Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, IN CARE SA PREZINTI TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME, REFLECTATE INTR-UN TEXT POETIC STUDIAT/ IN TEXTE POETICE STUDIATE, DIN OPERA LUI LUCIAN BLAGA

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, in care sa prezinti tema si viziunea despre lume, reflectate intr-un text poetic studiat/ in texte poetice studiate, din opera lui Lucian Blaga, pornind de la ideile exprimate in
urmatoarea afirmatie critica: Modernismul blagian este, inainte de orice, ,,metafora revelatorie”. (Dumitru
Micu, Scurta istorie a literaturii romane)





Modernismul este o miscare opusa traditionalismului si dogmelor manifestate in literatura si in celelalte arte in prima jumatate a secolului al XX-lea. Este o miscare larga, ce cuprinde toate curentele postromantice: simbolism, expresionism, constructivism, suprarealism. In literatura romana expresionismul este reprezentat de Lucian Blaga, in mod deosebit in volumul sau de debut „Poemele luminii”, considerat „cartea setei de viata”. Pentru expresionisti, creatia artistica este expresia pura a trairilor sufetesti, eul creator dand lucrurilor o expresie noua, a unei raportari la absolut. Regasirea esentelor amenintate cu degradarea, revolta unei civilizatii care uniformizeaza cultivarea mitului, scindarea subconstientului, transpunerea nelinistii existentiale in imagini puternice sunt cateva dintre trasaturile creatiilor expresioniste.
Initial, critica s-a aflat in imposibilitatea de a incadra creatia lui Blaga intr-un curent literar, intreaga sa opera fiind sustinuta de sentimentul filozofic. Eugen Lovinescu l-a incadrat printre modernisti, in timp ce G.Calinescu, in „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” il analizeaza in capitolul „Ortodoxistii”. Sistemul filozofic al lui Blaga se desparte de ortodoxism, intrucat lui Dumnezeu, el ii opune entitatea invizibila numita „Marele Anonim”, fiind misterioasa si necognoscibila.
Elementul in jurul caruia se construieste sistemul filozofic este misterul (definit de Blaga ca rezultat al raportului originar si permanent al omului cu lumea si cu sine insusi). Misterul este ceea ce ramane mereu ascuns, „necunoscut”, este cripticul care, descoperindu-se, nu o va face niciodata total. Raportarea la mister determina cele doua tipuri de cunoastere: cunoasterea paradiziaca si cunoasterea luciferica. Cunoasterea paradiziaca nu se raporteaza la mister, avand ca scop determinarea obiectului, socotit in intregime dat. Acest tip de cunoastere este logica, rationala; ea se fixeaza asupra obiectului, nedepasindu-l. Blaga defineste cunoasterea luciferica raportata la mister. Aceasta este problematica si aduce in sfera cugetarii riscul si esecul, nelinistea si aventura, curiozitatea. Considera obiectul „despicat in doua”, printr-o parte care se arata („fanica”) si o parte care se ascunde („criptica”), iar obiectul ei este intodeauna un mister.
Reprezentativa pentru conceptia autorului asupra actului creator este poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” cu care se deschide volumul „Poemele luminii”. Poezia este o arta poetica, intrucat prin mijloacele artistice sunt redate propriile idei despre poezie si rolul poetului in raport cu universul. Interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume, poet-creatie. Poezia este una reflexiva, o „fabula” filozofica inteleasa nu ca o traducere in imagini poetice a unor concepte filozofice, ci o expresie a modului blagian de a gandi lumea si poezia.
Poezia este inteleasa ca o forma de potentare a misterului, consecinta a unui dezechilibru tragic intre spirit si suflet: „vietii nu i-am ramas dator niciun gand, dar i-am ramas dator toata viata”.
Titlul este o metafora revelatorie (constructie a spiritului prin care se incearca o conventie a misterului), „corola de minuni a lumii” este o metafora pentru lume inteleasa ca „orizont al misterului”. „Corola” a fost interpretata ca o forma a arhetipului.Titlul implica deopotriva lumea si atitudinea creatorului fata de lume. Prin utilizarea persoanei I singular („eu”), poetul anunta o confesiune lirica.
Poezia este structurata in jurul a doua opozitii: eu – altii, lumina mea – lumina altora (configureaza subiectul cunoscator intr-o maniera personalizata si respectiv una nedeterminata).
Ideea poetica a primei strofe este refuzul plus-cunoasterii, al cunoasterii logice, rationale prin care misterul este revelat. Atitudinea de revolta este exprimata prin doua negatii foarte puternice: „nu strivesc” si „nu ucid”. Eul poetic are constiinta unei existente integrate unui orizont al misterului: „Tainele ce le-ntalnesc in calea mea”. Misterul este definit in maniera expresionista printr-o enumeratie, putand fi interpretat atat in raport cu lumea, cat si in raport cu intreaga sa creatie, anuntand marile teme: florile – elemente generale simbolizand o existenta ingenua, ochii apar ca un simbol al cunoasterii umane reflexive, o tema constanta a creatiei, buzele reprezinta deopotriva rostirea si iubirea, iar mormintele includ marea taina a mortii.
Ideea poetica a celei de-a doua strofe este reafirmarea antitezei dintre cunoasterea poetica („lumina mea”), inteleasa ca forma de amplificare a misterului si cunoasterea rationala („lumina altora”) – forma de distrugere a misterului. Risipirea tainelor apare ca o actiune nepermisa, ca violare a frumusetii interioare: „Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric”. Se remarca numarul mare de cuvinte din campul semantic al misterului: „taina”, „nepatruns”, „neinteles”. O ampla parabola construita pe analogia cu imaginea lumii (asociata in poezie cu ideea de cunoastere) defineste poezia ca forma de potentare a misterului: „cateodata datoria noastra in fata unui mister nu este sa-l lamurim, ci sa-l adancim atat de mult incat sa il prefacem intr-un mister si mai mare”, „si tot ce-i neinteles / se schimba-n neintelesuri si mai mari”. Metafora „largi flori de sfant mister” implica ideea sacralitatii tainelor universului. Creatia devine astfel singura posibilitate de metamorfozare a „ne-intelesului”.
Pentru Blaga, actul poetic devine o atitudine subiectiva: „caci eu iubesc” – o modalitate fundamentala de situare a eului in univers, specifica scriitorilor expresionisti.
Se remarca si preferinta pentru versul liber al carui ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor, combinatiile neobisnuite intre cuvinte, prin care limbajul poetic este o forma de recuperare a tacerii originare, creatia lui Blaga fiind dominata de dialectica tacere-cuvant, dar depaseste simplitatea explicatiei amanuntului autobiografic.Tacerea ofera sentimentul totalitatii, in timp ce cuvantul marcheaza intrarea in temporalitate si determinare. La Blaga, prin cuvat, Marele Anonim impune lucrurilor constrangerile de timp si de spatiu. Modul verbelor este cel prezent, acest fapt sugerand ideea de comunicare a unui adevar dintotdeauna, fiind vorba de un prezent etern.
Textul poetic vorbeste, de altfel, despre o cunoastere prin ratiune, restrictiva si alienanta, o cunoastere al carei atribut este dezvaluit abia in finalul poeziei – iubirea. Deoarece cunoasterea prin iubire este adecvata adevarului existential, iubirea este cea care anima demersul creator blagian.
„Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intentie, asa cum este. Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie.” (Lucian Blaga)









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2105
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site