Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


SONETUL CLXX (16)

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



SONETUL CLXX (16)

Context literar. Sonetul CLXX face parte din ultimul volum de poezii al lui Vasile Voiculescu: Ultimele sonete inchipuite realizat la varsta senectutii, intr-o realitate ostila.




Sonetul este prin excelenta o specie clasica, iar titlul volumului trimite la ideea (vezi modelul post-modernist) de reluare; rescriere. Pentru intelegerea textului lui Voiculescu nu este insa obligatorie raportarea la model deoarece si el are existenta autonoma.

Teme - motive. Sonetului CLXX este cea a nemuririi obtinute prin creatia literara si a rasplatei spirituale pe care o simte un poet genial, in plan secund, apare si tema dragostei fata de „sacrul Will', mentorul sau.

Motivele care apar sunt cele ale izgonirii din paradis, ale redobandirii acestor ipostaze adamice, a fericirii inceputurilor. Pe langa acestea doua, si dominandu-le pe acestea, se distinge si cel al atotputerniciei geniului.

Structura - compozitie. Sonetul debuteaza printr-o referire la prietenul drag care apare si in sonetele shakespeariene evocat prin substantivul in vocativ „iubite'.

Primele doua versuri sunt ilustrate de doua aforisme create cu ajutorul metaforelor si al alcatuirii socante a unui termen concret, din limbaj obisnuit: „samanta', „coaja', si a unuia abstract, filosofic: „nemuririi', „eternul'.

Urmeaza apoi o comparatie ampla intre nasterea unei opere geniale si aparitia pe lume a unui pui ce mosteneste de la parintii lui abilitatea de a se inalta la cer: „Ca-n oul ce pastreaza un zbor inalt de-aripeJ pan 'ce-i soseste timpul in slavi sa-si ia avantul'.

in urmatoarele versuri, eul liric se adreseaza marelui sau maestru, slavindu-i numele care s-a inaltat in slavi ca „vulturul iubirii' (comparatie). Remarcam metaforele „sol dezrobirii', „prizonier', epitetul „viu' incadrat de virgule si asezat in centrui versului pentru a se insista asupra lui. accentuand ideea ca tentativa shakespeariana n-a esuat, iar poetul n-a strigat in pustie ca profetii. Poetul apeleaza si la hiperbole cu iz arhaic: „s-a spart si veac si lume', „a izbucnit din tandari' pentru a sublinia impactul pe care opera poetului de geniu o are asupra celorlalti.

in versul al noualea apare si o interogatie. retorica, eul liric intrebandu-se de unde le vine talentul celor alesi, dar netinand neaparat sa afle raspunsul, multumit cu faptul ca aceasta „magica cheie' (metafora, epitet, inversiune) descrie poarta celui mai ravnit tinut, cel al ideilor eterne. Satisfactia estetica deplina este denumita, folosindu-se o metafora si doi determinanti (inversiune): „alba, zeiasca voluptate':



Analiza stilistica.

Poezia nu prezinta particularitati fonetice si lexico-semantice, iar din punct de vedere morfo-sintactic se remarca folosirea

conjunctivului prezent: pentru a ilustra speranta, posibilitatea de a invinge timpul prin opera, a inversiunilor - fapt ce confera muzicalitate. De asemenea, observam prezenta constructiilor retorice interogative.

Imaginea centrala a sonetului, „vulturul iubirii', pasare imperiala, e des intalnit in acest ciclu si este ambivalenta: sugereaza pedepsirea cutezantei omenesti, raul, razboiul si moartea, pe de o parte, si innobilarea, lumina soarelui si focul purificator, pe de alta parte.

Din punctul de vedere al versificatiei, Vasile Voiculescu creeaza sonete clasice engleze (model shakespearian), ceeace inseamna ca nu imparte poezia in strofe si izoleaza ultimele doua versuri sub forma unei concluzii. Rima preponderenta este cea incrucisata, iar masura versurilor este 13-l4 silabe.

Receptare critica

„Sonetul CLXXe un elogiu adus cuvantului intemeietor, cu valente orfice, acel cuvant ce se distinge de vocabula utilizata in comunicarea de toate zilele. in structura cuvantului coexista limitarea si nelimitarea, sensul si referentul sublimat, clipa si eternitatea, latentele si actualizarile. () Cuvantul dispune, asadar, in viziunea lui Vasile Voiculescu, de puteri magice; el oglindeste, pe de o parte, o realitate contingenta si, pe de alta, o transfigureaza, ii reda marja de idealitate, acea fata ascunsa a sa ce nu se regaseste decat printr-o «lectura» poetica a lumii.'

(Iulian Boldea, Simbolism, modernism, traditionalism, avangarda) (M.F.)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2634
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site