa-l schimbe pe Ilia Ilici, ambele transformari avand efecte nefaste. Astfel, Olga reia partea negativa din elementul matern: desi scopul ei este unul bun in sine, nu tine cont de nevoile lui Oblomov. De asemenea, transformarea pe care o incearca Olga este diferita: ea este perfect constienta de faptul ca are un scop, pe cand mama face totul fara sa vrea.

Pe de alta parte, Agafia Matveevna nu doreste nici o schimbare, insa oglindeste toate partile pozitive ale mamei: grija pentru linistea si bunastarea lui Ilia Ilici. Pe langa acest lucru, ei nu-i poate fi gasita nici o vina pe care s-o fi savarsit cu buna stiinta. Din aceasta perspectiva, romanul lui Goncearov, desi unul tragic in esenta, se inchide intr-o maniera daca nu optimista, macar compensatoare si dreapta.

Bibliografie

Dobroliubov, N. A. Что такоe обломовщина?, Современник,



https://az.lib.ru/d/dobroljubow_n_a/text_0022.shtml

From idleness to stupor to oblomovism https://suramana.blogspot.com/2007/08/citizen-of-nowhere.html, 7 XI 2008

Goncearov, I. A. Oblomov Bucuresti: Leda, 2005

Mihailescu, Vintila. Marx, Oblomov si tranzitia Dilema veche, nr. 468 https://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=arhiva_dilema/search1.htm, 8 XI 2008

Novicov, Mihai. Scriitori rusi. Bucuresti: Univers, 1972

Plesu, Andrei. Oblomovism. Dilema veche, nr. 533. https://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=arhiva_dilema/search1.htm, 7 XI 2008

Sarbu, Mihaela. Bovarism versus oblomovism. https://agonia.ro/index.php/essay/134798/Bovarism versus oblomovism, 7 XI 2008

Femeia in universul lui Oblomov

   

„Lenea are tot timpul chef sa faca ceva, dar incepand de miine” - Luc de Clapiers








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 878
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site