Oda

Oda

Oda este o specie a genului liric in care se exprima sentimentele de admiratie, de preamarire fata de patrie, fata de un ideal, de o personalitate anumita etc.

Desi oda pare sa aiba o origine mai veche, poetii Greciei antice sint aceia care i-au dat o forma specifca si au asociat-o cu cintecul. De fapt, termenul de oda provine dintr-un cuvint din greaca veche care inseamna cintec. Din literatura greaca isi pastreza oda caracterul de sublim sarbatoresc, de meditatie avintata. Cu timpul, aceasta specie lirica a incetat sa mai fie insotita de cintec. In literatura latina, cel mai ilustru reprezentant al odei a fost Horatiu.

Oda are in general un caracter de adresare si incepe cu (sau in orice caz contine) o invocatie retorica. Odele celebre sint inchinate: patriei, naturii, artei, bucuriei, prieteniei, iubirii, faimei etc.

Opere reprezentative din literatura universala:

Pindar, „Ode triumfale”

Horatiu, „Ode”

P.Ronsard, „Ode”

Fr.Schiller, „Pentru Bucurie”

J.Keats, „Oda la o urna greceasca”

P.B.Shelley, „Oda vintului din apus

A.S.Puskin, „Libertatea”

Opere reprezentative din literatura romana:

Gh.Asachi, „La patrie”

Iancu Vacarescu, „La preavila tarii”

V.Alecsandri, „Oda ostasilor romani”

M.Eminescu, „La Heliade”

A.Vlahuta, „Iubire”, „Lui Eminescu”

L.Blaga, „Oda simplissimei flori”

P.Ghelmez, „Lauda limbii romane”