Suport de curs pentru examenul de bacalaureat - subiecte de tipul i - poezia romantica

I.         SUBIECTE DE TIPUL I

POEZIA ROMANTICA:

- amestecul genurilor (epic, liric si dramatic) si al speciilor

- imaginarul poetic – starea de contemplatie si de visare, cadrul nocturn

Primatul fanteziei, sentimentelor, sensibilitatii, originalitatii.

- Teme si motive romantice: geniul, singuratatea, visul si reveria, meditatia nocturna, somnul, extazul, melancolia, natura si iubirea, trecutul, viata ca vis, poezia si conditia poetului, geniul tragic, timpul, istoria, revolta împotriva conditiei umane, mitologia nationala, miraculosul, cosmicul etc.

Teme:

    Natura surprinsa in ambele ipostaze: micro- si macrocosmosul. (ordinea umana, si ordinea astrala, contingentul si transcendentul (spatiul divin). Este un spatiu ocrotitor, securizant pentru cuplul de indragostiti.

    Iubirea proiectata intr-un cadru natural, cele doua teme fiind inseparabile la romantici

    Istoria : nationala si universala.

    Conditia omului de geniu

    Supratema timpului (ambivalenta timpului: uman-terestru – finit ; universal-cosmic –infinit)

Motive:     Noaptea (cadrul nocturn) “sub luna”; visul (dimensiunea onirica), codrul, izvoarele, marea/oceanul, lacul, luna, stelele; muzica astrala, bolta cereasca, teiul, salcâmul, trestia, norocul (viata lipsita de noroc), motivul poetului damnat, îngerul, demonul, titanul, castelul singuratic, ruinele, vestigiile, motivul amintirii, sarutul, focul, lumânarea, vântul, ceata,

- compozitia romantica – se bazeaza pe antiteze/opozitii: cosmic-terestru, geniu-omul comun, lumina-întuneric etc.

- expresivitatea:

Un loc primordial il ocupa ANTITEZA.

Un rol important in stilul romantic il au:

→ exclamatia | → invocatia | → interogatia retorica

- epitetul, comparatia, metafora.

EXEMPLE DE TESTE:  Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul de mai jos:

Stau în cerdacul tau… Noaptea-i senina.

Deasupra-mi crengi de arbori se întind,

Crengi mari în flori de umbra ma cuprind

Si vântul misca arborii-n gradina.

Dar prin fereastra ta eu stau privind

Cum tu te uiti cu ochii în lumina.

Ai obosit, cu mâna ta cea fina

În val de aur parul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,

Desfaci visând pieptarul de la sân,

Încet te-ardici* si sufli-n lumânare…

Deasupra-mi stele tremura prin ramuri,

În întuneric ochii mei ramân,

S-alaturi luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tau…)

* a se ardica, vb. – a se ridica

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor senina si misca.2 puncte

2. Explica utilizarea cratimei în structura „sufli-n lumânare”.   2 puncte

3. Alcatuieste câte un enunt în care cuvintele a bate si întuneric sa aiba sens conotativ. 2 puncte

4. Transcrie doua structuri/ versuri care contin imagini ale fiintei iubite.   4 puncte

5. Mentioneaza doua teme/ motive literare, prezente în textul dat.4 puncte

6. Explica semnificatia unei figuri de stil identificate în prima strofa.4 puncte

7. Comenteaza, în 6 - 10 rânduri, strofa a doua, prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica si mijloacele artistice. 4 puncte

8. Prezinta semnificatia titlului, în relatie cu textul poeziei date. 4 puncte

9.Ilustreaza una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezenta în textul dat.   4 puncte

1. senina = clara;  misca = freamata.
2. Cratima din versul „sufli-n lumânare”are rolul de a pune în evidenta pronuntarea împreuna a doua parti de vorbire diferite. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor, se elideaza vocala î.
3. Procedeaza cum vrei, atâta timp cât transferul nu va bate la ochi.

Prefera sa ramâna în întuneric, decât sa afle ca a fost tradat de propriul frate.

4. „mâna ta cea fina” , „umeri de ninsoare”
5. Teme/motive: iubirea, luna, stelele, ramuri.
6. Metafora „flori de umbra ma cuprind” este extrem de sugestiva în redarea ideii de analogie între sentimentele eului liric si natura. Se creeaza o atmosfera intima, de mister, arborii si florile nascând umbre în lumina selenara.
7. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa „dar”, care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural, redata în prima strofa, pe imaginea iubitei care este privita. Fereastra, element recurent în lirica eminesciana reprezinta, pe de o parte, hotarul dintre cele doua spatii – exterior si interior – despartindu-i parca pe cei doi îndragostiti. Pe de alta parte, fereastra este cea care permite privirii îndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. Epitetul „mâna ta cea fina”, precum si metafora „În val de aur parul despletind” exprima senzualitatea celei care pierduta în gânduri se uita în lumina. Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: „eu”, „tu” si de adevaratul ritual al privirilor celor doi.
8. Titlul sonetului este reluat în primul vers din primul catren, fixând cadrul: „Stau în cerdacul tau”. Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac, desemnând un spatiu intermediar, un ansamblu domestic întrepatruns cu un aer familiar. Multitudinea imaginilor artistice, în mare parte dinamice („vântul misca arborii-n gradina”, „ în val de aur parul despletind”, „desfaci visând pieptarul de la sân”, „încet te-ardici”), cât si figurile de stil ( epitetul „umeri de ninsoare”, personificarea „stele tremura” etc.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim, feeric, dominat de lumina selenara  „s-alaturi luna bate trist în geam”) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite. Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre, spatiu al oglindirii si al invaziei erotice, fapt ce presupune reveria trairii. Feminitatea nuda, marmoreana, reflectând razele lunii, urmata apoi de stingerea luminii („Încet te-ardici si sufli-n lumânare”) învaluie îndragostitul în efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina. Vraja este atât erotica, invadând spatiul sacru al intimitatii, cât si exterioara, contaminând natura.
9. Sonetul „ Stau în cerdacul tau” apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. O modalitate de evadare, de data aceasta absoluta, specifica romanticilor este reflectata  si aici, prin motivul visului, dar si prin tema naturii. Avem de-a face cu o natura coplesitoare, asupra careia domina lumina selenara, un motiv caracteristic curentului romantic. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene, evidentiata si în acest sonet. Cultivarea sensibilitatii, a imaginatiei si a fanteziei, minimalizând luciditatea si ratiunea este un alt argument în sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic.

Ex.2 Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul de mai jos:

Peste vârfuri trece luna,

Codru-si bate frunza lin,

Dintre ramuri de arin

Melancolic cornul suna.

Mai departe, mai departe,

Mai încet, tot mai încet,

Sufletu-mi nemângâiet

Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecata

Inima-mi spre tine-ntorn?

Mai suna-vei dulce corn,

Pentru mine vreodata?

(Mihai Eminescu, Peste vârfuri)

1. Scrie doua expresii/ locutiuni care contin cuvântul inima. 2 puncte

2. Explica rolul cratimei în structura „spre tine-ntorn”. 2 puncte

3. Alcatuieste câte un enunt în care cuvintele luna si inima sa aiba sens conotativ. 2 puncte

4. Mentioneaza doua teme/ motive literare prezente în poezie.4 puncte

5.   Transcrie doua versuri care contin o descriere specifica imaginarului poetic eminescian. 4 p

6.   Explica semnificatiile a doua figuri de stil diferite, pe baza carora este realizat tabloul naturii.4 puncte

7.   Motiveaza încadrarea poeziei în lirica romantica, prin referire la doua caracteristici

prezente în text.4 puncte

8.   Prezinta semnificatia titlului, în relatie cu textul poeziei date. 4 puncte

9.   Comenteaza, în 6 – 10 rânduri, primul catren, prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica

si mijloacele artistice. 4 puncte

1.   slab de inima; din inima

2.   Cratima este un semn de ortografie, care marcheaza pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite si elidarea vocalei „î”(„spre tine-ntorn”). De asemenea, folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului.

3.   Mi-a promis câte-n luna si în stele.

Ea are o inima mare.

4.   teme/motive: iubirea, natura, codrul, luna, melancolia

5.   „Peste vârfuri trece luna,/ Codru-si bate frunza lin”

6. Inversiunea din primul vers („Peste vârfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru, în scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului, care este pusa în legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric.

7.   „Peste vârfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica, întrucât are la baza trasaturi specifice romantismului. Prima strofa este o descriere a cadrului natural, în care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. Intensitatea trairilor eului liric, starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin întrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa.

8. Titlul „Peste vârfuri” se regaseste si în primul vers al poeziei, si face trimitere spre tema textului. Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului; timpul nu ia în seama aceasta suferinta, ci îsi continua drumul „mai departe, mai departe” într-un ritm firesc, la fel ca trecerea lunii.

9.   Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa în momentul noptii. Imaginile vizuale („Peste vârfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii, care parca se completeaza reciproc. Toate miscarile, sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”, care reda miscarea usoara a frunzelor din codru, dar si de epitetul personificator „melancolic”, care califica sunetul cornului. Inversiunile („trece luna”, „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren. Sentimentul resimtit în fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie, la fel ca sunetul cornului.